Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Nucleul nuvelei SARMANUL DIONIS


Nucleul nuvelei SARMANUL DIONIS


Nucleul nuvelei SARMANUL DIONIS

Nucleul nuvelei l-a format un scurt fragment, intitulat Umbra mea, publicat de George Calinescu in "Adevarul literar si artistic" din 1932. Pentru realizare nuvelei Sarmanul Dionis, Eminescu a scris mai intai acest fragment, pe care pana la urma l-a integrat in opera, desigur numai dupaunele modificari. Astfel am putea afirma, ca Umbra mea a fost o "schita", o "ebosa" , care a fost corectata si definivata in cuprinsul nuvelei Sarmanul Dionis. Fragmentul este o prezentare a calatoriei lunii, centrul de greutate al nuvelei, relatata totul la persoana I, acesta fiind la urma urmei una din personajele nuvelei. Celalalt personaj este una feminina, Onde, nume de rezonanta mitologica nordica, care ne reaminteste de mitul "ondinelor", care sunt divinitati tutelare ale apelor. In Sarmanul Dionis, Onde intruchipeaza idealul feminine al poetului, femeia blonda, cu ochii albastrii, aici fiind prezentata ca o frumusete angelica, sferica, vaporoasa. Cuplul povestitor-Onde din Umbra mea este acelasi ca Dionis-Maria din Sarmanul Dionis. Calatoria in luna este de fapt, ca si in Sarmanul Dionis, ritualul despartirii de umbra, acesta fiind posibila printr-un act de magie, aici despartirea de umbra producandu-se printr-un "transfer" de vesnicie. Dialogul cu umbra are loc dupa ce povestitorul consulta cateva carti vechi, de magie si occultism, in cadru nocturn, desigur, care il indeamna la reverie si visare. "Ruptura" se produce chiar la inceput, dialogul cu umbra, la lumina crepusculara a lampii fiind mai degraba un "pact", care confinteste transferul. Personajul imprumuta trasatura vesnica a "umbrei", devenind in acest fel el insusi umbra, in timp ce umbra capata atributele efermitatii, ale vremerniciei corporalitatii. Tema despartirii umbrei este imbogatit de Eminescu cu cateva semnificatii noi. In opera Avatar, de Th. Gautier, intalnim idea de transfer. Aici povestitorul isi lasa umbra acasa in locul lui si porneste spre casa iubitei, care este supus aceluiasi act magic, aceluiasi transfer de vesnicie. Eroul isi invita iubita in luna, sarutarea acesteia umplund-ul "de geniu si de putere creatoare". Cuplul de indragostiti face cunottinsa cu starea de imponderabilitate si de levitatie, in timp ce calatoria pe luna dureaza cat o "sarutare lunga". Acest episod este prezent in opera eminesciana cu cateva nuante diferite cu cel din Sarmanul Dionis. Dupa ce isi lasa iubita pe malul unui lac "verde si stralucit", eroul se intoarce pe pamant, isi vrajeste umbra si il baga intr-o nuca, pe care o transforma intr-un margaritar stropit cu aur, si il arunca in fundul unei mari. Cu aceasta manifestare nuvela devine basm. Ceea ce predomina in toata opera este mitico-magicul, deoarece avem de a face cu o suita de acte magice, ce se desfasoara in lant, ca si in basme.



Urmeaza o serie de meditatii, prezenteta amanuntit, despre relativismul spatiului si timpului, in stil schopenhauerian, despre "raul uman". Acesta este o explicatie faptului, ca peisajul selenar, cu o natura luxurianta si edenica, este mai sumara si mai conventionata, decat in Sarmanul Dionis.     Cadrul edenic, in care cei indragostiti sunt cuprinsi de un "amor pasnic", o reprezinta dumbravile imbalsamate si umbroase, izvoare care plang, privighetorii cu "glas de argint", care umplu aerul cu "note divine", lacuri cu "apa de aur". In acest cadru ei nu au nici o "dorinta neverina". In acest vis, eroii plutesc printer ingeri blonzi, cu ochi albastrii, intre portaluri cu stalpi inalti "de aur". O singura poarta este inchisa, pe care n-au trecut-o niciodata. Deasupra acestuia se afla un triunghi, cu un ochi de foc, peste care sta scris un proverb cu litere strambe, arabe. Acest luc nu este altceva, decat "doma lui Dumnezeu", proverbul ascunzand o enigma, inaccesibila chiar si pentru fiintele divine. Ori de cate ori este trezit povestitorul, experienta paradisiaca trebuie sa o ieie de la capat. Astfel se incheie fragmentul Umbra mea.



Ovidiu Ghidirmic, Mostenirea prozei eminesciene, Ed. Scrisul romanesc, Craiova, 1999, p. 93

Ovidiu Ghidirmic, Mostenirea prozei eminesciene, Ed. Scrisul romanesc, Craiova, 1999, p. 94





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate