Leonid Dimov, Sa fie iarna
1. jale - tristete; naluci - fantasme
2. "sa-nteleg" - In aceasta structura
cratima marcheaza lipsa unui sunet (vocala i) despartind
doua parti de vorbire diferite si pastrand
masura.
3. Fata se privea intr-o oglinda sparta. - sens
propriu
Ochii sunt oglinda sufletului. - sens figurat
4. teme/motive: iarna, visul, firea, noaptea etc.
5. "A chipurilor in amurg plapand"
6. Prezenta eului liric in poezie se evidentiaza prin pronumele
personale la persoana I, singular ("ma", "mi) si prin verbul la
persoana I singular ("-nteleg").
7. Titlul poeziei nuanteaza dorinta de a fi captiv unui
aceluiasi timp. Iarna capata conotatiile unui moment
miraculos, in care nimic nu e surprinzator si totul e posibil,
element intermediar intre divin si terestru, taram al minunilor in
contingent. Modul conjunctiv cu valoare imperativa subliniaza
doleanta eului liric de stagnare, conservare a
acestui timpului. Valoarea imperativa, de care aminteam,
sugereaza intensitatea sentimentului, dorinta puternica de a se
abandona intr-un timp incremenit. Iarna ar mai putea sa
sugereze lumea launtrica a eului liric. Prizonier al cotidianului,
acesta doreste sa se afunde in
inconstient "pentr-un ev intreg", intr-o lume de "preziceri si
colinde".
8. In primele trei strofe se face descrierea unui cadru oniric prin
prezenta unor ansambluri insolite. Un spectacol
fabulos e creat prin gandurile eului liric. Inaintarea in miraculos si
configurarea acestui cadru ar putea traduce o rezistenta a eului
liric la constrangerile si la limitele realului. Succesiunea imaginilor ar
putea fi interpretata ca o dorinta a
acestuia de a inlatura barierele si de a explora miraculosul. Astfel:
"Cum roade visul firea cea aeve/ Cu fiecare noapte mai adanc" sugereaza
faptul ca acest plan secund al existentei este
intotdeauna prezent in orice "fire". Personificarea visului care dirijeaza
fiintele miraculoase accentueaza capacitatea oniricului de a face din
imposibil posibil. Aparitia figurilor mitologice, legendare
reliefeaza prin intermediul enumeratiei "zei, meandri, eve/ Si
cavaleri" faptul ca in acest spatiu orice este
realizabil. Oximoronul fantasmelor care "gonesc usor" realizeaza sub
forma unei asocieri paradoxale, o imagine de miscare absurda, care
vine sa demonstreze din nou faptul ca in
acest spatiu concretul se dizolva in abstract. Se observa, de
asemenea, structura simetrica a inceputului celor
trei strofe, prin care se realizeaza cate o comparatie de fiecare
data parca neterminata, in sensul ca nu apare termenul cu
care se face comparatia. ("Cum roade visul .
"Cum se lipesc cu totii . ", "Cum nasc apoi naluci . ").
9. Expresivitatea poeziei este data de
aparitia figurilor de stil si de elementele de versificatie.
Poezia este formata din patru catrene, in primele
trei strofe configurandu-se un cadru abstract, ireal. Acest lucru este sugerat prin personificarea visului care dirijeaza
figuri legendare. Motivul oglinzii subliniaza limita dintre real si
ireal "Cum se lipsesc cu totii de oglinda/ Sa
treaca dincolo cat mai curand". Oniricul tinde spre
invadarea realului, spre contopirea cu acesta intr-un spatiu metafizic,
absolut. Insa acest lucru e impiedicat de bariera
reprezentata simbolic prin oglinda. Astfel jalea creste
in "tagma suferinda", epitet (gerunziu acordat) ce
sugereaza dezamagirea provenita din imposibilitatea fuziunii
dintre real si ireal. Personificarea nalucilor care se plimba
calare si oximoronul "gonind usor" creeaza o imagine
paradoxala care configureaza un spatiu
miraculos. Nalucile iau parte la "circul interzis
pentru cei vii", la spectacolul accesibil doar celor care transcend din
realitate in acest cadru oniric. In ultima strofa tensiunea lirica se
amplifica, iar prezenta eului liric se face simtita prin
pronumelor personale la persoana I, singular ("ma", "mi) si prin
verbele la persoana I singular ("-nteleg"). Hiperbola "pentr-un ev intreg"
sugereaza dorinta eului poetic de a ramane captiv unui timp
abstract, ordonarea timpului dupa succesiunea ireversibila a
fenomenelor sa se anuleze, timpul sa isi piarda
esenta, iar el sa patrunda intr-o alta forma a
existentei "pentr-un ev intreg". Expresivitatea lirica este, astfel, cat se poate de bine conturata.
