Erasmo - Scriitura lui Mircea Horia Simionescu

Erasmo

Tipul de scriitura - Stilul

Scriitura lui Mircea Horia Simionescu este un amalgam de stiluri de la cel beletristic (folosit in literatura de divertisment) la cel extraliterar (foloseste structura unui dictionar in maniera literara).Umorul ironia si autoironia sunt trasaturi specifice stilului sau. Este dictionar onomastic si are ca tema centrala numele proprii. Volumul are o structura originala, e construit pe modelul neliterar al unui dictionar. Lectura dictionarul onomastic poate fi inceputa oriunde si continuata la intamplare. "Erasmo" (pseudoarticol de dictionar) este subintitulat "A doua fotografie cu oameni mici" pentru ca in cuprinsul dictionarului mai exista un text la litera E (Elsio - nume fictiv)

Titlul

Subtitlul nu reprezinta o explicatie a titlului, nu exista nici o legatura de continut intre cele doua. Fotografia este cea care imortalizeaza clipa, un eveniment. Astfel textul apare ca o imagine care povesteste despre o clipa trecuta. Copilaria nu mai e vazuta ca un univers al puritatii si inocentei, aceasta preluand trasaturile din lumea adultilor. Copiii se comporta si vorbesc asemenea adultilor.

Structura textului

Textul imbina 2 planuri ce reprezinta 2 lumi: lumea jocului si lumea reala. Propozitia cu care incepe textul ne introduce intr-o lume a jocului in care fiecare personaj are un rol bine definit. Se foloseste imperfectul. Jocul are o anumita structura care presupunea anumitor reguli.

Schema guvernarii

Sunt analizate actiunile presedintelui in situatie de razboi. Relatiile dintre personaje in cadrul jocului , aliantele si adversitatile sunt influentate de fapt de relatiile din lumea reala. Statutul de presedinte al republicii este vanat de toti deoarece insemna putere si posibilitatea de ai subordona pe ceilalti. Naratorul are pozitia privilegiata in joc. Acesta fiind tradat de toti in final si de fratele lui, Titi, care vrea sa incepa un nou joc. Valerica Bolovaneanu si Hector Bosoanca sunt prieteni iar in joc se sprijina reciproc. Dinspre lumea jocului se trece spre lumea reala provocandu-se o schimbare de planuri, starea de spirit fiind oscilanta.

Spulberarea jocului

Se face printr-o incalcare a regulilor jocului. Lumea jocului e perceputa ca fiind mai serioasa decat cea reala. In lumea reala sunt doar niste copii, in lumea jocului indeplinesc functii importante. Miza jocului o reprezinta preluarea puterii, Jocul nu apartine numai personajelor, autorul de asemenea se joaca cu acestia.

Finalul textului

Semnifica incheierea unui episod (copilaria) si intrarea intr-un alt univers al adolescentei. Deziluzia reprezinta tradarea din partea tuturor, il indeparteaza de ceilalti si il indemna la solititudine, retragerea in universul iubirii.

Personajele

Imita vorbirea si comportamentul adultilor. Odata cu trecerea in planul real, limbaj adult e abandonat iar personajele redevin copii. Acest contrast intre varsta personajelor si modul de exprimare si comportament reies din originalitate si modul scriiturii lui Mircea Horia Simionescu. Personajele nu sunt credibile, ele nu actioneaza si nu vorbesc conform varstei lor.

Limbajul

Dialogul purtat de personaje apartine cand registrului familial in planul realului, cand celui oficial in lumea jocului.