Privire asupra Transilvaniei in secolul XVII
Dupa episodul Mihai Viteazul, luptele, cum am
vazut, continua, dar nu numai intre turci si imperiali, ci
si intre diversele partide maghiare, unele fiind sprijinite de austrieci,
altele cautand ajutor la Poarta. Cu toate acestea, in perioada cand
turcii sunt mai putin prezenti in Europa, cativa principi
transilvani reusesc sa se mentina mai multa vreme la
putere, ba unii chiar sa se amestece in politica Europei centrale si
occidentale. Din familiile de magnati unguri care au dat atunci principi
Transilvaniei, merita retinute cel putin trei nume: Bathori (pe
care l-am intalnit deja), Bethlen si Rakoczi. In Razboiul de
Treizeci de Ani (care incepe in 1618 in Cehia ca un razboi intre catolici,
sustinuti de imparat, si principii protestanti,
si se termina abia in 1648 dupa interventia Frantei
catolice de partea protestantilor - pentru a pune frau puterii
Habsburgilor in Germania), Bethlen Gabor, care domneste 16 ani, va juca un
rol important, astfel incat Transilvania a aparut atunci occidentalilor ca
o tara de oarecare insemnatate politica, intre timp
insa, romanii, chiar cand participa ca ostasi, raman in
umbra, avand doar dreptul sa-si pastreze credinta
ortodoxa, dar nu sa si participe la viata politica, in
afara de putini dintre ei, integrati nobilimii maghiare. Din
familia Rakoczi, Gheorghe I si Gheorghe al II-lea domnesc succesiv intre
1630 si 1660, iar ambii intretin raporturi stranse cu voievozii din
Tara Romaneasca si Moldova; sub Gheorghe Rakoczi al II-lea, in
1659, are loc chiar o scurta si ultima incercare de
razvratire impotriva turcilor, la care participa si Mihnea
al III-lea in Muntenia si Constantin Serban in Moldova. Turcii restabilesc
grabnic situatia schimband domnii in toate trei principatele.
