Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Retele calculatoare


Index » educatie » » informatica » Retele calculatoare
» Retele de calculatoare, comunicarea informatiilor pe retea


Retele de calculatoare, comunicarea informatiilor pe retea




Retele de calculatoare, comunicarea informatiilor pe retea

Utilizarea calculatorului presupune accesul la resursele proprii precum si comunicarea si accesul la resursele altor calculatoare prin intermediul retelelor de comunicatie.

Reteaua de comunicatie asigura transferul de date si informatii printr-un mediu de distributie.

O retea de calculatoare este definita, in modul cel mai general, ca o colectie de calculatoare interconectate printr-o retea de comunicatie. Transmisia informatiei prin calculator este numerica si se realizeaza prin trecerea unui anumit numar de biti pe secunda (bps) care masoara debitul acesteia.




Utilizatorii gestioneaza resursele retelei in sensul ca se conecteaza la un punct (nod sau calculator) al sau apoi, fac apel la programe din noduri indepartate si transfera fisiere. Componentele unei retele, calculatoarele, se pot conecta in moduri diferite si pot avea functii diferite. Modelul structural al retelelor de calculatoare are rolul de a evidentia repartizarea functiilor pe componente si legaturile dintre componente.

Dupa cum sunt repartizate calculatoarele intr-o retea se identifica categoriile:

retea locala sau LAN (Local Area Network) care este o retea de mica intindere, la nivelul unei incaperi sau cladiri. In reteaua LAN calculatoarele sunt localizate pe o distanta scurta, unele fata de altele.

retea metropolitana sau MAN (Metropolitan Area Network) este construita din retele locale si alte calculatoare individuale si are ca sfera de acoperire orasele. Reteaua de tip WAN este un sistem de comunicatie deschis pe distante mari.

retele interconectate sau WAN (Wide Area Network) se obtin prin conexiunea retelelor locale si metropolitane. Aceste retele genereaza chiar reteaua Internet. Asa cum ii spune si numele, reteaua Internet (INTER - NETwork) este o retea de retele, o conexiune intre calculatoare.

Accesul direct al utilizatorului la reteaua Internet se produce prin intermediul retelei locale la care este conectat.

1.1 Reteaua locala (LAN – Local Area Network)

▪ Definitie

Reteaua locala se defineste ca un ansamblu de echipamente hardware legate intre ele prin canale de transmisie. LAN-ul permite comunicatia directa intre diferite calculatoare si echipamente periferice, cum sunt imprimantele, scannerele, lectorii CD. Ea asigura partajarea echipamentelor, a fisierelor, a programelor si asigura transmisia mesajelor.

▪ Tehnologii LAN

Reteaua se implementeaza printr-o varietate de tehnologii independente, cele mai cunoscute fiind: LocalTalk, Ethernet, 3COM si TokenRing, pentru a realiza legaturile intre calculatoare. Retelele bazate pe tehnologiile Ethernet, 3COM si TokenRing cer placi (componente hardware) dedicate calculatorului legat la retea. Ele cuprind, in general, mai mult de o duzina de calculatoare si opereaza la o rata de transfer de 10 Mbps.

Migrarea spre multimedia duce la manevrarea de fisiere de dimensiune mare, a aplicatiilor cu redare in timp real, ceea ce inseamna ca viteza de 10 Mbps a Ethernetului, cea mai raspandita retea, devine insuficienta. O solutie in rezolvarea acestei probleme este folosirea Ethernetului comutat (Switched Ethernet) care aloca dinamic conexiuni de 10 Mbps dedicate la fiecare user pe LAN. O alta solutie este folosirea Ethernetului full duplex comutat care permite transmisia si receptia simultana a informatiei la 10 Mbps, deci o banda de 20 Mbps. Aceasta solutie este efectiva insa numai in cazul serverelor. Pentru aplicatii ce contin video full motion nici aceasta solutie nu este suficienta. De aceea, se tinde spre acceptarea unor noi tehnologii, cum ar fi: ATM (Asynchroneous Transmission Mode), FDDI sau Fast Ethernet. Evolutia Ethernetului de la 10 Mbps la 100 Mbps, cu aceleasi caracteristici, este cunoscuta ca Fast Ethernet sau mai degraba ca 100Base-T. Trecerea la aceste capacitati se realizeaza prin echipamente speciale, cum ar fi: hub-urile, switch-urile, adaptoare pentru statii de 100 Mbps. In acelasi LAN se pot mixa segmente de 10 Mbps si segmente de 100 Mbps.

▪ Componentele LAN: serverul si statiile de lucru

Componentele elementare ale unei retele locale sunt calculatoarele care indeplinesc functii de server sau statie de lucru (workstation). Statia de lucru prelucreaza informatiile locale ale utilizatorului, folosind serviciile propriului sistem de operare. Serverul prelucreaza serviciile comune de la mai multi utilizatori apeland la sistemul de operare al retelei, coordonand accesul la resursele partajate si activitatea statiilor de lucru. Serverul este definit ca un ansamblu hard si soft destinat stocarii aplicatiilor si datelor, accesului si exploatarii lor. In arhitectura cea mai cunoscuta, un server face schimburi periodice cu statiile de lucru si interogheaza permanent reteaua. Timpul de raspuns al acestuia ca si mesajul de raspuns sunt parametrii importanti ai serverului.

Serverul este cea mai importanta componenta a retelei locale si indeplineste functii legate de:

gestionarea resurselor hardware ale retelei, adica stie cate statii client are in compozitie reteaua locala, poate folosi echipamentele periferice;

gestionarea resurselor software ale retelei, cum ar fi: aplicatii, sistem de operare, fisiere document. El partajeaza informatia intre diferite calculatoare ale retelei si intre diferiti utilizatori in functie de anumite criterii de prioritate, cum ar fi: LIFO (Last In First Out) sau FIFO (First In First Out).

gestionarea comunicatiei in retea prin protocoale si controlul debitului de informatie. El controleaza fluxul de informatii si se asigura ca informatia porneste catre un calculator si ajunge la destinatie;

Serverul, ca orice calculator din retea, detine o structura arborescenta a informatiei, bazata pe foldere (directoare sau cai) si fisiere. Aceasta ierarhie este, in plus, separata pe doua zone: PUBLIC si PRIVATE. Zona de informatii PRIVATE nu poate fi vazuta si accesata de utilizatorii retelei, ci doar direct de la calculatorul server de o persoana autorizata, cunoscuta de obicei ca administrator de retea. In aceasta zona se pun, de obicei, fisiere de aplicatie, de sistem care nu trebuie accesate de oricine. Zona de informatii PUBLIC este accesata de orice utilizator al retelei.

Statiile de lucru sau workstations sunt calculatoarele legate la un server care solicita si primesc informatii prin intermediul acestuia.

Topologii LAN si avantajele lor

Topologia LAN reprezinta modul in care sunt legate intre ele calculatoarele unei retele locale.

Exista doua tipuri de LAN-uri: fara server central (denumite peer-to-peer) si cu server central (denumite client – server). Retelele fara server central conecteaza calculatoarele utilizatorilor direct sau prin intermediul unui dispozitiv denumit hub.

O retea clasica LAN este compusa din server si workstations. Nodul unei retele este considerat acel punct unde se leaga cel putin doua canale fizice. Calculatoarele unei retele, inclusiv serverul se numesc noduri.


Fig. Componentele unei retele locale. Datele sunt stocate la server,

procesarea este facuta la client.

Dupa modul in care sunt interconectate componentele unei retele locale client – server se pot configura mai multe topologii care arata modul in care sunt conectate fizic calculatoarele intre ele, printr-un anumit canal de comunicatie, cum ar fi cablul. Cele mai obisnuite topologii sunt: bus, inel, stea si ierarhica. Fiecare topologie se judeca in principal dupa 2 criterii:

posibilitatea de a adauga sau elimina anumite statii fara a intrerupe lucrul in cadrul intregii retelei. O alta situatie este cand o statie se defecteaza. Si atunci restul retelei trebuie sa functioneze;

debitul de informatie ce poate fi transportat in cadrul retelei. Este de dorit ca acest debit sa fie cat mai mare, dat fiind faptul ca informatiile multimedia sunt mari consumatoare de resurse ale retelei.

Topologia bus sau liniara asigura conectarea directa a oricare doua calculatoare din cadrul retelei la server. Datele sunt transmise direct prin cablu, fara ca acestea sa fie preluate sau prelucrate de nici un dispozitiv intermediar. Avantajul acestei topologii este simplitatea realizarii ei, echipamentul trebuind doar sa fie cuplat la cablu. Buna functionare a retelei bus este insa legata de necesitatea ca echipamentul sa altereze cat mai putin linia de comunicatie. Tehnologia Ethernet cu o viteza de 10 Mbps se aplica acestei topologii.


Fig. Topologia LAN liniara – BUS. Este usor de modificat, dar greu de diagnosticat

Topologia inel conecteaza echipamentele in cadrul unei bucle inchise a cablului de interconectare. Datele sunt trecute prin fiecare echipament pana sa ajunga la destinatie. In practica, topologia inel se utilizeaza intr-o structura mai complexa, combinandu-se cu caracteristicile topologiei stea. Astfel, echipamentele sunt conectate in topologie stea cu un server local si acesta este conectat intr-o topologie inel cu echipamentele centrale. Aceasta topologie se implementeaza prin tehnologia Token Ring ce asigura o viteza de 4 - 16 Mbps si se realizeaza, de obicei, pe fibra optica.

Fig. Topologia LAN - RING. Este simpla, necesita putin cablu, dar un singur nod defect intrerupe intreaga retea. Este greu de extins si de modificat.

In cadrul topologiei stea echipamentele sunt legate la un calculator central, server sau comutator, prin intermediul caruia sunt facute toate comunicarile de date. In aceasta configuratie, echipamentul central, server-ul, constituie un punct critic al controlului retelei. O varianta a acestei topologii este topologia ierarhica, datele fiind transferate prin unul sau mai multe dispozitive pentru a ajunge la destinatie. In aceasta topologie un grup de calculatoare client sunt deservite de un calculator server, iar fiecare calculator client poate deveni un server pentru un alt grup de calculatoare.


Fig. X Topologia LAN stea - STAR. Usor de modificat si de diagnosticat. De obicei necesita mai mult cablu de conectare.


Fig. X Topologia LAN ierarhica - TREE





1.2 Protocoale de comunicatie

Reteaua de calculatoare este alcatuita si ca parte logica, constituita din protocoale pe mai multe nivele. Transmiterea efectiva a informatiilor intre calculatoarele legate intr-o retea este asigurata de protocoalele de comunicatie.

Protocolul de comunicatie desemneaza acele conventii care guverneaza cooperarea dintre entitatile (calculatoare, programme, sisteme de operare) de acelasi fel, in contextul existentei unor asocieri la diferite puncte de acces la servicii. Aceste conventii privesc tipurile si formatele mesajelor sau pachetelor schimbate intre entitati, reguli de reactie a fiecarei entitati la comenzile utilizatorului.

Protocolul este elementul cheie in partitionarea resurselor de prelucrare si comunicatia intre utilizatori si retea pentru a stabili servicii de informatii. Conform protocoalelor de comunicatie, datele transmise intre doua statii (calculatoare) sunt grupate fie in pachete, fie in mesaje. Fiecare pachet detine un identificator unic ce asigura recompunerea mesajului in integritatea sa, la destinatar.


Fig. Pachetul de date asa cum este el transmis pe retea intre doua calculatoare

Protocoalele de comunicatie functioneaza pe mai multe nivele de complexitate, sapte conform ierarhiei OSI (Open Standard System) - model de referinta de interconexiune intre sistemele deschise. Un protocol stabileste regulile prin care diferite parti ale unei retele comunica. Fiecare nivel defineste un set de functii, protocoalele stabilind modul in care sistemul furnizeaza aceste functii. Fiecare nivel inferior furnizeaza servicii pentru nivelele superioare. Retelele locale sunt definite la nivelele 1 si 2 ale modelului OSI.

Cele sapte nivele sunt:

Aplicatie

Permite programelor de aplicatie sa acceseze reteaua, furnizeaza informatii despre datele schimbate.

Nivelul Gateway

Prezentare

Permite compresia, formatarea si conversia datelor, stabileste conventiile de reprezentare intre programe.

Sesiune

Sincronizeaza transferul de date, comanda legatura dintre programe.

Nivelul Internet

Transport

Monitorizeaza calitatea transferului de date, asigura controlul fluxului de date. Nivelul asigura transmiterea seriilor de pachete TCP lucreaza la acest nivel.

Retea

Nivelul asigura rutarea datelor, stabileste, mentine si termina conexiunile, fragmenteaza si reasambleaza pachetele de date, stabileste formatul pachetelor de date. IP lucreaza la acest nivel.

Legatura de date

Asigura comunicarea intre masinile ce se afla pe un fir, asigura transmiterea fara erori a cadrelor de date, asigura comanda mediilor de transmisie;

Nivelul LAN

Fizic

Defineste mediile fizice prin care calculatoarele comunica prin retea. La acest nivel se iau in considerare posibilitatile de alegere a mediilor de transmisie utilizate: fire metalice (comunicatii telefonice), cabluri coaxiale, fibre optice. Transmisia digitala interurbana la mare viteza se face prin medii fizice, cum ar fi: cablul coaxial, fibra optica, perechi simetrice de fire.

Fig. Nivelele protocoalelor conform modelului OSI

Comunicatia intre aplicatii este indeplinita conform protocoalelor de aplicatie. Nivelele fizic, legatura de date si retea se ocupa de caracteristicile fizice si logice ale conexiunilor locale dintre utilizator si retea.

Nivelul protocoalelor de transport se refera la transferul efectiv al datelor prin retea. Protocolul care asigura transportul informatiilor prin reteaua Internet este TCP/IP (Transfer Control Protocol / Internet Protocol). Acest protocol constituie baza in functionarea protocoalelor de aplicatie, care la randul lor asigura accesul utilizatorului la informatii. Fiecare serviciu al Internetului are un protocol de transport specific.

1.3 Interconectarea retelelor locale

Retelele locale se interconecteaza pentru a genera retele de tip MAN sau WAN.

Din punct de vedere fizic, conectarea retelelor locale intre ele se realizeaza cu echipamente speciale denumite    relee. Acestea vor asigura transmiterea informatiei de la o retea locala la alta retea locala. In principal, retelele locale sunt retele omogene, care leaga acelasi tip de calculatoare, cu caracteristici asemanatoare in ceea ce priveste intelegerea informatiei transmise.

Principalele tipuri de relee sunt: puntea, router-ul, repeater-ul, pasarela sau poarta (gateway). Acestea au rolul de a transmite informatii intre diferite retele locale si de a permite intelegerea acestora prin atenuarea diferentelor dintre protocoalele utilizate de retele.

Puntea asigura legarea retelelor de aceeasi natura.

Pasarela sau poarta sau gateway leaga retele de natura diferita si converteste protocoalele la un nivel superior. Ea asigura comunicatia intre doua retele diferite.

Routerul sau sistemul de dirijare functioneaza ca un calculator special care permite “rutarea” informatiei de la un standard la altul, intre retele care lucreaza diferit la nivel fizic. El asigura cautarea de drumuri cat mai eficiente, ce traverseaza diferite noduri ale retelei. Aceasta modalitate de legare a retelelor asigura o mare rapiditate de transmitere a datelor.

Repeateurul sau concentratorul regenereaza semnalul pe un suport de transmisie, functionand ca un amplificator al semnalelor transmise intre retele.

Aceste tipuri de legaturi intre retele se pot realiza numai la anumite nivele ale ierarhiei OSI. Astfel, punctea intervine la nivelul 2, pasarela la nivelul 7, router-ul la nivelul 3 iar repeateur-ul la nivelul 1 – fizic al retelelor.

Hub-ul permite o mai buna conexiune a cablurilor intre calculatoarele unei retele. El actioneaza ca repeater-ul, dar intre componentele retelei locale.


Fig. X Folosirea hub-ului in LAN

Descongestionarea sau dezvoltarea retelelor prin segmentarea lor cu ajutorul puntilor si router-elor asigura partajarea resurselor la mai multe calculatoare.

In aprecierea serviciilor de comunicatie a informatilor se iau in considerare cativa parametrii foarte importanti:

- tipul de informatie (voce, sunet, video, date);

- traficul pe retea (intensitatea traficului, activitatea terminalului);

- capacitatea canalului (biti/sec);

- performanta la transmiterea datelor (secunde fara eroare, rata erorilor de bit, intarziere).



Evolutia tehnica a retelei de telecomunicatii se rezuma in prezent la doua tendinte principale: numerizarea si cresterea debitelor.

2. Internetul

Internet-ul    (INTER – NETworks) nu este doar o retea de calculatoare, ci si o retea de retele de calculatoare, un set de standarde tehnice si intelegeri de comunicare ce permit interconectarea celor mai multe dintre retelele de calculatoare LAN, MAN si WAN din intreaga lume. Reteaua de retele functioneaza si se bazeaza pe protocolul TCP/IP. Posibilitatile de interconexiune dintre retele sunt din cele mai diverse: linii telefonice, sateliti, cabluri cu fibra optica, transmisii radio, etc.

Folosirea Internetului cunoaste astazi cele mai diverse scopuri, de la folosirea profesionala pentru publicarea de informatii, lucru colaborativ, cercetare la vanzari/ cumparari, comunicare.

Pentru a putea comunica in reteaua Internet, fiecare calculator server primeste o adresa unica, ce permite identificarea acestuia.

Utilizatorii Internet exploateaza resursele informationale de la diferite calculatoare, prin interfete specifice serviciilor accesate si in functie de tipul de conexiune la retea.

2.1 Functionarea retelei Internet

Functionarea retelei Internet este legata de gasirea cailor pe care datele trebuie sa le parcurga pentru a ajunge la destinatie. Aceasta operatie se realizeaza prin intermediul calculatoarelor server (host), a router-elor si portilor (gateways), dar si a protocoalelor care asigura transmiterea efectiva a datelor intre retele.

Protocolul TCP/IP   

Protocolul IP (Internet Protocol) asigura serviciile de baza pentru realizarea retelei Internet si a conexiunilor intre retele, precum si serviciul de transmisie a pachetelor de date la nivelele superioare. IP structureaza datele inainte de a le transmite prin retea aranjand informatia in pachete standard ce pot fi transmise. Sub acest protocol fiecare masina server are o adresa IP unica.

IP asigura transmisia de pachete de date de la sursa la destinatie, identificate prin adrese de lungime fixa si, de asemenea, asigura fragmentarea pachetelor mai lungi decat dimensiunea maxima a unui cadru ce poate fi transmis intr-un anumit tip de retea. Protocolul IP nu garanteaza ajungerea la destinatie a pachetelor si nu asigura secventierea blocurilor de date. Acest lucru il realizeaza protocolul TCP. Ierarhia de protocoale si modul lor de interactiune in functionarea retelei Internet este, spre exemplu urmatoarea:

SMTP (Simple Mail Transfer Protocol), TELNET, FTP (File Transfer Protocol)

Nivel aplicatie si prezentare

TCP (Transmision Control Protocol)

Nivel transport

IP (Internet Protocol)

Nivel retea

Protocol al retelei locale

Nivelul legaturii de date

TCP (Transmision Control Protocol) este protocolul care asigura transferul fluxului de date de la un calculator al retelei la altul si completeaza IP-ul. Acest protocol este foarte eficient pe retele de larga intindere (WAN), in plus, el poate fi instalat sub Unix. El este capabil sa refaca datele din pachetele eronate, sa tina cont de pachetele pierdute, duplicate sau trimise in alta ordine de sistemul de comunicatie. Aceste operatii asigura controlul fluxului de date. Pentru ca doua sau mai multe procese dintr-un calculator sa foloseasca simultan facilitatile TCP, acesta foloseste mai multe porturi de comunicatie.

Protocolul TCP/IP foloseste facilitatile celor doua protocoale si mai are calitatea de a gestiona centralizat adresele abonatilor pentru a transmite date si mesaje.

▪ Protocoale Internet pentru comunicatii multimedia

Cresterea numarului de serveri si de routeri Internet precum si a cererii de aplicatii multimedia au dus la aparitia unor protocoale noi si la reevalurea altora, cum fi: IPv6 (Internet Protocol v.6), RSVP (Resource Reservation Protocol), RTP (Real-Time Transfer Protocol). Acestea la randul lor constituie infrastructura pentru noi protocoale la nivel de aplicatie pentru WWW, cum ar fi: HTTP (Hypertext Transfer Protocol) si RTSP (Real-Time Streaming Protocol). La randul lor, ele fac posibile aplicatii multimedia cum ar fi conferinte audio-video.

2.2 Fisiere acceptate in reteaua de calculatoare

In reteaua Internet pot fi transmise diferite medii textuale sau netextuale ce pot fi stocate in diferite formate de fisiere. Insa, numai anumite formate de fisiere pot fi interpretate si transportate prin reteaua de calculatoare fara probleme legate de pierderea continutului informational si redate simplu prin folosirea de diferite tipuri de software specific.

Textul simplu (plain) sau formatat poate fi stocat in fisiere si transferat prin reteaua de calculatoare in toate variantele de formate de fisiere. Astfel, este acceptat formatul TXT, dar si DOC sau HTM. Textul nu pune probleme legate de volumul informational care constituie debitul de transfer. In schimb, mediile netextuale care genereaza un volum mare de informatii solicita debite de transfer si latimi de banda mari. Acestea sunt accesibile, mai ales, in formate de fisiere compactate sau comprimate care sa reduca cantitatea de informatie redundanta sau repetitiva ce trebuie transmisa. Aceste procese sunt aplicate numai in anumite formate de fisiere, cele pe care le intalnim, in mod frecvent, pe reteaua de calculatoare Internet.

Pentru a transfera imaginea fixa, fotografica sunt folosite frecvent cateva formate de fisiere speciale. Unul dintre aceste formate este GIF (Graphical Interchange Format) care stocheaza imagine de dimensiune si rezolutie mica, cu un continut de maximum 256 de culori. Aceste caracteristici ale fotografiei stocate genereaza o dimensiune mica de fisier, usor de transferat pe retea. Un alt format de fisier folosit pentru stocarea imaginilor fotografice, mult mai complex este formatul JPEG (Joint Picture Expert Group). Acest format se bazeaza si contine imagini supuse metodelor si tehnicilor de comprimare JPEG. Prin comprimare, formatul de fisier va stoca doar informatia esentiala, micsorand dimensiunea fisierului in raport de 1 la 75, fara a se deteliora calitatea fotografiei. Raportul de comprimare este variabil de la o imagine la alta, in functie de continutul informational al acestora. Acest format este regasit im mod frecvent pe reteaua Internet.

Transferul de sunete ca voce digitizata sau secventa muzicala se realizeaza sub forma fisierelor WAV, AIFF, MP3, MIDI, RA, RAM. Fisierele audio digital WAV sau AIFF ce contin de obicei, voce, sunt de dimensiune foarte mare pentru o inregistrare de pana la un minut. Ele nu contin metode si tehnici de compresie. De aceea, in mare voga sunt fisierele audio ce contin secvente muzicale de mare intindere temporala, de format MP3 (Motion Picture Expert Group 3). Acest format este unul compresat. Redarea fisierelor audio de diferite formate este intotdeauna posibila numai cu ajutorul unui software de tip player care sa fie capabil sa le interpreteze. Pentru fiecare format de fisier exista cate un player specializat: WinAMP Player, MIDI Player, Real Audio Player.

Acceptarea de secvente video pe reteaua Internet este conditionata de folosirea unor formate de fisiere compresate. Aceste informatii sunt foare voluminoase si genereaza fisiere de dimensiune foarte mare, complicat de transmis pe reteaua Internet. Formatele cele mai intalnite sunt AVI, MOV, MPG. Ele stocheaza imagini in miscare de dimensiune mica, de aproximativ 1/8 sau 1/6 din dimensiunea ecranului ce se deruleaza cu viteze de 15 – 30 de cadre pe secunda. Ca si in cazul secventelor audio, redarea fisierelor video necesita playere software specializate, capabile sa le citeasca si sa le redea pe ecranul calculatorului. Astfel, formatul AVI poate fi redat doar de softul Video for Windows, MOV de playerul QuickTime, MPG de playerul MPEG. Toate aceste playere trebuie sa fie initial instalate pe calculatorul aflat la distanta care reda secventele video. Formatul MPEG (Motion Picture Expert Group) asigura stocarea si transmiterea de secvente animate, in miscare, luand in considerare metode si algoritmi de compresie, care reduc dimensiunea fisierului prin stocarea unor imagini (cadre) de referinta si a diferentelor dintre aceste cadre si cadrele urmatoare si precedente. Intrucat cantitatea de informatie video receptionata la un calculator este mare, afisarea acesteia in continuitate se face folosindu-se procesul de double-buffering. Acest procedeu se bazeaza pe folosirea a doua buffere de afisare, unul care se umple cu informatie in timp ce un altul este descarcat. Afisarea pe ecran a imaginilor fixe si in miscare se poate face:

- secvential, prin descarcarea pe bucati cu o calitate maxima a imaginii;

- sau repetitiv, prin afisarea in totalitate a imaginii pe ecran care isi va obtine calitatea maxima prin baleieri repetitive ce adauga detalii.

2.3 Nume si adrese pe Internet

Numele si adresele Internet sunt unice atat pentru fiecare calculator ce lucreaza sub protocolul TCP/IP cat si pentru documentele ce traverseaza reteaua de calculatoare. Astfel, fiecare calculator detine un nume si un identificator IP numeric si fiecare document de pe Internet are o adresa, denumita identificator URL (Uniform Resource Locator).

1. Nume si adrese pentru calculatoare

Deoarece Internetul continua sa creasca in dimensiune si numar, folosirea protocolului TCP/IP creste de asemenea, el oferind un standard deschis pentru formarea de retele interconectate, de larga intindere WAN. Pentru ca fiecare calculator sa se poata identifica unic pe reteaua TCP/IP, el trebuie sa detina:

o adresa IP. Aceasta este un camp de 32 biti compus din 4 octeti (4 numere pe 8 biti fiecare, cu valori de la 0 la 255). Fiecare adresa are o notatie zecimala pentru a separa numerele octet, ca de exemplu 10.10.100.201. Adresa IP are obligatoriu un format precizat recunoscut pe retea, este unica, este formal repertoriata pentru a permite difuzarea tabelelor universale si coerente pe retea. Controlul adreselor este simplu caci adresele IP sunt construite conform unei scheme de numerotatie directa care este tradusa in termeni de gestiune a retelei.

o masca subnet. Aceasta indica cum va fi citita adresa IP, cum se separa informatia de identificare a retelei din informatia de identificare a serverului si interpreteaza adresa IP corect. De exemplu, daca masca subnet este 255.255.255.0 aplicata la adresa 10.85.189.24, ea indica faptul ca numarul serverului este 24 si el este localizat pe subreteaua 10.85.189.

o poarta (gateway) implicita folosita sa indice adresa celui mai apropiat periferic de rutare ce va fi folosit de server pentru a trimite pachetele adresate pe retea.

Fiecare calculator din reteaua locala trebuie configurat cu aceste informatii. Acestea sunt reglate de administratorul retelei.

Fig. Configurarea fiecarui calculator din reteaua Internet cu datele de identificare necesare functionarii protocolului TCP/IP

Cand retelele locale devin tot mai mari si sunt subdivizate in numeroase subretele, aceasta alocare de adresa pentru un nou periferic este din ce in ce mai dificila. Adresele IP numerice sunt dificil de manevrat de utilizatori cand localizeaza echipamente dintr-o retea. Astfel, desi adresarea IP furnizeaza o schema eficienta ce lucreaza optim pentru calculatoare si router-e se va folosi o adresare cu identificatori textuali. Exista cateva solutii standard in ceea ce priveste maparea adreselor IP la adrese textuale: DNS (Domain Name System) sau WINS (Windows Internet Name Service).

Sistemul DNS (Domain Name System) a fost dezvoltat de Internet Engineering Task Force (IETF) ca standard pentru convertirea numerelor IP ale calculatoare detinute pe o retea TCP/IP. Sistemul atribuie un nume, un identificator textual, pentru fiecare adresa numerica IP, stabileste si mentine ordinea in adresare. Calculatorul server converteste adresa DNS la o adresa numerica IP.

Adresa DNS a calculatorului este construita din domenii si subdomenii ce identifica un calculator sau o retea particulara. Spre exemplu Centrul InterNIC (Internet Network Information Center) asigneaza si inregistreaza IP-uri si DNS-uri.

Pentru ca DNS-ul sa lucreze potrivit este cerut un spatiu nume. Acesta este de natura ierahica si permite numelor calculatoarelor server (host) sa fie stabilite in termeni absoluti si relativi. Numele absolut sau FQDN (Fully Qualified Domain Names) este definit de la radacina spatiului nume si identifica unic un nod in ierarhie. Acest nume se termina cu un punct. Numele relative sunt reprezentate relativ la un nume in ierarhie. De exemplu, server.universitate.edu este un nume DNS relativ la un server definit de la partea edu a ierarhiei spatiu nume DNS ce contine numele domeniu a organizatiilor educationale. De exemplu, daca numele domeniului Ministerului Educatiei este mec.edu atunci numele domeniu univbuc.mec.edu sau upb.mec.edu sunt subdomenii ale domeniului mec.edu.

Sistemul DNS foloseste fisiere text pe server care pun in corespondenta numele domeniu DNS cu adresa IP a calculatoarelor de pe reteaua locala. Aceste fisiere sunt folosite de serverul DNS pentru a procesa si rezolva cererile formulate de clientii DNS, pentru a initia comunicatia pe reteaua locala.



WINS (Windows Internet Naming Service) este o alta posibilitate standard de a rezolva corespondenta dintre un identificator numeric si unul textual al unui calculator intr-o retea bazata pe protocolul TCP/IP. Acest sistem furnizeaza o baza de date distribuita pentru inregistrarea si cererea dinamica de nume calculator mapate la o adresa IP.

2. Nume si adrese pentru documente pe Internet

Adresele documentelor Internet sunt unice si sunt intotdeauna insotite de protocolul prin care sunt apelate si transportate. Adresele sub care sunt regasite informatiile pe reteaua Internet sunt cunoscute sub denumirea de URL (Uniform Resourse Locator) si au formatul general urmator:

tip_protocol_de_transfer://nume_DNS_server/director/subdirector/../nume_fisier

URL-ul unui document Internet se compune din:

- protocolul de transfer intre client si server prin care se stabileste conexiunea la server. De obicei este urmat de ://.

- adresa DNS a serverului care difuzeaza documentele specificata din numele domeniului sau;

- caile de urmat pana la fisierul cautat si specifica traseul pana la locatia unde se gaseste fisierul pe server;

- numele si extensia fisierului.

Pentru fiecare dintre serviciile Internet, URL-ul ia o forma particularizata iar protocolul de transfer este diferit. Exista exceptii de la formatul de adresare impus de URL. Acesta este serviciul email care are o forma de adresare diferita a documentelor. Acesta se bazeaza pe protocolul MailTo, iar forma de adresare a documentului este:

nume_utilizator@nume_domeniu_server

Si in cazul serviciului News adresarea bazata pe protocolul nntp (Network News Transfer Protocol) este diferita de formatul initial al URL si se prezinta astfel:

nntp://newsgroupname

Fiecare dintre serviciile Internet au protocoalele de transfer destinate pentru adresarea documentelor. Accesul la documentele serviciilor Internet se face prin programele client, in care utilizatorii furnizeaza adresa, URL-ul acestora. Specificarea formatului URL se face in functie de serviciul Internet folosit. Fiecare serviciu Internet are propriul protocol de transfer care asigura comunicarea si adresarea. Unele servicii folosesc, in plus, protocoale special create pentru adresarea si regasirea unor documente mai complexe, asa cum sunt cele audio sau video. Functionarea tuturor protocoalelor de transfer folosite de serviciile Internet se bazeaza pe instalarea pe fiecare din calculatoare a protocolului TCP/IP. Cele mai importante dintre serviciile accesate prin reteaua Internet sunt: World Wide Web, FTP, TELNET, email, GOPHER, ARCHIE, WAIS.

Tabelul prezinta cele mai comune servicii Internet si protocoalele folosite la adresarea documentelor lor, in URL:

Serviciul Internet

Protocolul folosit
Descrierea sa

WWW

(World Wide Web)

http

(HyperText Transfer Protocol)

Tranfera pagini web ce contin text, grafica, sunete si alte informatii digitale de la un server web de pe World Wide Web.

FTP (File transfer Protocol)

ftp (File Transfer Protocol)

Transfera fisiere intre diferite calculatoarte de pe Internet.

Gopher

Gopher protocol

Afiseaza informatii pe un server Gopher.

Lucrul cu fisiere in LAN

File protocol

Deschide un fisier pe un hard disc local sau dintr-un LAN.

Posta electronica

mailto (MailTo protocol)

Deschide un program de posta electronica pentru a trimite un mesaj la o adresa specificata

 

Acces prin reteaua Microsoft

msn (Microsoft Network protocol)

Acceseaza o locatie pe MSN,    Microsoft Network.

News

News protocol

Porneste un program de citire a stirilor si deschide grupul de stiri Usenet specificat.

News

nntp (Network News Transfer Protocol)

Executa aceleasi functii ca si protocolul News.

Redarea de muzica MIDI

mid (Musical Instrument) Digital Interface (MIDI) protocol

Executa fisiere sequencer MIDI, cu conditia ca utilizatorul sa detina o placa de sunet pe calculator.

telnet

Telnet protocol

Porneste un program de emulatie telnet bazat pe o interfata textuala cu linii-comanda ce permite transmiterea de comenzi catre un calculator aflat la distanta. De exemplu, prin telnet se poate conecta la un server Unix si executa comenzi Unix direct pe acesta.

Redarea sunetelor audio – video

pnm (RealAudio protocol)

Executa siruri audio RealAudio de pe un server RealAudio. Sirurile audio si alte formate media continue stabilesc o conexiune cu serverul si se vor derula imediat fara a se descarca ca fisier in intregime.

Redarea de secvente video digitale

mms - Microsoft Media Server (MMS) protocol

Executa siruri media in fisiere de format ActiveMovie (.asf) de pe un server MMS.

Tema:

1. Pentru a se retine corect termenii de specialitate de la aceasta disciplina, pe baza materialului dat in studiu construiti un mic glosar de termeni in care sa explicati conceptele noi.




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate