Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Linux


Index » educatie » » informatica » Linux
» Linux IP Tables Howto (Romana)


Linux IP Tables Howto (Romana)




Linux IP Tables Howto (Romana)

Pentru inceput, vreau sa spun ca eu nu stiu mai mult decat altii, si spun asta pentru ca am intrat in contact cu cativa oameni care intradevar stiu Linux. Eu nu am facut decat sa traduc acest “Howto” (cu engleza mea de balta pe care sa zicem ca o stiu), iar daca (mai mult ca sigur) voi gasiti greseli de traducere sau de adaptare va rog sa imi atrageti atentia scriindu-mi un E-mail la razvan@atmail.ro. Daca intrati in posesia acestui fisier si stiti pe cineva care il vrea, va rog sa il dati “free of charge” pentru ca nici eu nu am cerut bani la randul meu. Sper sa va ajute, cel putin la fel de mult cum m-a ajutat si pe mine, iar daca avei neclaritati, scrieti-mi un E-mail si va voi raspunde in masura in care pot si am timp.

Ce este filtrarea de pachete?

1.1 Bazele retelisticii

Tot traficul dintr-o retea este transmis sub forma de pachete. De exemplu, downloadand acest document (sa zicem ca are 50k) s-ar putea ca tu sa primesti 36 de pachete a cate 1460 bytes fiecare.




Startul fiecarui pachet spune unde se duce, de unde vine,tipul pachetului, si alte detalii administrative. Partea de inceput a fiecarui pachet este numit header. Restul pachetului, care contine chiar datele care ne sunt transmise, de obicei se numeste body.

Cateva protocoale, de exemplu TCP, care este folosit in traficul pe web, mail, si login-uri de la distanta, folosesc principiul de a se forma o conexiune inainte de a transmite pachete cu datele care ne intereseaza, variate pachete de “inceput” (cu head-ere speciale) sunt schimbate, care spun`Vreau sa ma conectez', `OK' si `Multumesc'. Apoi incepe schimbul de pachete normale.

1.2 Deci ce este un “filtru de pachete”?

Un filtru de pachete este un program care se uita in head-erul pachetelor care trec, si le decide soarta intregului pachet. El poate sa “arunce” pachetul (sa il neglijeze ca si cum nu ar fi fost primit), sa “accepte” pachetul(sa il lase sa treaca), sau sa “rejecteze” pachetul (il arunca dar ii spune sursei de la care a venit ca l-a aruncat).

Sub Linux, filtrarea de pachete este construita in kernel (ca modul s-au chiar in el), si exista cateva lucruri mai deosebite care pe care le putem face cu pachetele, dar principiul general de a ne uita in head-erul pachetului si sa-I decidem soarta este inca acolo.

1.3 De ce as vrea sa filtrez pachete?

Control. Secutritate. Supraveghere.

Control:

Cad folosesti un “linux-box” ca sa conectezi reteaua ta interna la o alta retea (sa zicem Internetul) ai oportunitatea de a lasa numai anumite feluri de trafic sa treaca, si sa nu lasi sa treaca pe altele. De exemplu, head-erul pachetului contine destinatia sa, si poti preveni ca pachetele sa ajunga intr-o anumita parte a retelei externe. Ca un alt exemplu, eu folosesc Netscape ca sa accesez arhivele Dilbert. Pe acea pagina sunt reclame de la doubleclick.net , si Netscape-ul imi pierde timpul deschizandu-le. Spunadu-I “filtrului de pachete” sa nu lase sa treaca pachete spre doubleclick.net s-au sa vina de la el rezolva aceasta problema.

Securitate:

Cand Linux-box-ul tau este singurul lucru care sta intre haosul din internet si reteaua ta privata, este bine de stiut ca poti restictiona ceea ce face “taraboi la usa ta”. De exemplu, poti lasa sa treaca ceea ce pleaca din interiorul retelei interne, dar trebuie sa te ingrijoreze vestitul `Ping of Death' care vine de la straini. Ca un alt exemplu, nu ai vrea ca cei din afara sa se conecteze prin telnet la serverul tau, chiar daca toate conturile din el sunt protejate de o parola; avand un filtru de pachete care sa “arunce” pachetele cu head-ere speciale care sunt folosite pentru a deschide conexiuni din exterior.

Supraveghere:

Uneori o masina din interior prost configurata poate decide sa imprastie pachete lumii exterioare. Este frumas sa-i spui “filtrului de pachete” sa te instiinteze cand se intampla ceva care nu face parte din normal, poate faci ceva in legatura cu lucrul acesta sau poate est curios din fire sa stii ceea ce se intampla in reteaua ta interna.

1.4 Cum filtrez pachete sub Linux?

Kernelele Linux-ului au avut filtre de pachete chiar de la versiunea 1.1. Prima generatie, bazata pe “ipfw” de la BSD, aceasta a fost descrisa de Alan Cox in 1994. Aceasta a fost modificata si intarita de Jos Vos si altii pentru Linux 2.0. In 1998, pentru Linux 2.2, eu am modificat radical kernelul, cu ajutorul lui Michael Neuling, si am introdus programul `ipchains'. In final, a patra generatie de filtu, `iptables', si o alta modificare a kernelului au aparut in 1999 pentru Linux 2.4. Pe iptables ne vom concentra in acest HOWTO.

Programul iptables vorbeste cu kernelul si ii spune ce pachete sa filtreze. Daca nu esti programator sau pre curios, in acest fel vei controla “filtrul de pachete”.

iptables

Programul iptables insereaza sau sterge reguli din “tabelul” de reguli de filtrare al kernelului. Aceasta inseamna ca orice ai seta, se va pierde cand vei reboo-ta masina; vezi “Cum sa faci regulile permanente” pentru a te asigura ca data viitoare cand pornesti masina ele sunt inca acolo.

iptables inlocuieste ipfwadm si ipchains: vezi “Cum sa folosesti ipchains si ipfwadm” pentru a evita folosirea iptables daca deja folosesti ipchains sau ipfwadm.

Cum sa faci regulile permanente

Firewall-ul tau curent este stocat in kernel, si de aceea va fi pierdut cand rebootezi. Scriind iptables-save si iptables-restore este ceea ce va recomand.

Intretimp, pune comanda necesara pentru a-ti seta regulile intr-un script de initializare. Asigurate ca faci ceva inteligent in caz ca una din comenzi nu merge (de obicei `exec /sbin/sulogin').

2. Cine dracu’ esti si de ce te joci cu kernelul meu?

Eu sunt Rusty; eu sunt cel care intretine “Linux IP Firewall” si doar un programator decent care s-a intamplat sa fie la locul potrivit in timpul potrivit. Eu am scris ipchains, si am invatat destule ca sa fac sa mearga “filtrul de pachete” cum trebuie. Cel putin sper.

3. Cum traverseaza pachetele prn filtru

Kernelul porneste cu trei liste de reguli; aceste liste se numesc “firewall chains” sau doar “chains”. Cele trei chain-uri se numesc INPUT, OUTPUT si FORWARD.

Pentru fanii ASCII-art , chain-urile sunt aranjate cam asa:

_____

/

-->[Routing ]--->|FORWARD|------->

[Decision] _____/ ^

| |

v ____

/ |OUTPUT|

|INPUT| ____/

___/ ^

| |

----> Local Process ----

Cele trei cicluri reprezentate sunt chain-urile mentionate mai sus. Cand un pachet ajunge intr-un ciclu din diagrama, acel chain este examinat pentru a decide soarta pachetului. Daca chain-ul decide sa arunce pachetul (DROP), va fi “omorat” acolo, dar daca chain-ul spne ca pachetul trebuie acceptat (ACCEPT), el continua sa circule prin diagrama.

Un chain este un “set de reguli”. Fiecare regula spune `daca head-erul pachetului arata asa, atunci ce vrei sa faci cu pachetul'. Daca regula nu este indeplinita de pachet, apoi este consultata urmatoarea regula din set. In final, daca nu mai sunt reguli de consultat, kernelul se uita la politica “setului de reguli” pentru a decide ce se va intampla cu pachetul. Intr-un sistem riguros din punct de vedere al securitatii politica “setului de reguli” ii spune kernelului sa arunce pachetul (DROP).

1. Cand un pachet soseste (sa zicem, printr-o interfata Ethernet) kernelul se uita prima oara la destinatia lui: acest lucru se numeste `routing'.

2. Daca pachetul este chiar pentru box-ul tau, el va merge in jos catre chain-ul INPUT. Daca trece de acesta orice proces cara il asteapta il va primi.

3. Altfel, daca kernelul in are forwarding-ul activat, sau nu stie cum sa forwardeze pachetul, acesta va fi aruncat (DROP). Daca forwarding-ul este activat, si pachetul este destinat catre o alta interfata de retea (daca mai ai inca una), atunci pachetul merge inainte in diagrama noastra spre chain-ul FORWARD. Daca este acceptat de catre acesta el va fi trimis in afara.

4. Si in sfarsit, un program care ruleaza chiar in box-ul tau poate trimite pachete in retea. Aceste pachete trec prin chain-ul OUTPUT: daca acesta le accepta (ACCEPT), atunci pachetul isi continua drumul catre destinatia sa , oricare ar fi aceasta si prin orice interfata.

4. Folosirea iptables

iptables are un manual foarte detaliat (man iptables), daca ai nevoie de detalii.

Exista cateva lucruri diferite pe care le poti face cu iptables. In primul rand operatii cu care poti face management pe un intreg “set de reguli”. La inceput exista trei chain-uri input, output si forward pe care nu le poti sterge.

1. Crearea unui nou chain (-N).

2. Stergerea unui chain gol (-X).

3. Schimbarea politicii unuia dintre chain-urile standard (input, output si forward). (-P).

4. Listarea regulilor dintr-un chain (-L).

5. Stergerea tuturor regulilor dintr-un chain (-F).

6. Readucerea la zero a contuarelor regulilor dintr-un chain (-Z).

Exista si moduri de manipulare a unei singure reguli dintr-un chain:

1. Atasarea unei noi reguli (-A).

2. Inserarea unei noi reguli intr-o anume pozitie intr-un chain (-I).

3. Inlocuirea unei reguli intr-o anume pozitie a unui chain (-R).

4. Stergerea unei reguli (-D).





4.1 Ce vezi atunci cand porneste calculatorul

Pentru moment (Linux 2.3.15), iptables este un modul, numit (`iptables.o'). va trebui sa-l inserezi in kernel inainte de a putea folosi comanda iptables. Pe viitor, va fi posibil ca el sa fie deja construit in kernel.

Inainte de ca orice comanda iptables sa fie rulata (ai grija: unele distributii vor rula iptables in scripturile lor de initializare), nu va exista nici o regula in cele trei chain-uri de baza (`INPUT', `FORWARD' si `OUTPUT'), chain-urile INPUT si OUTPUT vor avea politica setata pe ACCEPT, si chain-ul FORWARD va fi setat pe DROP (poti schimba acest lucru setand `forward=1' in optiunile modulului iptables).

4.2 Operatii cu o singura regula

Acestea sunt “painea si cutitul” unui filtru de pachete; manipularea regulilor. Cel mai des probabil ca vei folosi comenzile de atasare (-A) si stergere (-D). Celelalte (-I pentru inserare si -R pentru inlocuire) sunt simple extensii ale acestor concepte.

Fiecare regula specifica un set de conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un pachet, si ce sa faca in caz ca le indeplineste (o tinta `target'). De exemplu, vrei sa arunci toate pachetele de tip ICMP care vin de la IP-ul 127.0.0.1. Deci in acest caz conditiile noastre sunt ca protocolul trebuie sa fie ICMP si sursa de la care vin pachetele este IP-ul 127.0.0.1. tinta noastra este aruncarea lor (DROP).

127.0.0.1 este interfata `loopback', pe care o ai char daca nu ai vreo legatura fizica la vreo retea. Poti folosi programul `ping' pentru a genera asemenea pachete si a testa o astfel de regula.

# ping -c 1 127.0.0.1

PING 127.0.0.1 (127.0.0.1): 56 data bytes

64 bytes from 127.0.0.1: icmp_seq=0 ttl=64 time=0.2 ms

--- 127.0.0.1 ping statistics ---

1 packets transmitted, 1 packets received, 0% packet loss

round-trip min/avg/max = 0.2/0.2/0.2 ms

# iptables -A INPUT -s 127.0.0.1 -p icmp -j DROP

# ping -c 1 127.0.0.1

PING 127.0.0.1 (127.0.0.1): 56 data bytes

--- 127.0.0.1 ping statistics ---

1 packets transmitted, 0 packets received, 100% packet loss

Poti vedea aici ca ping-ul a avut scces (prin `-c 1' i-am spus programului ping sa trimita un singur pachet).

Apoi atasam (-A) chain-ului `INPUT', o regula in care specificam ca pachetele care vin de la IP-ul 127.0.0.1 (`-s 127.0.0.1') prin protocolul ICMP (`-p icmp') ar terbui sa le dam DROP (`-j DROP').

Apoi testam regula noastra, folosind un al doilea ping. Va fi o pauza pana cand programul renunta sa mai astepte raspunsul care nu va veni niciodata.

Putem sterge aceasta regula in mai multe feluri. In primul rand, pentru ca stim ca este singura regula in chain-ul input, putem folosi o stergere in care specificam pozitia reguluii:

# iptables -D INPUT 1

Al doilea mod prin care putem sterge regula este sa oglindim comanda –A, inlocuind –A cu -D. Acest lucru este folositor cand avem un set complex de reguli. In acest caz folosim:

# ipchains -D INPUT -s 127.0.0.1 -p icmp -j DROP

4.3 Specificatii ale filtrarii

Am vazut folosirea `-p' pentru a specifica protocolul, si `-s' pentru a specifica adresa sursa, dar sun si alte optiuni cu care putem specifica caracteristici ale pachetelor.

Specificarea adresei Sursa si adresa Destinatiei

Sursa (`-s', `--source' or `--src') si destinatia (`-d', `--destination' or `--dst') IP-ului poate fi specificata in patru moduri. Cel mai des intalnit este folosirea numelui intreg, cum ar fi `localhost' sau `www.linuxhq.com'. Al doilea mod este folosirea de adrese IP cum ar fi `127.0.0.1'.

Al treilea si al patrulea mod este specificarea unui interval de IP-uri, cum sunt `199.95.207.0/24' sau `199.95.207.0/255.255.255.0'. Amndoua specifica orice IP cuprins intre 199.95.207.0 to 199.95.207.255 inclusiv; iar digitii dupa `/' ne spun care parti din IP-uri sunt relevante in cazul nostru. `/32' sau `/255.255.255.255' este modul standard (default). Pentru a specifica orice ip putem folosi `/0', dupa cum urmeaza:

# ipchains -A input -s 0/0 -j DENY

Aceasta este rar folosit pentru ca efectul obtinut este la fel ca in cazul in care nu folosim de loc optiunea `-s'.

Specificarea unei inversiuni

Multe flag-uri, incluzand optiunile `-s' and `-d' pot avea argumentele precedate de un `!' pentru a compara adrese care nu sunt echivalente cu cele date in linia de comanda. De exemplu `-s ! localhost' inseamna orice pachet care nu vine de la localhost.

Specificarea Protocolului

Protocolul poate fi specificat cu flag-ul `-p'. Protocolul poate fi un numar (daca stii valorile numerice pentru IP) sau un nume pentru cazurile speciale de `TCP', `UDP' sau `ICMP'. Cum este scris nu conteaza, asa ca `tcp' merge la fel de bine ca si `TCP'.

Numele protocolului poate fi precedat de un `!', pentru a fi inversat, such as `-p ! TCP' (expresia inseamna tot ce nu e TCP).

Specificarea unei interfete

Optiunea `-i' (sau `--in-interface') si `-o' (sau `--out-interface') specifica numele interfetei. O interfata este un lucru fizic (modem, placa de retea etc . ) prin care pachetul intra (`-i') sau prin care iese (`-o'). Poti folosi comanda ifconfig pentru a vedea interfetele care sunt active.

Pentru pachetele care traverseaza chain-ul INPUT nu se poate specifica o interfata de iesire, deci orice regula din acest chain care contine optiunea `-o' este inutila. Similar, pachetele care traverseaza chain-ul OUTPUT nu au interfata de intrare, deci orice regula din acest chain in care exista optiunea `-i' este inutila.

Doar pachetele care traverseaza chain-ul FORWARD au atat interfata de intrare cat si interfata de iesire.

Nu este gresit daca se specifica o interfata care pentru moment nu este activa; regula nu se va potrivi niciunui pachet pana cand interfata nu va fi activata. Acest lucru este foarte util pentru legaturi dial-up (PPP point to point) de obicei interfata ppp0.

Un caz special, un nume de interfata al carei string se termina cu `+' specifica toate interfetele de acelas fel (chiar daca sunt activate sau nu). De exemplu, pentru a specifica o regula care sa se potriveasca pentru toate interfetele de gen PPP, se va folosi expresia-i ppp+.

Numele interfetei poate fi precedat de `!', aceasta regula se va referi la pachetele care nu vin sau ies prin acea interfata.

Specificarea fragmentelor

Uneori un pachet este prea mare ca sa incapa prin “fir” intreg. Cand acest lucru se intampla pachetul este divizat in fragmente, si trimis ca mai multe pachete mai mici. Calculatorul care primeste aceste fragmente le va reasambla si va forma pachetul initial.

Problema cu aceste pachete este ca doar primul fragment din acestea contine in header informatii despre protocol (cum ar fi TCP, UDP si ICMP) si extensiile lui, iar restul de fragmente nu contin aceste lucruri, iar daca am incerca sa ne uitam in ele ar fi inposibil.

Daca tu faci “connection tracking” sau “NAT”, atunci toate aceste fragmente vor fi fuzionate inainte de a ajunge la “filtrul de pachete”, deci nu trebuie sa ne facem griji despre aceste fragmente. Atltfel, poti insera in kernel modulu `ip_defrag.o' care face acelas lucru (nota, acest lucru este permis doar daca linux-box-ul tau este singura conexiune intre cele doua retele).

Altfel, este foarte important sa intelegem cum sunt tratate fragmentele de catre regulile de filtrare. Orice regula care cere informatii de la pe care nu le avem nu se va potrivi, aceasta inseamna ca primul fragment (cel care are specificat in header tot ce este necesar) va fi tratat ca pe un pachet, iar cel de-al doilea si restul de fragmente nu vor fi tratate corespunzator (pentru ca header-ul lor nu contin informatiile necesare). De aceea o regula de genul “-p TCP --sport www” (care specifica portul sursa al unui server `www') nu va filtra fragmente (inafara de primul). La fel se va comporta si regula opusa “-p TCP --sport ! www”.

Oricum, poti face o regula special pentru cel de-al doilea si urmatoarele fragmente folosind optiunea `-f' (sau `--fragment'). Valabila este si regula care nu se aplica pentru cel de-al doilea si urmatoarele fragmente daca punem optiunea “!” inaintea lui `-f'.

De obicei se zice ca este sigur (din punct de vedere al securitatii) sa lasi al doilea si celelalte fragmente sa treaca treaca, pentru ca filtrarea afecteaza decat primul fragment, si deci pachetul nu va putea fi reasamblat in partea cealalta, dar, exista bug-uri care vor face masina sa se “prabuseasca” doar prin simplul fapt ca aceasta trimite fragmente. Este decizia ta.

Ca un exemplu, urmatoarea regula va arunca toate fragmentele care se duc la IP-ul 192.168.1.1:




# iptables -A OUTPUT -f -d 192.168.1.1 -j DROP

Extensii la iptables

Iptables este extensibil, asta insemnand ca atat kernelul cat si iptables se pot extinde pentru a ne asigura noi posibilitati.

Unele dintre aceste extensii sunt standard, si altele sunt mai mult exotice. Extensiile pot fi facute si de alti oameni si distibuite userilor.

Extensiile kernelului normal se gasesc in subdirectorul lui pentru module, cum este /lib/modules/2.3.15/net. Pe acestea trebuie sa le incarci in kernel automat pentru ca ele nu se autoincarca la cerere(Linux 2.3.15). Pe viitor ele se vor incarca automat.

Extensiile programului iptables sunt librarii “sheruite” care de obicei sunt gasite in directorul /usr/local/lib/iptables/, cu toate ca anumite distributii le pun in /lib/iptables sau /usr/lib/iptables.

Extensiile sunt de doua tipuri: tinte noi (new targets), si noi teste (new tests); mai jos vom vorbi despre “noi tinte”. Anumnite protocoale ofera ele noi teste: actual ele sunt TCP, UDP si ICMP cum sunt aratate mai jos.

Pe aceste noi teste le vei putea specifica in linia de comanda dupa optiunea `-p', care va incarca extensiile. Pentru teste noi explicite trebuie sa folosestei optiunea `-m' pentru a incarca extensia, doar dupa aceasta va fi aceasta accesibila.

Pentru a deschide manualul extensiei dupa ce o incarci (`-p' or `-m') foloseste optiunea `-h' sau `--help'.

Extensii TCP

Extensiile TCP sunt incarcate automat daca este folosita comanda `--protocol tcp'. Aceastea vin cu urmatoarele optiuni (niciuna nu se refera si la fragmente, doar la pachete).

--tcp-flags

Daca dupa ele se pune (optional)`!', atunci doua stinguri te vor ajuta sa filtrezi flaguri specifice protocolului TCP. Primul string este un “mask”: o lista de flaguri pe care vrei sao examinezi. Al doilea string iti spune pe care vrei sa le filtrezi. De exemplu:

# iptables -A INPUT --protocol tcp --tcp-flags ALL SYN,ACK -j DENY

Aceasta indica, ca toate flagurile trebuie examinate (`ALL' este sinonim cu `SYN,ACK,FIN,RST,URG,PSH'), dar doar SYN si ACK vrei sa le setezi. Exista si un argument `NONE' care inseamna nici un flag.

--syn

Urmat optional de `!', aceasta este o scurtare a comenzii`--tcp-flags SYN,RST,ACK SYN'.

--source-port

optional urmat de `!', si apoi de un singur port TCP, sau un interval de porturi. Porturile poti specificate prin numele lor, la fel ca in /etc/services, sau numerice. Intervalele sunt ori doua nume de porturi separate cu`-', sau (pentru a specifica un nr. mai mare sau egal cu portul dat) un port cu `-' inainte lui, sau (pentru a specifica un nr mai mic sau egal cu portul dat), un port precedat de`-'.

--sport

este sinonim cu `--source-port'.

--destination-port

and

--dport

sunt la fel ca si mai sus, numai ca ele specifica destinatia in loc de sursa portului care ne intereseaza sa-l filtram.

--tcp-option

urmat oprional de `!' siun numar, se refera la un pachet TCP care este egal cu acel numar. Un pachet care nu are un header TCP complet este aruncat (DROP) automat daca i se incearca examinarea optiunilor TCP.

O explicatie a flagurilor TCP

Este util sa permitem conexiuni TCP intr-o directie, dar nu si in cealalta. De exemplu, ai vrea sa se poata face conexiuni catre un server WWW exterior, dar sa nu existe conexiuni de la acel server la tine.

Te poti gandi sa blochezi pachetele care vin de la acel server. Dar din nefericire, ca o conexiune TCP sa mearga trebuie sa existe trafic in ambele directii.

Solutia este sa blochezi doar pachetele care cer ca o conexiune sa fi stabilita. Aceste pachete se numesc SYN (ok, tehnic ele sunt pachete cu flagul SYN setat, si flagurile FIN si ACK sunt sterse, dar noi le numim pe scurt pachete SYN). Blocand doar aceste pachete putem opri cererile de conexiuni si astfel niciuna nu poate fi facuta din exterior.

Flagul `--syn' este folosit pentru aceasta: este valid doar pentru regulile in care li se specifica ca protocol TCP-ul. Ca exemplu, pentru a specifica incercari de conexiuni de la IP-ul 192.168.1.1 se foloseste:

-p TCP -s 192.168.1.1 --syn

Acest flag poate fi inversat daca este precedat de un `!', aceasta inseamna orice pachet inafara de cele initiatoare de conexiuni TCP.

Extensii UDP

Aceste extensii sunt incarcate automat daca este specificat protocolul UDP `--protocol udp'. Aici avem optiunile `--source-port', `--sport', `--destination-port' si `--dport' detaliate mai sus la protocolul TCP.

Extensii ICMP

Aceasta extensi este incarcata automat daca se specifica `--protocol icmp'. Aceasta ne da o singura optiune:

--icmp-type

urmat optional de `!', atunci un unme tip icmp (ex `host-unreachable'), sau un tip numeric (ex. `3'), sau numeric si cod separat de`/' (ex. `3/3'). O lista de nume tip icmp se poate optine cu comanda `-p icmp --help'.

Alte extensii

Celelalte doua extensii sunt extensii demonstrative, care (daca sunt instalate) pot fi “aduse la viata” cu optiunea `-m'.

mac

acest modul trebuie explicit specificat cu `-m mac' sau `--match mac'. Este folosit pentru a filtra pachetele dupa adresa Ethernet (MAC), si este folositoare doar la regulile din chain-urile INPUT si FORWARD. De aduce o singura optiune:

--mac-source

optional urmata de `!', apoi o adresa ethernet scrisa in hexazecimale separate de ”:”, ex `--mac-source 00:60:08:91:CC:B7'.

limit

acest modul trebuie explicit specificat cu `-m limit' sau `--match limit'. Este folosit pentru a limita rata de pachete acceptate. Unitatea de masura este numere de pachete pe secunda (default 3 pachete pe ora, cu o rafala de 5). Aceasta ne aduce doua argumente optionale:

--limit

urmat de un numar; specifica numarul medie maxim de pachete pe secunda care sunt lasate sa treaca. Numarul poate unitati explicite, folosind `/second', `/minute', `/hour' or `/day', sau parti din ele (deci `5/second' este la fel ca `5/s').

--limit-burst

urmata de un numar, defineste lungimea rafalei de pachete acceptate dupa care intra in actiune limita de mai sus.

Aceasta optiune poate fi folosita impreuna cu tinta “LOG” pentru a face “rate-limited logging”. Prentru a intelege cum functioneaza, hai sa ne uitam la urmatoarea regula, care logheaza pachetele care au limita “default”:

# iptables -A FORWARD -m limit -j LOG

Prima oara cand regula este indeplinita de un pachet, acesta va fi logat; de fapt, pentru ca rafala este de 5, primele cinci pachete vor fi logate. Dupa aceea, vor mai trece ica douazeci de minute pana cand urmatorul pachet va fi logat de la regula aceasta, netinand cont de cate pachete ajung la ea. Deasemenea, fiecare douazeci de minute care trec fara ca un pachet sa indeplineasca regula , o unitate din rafala va fi recapatata, daca nici un pachet nu se loveste de regula timp de 100 de minute rafala va reveni la 5; la fel ca la inceput.

Nu poti creea o regula a carei interval de timp de umplere a rafalei sa depaseasca 59 de ore, deci daca faci o regula care sa se reincarce o data pe zi, rafala trebie sa fie mai mica de 3.

unclean

Acest modul trebuie explicit specificat cu `-m unclean sau `--match unclean'. Acesta face analize aleatorii asupra integritatii pachetelor. Acesta nu trebuie folosit ca o optiune pentru securitate (probabil ca va inrautatii lucrurile, pentru ca s-ar putea ca sa aiba bug-uri). Nu vine cu nici o optiune.

4.4 Specificarea tintelor

Acum stim cum sa examinam un pachet, trebuie sa stim ce sa facem cu pachetele care se potrivesc regulilor noastre. Aceasta se numeste “Tinta regulii” (rule's target).

Exista doua tinte foarte simple: DROP (arunca) si ACCEPT(accepta). Deja le stim pe acestea. Daca pachetul indeplineste regula si tinta ei este una din cele doua, nu vor mai fi consultate alte reguli: soarta pachetului a fost decisa.

There are two types of targets other than the built-in ones: extensions and user-defined chains.

Chain-uri definite de utilizator (User-defined chains)

O puternica abilitate pe care iptables a mostenit-o de la ipchains este abilitatea de a creea chain-uri definite de utilizator (adica alte chain-uri inafara de cele trei de baza INPUT, FORWARD si OUTPUT).

Cand un pachet se potriveste unei reguli a carei tinta este un chain definit de utilizator, pachetul incepe sa confrunte reguluile sin chain-ul definit de utilizator. Daca acel chain nu decide soarta pachetului, adica a parcurs toate regulile din acel chain definit de utilizator, atunci pachetul incepe sa confrunte regula imegiat urmatoare regulei a carei tinta a fost chainul definit de utilizator.

Din nou este vremea pentru ASCII art. Sa zicem ca avem doua chain-uri Consider two (prostute): INPUT (chain-ul de baza) si test (un chain definit de utilizator cu optiunea “-N”).

`INPUT' `test'

| Regula1: -p ICMP -j DROP | | Regula1: -s 192.168.1.1 |

| Regula2: -p TCP -j test | | Regula2: -d 192.168.1.1 |

| Regula3: -p UDP -j DROP |



Sa consideram un pachet TCP care vine de la 192.168.1.1, si se duce la 1.2.3.4. Intra in chain-ul INPUT, si este confruntat cu Regula1; si aceasta nu i se potriveste. Regula2 I se potriveste pachetului, si tinta acesteia este test, deci uramatoarea regula cu care este confruntat pachetul este Redula1 din chain-ul test. Regula1 din test i se potriveste, dar nu se specifica in ea nici o tinta, deci este confruntata urmatoarea regula, Regula2. Aceasta nu se potriveste, deci am ajuns la sfarsitul chain-ului. Apoi pachetul se intoarce la chain-ul INPUT, unde Regula2 a fost confruntata, deci urmatoarea regula care este confruntat este Regula3, care nici aceasta nu se potriveste.

Deci calea pachetului este:

v _____ _______ ______ ___________

`INPUT' | / `test' v

| Regula1 | /| | Regula1 | |

| Regula2 / | | Regula2 | |

|----- ----- ----- ----- ------| ----- ----- -------------v----

| Regula3 /--+_____ _______ ______ ____________/

v

Chain-urile definite de utilizator pot sari catre alte chain-uri definite de utilizator (dar nu au voie sa fac bucle inchise: pachetele care intra in bucle inchise vor fi aruncate).

Extensia: New Targets

Clealat tip de tinta este o extensie. Aceastea constau intr-un modul pentru kernel, care ne asigura noi optiuni in linia de comanda. Exista cateva extensii in distributia default a pachetului netfilter:

LOG

Acest modul logheaza pachetele care indeplinesc o anumita regula a carei tinta este “LOG”. Acesta vine cu urmatoarele optiuni:

--log-level

Urmata de un nume sau numar. Numele sunt (case-insensitive) `debug', `info', `notice', `warning', `err', `crit', `alert' si `emerg', care corespund numerelor de la 7 la 0. Uta-te la “man page-ul” pentru syslog.conf pentru o explicatie a acestor nivele.

--log-prefix

Urmat de un sting de maxim 14 caractere, acest mesaj este trimis la inceputul logului pentru a fi unic.

Acest modul este forte util dupa o tinta care limiteaza pentru a nu-ti inunda (food) logurile.

REJECT

Acest modul are acelas efect ca modulul `DROP', numai ca expeditorului ii este trimis un mesaj de eroare de tip ICMP `port unreachable'. Nota: mesajul de eroare de tip ICMP nu este trimis daca (vezi RFC 1122):

Pachetul filtrat era chiar el un mesaj de eroare de tip ICMP, sau un tip necunoscut de ICMP.

Pachetul filtrat nu era primul fragment dintr-un lant de fragmente.

Am trimis prea multe mesaje de eroare de tip ICMP la acea destinatie intr-un anumit timp.

Tinte speciale

Exista doua tinte speciale care vin o dat cu distributia: RETURN si QUEUE.

RETURN are acelas efect ca si cum ar sari de la sfarsitul unui chain: pentru unul dintre cele trei chain-uri de baza, soarta pachetului va fi decisa de politica acestuia. Pentru o regula dintr-un chain definit de utilizator, traversarea continua exact dupa regula de la care a fost aruncat pachetul in chain-ul definit de utilizator. Daca o regula (nu este neaparat sa fie ultima din chain) dintr-un chain definit de utilizator are tinta RETURN si aceasta se potriveste unui pachet, aceasta il va trimite inapoi la chainul de unde a venit, cu mentiunea ca este respectata traversearea regulilor, adica la regula exact urmatoare celei care a trimis pachetul in chain-ul definit de utilizator.

QUEUE este o tinta speciala, care “pastreaza” pachetul pentru procesarea facuta de useri. Daca pachetul nu este asteptat de vreo aplicatie acesta va fi aruncat.

4.5 Operatii cu un Chain intreg

O abilitate foarte utila a programului iptables este gruparea regurilor in chainuri (seturi de reguli). Poti denumi chainurile definite de utilizator cum vrei, dar este rcomandat sa le denumesti cu caractere mici pentru a nu le confunda cu cele trei chainuri de baza; numele acestora poate sa fie maxim din 16 litere.

Crearea unui nou chain

Hai sa creem un nou chain. Pentru ca eu sunt un tip cu imaginatie am sa-l numesc test. Vom folosi optiunile `-N' sau `--new-chain':

# iptables -N test

Este chaiar atat de simplu. Acum poti pune reguli in el dupa cum a fost aratat mai sus.

Stergerea unui Chain

Stergerea unui chain este la fel de simplu, folosind optiunea `-X' sau `--delete-chain'. De ce `-X'? Pai . , toate literele frumoase au fost luate deja.

# iptables -X test

Exista cateva restrictii cand stergem un cahin: acesta trebuie sa fie gol (vezi golirea unui chain mai jos) si nu trebuie sa fie tinta vreunei reguli. Chainurile de baza nu pot fi sterse.

Daca nu se specifica numele chainului de sters, atunci toate chain-urile definite de utilizator vor fi sterse, daca este posibil.

Golirea unui Chain

Exista un mod simplu prin care se poate goli un cahin de toate regulile care exista in el, folosind comanda `-F' (sau `--flush').

# ipchains -F forward

Daca nu se specifica chain-ul atunci toate chainurile vor fi golite.

Listarea unui chain

Poti vedea toate regulile existente intr-un chain cu comanda `-L'.

Daca nu este specificat numele chain-ului atunci sunt listate toate regulile existente in “filtrul de pachete”.

Exista trei optiuni care acompaniaza comanda `-L'. Optiunea `-n' (numeric) pentru ca ea previne ca iptables sa incerce sa caute adresa IP, care (daca folosesti DNS ca majoritatea oamenilor) va cauza delay-uri foarte mari in caz ca DNS-ul nu este setat cum trebuie, sau daca filtrezi cererile de DNS (Domain Name Server).

Optiunea `-v' va arata toate detaliile unei raguli, cum sunt pachetele si contuarele de biti, comparatiile TOS, si interfetele. Altfel aceste valori sunt omise.

Nota: pachetele si contuarele de biti sunt afisate folosin sufixele `K', `M' sau `G' pentru 1000, 1,000,000 si respectiv 1,000,000,000. Folosind optiunea `-x' (expand numbers) vor fi aratate ca numere netinand cont de cat de mari sunt acestea.

Resetarea (Zeroing) Contuarelor

Este util sa poti reseta contuarele. Acest lucru poate fi facut cu optiunea `-Z' (sau `--zero')

Problema cu acest lucru este ca uneori trebuie sa stii volorile contuarelor imediat inainte de a fi aduse la zero. In exemplul de mai sus, anumite pachete pot trece in dupa ce folosesti optiunea `-L' si pana folosesti optiunea `-Z'. Pentru acest motiv, poti folosi optiunile `-L' si `-Z' impreuna, pentru a reseta contuarele in timp ce le vizualizezi.

Setarea politicii

Doar chain-urile de baza (INPUT, OUTPUT and FORWARD) au o politica, pentru ca daca un pachete este confruntat cu un regulile dintr-un chain definit de utilizator si inca nu i se decide soarta, acesta isi continua drumul intr-un chain de baza.

Politica poate fi ACCEPT(accepta) sau DROP (arunca).




loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Linux


Access
Adobe photoshop
Autocad
Baze de date
C
Calculatoare
Corel draw
Excel
Foxpro
Html
Internet
Java
Linux
Mathcad
Matlab
Outlook
Pascal
Php
Powerpoint
Retele calculatoare
Sql
Windows
Word