JavaScript si Perl - Caracteristici

JavaScript si Perl

1. JavaScript - Introducere

Ca tot ceea ce are legatura cu Web-ul, JavaScript este o tehnologie noua - mai noua decat insusi limbajul Java. Initial, JavaScript a fost dezvoltat de Netscape sub denumirea de LiveScript, un limbaj de scripare care intentiona sa extinda capacitatile HTML si sa ofere o alternativa partiala la utilizarea unui numar mare de scripturi CGI pentru prelucrarea informatiilor din formulare si pentru a adauga dinamism in paginile utilizatorilor. Dupa lansarea limbajului Java, Netscape a inceput sa lucreze impreuna cu firma Sun pentru a ofer un limbaj de scriptare a carui sintaxa si semantica erau strans legate de Java - motiv pentru care denumirea a fost schimbata in JavaScript. Dupa finalizarea limbajului, Netscape si Sun s-au lansat impreuna.

    Una dintre motivatiile care au stat la baza limbajului JavaScript a fost recunoasterea necesitatii ca logica si inteligenta sa existe si pe partea de client , nu doar pe parte de server. Daca toata logica este pe partea de server, intreaga prelucrare este dirijata la server, chiar si pentru sarcini simple, asa cum este validarea datelor. In fapt, lipsit de suport logic pe partea de utilizator, mediul Web ar intra in arhitectura demodata 'de la terminal spre calculatorul gazda', care a fost inlocuita de revolutia PC din anii '80. Asigurarea de logica in interiorul browser-ului il inzestreaza pe client si face relatia sa fie un adevarat sistem client-server.

    Java a insemnat un pas in aceasta directie dar a fost implementat ca auxiliar al HTML in sine si nu se intentionase integrarea sa din punct de vedere al unui limbaj . Fiind un limbaj strict in privinta tipului de date, Java nu este optim ca liant pentru numeroasele tehnologii de care Webmasterii au nevoie in crearea paginilor lor si necesita capacitati de programare de nivel redus - ceva ce majoritatea programatorilor de HTML prefera sa nu exercite exclusiv pentru a oferi logica in spatele elementelor unui formular. Un limbaj de scriptare de nivel ridicat, pe parte de client, parea a fi piesa lipsa din arena instrumentelor de programare pentru Web.

    De la lansarea sa, in decembrie 1995, JavaScript si-a atras sprijin din partea principalilor distribuitori din domeniu, printre care Apple, Borland, Sybase, Informix, Oracle, Digital, HP si IBM. A continuat sa se dezvolte, obtinand recunoastere nu numai in majoritatea browserelor actuale ci si in alte aplicatii pe care le-au lansat aceste companii, dar si altele.

    Situatia s-a complica insa atunci cand a intervenit Microsoft. Intelegand importanta scriptarii Web, Microsoft a dorit sa ofere suport si pentru JavaScript. Cand Netscape a preferat sa acorde licenta de tehnologie companiei Microsoft in loc sa o vanda, Redmond a analizat JavaScript, bazandu-se pe documentatia publica si a creat, propria sa implementare, JScript, care este recunoscuta de Microsoft Internet Explorer, versiunile 3.0 si ulterioare. JScript 1.0 este aproximativ compatibil cu JavaScript 1.1, care este recunoscut in Netscape Navigator 3.0 si browserele ulterioare. Totusi, numeroasele versiuni JavaScript si diversele bizarerii specifice platformelor de operare le-au dat dureri de cap programatorilor pentru Web, atunci cand au incercat sa desfasoare situri Web capabile de JavaScript.

    Din fericire, ajutorul se indrepta deja spre programatorii JavaScript frustrati. Netscape, Microsoft si alti distribuitori au acceptat sa predea limbajul unei organizatii internationale de standardizare, ECMA. De atunci, ECMA a finalizat o specificatie de limbaj, cunoscuta de EMAScript, pe care o recunosc toti distribuitorii. Desi standardul ECMA este util, atat Netscape cat si Microsoft au propriile lor implementari ale limbajului (JavaScript si JScript) si continua sa extinda limbajul dincolo de standardul de baza.

    Pe langa JScript Microsoft are propriul sau concurent pentru JavaScript, numit VBScript, realizat pentru a usura patrunderea pe Web a actualilor programatori VB. In esenta, VBScript este un subset al limbajului VisualBasic. Deoarece Netscate nu recunoaste VBScript principalele sale utilizari sunt pentru intraneturile (sau siturile Internet) unde se inregistreaza o ambundenta de utilizatori de Microsoft Internet Explorer.

    Chiar tinand seama de VBScript, JavaScript a devenit cunoscut la limbajul de scripate pentru Web. Intrucat distribuitorii produc instrumente de dezvoltare Web care necesita un limbaj de scriptare, JavaScript este frecvent folosit in acest scop; astfel, Netscape foloseste limbajul cunoscut ca Server-Side JavaScript (SSJS) pe parte de server.

2. Prezentarea limbajului JavaScript

Ca tot ceea ce are legatura cu Web-ul, JavaScript este o tehnologie noua - mai noua decat insusi limbajul Java. Initial, JavaScript a fost dezvoltat de Netscape sub denumirea de LiveScript, un limbaj de scripare care intentiona sa extinda capacitatile HTML si sa ofere o alternativa partiala la utilizarea unui numar mare de scripturi CGI pentru prelucrarea informatiilor din formulare si pentru a adauga dinamism in paginile utilizatorilor. Dupa lansarea limbajului Java, Netscape a inceput sa lucreze impreuna cu firma Sun pentru a ofer un limbaj de scriptare carui sintaxa si semantica erau strans legate de Java - motiv pentru care denumirea a fost schimbata in JavaScript. Dupa finalizarea limbajului, Netscape si Sun s-au lansat impreuna. Una dintre motivatiile care au stat la baza limbajului JavaScript a fost recunoasterea necesitatii ca logica si inteligenta sa existe si pe partea de client , nu doar pe parte de server. Daca toata logica este pe partea de server, intreaga prelucrare este dirijata la server, chiar si pentru sarcini simple, asa cum este validarea datelor. In fapt, lisit de suport logic pe partea de utilizator, mediul Web ar intra in arhitectura demodata 'de la terminal spre calculatorul gazda', care a fost inlocuita de revolutia PC din anii '80. Asigurarea de logica in interiorul browser-ului il inzestreaza pe client si face relatia sa fie un adevarat sistem client-server.

Java a insemnat un pas in aceasta directie dar a fost implementat ca auxiliar al HTML in sine si nu se intentionase integrarea sa din punct de vedere al unui limbaj . Fiind un limbaj strict in privinta tipului de date, Java nu este optim ca liant pentru numeroasele tehnologii de care Webmasterii au nevoie in crearea paginilor lor si necesita capacitati de programare de nivel redus - ceva ce majoritatea programatorilor de HTML prefera sa nu exercite exclusiv pentru a oferi logica in spatele elementelor unui formular. Un limbaj de scriptare de nivel ridicat, pe parte de client, parea a fi piesa lipsa din arena instrumentelor de programare pentru Web.
  De la lansarea sa, in decembrie 1995, JavaScript si-a atras sprijin din partea principalilor distribuitori din domeniu, printre care Apple, Borland, Sybase, Informix, Oracle, Digital, HP si IBM. A continuat sa se dezvolte, obtinand recunoastere nu numai in majoritatea browserelor actuale ci si in alte aplicatii pe care le-au lansat aceste companii, dar si altele.
  Situatia s-a complica insa atunci cand a intervenit Microsoft. Intelegand importanta scriptarii Web, Microsoft a dorit sa ofere suport si pentru JavaScript. Cand Netscape a preferat sa acorde licenta de tehnologie companiei Microsoft in loc sa o vanda, Redmond a analizat JavaScript, bazandu-se pe documentatia publica si a creat, propria sa implementare, JScript, care este reconuscuta de Microsoft Internet Explorer, versiunile 3.0 si ulterioare. JScript 1.0 este aproximativ compatibil cu JavaScript 1.1, care este recunoscut in Netscape Navigator 3.0 si browserele ulterioare. Totusi, numeroasele versiuni JavaScript si diversele bizarerii specifice platformelor de operare le-au dat dureri de cap programatorilor pentru Web, atunci cand au incercat sa desfasoare situri Web capabile de JavaScript.
Din fericire, ajutorul se indrepta deja spre programatorii JavaScript frustrati. Netscape, Microsoft si alti distribuitori au acceptat sa predea limbajul unei organizatii internationale de standardizare, ECMA. De atunci, ECMA a finalizat o specificatie de limbaj, cunoscuta de EMAScript, pe care o recunosc toti distribuitorii. Desi standardul ECMA este util, atat Netscape cat si Microsoft au propriile lor implementari ale limbajului (JavaScript si JScript) si continua sa extinda limbajul dincolo de standardul de baza.
   Pe langa Jscript Microsoft are propriul sau concurent pentru JavaScript, numit VBScript, realizat pentru a usura patrunderea pe Web a actualilor programatori VB. In esenta, VBScript este un subset al limbajului VisualBasic. Deoarece Netscate nu recunoaste VBScript principalele sale utilizari sunt pentru intraneturile (sau siturile Internet) unde se inregistreaza o ambundenta de utilizatori de Microsft Internet Explorer.
   Chiar tinand seama de VBScript, JavaScript a devenit cunoscut la limbajul de scripate pentru Web. Intrucat distribuitorii produc instrumente de dezvoltare Web care necesita un limbaj de scripate, JavaScript este frcvent folosit in acest scop; astfel, Netscape foloseste limbajul cunoscut ca Server-Side JavaScript (SSJS) pe parte de server.

3. Caracteristici ale limbajului JavaScript

JavaScript poate fi inglobat in HTML

Poate ca evenimentul JavaScript cel mai important a fost cuplarea sa timpurie cu HTML. Daca va ocupati cu JavaScript pe parte de client, intre cele doua nu exista aproape nici o deosebire. De obicei, codul JavaScript este gazduit in documente HTML si executat in interiorul lor. Cele mai multe obiecte JavaScript au etichete HTML pe care le reprezinta, astfel incat programul este inclus la nivel esential, pe parte de client, al limbajului. Daca aveti prea putina experienta in HTML, veti descoperi ca poate fi un programator JavaScript eficient, trebuie sa cunoasteti si caracteristicile HTML.
    JavaScript foloseste HTML ca modalitate de a sari in cadrul de lucru al aplicatiilor pentru Web si-i extinde capacitatile normale, asigurand evenimente pentru etichetele HTML si permitand acestui cod condus de eveniment sa se execute din interiorul sau.

JavaScript este dependent de mediu

    JavaScript este un limbaj de scriptare, nu un instrument in sine ci pentru sine. Software-ul care ruleaza de fapt programul JavaScript pe care il scrieti este motorul de interpretare din mediul - Netscape Navigator, Microsoft Internet Explorer sau unul dintre motoarele pe parte de server. Cand este inclus intr-un document HTML JavaScript depinde de browser pentru a fi recunoscut. Daca browserul nu-l recunoaste, programul va fi ignorat, ba chiar mai rau - daca nu tineti seama de browserele neacceptate programul JavaScript in sine poate fi afisat ca text pe pagina dumneavoastra.
    Este esential sa nu uitati aceasta dependenta, atunci cand decideti cand si unde se utilizeaza JavaScript in aplicatii. Veti avea nevoie de browser care sa recunnoasca JavaScript? In acest caz, cum ar trebui sa-i anuntati pe utilizatorii care folosesc un browser neacceptat? Veti crea si o solutie non- JavaScript? Pe masura ce dezvoltati aplicatii JavaScript, va trebui sa raspundeti la toate aceste intrebari.

JavaScript este un limbaj interpretat

    Ca majoritatea limbajelor descriptoare, JavaScript este interpretat de browser inainte de a fi executat. JavaScript nu este compilat in binar - ca un fisier exe -, ci ramane parte a documentului HTML la care este atasat. Dezavantajul unui limbaj interpretat este ca executarea lui dureaza mai mult, deoarece browserul compileaza instructiunile in timpul rularii chiar inainte sa le execute. Avantajul consta in faptul ca este mult mai usor sa actualizati codul sursa. Nu trebuie sa va faceti griji pentru versiunile vechi ale unui script JavaScript pe care le-ati scapat, deoarece daca-l modificati in fisierul HTML sursa, noul program este executat la prima accesare a documentului de catre utilizator.

JavaScript este un limbaj flexibil in privinta tipului de date

    JavaScript difera mult de limbajele stricte in privinta tipului de date, ca Java sau C++, in care trebuie sa declarati toate variabilele de un anumit tip inainte de a le utiliza. Spre deosebire de ele, JavaScript este mult mai flexibil. Puteti declara variabilele de un anumit tip, dar nu sunteti obligat s-o faceti; puteti lucra cu o variabila desi nu-i cunoasteti tipul specific inainte de rulare. Un fragment de program poate demonstra aceasta. Sa presupunem ca doriti sa declarati o variabila numita myVal, sa-i atribuiti o valoare de tip sir si apoi s-o afisati intr-o caseta de mesaj. Puteti folosi urmatoarele linii de cod:

    Desi in general este bine sa declarati variabilele explicit, nu sunteti obligati s-o faceti. Urmatorul program, perfect valid in JavaScript, ar fi inacceptabil intr-un limbaj strict in privinta tipului de date:

Pentru a ilustra mai bine flexibilitatea limbajului JavaScript, modificati si tipul valorii pe care o reprezinta variabila. Astfel, variabila myVal modifica din valoare de tip sir in valoare numerica in timp ce se executa functia:

JavaScript este un limbaj bazat pe obiecte

Netscape si altii se refera la JavaScript ca la un limbaj de programare orientat pe obiecte (OOP),dar aceasta este o deformare a adevaratului inteles al sintagmei OOP. JavaScript este un limbaj bazat pe obiecte.
    Veti lucra cu obiecte care incapsuleaza date (proprietati) si comportamente (metode), dar nu le puteti subclasa. Modelul de obiect JavaScript este bazat pe instanta, nu pe mostenire.

JavaScript este condus de evenimente

Mare parte din codul JavaScript pe care-l veti scrie va raspunde la evenimente generate de utilizator sau de sistem. In sine, limbajul JavaScript este echipat pentru a trata evenimente. Obiectele HTML, de exemplu butoanele sau campurile de text, sunt imbunatatite pentru a accepta handlere de evenimente. Daca aveti experienta in Java sau Visual Basic, mediul condus de evenimente va este foarte familiar. Daca ati lucrat intr-un mediu de limbaj procedural, de sus in jos, natura specifica limbajului JavaScript de a fi condus de evenimente poate necesita studii suplimentare.

JavaScript nu este Java

Cand navigati pe Web, puteti intalni in unele situri asociate limbajului JavaScript propozitia: JavaScript nu este Java. Dupa cum am spus anterior, Java si JavaScript au fost create de doua companii diferite si motivul principal pentru similitudinea denumirilor este legat exclusiv de marketing.     In primul rand, daca JavaScript este strans inglobat in HTML, o miniaplicatie Java este pur si simplu conectata la un document HTML prin eticheta < applet >. Miniaplicatia in sine este stocata in alt fisier, care este descarcat din server.     In al doilea rand, fiind strict in privinta tipului de date, realmente orientat spre obiecte si un compilator, Java este un limbaj mai robust si mai complex. Nu uitati ca Java este folosit pentru miniaplicatii sau pentru aplicatii complete; JavaScript este folosit in primul rand pentru scripturi. Daca examinati limbajul in sine, sintaxa JavaScript aduce cu sintaxa Java.

JavaScript este multifunctional

JavaScript are o multime de fatete si poate fi folosit in multe contexe, pentru a oferii solutii la problemele din Web. Limbajul JavaScript are multiple utilizari. Principalele sale scopuri sunt:

• Infrumuseteaza si anima paginile HTML statice prin efecte speciale, animatie si mansete.
• Valideaza date fara a trece totul serverului.
• Slujeste ca element constitutiv in aplicatii client/server pentru Web.
• Dezvolta aplicatii pe parte de client.
• Slujeste ca lioant pe parte de client intre obiecte HTML, miniaplicatii Java, controale SctiveX si module plug-in Netscape.
• Slujeste ca extensie pentru un server Web.
• Simuleaza conectivitatea bazelor de date fara sa foloseasca CGI.

JavaScript evolueaza

 Am precizat anterior cat de recent este limbajul JavaScript ca tehnologie. Daca adaugati faptul acesta la ritmul rapid al schimbarilor din Web, este usor de inteles ca JavaScript in sine continua sa evolueze ca limbaj. Pe masura ce dezvoltati aplicatii JavaScript, va trebui sa va intrebati nu numai daca browserul recunoaste JavaScript, ci si care versiune anume a limbajului JavaScript (sau JScript) o recunoaste. Deoarece exista sase versiuni JavaScript (de la 1.0 la 1.5) si multe versiuni JScript (de la 1.0 la 5.5, plus cateva versiuni incrementale), tentativa de a prevedea solutii pentru toate diferentele poate fi exasperata.

JavaScript acopera diverse contexte

Repetand o afirmatie facuta anterior, JavaScript este un limbaj de sciptare, nu un instrument, si in aceasta calitate poate fi util intr-o multime de contexte. Programatorii Web se indreapta mai ales spre scriptarea pe parte de client, dar puteti folosi JavaScript si pe parte de server in Netscape Enterprise Server si in cadrul de lucru Active Server Pages de la Microsoft. JavaScript este folosit ca limbaj nativ pentru instrumente de dezvoltare Web, cum ar fi Borland IntraBuilder si Macromedia Dreamweaver (versiunea 2 si versiunile ulterioare); cand va ganditi la JavaScript, nu-l considerati exclusiv un limbaj de scriptare pe parte de client.In plus, versiunile recente de Microsoft Windows accecpta JavaScript pe suprafata de lucru cu mediul lor Windows Script Host (WSH).

4. Perl - Introducere

Cel mai utilizat limbaj pentru programarea scenariilor este limbajul Perl. Acest capitol va examina limbajul Perl si utilizarile sale. Dupa ce veti invata sa programati in Perl, veti putea utiliza acest limbaj pentru a scrie scenarii care realizeaza o serie de sarcini de programare in Internet si Web. Acest capitol va scoate in evidenta facilitatile utilizate pentru scrierea de scenarii CGI. Daca nu ati programat niciodata in Perl, utilizati acest capitol ca punct de pornire. Conceptele pe care le veti invata va vor permite sa scrieti scenarii profesionale in Perl. Capitolul nu va examina numai elementele fundamentale ale programarii in Perl, ci si multe alte facilitati avansate. Veti intelege urmatoarele concepte cheie:

• Perl este un de limbaj de programare interpretat destinat prelucrarii de texte.
• Programatorii numesc adesea programele Perl script-uri (scenarii).
• Prin utilizarea limbajului Perl, programatorii creeaza ecrane de intrare-iesire CGI.
• Perl permite operatii cu fisiere si baze de date, care il desemneaza drept foarte util in
  memorarea si regasirea informatiilor necesare utilizatorilor Web,

Perl furnizeaza un program de depanare care permite testarea codului Perl.

Perl este un limbaj de programare

Perl (care inseamna Limbaj Practic pentru Extragere si Rapoarte) este un limbaj interpretat portabil, ideal pentru multe aplicatii de procesare de texte. Perl accepta elementele de baza ale programarii structurate intalnite in majoritatea limbajelor de nivel inalt si ofera o multime de facilitati incorporate, adunate in anii de evolutie sub mediul UNIX.

Acest capitol se concentreaza asupra conceptelor din Perl versiunea 4, care este total compatibila cu versiunea 5 si larg utilizata in Web.

Istoria limbajului perl

Parintele limbajului Perl este Larry Wall. El a dezvoltat acest limbaj in anul 1986 pentru generarea rapoartelor din fisiere multiple de text sub mediu UNIX. Wall a inventat un nou instrument pentru prelucrarea acestui tip de probleme. Originea numelui Perl este putin neclara, dar se parc ca la inceput limbajul s-a numit Pearl, de la Limbaj Practic pentru Extragere si Rapoarte.

Wall a continuat sa adauge limbajului noi facilitati si l-a cedat domeniului public. Popularitatea Perl a crescut constant si limbajul a devenit instrumentul favorit al multor programatori. Cunostintele de programare in Perl au devenit, de asemenea, un clement de importanta crescanda.

Perl este un limbaj de programare interpretat

Perl este un limbaj interpretat. Interpretorul Perl este un program caruia i se furnizeaza o lista de comenzi care constituie programul Perl. Deoarece interpretorul citeste si executa comenzile Perl, proiectantii numesc adeseori programele Perl script-uri (scenarii).

Daca ati lucrat sub mediul UNIX, sunteti probabil familiarizat cu multe tipuri de scenarii cum ar fi script-uri shell, script-uri sed s.a.m.d. De asemenea, ati apreciat probabil utilitatea unui limbaj puternic pentru scriere de scenarii. Daca ati lucrat cu DOS si Windows, cand va | ganditi la interpretarea unor scenarii, probabil va amintiti de fisierele batch (.BAT) sau programele i BASIC. Daca experienta dumneavoastra se axeaza asupra fisierelor batch din DOS, veti fi probabil sceptic asupra utilitatii unui interpretor de limbaj, poate cu exceptia unor sarcini simple. Totusi, daca veti ramane deschis, in curand veti aprecia puterea limbajului Perl.

Comparatie intre limbajele de programare perl si C/C++

Perl are o structura foarte asemanatoare cu cea a limbajului de programare C si, de fapt, la prima vedere arata ca un program C. Contine toti operatorii C si majoritatea structurilor de | control (cum ar fi enunturile if si for), desi intr-o forma putin modificata. Ceea ce lipseste in Perl, in comparatie cu C, sunt pointerii, structurile si tipurile definite. Limbajul de programare C isi are rolul sau, dar nu trebuie sa plecati de la ideea ca un program C este intotdeauna mai bun decat programul Perl echivalent. Ca orice instrument, Perl si C sunt potrivite fiecare pentru un anumit tip de sarcini. Trebuie sa incercati si intelegeti ambele limbaje suficient de bine pentru a sti cand sa-1 utilizati pe unul in locul celuilalt.

Perl ofera o abundenta de facilitati

Programatorii au numit Perl "Taietorul de lanturi al armatei elvetiene', si pe buna dreptate. Urmeaza o lista a catorva dintre cele mai notabile facilitati ale limbajului Perl. Mai departe in acest capitol, veti putea examina utilizarea tuturor acestor facilitati:

• Tablouri asociative cu indexuri de programe utilizand chei care nu sunt definite ca intregi
• Conversii automate de tip intre intregi, numere in virgula mobila si siruri
• Redimensionarea automata a tablourilor
• Functii de conversie a datelor binare
• Suport bine pus la punct pentru utilizarea expresiilor regulate in operatii de cautare, inlocuire si alte operatii de analiza de text
• Functii de I/O pentru fisiere
• Functii de iesire formatata similare celor din C, cu facilitati suplimentare de generare de rapoarte pe baza de machete
• Set complet de operatori C cu operatori suplimentari pentru comparatie de siruri
• Functii de manipulare de liste care permit stive, cozi si alte tipuri de date
• Functii de servicii de sistem
• O multime de tipuri de enunturi si structuri de control, inclusiv subrutine

5. Utilizarea limbajului Perl

Pentru a intelege utilizarea limbajului Perl, trebuie sa examinati codul Perl. Cea mai simpla cale de a va familiariza cu Perl este sa invatati din exemple scurte. Sectiunile urmatoare accentueaza utilizarile specifice ale Perl prin scurte exemple, pentru a va familiariza cu topica. Dupa ce veti intelege cateva din tehnicile de programare fundamentale ale Perl, puteti incepe sa scrieti scenarii CGI in Perl.

Utilizarea perl pentru filtrarea datelor

Instrumentele UNIX utilizeaza masiv conceptul de filtrare a datelor, prin programe care examineaza un sir de intrare (cum ar fi continutul unui fisier) si elimina datele nedorite. MS-DOS permite, de asemenea, conceptul de filtrare a datelor. Utilitarul UNIX grep este un exemplu clasic de filtru de date. Utilitarul grep analizeaza sirul de intrare cautand linii de text care corespund unui model specificat. Programul transfera liniile care corespund modelului intr-un sir de iesire si ignora sau filtreaza liniile care nu corespund.

Perl este ideal pentru constructia de filtre de date. De fapt, puteti crea o versiune simpla de grep utilizand acest scurt scenariu Perl:

In acest caz, scenariul pur si simplu parcurge ciclic intrarea (redirectata a) programului examinand fiecare linie pentru a determina daca aceasta contine textul specificat de argumentul primei linii de comanda a programului In acest moment nu trebuie sa va preocupe continutul Acest capitol va va explica mai tarziu, in detaliu, fiecare din aceste, instructiuni.

Utilizarea Perl ca Gateway sigur

In programarea CGI. ea si in celelalte procese de programare in retea, siguranta este un criteriu esential. Adesea trebuie sa protejati fisiere si alte resurse de sistem fata de utilizatorii neatenti sau rauvoitori. Acest lucru este deosebit de important pentru serverele Web (si alte servere, cum sunt serverele FTP) care sunt atasate la Internet, unde utilizatorii rauvoitori sunt prezenti cu certitudine. O cale de a proteja un sistem fata de acest tip de atacuri este trecerea tuturor datelor printr-un GATEWAY sigur. Astfel, in sistem intra numai datele pe care programul gateway (poarta) le considera "sigure'.

In mod traditional, multe servere Internet lucrau sub UNIX si erau scrise in C

(lucru valabil si in ziua de azi). Cum limbajul de programare C este extrem de eficient, o utilizare eronata a pointerilor C de catre programator poate duce la devierea necontrolata a executiei programului si la slabirea sigurantei sistemului.

Un avantaj al scrierii de programe gateway sigure in Perl este faptul ca variabilele sir cresc automat la orice dimensiune solicitata, pentru stocarea caracterelor atribuite variabilei de catre scenariu. Cu Perl, nu se poate intampla ca scrierea de catre program intr-o variabila sa duca la denaturarea valorii altei variabile.

Asa cum s-a discutat pe scurt, exista o versiune speciala de Perl, numita taintperl , care verifica dependentele datelor si previne orice tentativa de a transfera catre un server date provenite din surse care nu prezinta incredere. Programul taintperl marcheaza toate valorile liniilor de comanda, variabilelor de mediu si datelor de intrare ca "virusate' si intrerupe transmisia cu eroare fatala daca gaseste o valoare denaturata intr-o comanda de sistem.

Utilizarea Perl ca program frontend pentru baze de date

Un frontendpentru bazele de date este un program care simplifica accesul altor programe la un server de baze de date. Programul frontend prelucreaza o cerere formulata de utilizator catre baza de date si genereaza interogarile necesare pentru accesul la datele din servei. De asemenea, un Frontend poate prelucra rezultatele unei interogari si poate formata un raport pentru a-l furniza utilizatorului.

Asa cum ati invatat, programatorii creeaza aplicatii simplu de buze de date scrise in intregime in Perl. care nu au nevoie de un server separat pentru baza de date. Perl contine proceduri incorporate pentru asigurarea corespondentei intre un tablou asociativ (discutat mai departe in acest capitol) si un fisier baza de date. Ca rezultat, accesul la fisierul baza de, date, in scenariul Perl este la fel de simplu ca accesul la elementele unei matrici, pentru CA Operatiile T/O ale fisierului sunt transparente pentru scenariu.

Pentru aplicatiile eu baze de date mai complexe, Perl poate asigura conectarea la un server comercial de baze de date si poate functiona ca un frontend al bazei de date. Multe versiuni speciale ale Perl au fost create cu extensii ce permit lucrul cu anumite servere de baze de date. De exemplu, oraperl permite accesul la servere de baze de date Oracle.

Utilizarea Perl ca limbaj pentru scrierea de scenarii CGI

Asa cum ati invatat in ultimul capitol, CGI furnizeaza site-urilor o cale de interactiune cu programul client (de obicei un browser). in multe cazuri, site-urile utilizeaza scenarii CUI pentru accesul la baze de date atunci cand un client si un server trebuie sa faca schimb de date. Prin utilizarea CGI un utilizator poate obtine acces la o baza de date din Web folosind un browser Web obisnuit. Scenariul CGI citeste si prelucreaza continutul machetei HTML, asigura conectarea la baza de date, lanseaza interogarea, formateaza rezultatele interogarii intr-un nou document HTML si transmite documentul HTML inapoi la utilizator. Mai mult decat atat, toti acesti pasi trebuie executati intr-un context de siguranta a operatiilor.