Relieful glaciar

Relieful glaciar apare ca rezultat al actiunii ghetarilor care la altitudinea tarii noastre s-au format in timpul glaciatiunii pleistocene Riss si W rm.

Fig. 77. Elemente glaciare si periglaciare pleistocene pe teritoriul Romaniei; 1-masive muntoase inalte cu relief glaciar; 2-curgeri de pietre; diferite alte criostructuri periglaciare (P. Cotet, 1970)

Conformatia generala a Carpatilor si fragmentarea lor in masive bine individualizate au facut ca aceste glaciatii pleistocene sa aiba un caracter insular. Glaciatia pleistocena a fost mai puternica in Carpatii Meridionali unde relieful atinge 2400-2500 m altitudine (Fig.77).

Cele mai reprezentative forme de relief glaciar sunt circurile si vaile glaciare. Adeseori, circurile sunt asociate cu intinse suprafete de nivelare ale complexului sculptural Borascu in M-tii Tarcu, Godeanu si Iezer. Alteori, ghetarii au afectat martorii de eroziune transformandu-i in 'custuri' si varfuri piramidale despartite de sei adanci care apar frecvent in Retezat, Parang si Fagaras.

Inaltarea reliefului de la sfasitul pliocenului si inceputul cuaternarului, precum si racirea climei au favorizat instalarea zapezilor perene si aparitia ghetarilor, astfel incat sistemul de modelare pluvio-fluvial din pliocen a fost inlocuit la altitudinile mari ale Carpatilor de modelarea glacionivala si glaciara. S-au format mai intai nise de nivatie pe suprafetele platformei Borascu si la obarsia vailor (Fig. 78). De aici, ghetarii formati au invadat vaile fluviatile. Acest fenomen s-a produs cu precadere pe versantii de nord, est si sud-est adapostiti fata de directia dominanta a vanturilor din vest. Vaile au fost largite prezentand profile transversale in forma de U, iar de-a lungul talvegurilor au aparut trepte si praguri. Procese crionivale au avut un rol important in eliberarea unui imens material detritic transportat de ghetari si depus sub forma de morene, cele mai numeroase fiind cele frontale. Aceste morene sunt alcatuite din blocuri mari si putin rulate, pietrisuri, nisipuri grosiere si un procent redus de argila.

Actiunea unor torenti subglaciari este atestata pe alocuri de prezenta unor depozite stratificate la capatul unor circuri sau vai glaciare.

Pe masura acumularii masei de gheata, vaile glaciare s-au largit ajungand la 600-800 m latime. Raportata la prezenta umerilor glaciari care insotesc circurile glaciare, se pare ca ghetarii au putut atinge grosimi de la 100 - pana la 200 m.

Oricat de intensa a fost eroziunea glaciara, ea nu a reusit intotdeauna sa stearga unele trasaturi morfostructurale ale relliefului periglaciar. Acest lucru este atestat de asimetria unor circuri si vai glaciare subsecvente, mai ales acolo unde formatiunile sedimentare se asociaza cu cele cristaline (Tarcu, Bucegi, Parang).

Relieful glaciar se caracterizeaza deci prin prezenta circurilor glaciare care in toponimia locala sunt cunoscute sub numele de : caldari, gauri, groape, scoabe, hirtoape, catunuri, zanoage etc. si a vailor glaciare .

Circurile glaciare in raport cu forma lor pot fi simple, dispuse frecvent pe marginea suprafetelor de nivelare in care sunt sculptate, alungite si complexe (conjugate) (Fig.79). Circurile simple apar in Tarcu, Godeanu, Parang, Bucegi, Rodna si pe versantii sudici al Iezerului si Fagarasului. Circurile complexe, care evidentiaza un grad mai inaintat de modelare, apar cu precadere la altitudini de peste 2300 m, in Retezat, Parang si Fagaras (Bucura-Retezat), Gaurile si Rosiile din Parang etc.).

Vaile glaciare se intalnesc in prelungirea circurilor si se caracterizeaza prin ulucuri in forma de U, bine conturate de umeri glaciari (Fig.80).

In profil longitudinal ele prezinta rupturi de panta, uneori de natura litologica si structurala. Capatul inferior al vailor glaciare este marcat de cele mai multe ori de praguri si morene relativ bine conservate la altitudini de 1500-1350 m (fig. 81). In Carpatii Meridionali, ghetarii au invadat o buna parte din vaile evoluate, apartinand complexului sculptural Raul Ses. Vaile glaciare sunt cele mai bine reprezentate pe versantii nordici si estici, exceptie facand Masivul Fagaras unde, abruptul nordic nu a permis ghetarilor sa se dezvolta in lungime, pe cand cei sudici, mai domoli si prelungi, au favorizat formarea unor ghetari de vale, de 6-8 km lungime.

Formele de relief elementare (microrelieful) de eroziune glaciara sunt reprezentate de trepte glaciare, etajate in circuri si in lungul ulucurilor (fig.81).

In cuprinsul acestor trepte apar depresiuni de subsapare, asociate in aval cu praguri sau zavoare care constituie cuvetele lacurilor glaciare (Bucura, Zanoaga in Retezat, Balea, Podragu, Capra si Caltun in Fagaras, Rosiile si Calcescu in Parang, Lal si Buhaescu in Rodna, etc. Treptele de eroziune glaciara sunt separate de praguri cu inaltimi de la cativa metri pana la 200 metri facand racordul intre circurile suspendate si ulucurile vailor glaciare sau racordul intre vaile glaciare si vaile fluviatile actuale. De cele mai multe ori, pragurile si treptele glaciare coincide cu formatiuni de roci dure, avand caracter litologic-structural.

Berbecii glaciari apar frecvent pe treptele glaciare sau in portiunea pragurilor. Pe culmile ce despart circurile si vaile glaciare se pot observa sei de transfluenta glaciara ca de exemplu in M-tii Parang intre Vaile Urdele si Muntinu sau in Bucegi, intre Vaile Malaiesti si Tiganesti.

Formele de acumulare sunt reprezentate prin morene frontale, de cele mai multe ori distruse de eroziunea postglaciara. Forme arcuite ale valurilor de acumulare a morenelor, apar in Valea Ialomitei-Bucegi, Valea Pietrele-Retezat, Soarbele si Olanului-Godeanu, Capra, Buda, Zarna-Fagaras.

Microrelieful vailor este alcatuit din valuri morenice, dispuse haotic sau din blocuri eratice mari, pe fundul vailor ca de exemplu in M-tii retezat.

In afara formelor glaciare tipice apar si forme mixte glacio-nivale ca rezultat al acumularilor de zapada si neveuri la nivelul zapezilor perene.