 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
Teoria impingerii pamantului elaborata de savantul francez C.A. Coulomb (1736 - 1806) in anul 1773, se poate aplica in cazul cel mai general, pentru orice inclinare q a suprafetei de sprijin si orice forma a suprafetei libere a terenului sprijinit, fig.5.4. Calculele sunt efectuate in cazul problemei plane, considerandu-se o lungime de 1,00 m din zidul de sprijin. Pentru calculul impingerii active a pamantului Coulomb a stabilit urmatoarele ipoteze simplificatoare:
masivul de pamant este omogen si lipsit de coeziune;
suprafata de alunecare AC este o suprafata plana si trece intotdeauna prin partea inferioara a suprafetei de sprijin, punctul B;
la limita echilibrului, fortele care actioneaza asupra prismului de pamant alunecator ABC, sunt concurente, conditie care nu este riguros indeplinita.
Prisma de pamant, ABC, este delimitata de suprafata de sprijin AB, suprafata libera a terenului AC si de suprafata de alunecare BC care face cu orizontala unghiul a. La limita echilibrului, asupra prismei de pamant actioneaza urmatoarele forte, considerate concurente:
- greutatea proprie G, care este cunoscuta ca marime cat si ca punct de aplicatie, in centrul de greutate al prismei de pamant ABC. Greutatea se calculeaza cu relatia:
G = g SABC 1; [kN] (2.3)
- reactiunea de pe suprafata de sprijin AB, a carei valoare este egala cu marimea impingerii active Pa, dar de sens contrar, fiind inclinata cu unghiul d, fata de normala la suprafata de sprijin AB; d este unghiul de frecare perete - pamant, egal cu d 1 2 2 3 f
- reactiunea Q de pe suprafata de alunecare BC a carei directie este inclinata cu unghiul f, fata de normala.
Forta G este cunoscuta ca marime si directie, iar fortele Pa si Q numai ca directii.
Cunoscand ca la limita echilibrului fortele sunt concurente, inseamna ca triunghiul fortelor care se construieste trebuie sa fie inchis, fig.5.4b. Din aceasta constructie grafica se pot determina marimile fortelor Pa si Q. Tot in acest triunghi al fortelor se poate aplica teorema sinusurilor:
,
, (2.4)
in care: y p 2 d q
Pentru o solutie constructiva cunoscuta si un anumit tip de pamant, marimile H, q b f si d sunt valori constante, astfel ca marimea fortei de impingere activa Pa de inclinarea planului BC, deci de unghiul a
Dupa Coulomb, impingerea
activa este aceea forta care corespunde unui plan de inclinare a, pentru
care se obtine valoarea maxima a lui Pa. In acest scop,
Coulomb a stabilit procedeul grafic, fig.5.5, care stabileste planul de
alunecareao pentru care se obtine valoarea
maxima a impingerii active, Pa max. Pentru rezolvarea
problemei, Coulomb considera mai multe planuri de alunecare ACi,
cunoscute ca urare a alegerii valorilor ai. Pentru fiecare plan de alunecare ACi, astfel
determinat, se calculeaza cu ajutorul triunghiului fortelor
marimile corespunzatoare ale impingerilor active, Pai.
Aceste valori se reprezinta la scara, in dreptul punctelor Ci,
pe o linie de referinta orizontala. Unirea
extremitatilor acestor segmente permite reprezentarea grafica a
curbei de variatie Pai = fct(ai). Daca la aceata curba
de variatie se duce tangenta si paralela la linia de
referinta, se obtine valoarea maxima a impingerii active a
pamantului Pa max, dar si unghiul ao corespunzator planului de
alunecare cel mai periculos.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
