Grupele huminit si vitrinit - Precursori biochimici

Grupele huminit si vitrinit - Precursori biochimici

Maceralele grupei huminit/ vitrinit isi au originea, in principal, in fractiuni de acizi humici cu compozitie chimica complexa, de diferite greutati moleculare si solubilitati. De asemenea, acizii humici contin un nucleu aromatic si grupari functionale hydroxyl (-OH) si carboxyl (-COOH). Acizii humici rezulta din completa descompunere si humificare-turbificare a ligninelor si celulozelor si proprietatile lor depind de Eh-ul si pH-ul mediului depozitional.

Fig.9 - Desfasurarea procesului de carbinificare a principalilor constituienti vegetali generatorii principalelor grupe de macerale (huminit-vitrinit, liptinit, inertinit) (din Panaitescu, 1991 dupa Schopf,1963).

In medii aerobe exista premiza transformarii ligninei in acizi humici, aceasta fiind descompusa de enzimele ciupercilor distrugatoare de lemn. Lignina, mult mai rezistenta decat celuloza , se concentreaza in zacamant si duce in final la la formarea ulminitului si apoi a telinitului si tellocolinitului.

Pentru formarea acizilor humici din celuloze, care reprezinta peste 50 % din substantele existente in plante, sunt favorabile mediile acide, asa cum au fost cele ale padurilor de mlastina cu taxodiacee din timpul Neogenului. In timpul descompunerii anaerobe a celulozelor se formeaza acizi grasi si are loc o imbogatire in azot. Cea mai clara dovada ca celuloza participa la formarea huminitulului o reprezinta ocurenta celulozei - 20 %, uneori chiar mai mult) in xilitii unor ligniti.

Celuloza, unul dintre cei mai frecventi biopolimeri din MVP al carbunilor a contribuit la formarea textinitului (Hatcher et al.,1983), dar aceasta nu depaseste stadiul de lignit.

In lignitii din Oltenia am identificat (Ticleanu et al.,1988) continuturi relativ ridicate de celuloza in xiliti, fapt ce explica culoarea rosie-portocalie de "anizotropie" a maceralului textinit din acesti ligniti. Pe masura invechirii probelor continutul in celuloza se reduce ca urmare oxidarii si intensitatea culorii scade. In zacamant celuloza din textinit trece in texto-ulminit, ulminit si apoi, in faza geochimica in vitrinit.

In ceea ce priveste geneza maceralelor grupei huminit retinem ca din membranele celulare ale tesuturilor vegetale, in special ale coniferelor, rezulta mai intai textinitul, apoi prin accentuarea gelificarii texto-ulminitul si ulminitul, iar odata cu trecerea la carbunele brun mat (v. Bitoianu, in Petrescu et al.,!986) in telinit (= vitrinit structurat) si apoi in tellocollinit (vitrinit nestructurat).

Maceralele din subgrupa humodetrinitului, in primul rand attrinitul, rezulta din partile mai putin rezistente, cum sunt frunzele si lemnul angiospermelor ce traiau in faciesurile carbunoase ale padurilor de mlastina cu foioase higrofite si a mlastinilor cu ierburi (Carex si /sau Phragmites).

Ulterior, prin accentuarea gelificarii, attrinitul trece in densinit si acesta la randul sau in desmocollinit din stadiul de carbune brun lucios.

Gelinitul poate fi singenetic sau epigenetic, cand provine din produse de separatie ale solutilor humice (eugelinit) sau din gelifierea totala a unora dintre tesuturile mai putin rezistente ale plantelor.

Corpohuminitul isi are originea in taninuri, care dau flobafenele si in solutile coloidale humice din care se formeaza pseudoflobafenele. Taninurile reprezinta mixturi ale compusilor aromatici cu compozitie variabila, au proprietati fenolice si greutate specifica mare.

Corpohuminitele au o reflectanta mai ridicata decat restul maceralelor huminitice, caracteristica ce se pastreaza doar pana la carbunii cu V^mc = 45 %, dincolo de acest prag, in carbunii cu volatile mai putine, corpohuminitele, in mod similar celorlalte macerale huminitice se transforma in collinit.