Evaluarea biodegradabilitatii substantelor suspectate ca sunt toxice pentru inoculare

EVALUAREA BIODEGRADABILITATII SUBSTANTELOR SUSPECTATE CA SUNT TOXICE PENTRU INOCULARE

Cand o substanta este supusa testarii biodegradabilitatii usoare si pare a fi ne-biodegradabila, urmatoarea procedura este recomandata daca se doreste o distinctie intre inhibitie si inertie (Reynolds si altii, 1987).

Vor fi folositi inoculi similari sau identici pentru testele de toxicitate si biodegradare.

Pentru a evalua toxicitatea substantelor studiate in testele de biodegradabilitate usoara, se aplica una dintre metodele: metoda de inhibitie a vitezei de respiratie a namolului (testul de inhibitie a respiratiei namolului activ - Dir 88 / 302 / EEC), CBO si/sau metodele de inhibare a cresterii, sau a unei combinatii intre acestea.

Daca inhibitia datorata toxicitatii trebuie evitata, se propune ca valoarea concentratiei substantei de testat folosita in testul biodegradabilitatii usoare sa fie mai mica decat 1/10 din valoarea CE₅₀ (sau mai mica decat valoarea CE₂₀) obtinuta in testul de toxicitate. Compusii cu un CE₅₀ mai mare de 300 mg/l nu au, probabil, efecte toxice in testul de biodegradabilitate usoara.

Valorile CE₅₀ mai mici de 20 mg/l probabil vor pune serioase probleme pentru testarile urmatoare. Se vor utiliza concentratii de testare mici, ce necesita folosirea Testului Vasului Inchis, sensibil si exact, sau folosirea materialului marcat cu ¹⁴C. Ca alternativa, un inocul aclimatizat poate permite sa fie folosite concentratii mai mari ale substantei testate. In ultimul caz, totusi, criteriul specific al testului de biodegradabilitate usoara este pierdut.

BIBLIOGRAFIE

Reynolds, L. si altii, Evaluarea toxicitatii substantelor ce va fi stabilita pentru biodegradabilitate, Chemosphere, 1987, vol. 16, 225.