Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Fizica


Index » educatie » Fizica
» Calculul cadrului transversal - schema de calcul


Calculul cadrului transversal - schema de calcul


CALCULUL CADRULUI TRANSVERSAL

1. Schema de calcul.


Configuratia cadrului transversal din axul L (vezi si plansa 1) este cea reprezentata in figura 1.



Figura 5.1. Sectiunea transversala a cladirii

 


Schema de calcul a cadrului, cu nodurile si barele numerotate este reprezentata in figura 2. Legaturile riglei parterului cu stalpii structurii sunt de tip nod rigid, in timp ce legaturile intre riglele etajului si stalpi sunt de tip articulatie. Legaturile stalpilor cu fundatiile se schematizeaza prin incastrari perfecte. Lungimile barelor corespund distantelor dintre axele elementelor.

. Schema statica a cadrului transversal.

 


Tipuri de bare.


2. Caracteristici geometrice bare.

Bara de tip 1 (grinda cadrului).

Latimea activa a placii bp rezulta astfel:

bp bp real t mm

bp b Dp , in care Dp lc

iar lc

De asemenea, trebuie indeplinite conditiile:

jumatate din lumina libera

Dicteaza conditia T

 

Pentru grinzile cu sectiune T, momentul de inertie al sectiunii echivalente se determina ca moment de inertie al sectiunii brute de beton la care latimea activa de placa este jumatate din valoarea prevazuta in STAS 10107/0 - 90 (vezi Anexa A). Astfel se considera ca grinzile conlucreaza cu fasii de placa de cate 3 hp de fiecare parte.

Sectiunea transversala pentru bara de tip 1 utilizata la calculul caracteristicilor geometrice.

 

( vezi Anexa A )

 


Bara de tip 2 (stalp 500 x 500).

. Sectiunea transversala pentru bara de tip 2

 


Bara de tip 3 (stalp 600 x 600).


Figura 5.6. Sectiunea transversala pentru bara de tip 3.

 

3. Incarcari pe grinzi.

Distributia incarcarilor pe placa la grinzile planseului.

Figura 5.7. Transmiterea incarcarilor pe grinda cadrului transversal.

 

A2

 

A3

 

A4

 

A1

 

Se determina pe schema din figura 7. ariile aferente A1, A2, A3 si A4.

q      

q      

q      

q      

Incarcari uniform distribuite pe grinzi.



Cea mai mare parte a incarcarilor planseului se aplica riglei cadrului prin forte concentrate, reprezentand reactiunile grinzii secundare. Incarcarile aplicate pe suprafetele A1 se echivaleaza prin incarcari uniform distribuite.

Incarcari permanente.

din placa + pardoseala:

din greutate proprie: 


T       

3.2.2. Incarcari temporare.


din incarcarea utila: T

Incarcari concentrate.

Incarcari concentrate permanente.

Forta G2.

din placa + pardoseala: 

din greutate proprie: 


T

Forta G3.


T

Forta G4.


T

Incarcari concentrate temporare.

Forta P2:

din incarcarea utila:


T

Forta P3:

T

Forta P4:

T

4. Ipoteze de incarcare.

Pentru stabilirea eforturilor sectionale maxime se considera ca incarcarea permanenta actioneaza in toate ipotezele, iar incarcarea temporara poate actiona dupa orice schema posibila. Ipotezele de incarcare semnificative, respectiv ipotezele care conduc la valorile infasuratoare de eforturi sunt cele prezentate in continuare. Aceste ipoteze pot fi identificate din examinarea liniilor de influenta a eforturilor sectionale.

Ipoteza 1.




Furnizeaza momentele maxime in sectiunile grinzii, in zonele de reazem pe stalpii interiori, fortele taietoare maxime in aceleasi sectiuni si implicit reactiunile maxime in acesti stalpi. Schema desenata corespunde ipotezei care conduce la eforturi maxime in zona de rezemare pe stalpul 5 (vezi figura 2.).

Ipoteza 2

Furnizeaza momentele maxime in campurile 1 si 3 ale grinzii peste parter a cadrului transversal si momentele maxime in sectiunile de reazem pe stalpii exteriori. Acestei scheme de incarcare ii corespund si valorile minime (momentele negative maxime in valoare absoluta) din campul central, precum si valorile maxime ale momentelor, pentru unul din cele doua sensuri, din stalpii structurii.


Figura 5.9. Ipoteza de incarcare numarul 2.

 


Ipoteza 3.



Furnizeaza momentele maxime in campul central al grinzii peste parter si momentele minime in campurile marginale, precum si momentele maxime in stalpii interiori, avand semne contrare celor corespunzatoare ipotezei 2.

Figura 5.10. Ipoteza de incarcare numarul 3.

 


Ipoteza 4.

Aceasta schema corespunde unei dispozitii a incarcarii utile "in oglinda" fata de ipoteza 1, furnizand valorile infasuratoare ale eforturilor in sectiuni aflate, de asemenea, "in oglinda" fata de sectiunile cu eforturi maxime din ipoteza 1.

Figura 5.11. Ipoteza de incarcare numarul 4.

 

Calculul se efectueaza cu programul automat de calcul P-Frame. Programul furnizeaza infasuratoarea de momente incovoietoare pentru fiecare bara din compunerea celor 4 ipoteze (vezi Anexa F).

In tabelul 1 se dau valorile absolute ale momentelor incovoietoare si fortelor taietoare de dimensionare in sectiunile de la reazemele elementelor structurale. Aceste eforturi se determina in sectiunile de la fata reazemelor pe baza relatiilor de calcul (1) si (2) indicate mai jos (vezi si figura 12).

Tabelul 1.


La stabilirea schemei statice a cadrului transversal, deschiderile de calcul nu s-au considerat a fi egale cu luminile deschiderilor ca in cazul placii si al grinzii secundare. Introducerea unor asemenea deschideri de calcul ar conduce la denaturarea geometrica a structurii in ansamblu.

Pentru evitarea acestui neajuns se considera o schema de calcul ca cea din figura 2, adica cu deschideri de calcul pana in axul elementelor dar cu considerarea zonei nodului ca fiind rigida. Eforturile sectionale se determina la nodul teoretic, iar pentru dimensionarea armaturii se tine seama de valorile de la fata reazemului.

Presupunand cunoscute valorile eforturilor Max si Qax in nodul teoretic, determinate cu deschiderile interax, se determina valorile lor de la fata reazemului cu relatiile:


Determinarea eforturilor la fata reazemului.

 


q       b este latimea elementului de reazem;

q       q este incarcarea uniform distribuita care actioneaza asupra grinzii pe latimea reazemului;

q       Q1 este forta concentrata aplicata din nod.

Daca din relatiile (1) si (2) rezulta reduceri ale eforturilor sectionale la fata reazemului mai mari de 15 % fata de cele determinate in ax se limiteaza acoperitor la cel mult 15 %:

Observatie:

Rezolvarea cadrului transversal se poate face considerand zonele de la intersectia grinzilor si stalpilor ca zone infinit rigide. Aceasta abordare prezinta avantajul obtinerii directe a eforturilor de dimensionare pentru capetele unei bare.

In continuare se prezinta diagramele infasuratoare pentru momentele incovoietoare si fortele taietoare ale barelor 1, 2, 4 si 5 (vezi figurile 13

Diagrama infasuratoare de momente incovoietoare pentru bara 1

(deschiderea marginala a grinzii principale).

 


Diagrama infasuratoare de forte taietoare pentru bara 1

(deschiderea marginala a grinzii principale).

 


Diagrama infasuratoare de momente incovoietoare pentru bara 2

(deschiderea centrala a grinzii principale).

 


Diagrama infasuratoare de forte taietoare pentru bara 2

(deschiderea centrala a grinzii principale).

 


Diagrama infasuratoare de momente incovoietoare pentru bara 4

(stalpul marginal).

 


Diagrama infasuratoare de forte taietoare pentru bara 4

(stalpul marginal).

 


Diagrama infasuratoare de momente incovoietoare pentru bara 5

(stalpul central).

 


Diagrama infasuratoare de forte taietoare pentru bara 5

(stalpul central).

 







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate

Fizica


Astronomie


Evenimentul fizic. Simultaneitatea si ordinea cronologioca in mecanica clasica nerelativista
Studiul caracteristicilor spectrale ale surselor de lumina
Caracterizarea retelelor liniare in regim permanent sinusoidal
Calculul cadrelor plane prin metoda elementelor finite
Oscilatori mecanici cuplati
FORTE DE PRESIUNE PE SUPRAFETE CURBE
Explicarea electrizarii prin influenta telescopului
MASURAREA SI CONTROLUL MASURILOR UNGHIULARE
Plan de lectie Clasa: a-VI-a Fizica Volumul. Determinarea volumului
Camp electric. Marimi caracteristice (intensitatea campului electric, potentialul electric, tensiunea electrica, energia electrica).




termeni
contact

adauga