Particularitati de utilizare a vocabularului la copii de varsta prescolara

PARTICULARITATI DE UTILIZARE A VOCABULARULUI LA COPII DE VARSTA PRESCOLARA

Cercetarile efectuate de diferiti pshihologi au relevat ca in dezvoltarea lexicului, ca si in insusirea structurii gramaticale a limbii mai mult decat in alte domenii ale vietii psihice a copilului exista mari diferente individuale care depind in primul rand de conditiile de viata si de educatie.

Vocabularul copilului este si el o trasatura definitorie a personalitatii sale. Sensul cuvintelor si propozitiilor folosite de copii la aceasta varsta depinde in mare masura de imprejurarile concrete putand fi precizat numai in situatia cunoscuta de cei care participa la dialog.

La varsta prescolara are loc largirea si complicarea raporturilor dintre copii si realitatea inconjuratoare. Formele si continutul comunicarii copilului cu ceilalti oameni devin ample si mai variate. In general, activitatea copilului prescolar dobandeste mai multa independenta si se desfasoara mai organizat in procesul instructiv-educativ din gradinita sub indrumarea competenta a educatoarelor. Fiecare individ isi formeaza un vocabular propriu in conditiile vietii sociale. Copii isi insusesc vocabularul pe baza imitarii modelelor de vorbire ale celor care se ocupa de cresterea si educarea lor in general, ale celor cu care ei intra in relatii.

Avand in vedere conditiile normale de viata si de educatie pe baza datelor statistice obtinute de diferiti autori ne putem forma o imagine generala aproximativa despre imbogatirea fondului lexical la copii de varsta prescolara.

"Bogatia vocabularului prescolarului este relativ mare (700-800 cuvinte la 3 ani, 1000 cuvinte la 4 ani, 1500-2000 cuvinte la 5-6 ani)".

Cu toata relativitatea lor, aceste cifre scot in evidenta faptul ca in conditiile normale de educatie in perioada prescolara copilul isi insuseste in esenta lexicul de baza al limbii materne.

Se admite ca, in conditiile unei dezvoltari normale, la varsta de 3 ani un copil stapaneste un vocabular care ii da posibilitatea sa comunice cu cei din jur, sa exprime dorinte, sentimente, manifestari de vointa. In perioada prescolaritatii, vocabularul copilului se imbogateste cu aproximativ 4000 de cuvinte la 7 ani.

Studierea vocabularului, a dezvoltarii sale cantitative si calitative prezinta dificultati deosebite in primul rand datorita variatiilor individuale.

Prezinta interes examinarea analitica a fondului lexical stabilit pe diferiti copii de A. Decondres, care in vocabularul unor copii prescolari a realizat repartitia cuvintelor pe diferite categorii gramaticale. Un copil de 5 ani cuprinde in vocabularul sau 1199 de substantive, 399 de verbe, 141 adjective si 123 de alte cuvinte.

Folosind un limbaj preponderent situativ, copilul recurge mai mult la cuvinte cu un continut concret, cel mai adesea, legat direct de realitatea imediata. De aceea, in vorbirea copilului prescolar predomina substantivele si verbele, adjective care arata insusiri perceptibile vizual, auditiv, tactil, si mai putine pronume si numerale. Desi sub raport numeric, substantivele ocupa primul loc trebuie subliniat faptul ca verbele au o mare importanta functionala fiind frecvent utilizate in vorbirea copilului.

Odata cu insusirea cuvintelor, copii asimileaza si sensul acestora. Pe masura ce orizontul de cunoastere al copilului se largeste, se imbogateste si vocabularul acestuia cu noi cuvinte necesare exprimarii noilor cunostinte. Nu o singura data, copii adopta un cuvant cu un sens atribuit de ei, altul decat cel general acceptat, si-l folosesc adesea pentru ca le place cuvantul, nu pentru ca ii stiu semnificatia. Astfel, un copil de la oras spune ca vitelul se tine in garajul vacii, pentru ca nu cunoaste deosebirea dintre grajd si garaj.

In dezvoltarea limbajului copilului insusirea structurii gramaticale a limbii romane reprezinta o problema de cea mai mare importanta.

Observatiile si cercetarile psihologice arata ca in conditiile de viata si de educatie corespunzatoare la sfarsitul perioadei prescolare copilul stapaneste formele gramaticale de baza ale limbii si, in general, le foloseste corect in vorbirea sa.

Caracteristic este faptul ca atat vocabularul cat si structura gramaticala sunt insusite de copii in mod practic in procesul viu al comunicarii, ascultand vorbirea celor din jur si fiind corectat de catre adult decat atunci cand face greseli in vorbire.

Prescolarul "nu invata" regulile gramaticale ca atare, nu cunoaste definitia lor, nu stie ce este substantivul, verbul, conjuctia, prepozitia, genul, declinarea, conjugarea, dar respecta in vorbirea sa regulile principale de modificare si imbinarea cuvintelor in propozitii.

In mod practic, prin imitare, copii isi insusesc formele gramaticale de baza ale limbii romane. Sub influienta mediului social in care traiesc, acumularea experientei verbale duce treptat la formarea asa numitului "simt al limbii" care ii determina pe copii sa elaboreze forme gramaticale regulate, fara sa cunoasca norme sau reguli. "Sensibilitatea" fata de formele gramaticale este o trasatura caracteristica copilului prescolar, desi limba nu este pentru el inca un "obiect de studiu" (asa cum va deveni la scoala).

Pe baza acestui simt al limbii ajung sa foloseasca tot mai curent formele gramaticale si chiar sa intervina atunci cand observa o greseala in vorbirea altor copii.

Auzind pe un copil de 3 ani spunand "Cale fuge repede", un alt copil de 5 ani il corecteaza: "Nu se spune asa, trebuie sa spui" - "Care fuge repede" - dar, intrebat de ce nu spune asa, copilul nu poate sa justifice altfel, decat afirmand ca " asa nu e bine, nu se spune asa".

"Inventia lexicala" a copiilor este o alta particularitate a varstei prescolare si ea se bazeaza pe formarea unui stereotip al mecanismului derivarii. Cuvintele "noi" (care nu exista in limba) sunt "inventate" de copii prin adaugarea la radacinile unor cuvinte cunoscute a diferitelor sufixe, prefixe si terminatii, inlocuiri de sunete care dobandesc in practica vorbirii o relativa independenta.

Exemple intalnite in vorbirea copiilor: "painarie" (de la paine + sufixul "rie"), spun asa si dupa modelul "cofetarie", "carnarie", "plugarist" (dupa tractorist), "cainelus" (catelus), "albinisti" (in loc de alpinisti).

Etapa "nascocirii cuvintelor" este oarecum fireasca in dezvoltarea limbajului. Ea este un indiciu neindoielnic al cresterii capacitatii de generalizare a scoartei cerebrale.

Impotriva fenomenului "crearii cuvintelor" nu este cazul sa se duca o "lupta" cu orice pret. Este insa de datoria noastra, in calitate de educatori si parinti sa corectam cu calm, dar sistematic aceste "greseli" savarsite de copii (cu atat mai mult erorile de pronuntare) spre a se evita fixarea unei vorbiri incorecte, defectuoase.

Creativitatea lexicala a copilului trebuie pregatita si stimulata prin toate activitatile de educare a limbajului, indeosebi prin jocuri didactice cu sufixe si prefixe, dar derivarile deformate se cer corectate cu tact.

Copii dusi isi insusesc cuvinte din vorbirea parintilor, bunicilor si adultilor cu care intra zilnic in contact, dar preiau cuvinte si de la copii cu care se joaca, pe teren organizat sau pe strada. Ei sunt astfel tentati sa foloseasca expresii argotice, chiar vulgare, de aceea educatoarea trebuie sa-i ajute, sa le inlature din vorbire, dezvaluindu-le frumusetea limbii materne romane si obisnuindu-i sa utilizeze termeni civilizati. In mediul social, copii intalnesc si invata regionalisme sau anumite forme regionale, care au rolul si farmecul lor, dar treptat sunt condusi sa adopte formele limbii romane literare.

O particularitate a vocabularului prescolarilor este folosirea diminutivelor, determinata si de universul miniatural in care traiesc (papusica, ursulet, cubulet) si de vorbirea oamenilor maturi care vor sa-i alinte, sa-i ademeneasca cu ciorbita, ciorapei, plimbarica. Diminutivele dau vorbirii copiilor un farmec aparte, dar abuzul le deformeaza vorbirea si imaginea asupra lumii inconjuratoare.

Prin intregul proces instructiv-educativ din gradinita si, indeosebi, prin activitatile specifice de cultivare a limbajului se perfectioneaza vorbirea copiilor sub aspect fonetic, se largeste sfera vocabularului activ si pasiv, se consolideaza formele cerute gramatical.

Se pune intrebarea: ce inseamna activizarea si imbogatirea vocabularului, ce se intelege prin aceste doua notiuni. Iata explicatia termenului de activizare - totolitatea cuvintelor folosite in mod efectiv de cineva in exprimare si care variaza de la un vorbitor la altul - imbogatirea vocabularului - a mari vocabularul unei persoane cu cuvinte noi intalnite; a adauga cuvinte noi pe care sa le insuseasca activ.

Consider ca imbogatirea si activizarea vocabularului, mai ales la prescolari, trebuie sa constituie un obiectiv constant, care se va asocia din ce in ce mai strans cu principiul educatiei permanente, al pregatirii copiilor pentru invatarea continua.

Copilul nu va putea sa inteleaga unitatea de continut transmisa, daca nu cunoaste sensurile cuvintelor. O sarcina importanta a dezvoltarii vorbirii este asigurarea intelegerii semanticii cuvintelor.

Perceperea cuvantului simultan cu contemplarea vie formeaza precizia in exprimare si da imaginilor coloritul lor cerut, corespunzator realitatii.

Cuvintele nu sunt altceva decat simboluri a caror percepere permite copilului sa-si aduca aminte de actiunile prilejuite cu ocazia observarii jocurilor.

Imbogatirea vocabularului trebuie inteleasa nu in memorarea mecanica a unui numar mare de cuvinte, ci in intelegerea semnificatiei cuvintelor care se va adanci treptat.

Insusirea corecta a vocabularului limbii romane este o conditie a insusirii tuturor cunostintelor care fac din individ un membru folositor societatii, este o conditie a insusirii culturii generale.

Forma principala de organizare a procesului de imbogatire si activizare a vocabularului ramane activitatea frontala pe categorii de activitati: EDUCATIE PENTRU STIINTA (CUNOASTEREA MEDIULUI, ACTIVITATE MATEMATICA), EDUCAREA LIMBAJULUI, EDUCATIE ARTISTICO-PLASTICA, EDUCATIE MUZICALA, EDUCATIE FIZICA, ACTIVITATI PRACTICE.

Activitatile desfasurate pe sectoare: creatie, biblioteca, stiinta, arta, constructii, activitati ludice - pe arii de stimulare contribuie in mare masura la imbogatirea vocabularului.

Jocurile distractive si activitatile liber creative constituie, de asemenea, tot atatea prilejuri de invatare si exersare a cuvintelor noi.

Fiecare din categoriile de activitati enumerate constituie un potential prilej de imbogatire a vocabularului activ al copiilor.

Educatoarea trebuie sa se preocupe de imbogatirea vocabularului copiilor, sarcina ce se realizeaza de fapt, in toate activitatile din gradinita, nu numai in cele de educatie a limbajului.

Activizarea si imbogatirea vocabularului este un obiectiv permanent al activitatii de educare a limbajului la toate varstele prescolaritatii.

La grupele mai mici "activitatea de educare a limbajului" cunoaste mai ales imbogatirea vocabularului, achizitia de noi cunostinte in care copilul are posibilitatea sa-si comunice gandurile si sentimentele.

Povestile, basmele, poeziile ofera posibilitatea familiarizarii copiilor prescolari cu polisemia, omonimia, sinonimia, antonimia. Povestea despre fata babei si fata mosneagului arata copiilor opozitia de sens, harnic-lenes, bun-rau, frumos-urat. Totodata, povestile si poeziile trebuie sa dezvaluie copilului, pe cale intuitiva, frumusetea si armonia limbii romane, sonoritatea placuta a cuvintelor. Ascultand povesti si basme, copii intalnesc noi expresii care, odata cunoscute, devin un bun al lor.

In ACTITATEA DE EDUCARE A LIBAJULUI pe calea povestilor spuse de educatoare patrund in limbajului copiilor forme de exprimare atat ale limbii literare culte, cat si cele populare, copii familiarizandu-se cu formele specifice povestilor, cu diverse structuri gramaticale, astfel vocabularul se imbogateste simtitor, se activeaza vorbirea si se dezvolta sub toate aspectele. Prin intermediul povestilor in vocabularul copiilor patrund expresii deosebite, sugestive. La varsta prescolara convorbirea este cea mai complexa si completa activitate de educare a limbajului copiilor. Convorbirea ii obliga pe copii sa foloseasca adecvat cuvintele, sa-si controleze vocabularul, sa caute cuvintele potrivite, sensuri ale cuvintelor pentru a-si exprima cat mai fidel si intr-o forma corecta gandurile, trairile. Convorbirile sunt mijlocul cel mai eficient de activizare a vocabularului, deoarece copii trebuie sa exprime cuvinte - notiuni adecvate, intr-o forma gramaticala corecta. Un mijloc de instruire si educare a copiilor, specific varstei prescolare, in cadrul activitatii de "EDUCARE A LIMBAJULUI", este jocul didactic. Prin intermediul jocului didactic se fixeaza si se activizeaza vocabularul. In scopul imbogatirii vocabularului copiilor cu substantive proprii, care sa denumeasca numele lor, al fratilor, al parintilor, nume de localitati importante din tara, ale unor forme de relief cunoscute de copii, se pot organiza si desfasura diverse jocuri didactice. Cele mai multe jocuri didactice pot fi destinate imbogatirii vocabularului copiilor cu substantive comune care denumesc: obiecte si fenomene percepute direct in natura inconjuratoare si in viata sociala, nume de obiecte necesare in viata, principalele incaperi, partile componente ale corpului, obiecte de igiena personala, imbracaminte, incaltaminte, alimente, mijloace de locomotie, anotimpurile si fenomenele specifice lor, animale domestice si salbatice.

Jocul didactic contribuie la imbogatirea vocabularului copiilor prescolari si cu diferite adjective: insusiri privind culoarea (rosu, galben, verde, albastru), pe raporturi dimensionale (mare, mica), insusiri gestative (dulce, acru), olfactive, termice.

Jocurile didactice contribuie din plin la imbogatirea lexicului, sub aspectul achizitionarii de noi cuvinte, al consolidarii si activizarii lor. Se pot organiza diferite jocuri care pot sa opereze cu diferite antonime, omonime,    sinonime. Deosebit de eficiente sunt jocurile didactice prin care se urmareste imbogatirea vocabularului cu numerale cardinale si ordinare, numeralele distributive, cuvinte care denumesc actiuni (verbe). Nu trebuie neglijate jocurile didactice care contribuie la imbogatirea vocabularului copiilor cu cuvinte, adverbe referitoare la locul unde se petrece actiunea, la timpul cand se desfasoara si la modul cum acestea se realizeaza.

Jocul didactic contribuie atat la imbogatirea vocabularului, activizarea si exersarea lui, cat si la insusirea unei expresii clare, coerente, corecte din punct de vedere gramatical.

Poeziile contribuie in mare masura la imbogatirea vocabularului copiilor, care prin modelul oferit de limbajul poetic devine mai bogat.

Poeziile despre natura imbogatesc limbajul copiilor prin cuvinte care denumesc si arata aspecte si insusiri ale anotimpurilor, redau imaginea naturii prin culoare, ritm, miscare. Prin intermediul versurilor invatate in mod constient, copii isi imbogatesc vocabularul cu cuvinte frumoase ce n-ar trebui sa lipseasca din comunicarea obisnuita. Copii invata sa dea vorbirii lor mai mult farmec. Astfel, prin activitatea de "EDUCARE A LIMBAJULUI" copii asimileaza un vocabular bogat, variat pe care sa-l foloseasca ulterior. Activitatea de "EDUCARE A LIBAJULUI" are continuturi si obiective bine coordonate, prin care se asigura imbogatirea si activizarea vocabularului copiilor cu o mai mare eficienta.

Activitatile de "CUNOASTERE A MEDIULUI" ofera copiilor material pentru imbogatirea vocabularului, pentru precizarea sensului unui cuvant, posibilitatea de a-si comunica impresiile si conostintele. In plan concret, pe masura ce copilul percepe obiectul supus observarii, este pus in situatia sa-l denumeasca, sa-i precizeze locul si rolul in viata omului si, astfel sa-si actualizeze sau sa achizitioneze si sa pronunte substantive, adjective, adverbe. Aceste parti de vorbire in functie de inventivitatea educatoarei se pot folosi si cu sens figurat pentru activizarea vocabularului copiilor. Se pot face anumite explicatii referitoare la aspectul unei flori, codita frunzei sau dimensiunea unei petale, recurgand la sinonime ca: gratios, ingust, fin, delicat. Cuvintele pot capata semnificatii noi pe baza unei comparatii subintelese.

In activitatile de "CUNOASTERE A MEDIULUI" se face apel la substantive, verbe, adverbe, din fondul pasiv sau inregistrate ca noi achizitii, formuleaza propozitii care reflecta realitati concrete si care trebuie sa fie cat mai ample si mai frumoase. De exemplu: semnificatia notiunii de "mijloc de locomotie" a fost explicata copiilor astfel: obiectele care ajuta omul sa se deplaseze dintr-un loc in altul se numesc mijloace de locomotie. Aceasta definitie serveste pentru toata viata. Daca vor intalni alte obiecte care vor servi la deplasarea omului, ei le vor clasifica in categoria mijloacelor de locomotie.

Insusirea corecta a vocabularului limbii romane este o conditie a insusirii tuturor cunostintelor care fac din individ un membru folositor societatii este o conditie a insusirii culturii generale.

In cadrul activitatilor cu "CONTINUT MATEMATIC", copii isi imbogatesc vocabularul cu termeni (cuvinte) specifici activitatilor matematice: multime, forme geometrice, compunerea si descompunerea numerelor, sir crescator si descrescator, numar, cifra. Limbajul matematic folosit trebuie sa fie adecvat, accesibil intelegerii copiilor.

La 6 ani, copii pot sa gandeasca si sa se exprime artistico-plastic prin linii si culori, imbogatindu-si astfel posibilitatile de comunicare.

Intr-o activitate "ARTISTICO-PLASTICA" copilul foloseste atat limbajul plastic, cat si pe cel verbal. Acest tip de activitate contribuie cantitativ la imbogatirea vocabularului cu termeni noi, specifici sferei artistico-plastice si integrarea noilor cuvinte in vocabularul activ al copiilor. De exemplu: acuarele, planseta, dactilo-pictura, modelaj, pictura, culori reci, culori calde, etc. In aprecierea lucrarilor proprii sau ale colegilor, copii isi formeaza un discernamant artistic, apeleaza la limbajul specific, insusit pe parcursul anilor de gradinita. Limbajul specific activitatilor artistico-plastice este pus in evidenta in momentul motivarii sau al evaluarii temei respective.

Activitatile de "EDUCATIE MUZICALA" contribuie si ele intr-o mai mica masura la imbogatirea vocabularului copiilor. Am remarcat ca, in cadrul activitatilor de "EDUCATIE MUZICALA", copii sunt interesati de achizitionarea unor cuvinte noi cum ar fi: sunet, instrument muzical, trambulina, trianglu, pian, vioara, chitara, strofa, text, joc muzical, ritm, etc. Este necesar sa contribuim prin activitatile de educatie muzicala la imbogatirea vocabularului copiilor pentru a oferi prilejul prescolarilor sa-si dovedeasca bogatia limbajului in diferite situatii.

Prin intermediul "ACTIVITATILOR PRACTICE" (manuale) copii isi imbogatesc vocabularul cu cuvinte care se intiparesc usor in minte. La sfarsitul unei activitati practice cand educatoarea ii intreaba - Copii, ce am facut astazi? acestia raspund: am taiat, am lipit, am snuruit, am festonat, am bobinat, etc. De asemenea, notiunile care denumesc materialele si instrumentele necesare activitatilor practice constituie un prilej de imbogatire a vocabularului copiilor. Astfel, in "ACTIVITATILE PRACTICE" copii sunt pusi in situatia de a utiliza termeni specifici activitatilor manuale.

Activitatea de "EDUCATIE FIZICA" contribuie si ea la imbogatirea vocabularului. Copii recepteaza comenzile educatoarei in timpul activitatii si, astfel isi insusesc cuvinte si expresii specifice educatiei fizice care ulterior intra in vocabularul activ al copiilor (de exemplu: "inspiram", "expiram", "pe loc repaus").

Jocurile liber-creative sunt o cale eficienta prin care copilul isi imbogateste vocabularul, cu conditia ca acestia sa aiba un material adecvat, sa fie la indemana lor. Prin joc putem contribui intr-o mare masura la formarea, dezvoltarea si imbogatirea vocabularului copilului sub aspect lexical, fonetic si gramatical. Pe masura ce copilul se joaca cu obiectele si descopera sensuri si relatii noi dezvoltarea limbajului se intensifica. O serie de studii au constatat existenta unor relatii pozitive intre limbaj si joc. In concluzie, vocabularul se imbogateste mai repede in jocurile copiilor. Toate activitatile din invatamantul prescolar contribuie la dezvoltarea proceselor de cunoastere, la consolidarea anumitor deprinderi, si implicit, la imbogatirea si activizarea vocabularului, la optimizarea comunicarii dintre copii, dintre copii si adulti.