Gradinita, familia si comunitatea

Gradinita, familia si comunitatea

Omul este in permanenta interactiune cu factorii sociali ai existentei sale. In aceasta interactiune, el asimileaza normele si valorile societatii, modelele sociale de comportament, mijloacele sociale de comunicare umana. Prin aceasta, el este pregatit pentru viata sociala, pentru asumarea unor roluri si responsabilitati. Acest proces se realizeaza de-a lungul diferitelor etape de viata, in cadrul unor forme specifice de activitate sociala si in cadrul specific al unor institutii sociale: familia, gradinita, scoala, institutiile culturale, dar si impreuna cu intregul sistem al mijloacelor moderne de informare si influentare.

Rolul familiei in educarea copilului

Procesul de integrare in societate incepe in familie din timpul copilariei mici, cand intervin primele contacte sociale si experiente de viata (socializarea primara sau socializare de baza), si continua de-a lungul vietii omului, odata cu dobandirea unor statusuri si roluri succesive (socializare continua sau secundara).

Alaturi de functia de socializare, familia indeplineste si alte functii educative. Acestea au fost sintetizate de N. Mitrofan dupa cum urmeaza:

functia institutional formativa realizata prin influente directe (raspunsuri la intrebari ale copilului, . explicatii si informatii despre lumea inconjuratoare), dar si in mod indirect, prin mediul informational din familie (copierea de catre copil a rolurilor pe care le regaseste in familie, asumarea unor tipuri de relatii intre mama si tata, intre frati etc.);

functia psiho-morala, realizata prin modelele de conduita oferite de parinti, prin discutiile si . interventii pe marginea unor comportamente curente pozitive sau problematice ale copiilor;

functia socio-integrativa, prin implicarea copiilor in activitatea familiala, prin acordarea . autonomiei de actiune, dar si printr-un climat familial dominat de relatii de incredere si sprijin reciproc, in care maturitatea de gandire a adultilor se imbina cu entuziasmul, energia si curiozitatea copiilor;

functia cultural-integrativa, prin implicarea copiilor in viata culturala si prin mediul cultural al . familiei.

Rezultatele unor cercetari recente au demonstrat ca dezvoltarea copilului este influentata in proportie de peste 70% de catre familie. Responsabilitatea cresterii copilului revine cu prioritate parintilor, care ofera copilului ingrijirile de baza, siguranta, caldura emotionala, indrumare, intelegere.

Primele deprinderi de viata sanatoasa ale copilului sunt dezvoltate in familie (deprinderi igienice, de alimentatie sanatoasa), acestea constituie suportul dezvoltarii ulterioare si isi pun amprenta asupra intregii personalitati.

Tot in familie, copilul isi insuseste limbajul. Volumul, calitatea vocabularului, corectitudinea exprimarii depinde de modelele oferite de parinti, de felul in care acestia interactioneaza si ii solicita pe copii.

In familie se formeaza cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, ordinea, rabdarea etc. In realizarea acestor sarcini, modelul parental ajuta cel mai mult, parintii oferind copilului exemple de comportamente in diferite contexte. De la parinti, cei mici vor invata sa aprecieze ce e bine si ce e rau, ce e drept si ce e nedrept, ce e frumos si ce e urat in

comportamente. Aceste notiuni il ajuta pe copil sa se orienteze in evaluarea comportamentului sau si a celor din jur. Tot in sens moral, familia il indruma sa fie sociabil, tolerant, sa colaboreze, sa fie un bun coleg si prieten.

Familia reprezinta mediul in care copilul invata si exerseaza comportamentele sociale, sa se descopere pe sine si pe cei din jur, se familiarizeaza cu sistemul valorilor sociale si culturale.

Mediul familial ocupa un loc central in multitudinea factorilor determinanti ai evolutiei copilului. Copilul nu este un adult in miniatura, ci este un "candidat la maturizare" (H. Pierot), deosebit de receptiv la influentele pozitive sau negative care se exercita asupra lui. De aceea, copilul trebuie socializat si modelat, iar fundamentarea personalitatii se realizeaza, in mare masura, in interiorul familiei care concentreaza primul sau univers afectiv, social si cultural. Trasaturile si coordonatele personalitatii copilului se construiesc in relatie cu mediul social, cu situatiile pe care trebuie sa le traiasca in familie, atitudinile parintilor avand o influenta importanta asupra personalitatii copilului in devenirea sa ca adult.

Educatia din familie a copilului se va continua cu cea din gradinita. Uneori, intre cele doua medii educative, exista diferente majore de reguli, valori, cultura etc. In aceasta situatie, copilul este supus adaptarilor si readaptarilor repetate, care il marcheaza profund: se instaleaza o stare de confuzie interna, copilul nestiind ce reguli sa-si asume, care valori sunt acceptate social. Mai mult chiar, putem vorbi si despre o trauma emotionala, copilul simtindu-se vinovat daca va adera la valorile gradinitei, in defavoarea valorilor familie (sau invers).

Parteneriatul familie - gradinita

Activitatea educativa din gradinita nu poate fi izolata, separata de alte influente educative ce se exercita asupra copilului si mai ales, de cea din familie. Educatia trebuie sa se manifeste permanent ca o actiune coerenta, complexa si unitara a gradinitei si familiei.

La intrarea in gradinita, parintii sunt cei care detin toate informatiile legate de copil: stare de sanatate, obiceiuri alimentare, particularitati de invatare, mod de comportare, probleme in dezvoltare etc. In acelasi timp, gradinita, ca prima institutie care se conduce dupa principii si metode stiintifice, detine mijloace specifice pentru valorificarea potentialului fizic si psihic al fiecarui copil. Imbinarea in parteneriat a informatiilor detinute de parinti cu cele ale gradinitei trebuie sa fie in beneficiul copilului.

Termenul de parteneriat presupune realizarea unei aliante pentru atingerea unor obiective comune. Pentru ca parteneriatul sa functioneze este nevoie de respect, incredere reciproca, consens cu privire la scopurile actiunii si strategiilor de atingere a acestora si de asumarea in comun a drepturilor si responsabilitatilor.

Parteneriatul dintre gradinita si familie reprezinta o prima experienta relationala si de colaborare a parintilor cu persoanele profesioniste in domeniul educatiei. Cei mai multi parinti manifesta deschidere, dorinta de a colabora cu personalul gradinitei, dar se poate intampla ca realizarea unui parteneriat sa fie impiedicata de atitudini necorespunzatoare ale fiecaruia dintre cei implicati.

Uneori, parintilor li se poate reprosa:

neimplicarea (absenta la orice activitate propusa de gradinita

lipsa de responsabilitate (considera ca sarcina educarii copilului apartine exclusiv institutie de . invatamant);

critica nefondata a actiunilor desfasurate in gradinita;.

timiditatea (lipsa increderii in sine, a capacitatii de a se implica in activitatile educative);.

minimizarea rolului gradinitei in dezvoltarea copilului (considera ca rolul gradinitei este doar . acela de a asigura supravegherea copilului pe o perioada limitata de timp);

individualism (ignorarea importantei relatiilor sociale pe care copilul le stabileste cu adultii si . covarstnicii din gradinita, sunt interesati numai de achizitiile propriului copil);

conservatorism (reactia de respingere a ideilor noi)..

Pe de alta parte, personalului gradinitei i se pot reprosa:

dificultati in stabilirea relatiilor cu adultii (trateaza parintii ca simpli beneficiari ai unor servicii, . decid autoritar fara a se consulta cu ei, ii considera simpli executanti ai activitatilor propuse sau formuleaza asteptari nerealiste de la acestia);

existenta unor idei preconcepute privind dorinta si capacitatea parintilor de a se implica in . activitatile organizate (considera parintii ca persoane neavizate in educarea copilului, ignorand abilitatile si experienta acestora sau ca acestia nu au interes pentru conceperea si punerea in aplicare a unor activitati, proiecte comune).

Dupa cum am amintit, parteneriatul presupune existenta unui obiectiv comun. Acesta este, in cazul parteneriatului familie-gradinita, dezvoltarea globala a copilului in raport cu particularitatile sale individuale. El se poate realiza doar printr-o miscare de apropiere in dublu sens, in vederea unei suficiente cunoasteri de ambele parti.

Sedintele cu parintii - acestea se organizeaza de obicei semestrial si in cadrul lor parintii sunt informati despre:

Regulamentul de ordine interioara al gradinitei;.

Oferta educationala a gradinitei;.

Obiectivele precizate in curriculum;.

Aspecte legate de programul desfasurarii activitatii in gradinita (programul zilnic, forme de . organizare reperele orare ale unei zile, formele de comunicare intre personalul gradinitei si parinti etc.)

Programul de functionare a cabinetului medical si a celui de consiliere, precum si rolul acestora;.

Oferta de formare pentru parinti;.

Evenimente importante ale gradinitei sau grupei (organizarea de excursii, participarea la activitati . educative in afara gradinitei);

Nevoile grupei si ale gradinitei si modul de satisfacere a acestora (inclusiv strangerea de fonduri, . alegerea materialelor auxiliare, organizarea unor ateliere pentru parinti pentru confectionarea materialelor necesare clasei etc.)

Aceste sedinte sunt organizate intr-un cadru formal si presupun participarea tuturor parintilor. De aceea, in niciun caz in aceste situatii nu vom discuta probleme care presupun respectarea confidentialitatii si care ar putea pune parintii in situatii jenante. Nu se fac comparatii intre familii sau intre copii ai diferitelor familii.

Consultatiile cu parintii sunt intalniri stabilite de cadrele didactice, medicale sau de consilierul scolar si de parinti, de comun acord, in care se discuta individual (sau cu familia) despre copil, despre situatii speciale (probleme comportamentale, probleme de sanatate, situatii conflictuale cu colegii, tehnici de lucru cu copiii cu CES etc.) Aceasta forma de colaborare este importanta, individualizata, in relatia gradinitei cu familia si priveste global copilul, iar procesul educational ca pe un continuum pe care copilul il parcurge, in egala masura, la gradinita si acasa. Aceste intalniri ai un rol important pentru cunoasterea copilului, comunicare, sustinerea invatarii si solutionarea de conflicte.

Vizitele periodice la domiciliu permit comunicarea dintre educatoare si parinti intr-un cadru mai putin formal, care-l poate face pe parinte sa se simta mai in largul sau. Scopul acestor vizite este intarirea legaturii cu familia, cunoasterea particularitatilor acesteia (cultura, modul de interactionare dintre membrii familiei, aptitudinile acestora etc.). Prin intermediul acestor vizite trebuie sa le aratam parintilor ca ei si copiii lor sunt importanti pentru noi si ca le acordam atentia cuvenita. Vizitele trebuie facute numai cu acordul parintilor si nu trebuie percepute de acestia ca fiind intruzive.

Ateliere de lucru cu parintii sunt activitati pe teme de interes pentru parinti, care se desfasoara la initiativa educatoarei, a personalului medical al gradinitei sau a consilierului scolar. Atelierele presupun implicarea activa si directa a adultilor si au ca scop formarea si dezvoltarea competentelor parentale ale acestora. Ele pot fi organizate sub forma de jocuri, joc de rol, activitati pe centre etc. Alaturi de parinti, pot participa si copii. Este important ca grupurile constituite sa nu depaseasca 20 de persoane si ca participarea sa fie la libera alegere a adultilor, intrucat astfel de activitati necesita multa disponibilitate.

Participarea parintilor la activitatile de la grupa. Parintele poate participa ca simplu observator sau se poate implica in activitate alaturi de educator. Daca doreste ca parintele sa participe activ, este bine ca educatorul sa precizeze activitatile pe care sa le desfasoare, in functie de aptitudinile si interesele acestuia. De exemplu, un parinte poate citi copiilor o poveste, ii poate invata un cantec, un dans sau un joc. Implicandu-se activ, parintele va putea observa felul in care decurge o zi in gradinita: ce activitati se desfasoara, ce metode sunt folosite de catre educator, care sunt materialele utilizate si, mai ales, isi poate observa copilul in grupul de colegi, cunoaste progresele lui si cum ar trebui sprijinit acasa. Daca parintii sunt implicati in activitatile copiilor, educatorii pot observa in mod direct, felul in care acestia motiveaza

Voluntariatul. Ca voluntari, parintii isi pot folosi cunostintele si abilitatile pentru sprijinirea gradinitei in asigurarea conditiilor optime de desfasurare a activitatilor educative precum si in elaborarea unor directii de organizare si sprijin financiar al gradinitei. Cateva dintre sarcinile pe care le pot avea parintii voluntari sunt:

. Coordonarea si colaborarea in cadrul unor evenimente speciale. Acestia cauta resurse pentru desfasurarea unor activitati sau proiecte, ajuta la desfasurarea acestora, pot participa si ajuta la organizarea excursiilor, a vizitarii unor obiective turistice etc.

. Desfasurarea unor actiuni de reparare si imbunatatirea a bazei materiale a gradinitei. Parintii pot ajuta la zugravirea unor spatii, vopsirea jucariilor din curtea gradinitei, amenajarea spatiului de joaca, repararea aparaturii electrice etc.

. Supravegherea pe terenul de joaca. Alaturi de educatori, parintii pot supraveghea copiii in curtea gradinitei, pot ajuta la organizarea jocurilor.

. Colectarea de fonduri. Folosindu-si talentele, parintii pot organiza, in cadrul unor proiecte speciale, actiuni de colectare a fondurilor. De exemplu, organizarea unei tombole cu obiecte confectionate de parinti (articole tricotate, jucarii, picturi etc.), a unei expozitii cu vanzare, identificarea si contactarea unor sponsori din comunitate etc.

Colaborarea cu cabinetele de asistenta psihopedagogica se adreseaza in egala masura copiilor, parintilor si cadrelor didactice, urmarind o educatie eficienta si o dezvoltare optima a personalitatii copilului prin armonizarea comportamentelor acestora.

In sprijinul parintilor pot fi organizate servicii de tipul:

"Scoala parintilor" care consta in activitati de informare, formare si consiliere a parintilor in . vederea cresterii abilitatilor parentale;

"Centrul de consiliere" in care consilierul sau terapeutul desfasoara activitati cu parintii si copiii . pentru optimizarea sau reconstructia relatiilor dintre acestia;

"Clubul pentru parinti si copii" consta in amenajarea unui spatiu in care parintii si copiii pot . petrece timpul liber intr-un mod cat mai placut (au la dispozitie o ludoteca, biblioteca cu carti pentru copii, filme de desene animate etc.); Exemple de proiecte: "Copilul meu e super!", "Cum invata copilul de gradinita" etc.

Colaborarea cu scoala este foarte importanta intrucat in aceasta institutie va continua educatia copilului. Parteneriatul dintre cele doua - scoala si gradinita - are ca scop primordial identificarea celor mai eficiente cai de adaptare a copiilor la noul mediu educativ. Parteneriatul se poate concretiza

prin schimburi de experienta intre invatatori si educatori (lectii deschise, mese rotunde, ateliere de lucru etc.), activitati comune la care sa participe copiii si parintii (vizite la scoala, proiecte educative de genul "Saptamana lecturii", "Ziua portilor deschise" , "Scolar pentru o zi" etc.).

Colaborarea cu Primaria este esentiala intrucat aceasta institutie se implica in dezvoltarea si intretinerea bazei materiale a gradinitei, dar si in derularea si sprijinirea unor actiuni sau proiecte educative. Primaria, in colaborare cu Inspectoratele Scolare Judetene si cu alte institutii, poate sa initieze programe care vin in sprijinul imbunatatirii activitatii educative din gradinite (de exemplu: "Concurs de desene pe asfalt", "Festivalul de teatru pentru copii", "Expozitie de carte pentru prescolari" etc.) Gradinita poate solicita ajutorul Primariei in sustinerea unor proiecte, atat din punct de vedere material, cat si pentru promovarea acestora in comunitate.

Colaborarea cu Politia ajuta in educatia preventiva si cultivarea comportamentelor prosociale. Aceasta colaborare se poate concretiza in activitati de informarea a copiilor asupra unor reguli care trebuie respectate astfel incat viata si siguranta lor sa nu fie pusa in pericol. Exemple de proiecte: "A fost odata un politist"(transformarea derularii evenimentelor in povesti cunoscute: "Capra cu trei iezi", "Scufita Rosie", dramatizari ale acestora); "Orasul bicicletelor" (pe teme de educatie rutiera).

Colaborarea cu biserica inlesneste promovarea valorilor moral-religioase care sunt importante in educatia morala si comunitara a copilului. Aceasta colaborare este foarte importanta in special in comunitatile multietnice, in care oamenii apartin diferitelor culte religioase. Copiii trebuie sa invete ca, indiferent de religie, toti suntem egali si avem aceleasi drepturi. Exemple de proiecte: "Craciunul - sarbatoarea tuturor crestinilor", "Bucate de sarbatori".

In functie de specificul comunitatii in care se afla gradinita, se pot realiza parteneriate cu:

institutii sanitare,. in sustinerea unor activitati care au ca scop cresterea si dezvoltarea tuturor membrilor comunitatii;

asociatiile nonguvernamentale. , pentru rezolvarea unor probleme de ordin social;

parteneri privati. care pot sprijini gradinita cu fonduri materiale sau prin activitati de voluntariat;

mass-media,. pentru promovarea imaginii gradinitei, pentru promovarea ideilor noi, valorilor etc.

Prin crearea parteneriatului gradinita-familie-comunitate copiii castiga un mediu de dezvoltare mai bogat, intre participanti se creeaza relatiile pozitive si fiecare isi va dezvolta sentimentul coeziunii sociale.