Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Gradinita


Index » educatie » » didactica » Gradinita
» Creativitatea si povestirile in gradinita de copii


Creativitatea si povestirile in gradinita de copii


Creativitatea si povestirile in gradinita de copii

Povestirile au importantul rol de a dezvolta creativitatea si imaginatia copilului, el avand posibilitatea sa participe indirect la aventurile personajelor prezentate in paginile cartilor.

Literatura ca arta se situeaza dincolo de generatii si varste .



Copilul va putea sa isi imagineze cum arata personajele si ce urmeaza sa se ȋntample in desfasurarea actiunii cartii prezentate.

Un alt rol important pe care il joaca povestile in viata copiilor este acela ca le faciliteaza accesul la cuvinte si expresii noi, dezvolta vocabularul, prin intermediul lor crescand bagajul de cuvinte la care copilul poate apela in diverse situatii pentru a comunica.

Povestirile ofera copilului posibilitatea de a se identifica cu personajele prezentate, de a se recunoaste in ele si de a identifica unele trasaturi ale persoanelor din jurul lui.

Prin intermediul povestilor, prescolarul poate fi oricine isi doreste, poate experimenta roluri diverse: de parinte, de batran sau de vrajitoare, de zana, de zmeu sau de dragon, de orice alt personaj pe care il indrageste sau in care se redescopera.

Povestile reprezinta un mijloc de cunoastere care le creaza copiilor trairi contradictorii, prin intermediul lor ei putand experimenta sentimente de iubire, ura, teama, fericire, tristete sau pot asista la confruntarea dintre bine si rau.

Aceste redari ale sentimentelor sunt uneori greu de inteles la varsta prescolara, insa tocmai acesta este rolul povestilor in gradinita, ele imbogatind viata afectiva a copiilor, oferindu-le oportunitatea, prin intermediul lecturii, de a experimenta, alaturi de personajele prezentate, diverse circumstante desfasurate in cele mai diverse ipostaze.

Povestile ii permit sa-si imagineze solutii posibile pentru temerile sale inconstiente si conflictele sale interioare, pentru ca personajele trec prin aventuri in care copilul se poate recunoaste.

Povestea pe care le place sa o auda de mai multe ori ramane deseori adanc intiparita in mintea lor, copiii gasind in ea raspunsuri corespunzand cu nivelul lor de dezvoltare.

Copilaria inseamna poveste si visare. Anii copilariei sunt cu atat mai minunati cu cat visele si povestile sunt mai frumoase, mai pline de fabulos, de eroi viteji si printese fermecatoare.

Din acest motiv, in afara de istorisirile care i se spun la gradinita, copilul trebuie sa beneficieze si acasa de o ora a povestilor, zilnic.

O ora a povestilor, in fiecare seara, inainte de culcare, de exemplu, va consolida apropierea dintre parinte si copilul sau si ii va stimula imaginatia, sensibilitatea, potentialul cognitiv si fantezia.

Cele mai multe povesti, prin antiteaza bine-rau, ii dezvaluie copilului tipurile umane, ii arata care sunt consecintele faptelor rele, de ce trebuie sa spuna adevarul si sa faca fapte bune.

Fara a fi obligat sa treaca printr-o experienta urata, copilul poate ramane cu anumite invataturi despre lumea din jur, despre oameni si faptele lor, despre cele mai intalnite calitati si defecte umane si, in acelasi timp, il ajuta sa isi dezvolte limbajul si imaginatia.

Imaginatia este foarte importanta in dezvoltarea gandirii si a creativitatii prescolarului si trebuie incurajata si stimulata de parinti.

Se dezvolta prin interactiunile cu mama, cu fratii, familia si nu in cele din urma cu lumea care il inconjoara, cu socialul.

La varsta prescolarului, imaginatia este prezenta, copilul aducand in realitate foarte multe lucruri din lumea lor interioara.

Parintii spun adesea ca cei mici inventeaza sau mint si se ingrijoreaza. Nu este nimic ingrijorator si nici nu este o minciuna.

Copilul are nevoie de acest refugiu, deoarece el nu se poate confrunta cu duritatea unor experiente cu care nu stie ce sa faca. Parintii trebuie sa permita acest lucru si sa ii apropie de realitate treptat si cu multa rabdare, atunci cand ei se simt capabili sa faca acest lucru.

Pe masura ce apare frustrarea, rezultata in urma refuzului sau intarzierii satisfacerii dorintelor sale, copilul va intelege ca exista o lume interioara, imaginara, care ii apartine, si una exterioara, care nu ii apartine si pe care nu o poate controla in totalitate.

Prescolarul este prins intre granitele imaginatiei si realitatii si incepe sa perceapa si sa inteleaga realitatea abia atunci cand creste si ia contact mai mult cu lumea reala, iar viata lui sociala se dezvolta. Acest lucru se poate intampla destul de tarziu, aproape de varsta scolara.

Trebuie folosite tehnici prin care copilul este ajutat sa inteleaga diferenta dintre real si imaginar - mai intai jocul cu mama, care este prima persoana ce il acompaniaza intre cele doua lumi si creeaza o punte, dar si o demarcatie clara pe masura ce copilul creste, iar apoi in grupurile de copii si in gradinita .

Copilul va intelege treptat cum este lumea jocului, ce este posibil in ea, dar si ce este realitatea. Absenta regulilor si a unor limite clare intre joc si real va conduce copilul catre haos si confuzie.

Discutiile frecvente cu copilul pe marginea diferentelor dintre lumea reala si cea imaginara (din povesti, desene animate etc.) si transpunerea explicatiilor in exemple il ajuta pe prescolar sa isi dea seama, in timp, care lucruri apartin realitatii si care nu.

Contactul copilului cu experiente reale si cu partile din povesti care corespund realitatii (de exemplu, daca in poveste se vorbeste de animale, trebuie dus copilul la gradina zoologica sa vada ca e real) il ajuta sa separe mai usor experientele reale de cele imaginare.

Cu cat prescolarul incepe sa interactioneze mai mult cu alti copii si sa ia contact cu socialul, si prietenii imaginari ar trebui sa dispara pana la intrarea la scoala.

Receptivitatea si curiozitatea copilului, bogatia imaginatiei, tendinta sa spontana catre nou, pasiunea pentru fabulatie, dorinta lui de a realiza ceva constructiv, creativ pot fi "alimentate" si implinite efectiv, pot fi puse adecvat in valoare prin solicitari si antrenamente corespunzatoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive in stimularea si cultivarea potentialului creativ propriu varstei prescolare.

Contactul cu povestile educatoarei conduce la dezvoltarea gustului pentru frumos, la imbogatirea vocabularului, la creativitate, gradinita fiind unul dintre factori decisivi in educarea copiilor prin frumos pentru valoare .

Intrand ,, ȋn lumea povestilor" copiii vor invata sa deosebeasca binele de rau, adevarul de minciuna, faptele bune de cele rele; vor deveni mai atenti, mai sensibili, incep sa-si formeze perceptele morale .

Tematica povestilor poate fi legata de: fapte cotidiene, intamplari, momente traite de copii, de familia acestora sau de prieteni; intamplari din viata animalelor.

Un loc deosebit intre modalitatile de manifestare a potentialului creativ il are povestirea creata pe baza unui sir de imagini.

Tablourile reprezinta adevarate texte iconice pe care copilul invata sa le citeasca in mod creativ. Descifrarea continutului nu se limiteaza numai la descifrarea imaginilor, ci devine chiar o adevarata creatie verbala.

Dupa descifrarea tabloului, copiii pot pune intrebari, pot formula titlul acestuia, pot sa se completeze unul pe celalalt. Educatoarea are sarcina didactica de a stimula imaginatia si de a incuraja originalitatea copiilor.

Povestirile influenteaza in mod indirect estetica comportarii copiilor, contribuie la largirea orizontului de cunoastere prin multitudinea de aspecte din ambianta inconjuratoare la care face apel. In procesul ascultarii unei povestiri este antrenata in mare masura activitatea psihica a copilului.

Aceste povestiri solicita imaginatia creatoare, gandirea, limbajul si realizeaza trecerea de la o etapa stereotipa, la o etapa care permiterea gasirea de solutii pentru aceeasi tema.

Ei sunt pusi astfel in situatia de a realiza o povestioara, de a exprima intr-o succesiune

logica fapte si intamplari si de a gasi forma de prezentare adecvata.

Gradinita este o oaza educativa, este spatiul paradisului copilariei.

Povestirile copiilor constituie un exercitiu de compunere si trebuie privite ca un produs al creativitatii copiilor, care trebuie stimulat si dezvoltat .



Hristu Candroveanu, Literatura pentru copii. Scriitori contemporani, Editura Albatros, Bucuresti, 1988,p 16

Ursula Schiopu,    Gradinita de azi si de maine , in revista ,,Invatamantul prescolar" nr.2/3 -1991, pag.66





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate