Caracteristicile perioadei preabecedare

Caracteristicile perioadei preabecedare

Epoca spre care se indreapta societatea contemporana este una a schimbarilor profunde si la intervale mici.

Concentrarea unor uriase forte materiale si intelectuale spre inovatie la nivelul tehnicii de varf nu poate avea alte consecinte si primul factor de risc este chiar omul, pregatirea lui pentru a face fata noilor provocari ale istoriei.

Educarea capacitatii de a privi schimbarea ca normala si fireasca are doua componente majore: formarea atitudinii pozitive fata de schimbare si insusirea instrumentelor intelectuale ale schimbarii.

Ciclul primar are o contributie specifica la dezvoltarea complexa a tineretului scolar. Functiile si obiectivele lui au in vedere atat pregatirea pentru activitatea de invatare, la care vor participa elevii in ciclurile urmatoare ale invatamantului, cat si activitatea de acumulare a unor noi elemente ale culturii generale si de integrare a acestora in formarea fiecarui elev.

Asimilarea unor noi cunostinte fundamentale trebuie sa orienteze cunoasterea elevilor spre noi achizitii, ceea ce presupune, in mod necesar, dobandirea unor tehnici ale muncii intelectuale inca din clasa I.

Elevul nu mai este un simplu depozit de informatii, el trebuie sa devina un factor activ in stare sa se foloseasca de instrumentele muncii intelectuale in vederea propriei sale formari.

Functiile si obiectivele generale ale invatamantului primar se realizeaza, in foarte mare masura, prin studierea limbii romane la scoala.

Cititul si scrisul urmate de socotit constituie principalele instrumente ale muncii intelectuale, formate si perfectionate in invatamantul primar, necesare de-a lungul intregii existente a omului. Aceasta realitate determina ponderea disciplinei "limbii romane" in planul de invatamant - aproximativ 38% din numarul de ore stabilit la toate cele patru clase. In studierea limbii romane la ciclul primar, dominanta este functia instrumentala.

Programa noua pentru studierea limbii romane la clasa I contine precizari clare pentru orientarea activitatii didactice cu elevii, astfel incat sa se exerseze, intr-o mai mare masura, exprimarea orala si actul cititului, acordandu-se o importanta deosebita insusirii si educarii scrisului.

Studiul limbii romane are doua aspecte fundamentale: aspectul oral si cel scris ( de tipar si de mana ).

In invatamantul traditional accentul se punea pe aspectul scris, iar cel oral era tratat ca o consecinta a primului aspect. Perfectarea si proliferarea tehnicilor de comunicare verbala si imagistica determina modificarea raportului dintre cele doua aspecte, in sensul realizarii unui echilibru.

Aceasta implica o noua viziune asupra invatarii limbii romane la ciclul primar.

Elevul trebuie initiat in mai mare masura in interpretarea mesajelor verbale sau reprezentate grafic.

Toate achizitiile de limba trebuie utilizate corect si curent, nu stocate in memoria copilului.

Studierea abecedarului se realizeaza in trei etape: preabecedara, abecedara si postabecedara.

"Perioada preabecedara este de 30-37 zile. Dar ea poate fi scurtata in functie de posibilitatile copiilor, nu poate fi prelungita peste aceste limite, timpul prevazut fiind suficient pentru insusirea de catre elevi a unor cunostinte si priceperi elementare, pregatitoare, care stau la baza invatarii citit-scrisului.

Perioada abecedara este mai lunga ( aproximativ 26 de saptamani ) si corespunde predarii literelor alfabetului si a grupurilor de litere.

Pentru perioada preabecedara ( aproximativ 3 saptamani ) s-au introdus in abecedarele alternative texte usoare si atractive care sa le dea elevilor posibilitatea sa faca trecerea spre citirea textelor mai lungi, la scrisul cu caractere mai mici.

Perioada preabecedara reprezinta debutul activitatilor scolare a copilului de 6 - 7 ani."

Principala caracteristica a acestei perioade este oralitatea, in sensul ca elevul acumuleaza informatii, el isi formeaza o serie de deprinderi prin exersarea vorbirii, prima grija a invatatorului fiind aceea de a cunoaste copilul sub aspectul comunicarii la intrarea in clasa I.

Ideal ar fi ca aceasta cunoastere sa fie prealabila in sensul colaborarii invatatorului cu gradinita, cu educatoarele de la grupele pregatitoare.

Cunoasterea programei grupei respective este o necesitate pentru invatator.

In primele doua saptamani este bine sa se aprofundeze cunoasterea elevilor. Aceasta se poate realiza printr-o stransa colaborare cu familia si prin aplicarea unor probe de cunoastere a copilului. In functie de rezultatele obtinute, invatatorul va organiza si va desfasura activitatea didactica ulterioara.

"Din punct de vedere al cresterii si dezvoltarii motricitatii, copilul se afla la sfarsitul unei etape in care a facut progrese vizibile. Beneficiaza de o dezvoltare a simturilor care il vor ajuta in noul tip de activitate pe care o va desfasura. Pe plan emotional, copilul are nevoie de foarte multa afectiune din partea adultilor. Este vioi mai tot timpul si devine uneori prea zburdalnic. Este curios, are o imaginatie bogata, este capabil sa invete poezii sau istorioare. Gandirea este cauzabila la nivelul "dacaatunci" si are un pronuntat caracter concret. Copilul are un vocabular care-i permite insusirea unor noi cunostinte."

Pe planul integrarii sociale, la aceasta varsta copilul cauta compania adultilor, intelege sarcinile simple si se supune comenzilor, pentru a obtine aprobarea sociala.

Ii plac jocurile colective cu subiect cu roluri, cum sunt deja celebrele jocuri "De-a scoala", "De-a doctorul!", "De-a familia".

"Aceasta "zestre" cu care copilul paseste in noua faza a existentei sale trebuie imbogatita cu unele aspecte elementare de conduita.

El trebuie sa fie capabil sa duca la bun sfarsit unele sarcini simple care solicita pe de o parte un efort intelectual si pe de alta parte puterea de a renunta la joaca. In plus, copilul ce intra in scoala trebuie sa aiba deprinderi minime de ordine si disciplina pentru a nu deranja desfasurarea normala a lectiilor prin tulburarea linistii si nici prea dese iesiri din clasa.

Aceste reguli elementare de conduita se pot deprinde in familie, dar este preferabil ca la varsta prescolara, copilul sa frecventeze gradinita. Integrarea intr-un colectiv ii este de mare folos din toate punctele de vedere si nu in ultimul rand din perspectiva adaptarii la viata scolara. Un copil    obisnuit in colectiv nu va trai sentimentul de teama, de stinghereala, integrandu-se rapid, fara efort, ceea ce il va feri de un potential esec."

Buna organizare si desfasurare a perioadei preabecedare conditioneaza invatarea citit-scrisului din perioada urmatoare. Adaptarea copilului la scoala este un test al viitoarei sale adaptari de adult. De aceea, el trebuie ajutat cu mult tact sa treaca peste acest test.

Una din premizele reusitei in acest sens este respectarea unui regim de munca si de viata corespunzator. Alimentatia scolarului trebuie sa fie echilibrata iar preocuparea pentru mentinerea starii de sanatate a organismului si a unei stari afective corespunzatoare trebuie sa stea permanent in atentia familiei.

Un aspect deosebit de important este organizarea programului zilnic de munca, de odihna si a timpului liber. Timpul afectat invatarii trebuie sa fie riguros folosit si el trebuie sa coincida cu intervalul in care randamentul copilului este maxim.