Difuzia prin membrane

Difuzia prin membrane

Membrana reprezinta o pelicula de grosime foarte mica, care desparte medii de dispersie cu caracteristici fizico-chimice diferite. Ea actioneaza ca o bariera fizica intre doua fluide, dar permite un anumit grad de comunicare intre acestea.

O membrana este caracterizata prin grosimea, d, si premeabilitatea, P, care se defineste ca:

(6.11)

unde D_m este coeficientul de difuzie al membranei. Permeabilitatea    in SI se masoara m/s.

Sensul fizic al permeabilitatii este: viteza de patrundere a diferitelor substante prin membrana in conditii de concentratii date, fiind determinata de structura membranei, iar pentru aceeasi membrana de tipul particulei difuzante. Deci, permeabilitatea trebuie determinata pentru fiecare sistem difuzant in parte.

Din punct de vedere al permeabilitatii, membranele pot fi clasificate in urmatoarele categorii:

membrana impermeabila - nu permite traversarea ei nici de solvent si nici de solvit;

membrana permebila - este permeabila atat pentru solvent cat si pentru solvit;

membrana selectiv permeabila - este permeabila numai pentru anumiti solventi si solviti. La randul ei se clasifica in:

membrana semipermeabila - permeabila numai pentru solventi;

membrana ireciproc permeabila - are permeabilitate diferita pentru cele doua sensuri ale aceluiasi solvit.

In organismele vii se gasesc membrane permeabile si selectiv permeabile. Membranele biologice sunt caracterizate prin permeabilitati foarte mari pentru apa, deorece componentele membranei se afla in stare hidratata. De asemenea au permeabilitati ridicate pentru anumite molecule polare (glucoza, uree) si pentru unii ioni (K⁺, Na⁺. Cl^- etc). Pentru alte substante sunt impermeabile, ceea ce determina acumularea unor anumite molecule pe cele doua fete ale membranei si, implicit, aparitia unor fenomene si procese la nivelul lor.