Clasificarea substantelor dupa starile de agregare

Clasificarea substantelor dupa starile de agregare

La nivel macroscopic materia se prezinta in trei stari net diferite, numite stari de agregare: gazoasa, lichida si solida, fiecare cu proprietatile ei specifice. Din punct de vedere fenomenologic, cele trei stari de agregare pot fi caracterizate astfel:

starea gazoasa - nu are nici forma si nici volum propriu;

starea lichida - nu are forma proprie, insa are volum propriu;

starea solida - are si forma si volum propriu.

Substantele aflate in stare solida, in functie de aranjarea spatiala a particulelor componente, in conditii normale de temperatura si presiune, se clasifica in:

solide cristaline - in care particulele componente sunt aranjate ordonat si periodic in spatiu in nodurile unei retele numita retea cristalina;

solide amorfe - in care particulele componente nu mai sunt dispuse ordonat, de aceea starea amorfa este o stare intermediara intre starea cristalina si cea lichida.

Existenta starilor de agregare ale materiei poate fi explicata daca se tine cont    de miscarea, interactiunea si structura particulelor ce alcatuiesc corpurile. Particulele se gasesc intr-o stare de miscare numita agitatie termica, care este dependenta de temperatura si are un caracter haotic. Aceasta miscare confera particulelor energie cinetica, insa in acelasi timp particulele interactioneaza intre ele ceea ce determina aparitia energiei potentiala. Interactiunea dintre particule este exprimata prin fortele intermoleculare, care pot fi de tip electric, van der Waals, etc., toate impreuna fiind numite forte de coeziune. Intre fortele de coeziune din cele trei stari de agregare exista urmatoarea relatie:

F_gaz < F_lichid < F_solid    (3.1)