Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Biologie


Index » educatie » Biologie
Increngatura Mollusca


Increngatura Mollusca


Increngatura Mollusca

Cuprinde animale cunoscute sub diverse denumiri populare: melci, scoici, sepii, caracatite etc. caracteristica principala a acestor animale este corpul lor moale, de unde si denumirea grupului (molluscus - moale).

Caractere generale:

- corpul prezinta simetrie bilaterala.

- corpul este alcatuit din 3 parti principale: cap, picior si masa viscerala; corpul este in mod secundar nesegmentat, la originea molustelor fiind stramosi segmentati.

- Capul este bine dezvoltat la majoritatea molustelor, este slab dezvoltat la amfineure si la scafopode, iar la scoici (bivalve) dispare in totalitate.

- Piciorul - se gaseste de regula pe partea ventrala a corpului, sub masa viscerala, fiind un organ musculos utilizat la deplasare. Forma piciorului difera in functie de grupele de moluste. Astfel la melci (gastropode), piciorul are aspect de talpa, la scoici (bivalve) are aspect de lama de topor, la scafopode are aspect de tarus, iar la caracatita, sepia etc. partea anterioara a piciorului se transforma intr-un sifon, iar partea sa posterioara intr-o coroana de brate prevazute cu ventuze, plasa in jurul orificiului bucal.



- Masa viscerala - are in general aspectul unui sac in care sunt adapostite organelle interne (atat cele de nutritie cat si cele de reproducere). Este acoperita de un pliu al tegumentului cunoscut sub denumirea de pallium sau manta. Intre manta si peretele corpului se delimiteaza astfel un spatiu cunoscut sub denumirea de camera mantalei sau cavitate paleala. In cavitatea paleala se gasesc branhiile, oriciile excretoare, orificiile genitale si orificiul anal. La exteriorul corpului, mantaua secreta cochilia de natura calcaroasa ce poate avea diverse forme. Astfel la poliplacofore, cochilia este alcatuita din mai multe placi, la aplacofore cochilia lipseste, la melci cochilia este de forma columelara, la scoici este alcatuita din 2 valve, la sepie este mult redusa, acoperita de manta, iar la caracatita dispare.

In sectiune transversala, cochilia este alcatuita din 3 straturi dispuse de la exterior spre interior astfel: periostracum, ostracum si hipostracum.

Periostracumul este subtire, alcatuit dintr-o substanta organica numita conchiolina, inrudita cu chitina. Poate fi divers pigmentat, el fiind patura care da culoare cochiliei.

Ostracumul este alcatuit din conchiolina si carbonat de calciu. Structural este alcatuit din numeroase prisme dispuse perpendicular pe suprafata cochiliei.

Hipostracumul - se sprijina direct pe manta. Este alcatuita din lamele calcaroase ce alterneaza cu lamele de conchiolina. Dispozitia acestor lamele permite difractia luminii, iar popular, hipostracumul este cunoscut si sub denumirea de sidef.

Clasificarea molustelor - se realizeaza dupa forma cochiliei. Astfel, in functie de acest criteriu, molustele sunt grupate in urmatoarele clase:

1. Clasa Polyplacophora - prezinta cochilia alcatuita dintr-un sir longitudinal de placi.

2. Clasa Monoplacophora - au cochilia alcatuita dintr-o singura placa.

3. Clasa Aplacophora - moluste la care cochilia liseste, iar aspectul general al corpului este acela al unui vierme.

4. Clasa Gastropoda - moluste ce au cochilia rasucita in spirala si piciorul sub forma de talpa.

5. Clasa Scaphopoda - piciorul are aspect de tarus, iar cochilia, aspectul unui dinte de elefant si este deschisa la ambele capete.

6. Clasa Bivalvia - au cochilia alcatuita din 2 valve, iar respiratia se realizeza cu ajutorul unor branhii alcatuite din lamele.

7. Clasa Cephalopoda - cochilia la cele primitive este bine dezvoltata, externa, iar la cele evoluate, cochilia, este redusa, interna sau dispare. Piciorul este transformat intr-o coroana de brate situate in jurul gurii.

  1. Clasa Polyplacophora:

Grupeaza moluste inferioare la care cochilia este alcatuita dintr-un sir longitudinal de placi. Alaturi de monoplacofore si aplacofore, aceste moluste au constituit un grup cunoscut sub numele de Amphineura. Aceasta denumire provine de la modul de organizare al sistemului nervos, care in acest caz este constituit dintr-un inel nervos periesofagian de la care pleaca cordoane nervoase in tot lungul corpului. Aceasta constitutie a sistemului nervos aminteste de sistemul nervos intalnit la viermii inferiori.

Reprezentant caracteristic: Lepidochiton cinereus

- corpul este usor aplatizat dorso-ventral, conturul corpului fiind oval. Dorsal, corpul este acoperit de o cochilie alcatuita din 8 placi, articulate mobil intre ele, imbricate. Fiecare placa, cu exceptia primei prezinta cate un varf numit apex ce este orientat catre partea posterioara. Cochilia nu acopera in intregime partea posterioara a corpului, fiind marginita de un pliu al mantalei cunoscut sub denumirea de perinotum (peri - in jur; notum - spate). Pe partea ventrala a corpului poate fi remarcat capul la nivelul caruia se deschide la exterior orificiul bucal si piciorul, limita dintre aceste 2 formatiuni fiind marcata de un sant transversal. Piciorul are aspect de talpa. In partea posterioara a piciorului se deschide la exterior orificiul anal. In jurul piciorului se afla un sant paleal. La nivelul acestui sant paleal se gasesc numeroase branhii, iar posterior cate un orificiu genital si excretor pe fiecare parte a corpului.

Dupa cum se poate remarca, corpul acestor animale reprezinta expresia adaptarii la un mediu in care apa este in continua miscare. Astfel aceste animale se fixeaza puternic de stanci cu ajutorul piciorului si al santului paleal care functioneaza ca niste ventuze. Daca totusi animalele sunt descprinse de pe substrat atunci ele se protejeaza strangandu-se ghem, cu partea dorsala acoperita de placi, la exterior.

Organizare interna:

Aparatul digestiv: alcatuit din tubul digestive si din glandele anexe (glandele salivare si hepatopancreasul).

Tubul digestive incepe cu orificiul bucal situate pe partea ventrala a capului. Acesta comunica cu un scurt faringe. Pe planseul faringelui se gaseste limba, numita si odontofor. Pe suprafata limbii exista o patura cornoasa prevazuta cu numerosi dintisori. Aceasta patura este cunoscuta sub denumirea de radula. Pe plafonul faringelui, opus radulei exista cativa dinti chitinosi mai puternici ce ajuta la triturarea hranei. Tot la nivelul faringelui se deschid 2 glande salivare. Faringele se continua cu esofagul care este scurt, iar la limita dintre faringe si esofag se gasesc orificiile a 2 glande zaharoase a caror secretie transforma substantele amilacee in glucoza. Dupa esofag urmeaza stomacul scurt si lat, la nivelul caruia se deschid cei 2 lobi ai hepatopancreasului prin mai multe orificii. Stomacul se continua cu intestinal, care datorita regimului de viata ierbivor al animalului este foarte lung (de aproximativ 4X mai lung decat corpul animalului), formand numeroase anse. Partea terminala a intestinului constituie rectul care se deschide la exterior prin orificiul anal.



Aparatul respirator - reprezentat prin branhii bipectinate situate in santul paleal din jurul piciorului. Numarul de branhii variaza intre 3 - 80 perechi.

Aparatul circulator - este deschis. Inima este situata in partea posterioara a corpului, deasupra intestinului, inconjurata de pericard, fiind alcatuita dintr-un ventricul si 2 auricule. Sangele oxigenat de la branhii vine in auricule prin venele branhiale. Din auricule sangele ajunge in ventricul de unde este pompat intr-o aorta ce pleaca spre partea anterioara a corpului. Aorta se deschide in cateva sinusuri formate in jurul principalelor organe, scaldand aceste organe. Din sinusuri, sangele ajunge la rinichi (organul lui Bojanus) apoi la branhii prin 2 artere branhiale.

Aparatul excretor: reprezentat prin 2 metanefridii foarte bine dezvoltate, cu aspect de sac situate pe partile laterale ale corpului. Fiecare metanefridie comunica cu exteriorul prin cate un orificiu excretor, orificii situte in santul paleal pe laturile corpului, in dreptul placii cu numarul 7, iar cu pericardul prin cate un orificiu reno-pericardic.

Organele de simt: datorita modului de viata semifixat ochii, statocistele si tentaculele dispar. Pe suprafata dorsala a corpului se intalnesc numerosi muguri epiteliali cunoscuti sub numele de estete. Acestia au un rol tactil important percepand miscarea valurilor.

Sistemul nervos: format dintr-un inel nervos perifaringian de la care pleaca 4 cordoane nervoase longitudinale ce se intind in tot lungul corpului. Dintre aceste 4 cordoane, 2 sunt situate deasupra santului paleal si sunt numite cordoane paleoviscerale, iar 2 sunt situate in picior fiind numite cordoane pedioase. Cordoanele paleoviscerale se unesc unul cu altul intr-o bucla deasupra orificiului anal.

Aparatul reproducator: sexele sunt separate. Glanda genitala (ovarul sau testiculul) este unica provenita din contopirea a 2 glande simetrice. De la aceasta glanda pleaca 2 conducte genitale (oviducte sau spermiducte) care se deschid la exterior in santul paleal pe laturile corpului, in dreptul placii 6 a cochiliei.

Dezvoltarea: din oua ies niste larve prevazute cu 2 coroane ecuatoriale de cili, numite larve trocofore. Dupa o scurta viata pelagica aceste cad la fundul apei unde se transforma in adulti.

Clasa Monoplacophora:

Grupeazamoluste la care cochilia este alcatuita dintr-o singura placa. Sunt considerate fosile vii.

Reprezentant characteristic: Neopilina galathateae

Morfologie externa

Corpul este usor aplatizat dorsoventral acoperit in intregime cu o cochilie cu aspect de palarie chinezeasca cu dimensiuni cuprinse intre 3-4 cm in diametru. Varful cochiliei se numeste apex si este situat excentric catre marginea anterioara a cochiliei. De la apex si pana la marginea cochiliei pot fi remarcate numeroase striuri de crestere dispuse concentric. Pe fata ventrala a corpului poate fi observat piciorul care are aspect de talpa si este inconjurat de un sant paleal circular. In acest sant inaintea piciorului se gaseste gura, iar in urma lui orificiul anal. Gura este marginita de o buza anterioara si de una posterioara. Inaintea buzei anterioare pot fi remarcate 2 tentacule preorale cu rol senzitiv. De la buza anterioara, lateral, pleaca 2 lobi foarte bine dezvoltati ce constituie velumul. De la buza posterioara tot lateral pleaca 2 tufe de tentacule prehensile. Acestea impreuna cu velumul constituie un aparat de adunat particule marunte de hrana. Pe laturile corpului in santul paleal pot fi observate 5 perechi de branhii.

Organizarea interna

Aparatul digestiv-incepe cu orificiul bucal, se continua cu faringele la nivelul caruia exista o radula foarte bine dezvoltata. Ca si in cazul grupului precedent la nivelul faringelu se deschid doua glande salivare. Faringele formeaza si 2 mici diverticule care se pare ca au acelasi rol cu glandele zaharoase. Urmeaza esofagul, apoi stomacul si intestinal care este foarte lung formand numeroase anse. Intre stomac si intestin se formeaza un cec dorsal in care se gaseste stiletul cristalin (formatiune cu un rol impotant in digestie sub forma de bastonas de consistenta gelatinoasa care contine fermenti digestivi). Intestinul se continua cu rectul ce se deschide la exterior prin orificiul anal.

Aparatul respirator - reprezentat prin 5 perechi de branhii.

Aparatul circulator - este deschis. Inima alcatuita din 5 perechi auricule si din 2 ventricule dispuse simetric.

Aparatul excretor: este reprezentat prin 6 perechi de metanefridii dispuse metameric.

Aparatul reproducator: sexele sunt separate. Gonadele sunt in numar de 2 perechi, caz unic in lumea molustelor.

Clasa Aplacophora

Corpul este total lipsit de cochilie, cu aspect viermiform, nesegmentat. Capul este slab schitat, limita dintre cap si picior fiind reprezentata printr-un sant transversal putin adanc. Datorita aspectului pe care-l are corpul, acest grup este cunoscut si sub denumirea de Solenogastra (solen - cilindru; gaster - abdomen).

Gura si anusul se gasesc la cele 2 extremitati ale corpului, terminal sau usor subterminal pe fata ventrala a corpului. Santul paleal poate fi intalnit in diverse grade de dezvoltare. Astfel la unele specii acest sant poate fi remarcat pe partea ventrala a corpului intinzandu-se intre gura si orificiul anal (Proneomenia). La alte specii santul paleal este mai slab dezvoltat putand fi observat doar in regiunea posterioara a corpului, iar in unele cazuri, santul poate sa dispara in totalitate (Chaetoderma).

La speciile unde santul paleal este bine dezvoltat, piciorul poate observat sub forma unui pliu ca o creasta situata pe fundul santului paleal. La speciile unde santul paleal a disparut, dispare si piciorul.




La extremitatea posterioara a corpului santul paleal este usor largit formand un cloac branhial la nivelul caruia se gasesc branhiile si se deschid orificiile excretoare si orificiul anal. Epiteliul santului paleal este ciliat.

Organizare interna:

Aparatul digestiv: este drept, incepand cu orificiul bucal si terminandu-se cu cel anal. In multe cazuri intestinul prezinta buzunare laterale dispuse regulat.

Aparatul respirator: slab dezvoltat, deseori lipseste, schimbul de gaze fiind realizat la nivelul tegumentului. Atunci cand exista, branhiile sunt localizate la nivelul cloacului branhial si sunt reprezentate fie prin simple pliuri tegumentare sau prin tufe de filamente respiratorii. La Chaetoderma se gasesc 2 ctenidii situate de o parte si de cealalta a orificiului anal.

Aparatul circulator - slab dezvoltat in corelatie cu aparatul respirator. Inima este situata langa cloac, fiind alcatuita dintr-un ventricul si un auricul.

Aparatul excretor - reprezentat prin 2 metanefridii care insa s-au secializat la eliminarea produselor genitale, functionand deci ca niste gonoducte.

Sistemul nervos - are aceeasi constitutie ca si in cazul grupelor precedente cu deosebirea ca pe inelu nervos si pe connective apar ganglioni: ganglioni cerebroizi, ganglioni pediosi si mai multe perechi de ganglioni viscerali.

Aparatul reproducator - sunt specii hermafrodite. Dezvoltarea are loc prin metamorfoza: din oua ies larve trocofore. La un moment dat aceste larve isi schiteaza 7 placi calcaroase, apoi isi pierd aceste placi si se transforma in adulti.

Clasa Gastropoda: grupeaza moluste cunoscute sub denumirea populara de melci.

Cea mai importanta caracteristica a acestui grup de moluste o constituie asimetria corpului. Aceasta asimetrie constituie o alterare a simetriei bilaterale primare ce se datoreaza unui process numit torsiune prin care masa viscerala se rasuceste cu 180 grade de la dreapta la stanga. Concomitent cu procesul de torsiune, masa viscerala se rasuceste in spirala fie de la stanga la dreapta, fie de la dreapta la stanga, accentuand astfel asimetria.

In urma procesului de torsiune, cavitatea paleala, branhiile, orificiile genitale, orificiile excretoare si orificiul anal, ajung sa fie plasate inaintea masei viscerale. In interiorul masei viscerale, datorita torsiunii tubul digestive ia aspectul literei "U", iar cordoanele nervoase se incruciseaza luand aspectul literei "X" fenomen cunoscut sub numele de streptoneurie sau chiastoneurie.

Reprezentant characteristic: Helix pomatia (melcul de livada) - specie comuna in Romania, intalnita in special in locuri umbroase si umede cu solurile bogate in calcar.

Corpul este alcatuit ca si la restul molustelor din cap, picior si masa viscerala.

Capul este situate anterior, fara a fi clar delimitat de picior. Limita dintre cap si picior este marcata pe partea ventrala de pozitia orificiului glandei pedioase, iar pe partea laterala dreapta de pozitia orificiului genital hermafrodit.

Anterior, usor ventral se deschide la exterior orificiul bucal inconjurat de 3 buze din care 1 este ventrala si 2 latero-dorsale. Chiar deasupra buzelor latero-dorsale pot fi remarcate 2 tentacule mai mici numite si tentacule labiale, iar in spatele lor 2 tentacule mai bine dezvoltate, in varful carora se gasesc ochii. Din acest motiv aceste tentacule se numesc tentacule oculare.

Piciorul - are aspect de talpa fiind alcatuit aproape in intregime din muschi.

Masa viscerala: situata deasupra piciorului are aspectul unui con rasucit in spirala.

Mantaua acopera in intregime masa viscerala. Marginea mantalei ete indicata printr-o portiune mai ingrosata numita braul mantalei. La nivelul braului mantalei, pe partea dreapta a corpului se poate remarca un orificiu prin care camera mantalei comunica cu exteriorul. Acest orificiu e cunoscut sub numele de pneumostom.

Mantaua secreta la exterior cochilia.

Cochilia este alcatuta din 4,5 ture de spira. Toate turele de spira sunt vizibile la exterior, acest tip de cochilie fiind numit - cochilie evoluta. In unele cazuri (ex. ghiocul - Cypraea tygris), ultima tura de spira a cochiliei este foarte bine dezvoltata, astfel incat aceasta tura acopera in intregime celelalte ture de spira, la exterior fiind vizibila doar ea; acest tip de cochilie - cochilie involuta. Spiralizarea cochiliei se realizeaza in jurul unui ax numit columela si are loc de la stanga la dreapta - acest tip de cochilie este numita dextra. La unele specii (ex. Planorbis), spiralizarea cochiliei poate avea loc de la dreapta la stanga, acest tip de cochilie fiind numita senestra. Liniile dintre turele de spira se numesc linii de sutura.

Deschiderea cochiliei poarta numele de peristom sau apertura. In cazul melcului de livada, marginea peristomului este intreaga, acest tip de peristom fiind numit holostom. In alte situatii (ex. Murex), marginea peristomului se prelungeste intr-un sifon, acest tip de peristom fiind numit sifonostom. Chiar la baza peristomului poate fi remarcat un mic orificiu numit ombilic.

Formarea cochiliei: la marginea mantalei exista un sant numit santul mantalei, alaturi de un brau glandular. Epiteliul santului mantalei secreta periostracumul, iar epiteliul braului glandular ostracumul. Hipostracumul este secretat de intreaga suprafata a mantalei.



Organizarea interna:

Aparatul digestiv: - incepe cu orificiul bucal care se continua cu faringele. Acesta este musculos, bine dezvoltat, cunoscut si sub denumirea de bulb faringian. Pe planseul bulbului faringian (ventral) se gaseste limba numita si odontofor, acoperita de o formatiune cornoasa cu numerosi dintisori, cu aspect de pila, cunoscuta sub denumirea de radula. Opus radulei, deci pe plafonul faringelui (dorsal) poate fi remarcata o falca cornoasa cu aspect de semiluna, pe suprafata careia pot fi observate 5 - 7 coaste transversale. Aceasta falca cornoasa, impreuna cu radula serveste la maruntirea hranei. Dupa faringe urmeaza esofagul, lung, foarte bine dezvoltat, dilatat in regiunea mediana, avand deci aspect fusiform. Pe laturile esofagului se gasesc 2 glade salivare foarte bine dezvoltate, cu un aspect dantelat, dar care nu se deschid in esofag, ci in faringe. Aceste glade secreta mucus si amilaza. Esofagul se deschide intr-un stomac nu foarte dezvoltat, de forma rotunda, considerat de unii drept un cec intestinal. La nivelul stomacului se deschide hepatopancreasul prin 2 canale excretoare. Hepatopancreasul este foarte bine dezvoltat, ocupand aproape in intregime masa viscerala, reprezentat prin 4 lobi. Secretia sa are proprietatea de a digera toate categoriile de alimente. Melcul se numara printer putinele animale care secreta celulaza, deci care poate digera celuloza. Dupa stomac urmeaza intestinal, care se intoarce spre partea anterioara si se deschide la exterior prin orificiul anal situate chiar langa pneumostom. Partea terminala a intestinului este rectul. Digestia este in mare parte intracelulara, avand loc la nivelul celulelor hepatopancreasului.

Aparatul respirator - schimbul de gaze are loc la nivelul unei portiuni puternic vascularizata de la nivelul mantalei, portiune numita plaman. Miscarea de respiratie este data de miscarea ritmica a planseului pulmonar reprezentat de peretele musculos al masei viscerale.

La gastropodele primar acvatice respiratia se realizeaza cu ajutorull branhiilor, iar in cazul gastropodelor secundar acvatice, respiratia are loc fie cu ajutorul branhiilor secundare, fie prin tentaculele latite.

Aparatul circulator: - este deschis. Inima este inconjurata de pericard, fiind alcatuita dintr-un ventricul si un auricul. Din ventricul pleaca o scurta aorta care se bifurca intr-o artera viscerala si o artera cefalica. Aceste 2 artere se ramifica puternic, ultimile lor ramificatii deschizandu-se in lacunele organelor, cat si in lacunele din jurul organelor interne. Sangele scalda organele interne, iar apoi este captat de vene si varsat intr-o vena circulara situata la marginea plamanului. De la aceasta vena circulara pleaca o bogata retea de vase in peretele plamanului unde are loc oxigenarea sangelui, apoi vasele din aceasta retea se deschid intr-o vena pulmonara ce se deschide la randul ei in auricul.

Aparatul excretor: reprezentat printr-o singura metanefridie cunoscuta sub numele de organul lui Bojanus. Acesta comunica cu pericardul prin orificiul reno-pericardic si cu exteriorul prin orificiul excretor situat langa orificiul anal si pneumostom.

Sistemul nervos - se caracterizeaza printr-o puternica concentrare a ganglionilor nervosi. Acesti ganglioni formeaza un inel in jurul esofagului. Pe partea dorsala a acestui inel se gasesc ganglionii cerebroizi, uniti intre ei printr-o comisura cerebroida, iar pe partea ventrala, ganglionii pediosi, pleurali, parietali si viscerali, uniti intr-o singura masa nervoasa. Partile laterale ale inelului nervos sunt reprezentate prin 2 cordoane nervoase: cerebropedios si cerebropleural.

Organele de simt: sunt bine dezvoltate ca urmare a modului de viata liber pe care-l duce melcul de livada. Sunt reprezentate prin ochi, tentacule, organe gustative, statociste etc.

Aparatul reproducator - melcul de livada este hermafrodit. Aparatul reproducator este reprezentat de o glanda hermafrodita, puternic ramificata, situata in varful masei viscerale. De la aceasta glanda pleaca un scurt canal hermafrodit ce formeaza numeroase ondulatii stranse. La un moment dat acest canal hermafrodit se uneste cu canalul unei glande foarte mari, cu aspect de semiluna numita glanda albuminipara. La punctual de intalnire dintre canalul hermafrodit si canalul glandei albuminipare se formeaza si un mic diverticul numit buzunar de fecundatie. Din acest punct, aspectu gonoductului se schimba in totalitate, el devenind foarte larg si alcatuit din 2 regiuni: o regiune ingusta cu marginea externa dreapta si o regiune larga, cu marginea libera puternic ondulata. Portiunea ingusta este reprezentata prin canalul deferent. La nivelul acestei regiuni se deschide si prostata care are aspectul unei benzi longitudinale situata in lungul canalului deferent.

Portiunea larga cu marginea ondulata este oviductul. Aceasta portiune a gonoductului in care oviductul si spermiductul (canalul deferent) merg impreuna poarta numele de ovospermiduct. Canalul deferent (spermiductul) se continua cu penisul care se deschide la nivelul cloacului genital. Parte posterioara a penisului se continua cu o formatiune filamentoasa numita flagelul penisului. La nivelul acestei formatiuni, spermatozoizii sunt dispusi in pachete de spermatozoizi numite spermatofori.

Oviductul se continua cu vaginul care se deschide la randul sau la nivelul cloacului genital. La nivelul vaginului se deschide canalul receptaculului seminal, alaturi de un sac musculos numit punga sagetii. Pe laturile acestui sac musculos se deschid 2 glande puternic ramificate numite glande multifide. Punga sagetii contine un corp calcaros ascutit ca un spin numit sageata dragostei. In momentul imperecherii sageata dragostei este infipta in corpul partenerului excitandu-l.

Dupa imperechere, spermatozoizii ajung sa fie depozitati la nivelul receptaculului seminal. In momentul formarii ovulului, spermatozoizii migreaza din receptaculul seminal pana la nivelul buzunarului de fecundatie, unde se intalnesc cu ovulele. Dupa fecundatie, oualele isi continua traseul de-a lungul oviductului, formandu-si coaja.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2023 - Toate drepturile rezervate