Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme



Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Biologie


Index » educatie » Biologie
Familia Taenidae


Familia Taenidae




Familia Taenidae

Din geniul Taenia se vor studia doua. specii parazite la om: Taenia solium si Taenia saginata.

Taenia solium, datorita faptului ca poseda la extremitatea anterioara a scolexului sau o coroana dubla de carlige, se numeste si tenia armata, iar




Taenia saginata, fiind lipsita de coroane de carlige, se numeste si 'tenia nearmata' (Taenia inermis).

Taenia saginata

Morfologia parazitului. Este un cestod lung de 6-8 m, de culoare albicioasa. Corpul este format din segmente. Anterior, corpul este subtire, aproape filiform, se lateste treptat catre extremitatea posterioara, ajungand, la segmentele batrane, la latimea de 1 cm.

Corpul este alcatuit din trei por^iuni: capul sau scolexul, gatul, strobila sau totalitatea proglotelor.

Scolexul sau capul are o marime de 1-2 mm, este alungit, prevazut lateral cu patru ventuze ovalare, iar la centrul scolexului se afla o depresiune pigmentata, simuland a cincea ventuza radiara

Gatul se gaseste in continuarea scolexului de care este diferentiat. Are o lungime de 2-4 cm si este uniform, nesegrnentat.

Posterior prezinta striatii transversale, care reprezinta limitele viitoarelor segmente.

Strobila este lantul de segmente (proglote) in numar de l 000 - 1500 de segmente. Proglotele se formeaza in lungimea gatului. Varsta lor este, deci, in functie de pozitia pe care o au in strobila.

Proglotele tinere au organele reproducatoare inca nedezvoltate. Proglotele mai departate de gat, adulte (fig. 40, a) sunt dreptunghiulare sau patrate si au organele reproducatoare dezvoltate. Ultimele proglote sunt batrane (fig. 40, b, c). Acestea sunt de 4-5 ori mai lungi decat late, au organele reproducatoare atrofiate, ramanand doar uterul hipertrofiat plin cu oua.

Oul are forma ovalara, cu contur neregulat. El este alcatuit dintr-o masa vitelina care inconjura un embrion sferic (fig. 41), oval, cu o talie de 35-50/20-30 u, o coaja groasa, caracteristica, striata, 2, iar in interior un embrion cu 6 carlige - embrion hexacant 4.

Cisticercul este larva de tenie dezvoltata din embrionul hexacant in muschii gazdei intermediare (fig. 42). in raport cu spatiul ocupat intre fibrele musculare, el are o forma generala ovoida, este albicios si are dimensiunea sub l cm.





Taenia solium

Taenia solium este asemanatoare cu Taenia saginata, cu unele caractere morfologice specifice care o deosebesc relativ usor de cealalta.

Taenia solium este mai scurta, si anume, are 3-5 m, fata de 6-8 m la Taenia sanginata. Scolexul este mic, de l mm, si prezinta 4 ventuze, un rostru apical cu o dubla coroana de carlige de fixare.

Strobila este fina, transparenta. Proglotele batrane sunt de 2-3 ori mai lungi decat late (mai putin alungite decat la prima tenie, la care sunt de 4-5 ori mai lungi decat late). Uterul prezinta 8-10 ramificatii laterale fata de 20 cate exista la Taenia sanginata. Embrionul este rotund, de 3 0-40 u diametru, si prezinta o invelitoare groasa striata.

Ciclul biologic. Tenia nu depune oua. Uterul neavand comunicare cu exteriorul, analizele coprologice, la un purtator de tenie, pot iesi negative. Numai cand proglotele batrane desprinse se degradeaza in regiunea rectala, ouale pot fi gasite in fecale. Proglotele batrane pline cu oua desprinse de strobila se elimina; -cele de Taenia saginata se elimina odata cu materiile fecale sau intre scaune, deoarece, avand o musculatura puternica, forteaza sfmcterul anal (eliminare activa).

Proglotele de Taenia solium se desprind in grup de 3-4 odata, iar portiunea de strobila desprinsa este eliminata numai impreuna cu materiile fecale (eliminare pasiva).

Embrioforii de tenie, odata ajunsi pe sol, pot fi ingerati de taurine cu iarba in cazul Taeniei sanginata, sau de porcine pentru Taenia solium. in intestinul gazdei intermediare coaja striata este digerata de sucurile gastrice intestinale, iar embrioforii hexacanti, pusi in libertate, traverseaza peretele intestinal, trec in circulatia generala si se opresc in muschi, unde se transforma in larve veziculare - cisticerci. Acestia poarta numele dupa gazda naturala, Cisticercus bovis pentru Taenia saginata si Cisticercus cellulosae pentru Taenia solium. Localizarea preferentiala pentru Taenia sanginata sunt muschii masticatori si pericardul, iar pentru Taenia solium, muschii gatului, ai pieptului si muschii limbii.

Rolul patogen. Formele larvare ale teniilor - cisticercii - sunt ingerati prin consumare de came de vita sau de porc parazitata, insuficient tratata termic. In intestin, scolecsii eliberati se fixeaza pe mucoasa intestinala si in 2-3 luni se dezvolta viermele adult. Boala este cunoscuta sub numele de teniaza si se manifesta printr-o simptomatologie digestiva, nervoasa si semne generale, necaracteristice.

Tulburarile digestive apar sub forma de dureri abdominale, greata, varsaturi, tulburari ale poftei de mancare, constipatie sau diaree, scadere in greutate. Prin faptul ca parazitul absoarbe o parte din hrana organismului, aceasta actiune spoliatoare este resimtita in functie de rezistenta organismului-gazda.

Taenia solium poate parazita omul si in forma larvara, provocand asa-numita cisticercoza. in acest caz se poate produce o autoinfectare endogena de la tenia adulta proprie, prin patrunderea proglotelor in stomac, ca urmare a miscarilor antiperistaltice intestinale. Localizarea cisticercilor la om este de obicei in ochi sau in creier, cu prognostic foarte rezervat pentru bolnav.

Epidemiologia. Izvorul de infestare a teniazei este omul purtator de tenie, care poate raspandi in mediul extern proglote cu oua. Infectarea gazdelor intermediare cu embriofori din mediul extern se face astfel: vitele comute mari se infecteaza cu Taenia sanginata prin iarba sau prin apa poluata cu oua de tenie; porcinele se infecteaza cu Taenia solium prin ingerarea de proglote, datorita impurificarii solului cu fecale depuse in afara latrinelor.

Infectarea omului, gazda definitiva, se face prin consumarea carnii de cornute sau porcine, insuficient prelucrata termic, care contine forme larvare (cisticercii) ale acestor tenii. Incubatia bolii: 1-3 luni.

Diagnosticul de laborator se face prin examenul macroscopic si microscopic al materiilor fecale. Examenul macroscopic pune in evidenta fragmente din strobila sau proglote izolate.

Examenul microscopic poate pune in evidenta embrioforii (embrionul hexacant si structura cojii) prin metoda de concentrare Telemann..

Diagnosticul de laborator al cisticercozei se adreseaza examenului unor materiale recoltate prin biopsie musculara. Se observa scolexul cu cele patru ventuze, iar la Taenia solium se vad, in plus, cele doua coroane de carlige.

Profilaxia. In profilaxia teniazei se va evita consumarea de came necontrolata de serviciul veterinar. Carnea se va consuma bine fiarta sau fripta.



Folosirea corecta a latrinelor, dezmustizarea, dezinfectia latrinelor, vor avea ca obiect evitarea poluarii mediului inconjurator cu embrioforii parazitului.

Taenia echinococcus

Hidatidoza sau chistul hidatic este o boala provocata de dezvoltarea in organismul uman a formei larvare a Taeniei echinococcus.

Gazdele obisnuite ale Taeniei echinococcus in stadiul adult sunt: cainele, pisica, lupul, vulpea. Stadiul larvar sau chistul hidatic se intalneste in mod accidental in circuit, infectarea dand chisturile hidatice cu diverse localizari, mai frecvente in plamani si ficat.

Morfologia parazitului. Taenia echinococcus este un cestod foarte mic, avand3-6 mm (fig. 43). Scolexul prezinta patru ventuze si o coroana dubla de carlige (l, 2, 3). Gatul este foarte scurt 4. Strobila este formata din 3-4 proglote ovalare 5,6. Ultimul proglot este batran si are uterul plin cu oua 7. Acest segment se va desprinde si se va elimina cu materiile fecale.

Ouale sau embrioforii au o talie de 25-30 u, forma ovalara si prezinta in interior un embrion hexacant, care are un invelis gros, striat (fig. 44).

Forma larvara - chistul hidatic sau hidatida. Odata oul ingerat de gazda intermediara sau de om, se pune in libertate embrionul hexacant, care traverseaza peretele intestinal si, prin circulatia generala, poate ajunge in diferite organe, indeosebi in ficat si plamani. Aici embrionul se veziculeaza si se dezvolta, putand ajunge in 1-3 ani de marimea unui cap de copil. Aceasta forma larvara se numeste chist hidatic

Chistul hidatic este alcatuit dintr-o membrana cuticulara l, o membrana proligera sau germinativa 2 si un lichid hidatic, care contine nisip hidatic 3. 4.

Chistul formeaza si vezicule-fiice, cu o structura asemanatoare cu cea a hidatidei-mama 5. Veziculele-fiice se formeaza in interiorul chistului sau in exterior. Veziculele-fiice si scolecsii veziculati sunt raspunzatori de hidatidoza secundara, care apare ca urmare a ruperii unui chist hidatic primitiv.

Ciclul biologic. Cainele si pisica sunt gazdele obisnuite ale teniei adulte la care, insa, boala trece neobservata. Animalele parazitate elimina proglote cu oua, care sunt ingerate de o gazda intermediara (ovine, taurine), in intestin se pune in libertate embrionul (fig. 46), care ajunge pe cale sanguina in ficat sau in plamani, unde se vor dezvolta larvele sub forma de chisturi hidatice. Acestea, consumate de pisica sau de caine, odata cu organele respective, vor infecta cu protoscolecsi, care se vor dezvolta, devenind tenii adulte.

Mecanismul de infectare. Omul se infecteaza cu oua de Taenia echinococcus din contactul cu cainele bolnav, care elimina proglotele batrane de tenie, cu oua sau prin consumare de alimente infectate cu oua.

Boala produsa de prezenta larvei de Taenia echinococcus in organismul omuluise numeste hidatidoza si, de cele mai multe ori, se localizeaza in ficat si in plamani. Chistul hidatic se poate rupe spontan, mai rar, sau mai frecvent in urma.unui traumatism si continutul sau revarsat in cavitatea peritoneala sau pleurala formeaza hidatide noi, realizand o forma grava de boala - 'hidatidoza secundara'.

Epidemiologia. Hidatidoza este o zoonoza. Omul se poate infecta direct de la animalele purtatoare de tenie (canide) sau, indirect, prin lana oilor murdarita cu fecale de caine, precum si prin alimente sau apa contaminate.

Boala este frecventa in regiunile de crestere a animalelor, in randurile crescatorilor de animale.

Profilaxia. Se vor depista si trata cainii purtatori de tenie. Se extermina cainii vagabonzi. Viscerele de cornute care contin chisturi hidatice nu vor fi date ca hrana cainilor.

Diagnosticul de laborator al hidatidozei umane se bazeaza pe examenul imunobiologic, punerea in evidenta a anticorpilor specifici in serul bolnavului (organismului parazitat) cu ajutorul testelor cutanate (intradermoreactia Casoni), reactia de imunofluorescenta si, recent, prin testul imunoenzimatic (ELISA) cu antigene specifice.

Tratamentul este reprezentat de extirparea chistului hidatic pe cale chirurgicala, in prezent se incearca tratamente medicale cu mebendazol (Vermox), alaturi de alte medicamente.








Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate