Limbajul corpului, mediului si timpului in recrutarea si selectia resurselor umane

Limbajul corpului, mediului si timpului in recrutarea si selectia resurselor umane

■ Consideratii generale

Dupa cum se stie, cunoasterea umana se bazeaza pe numeroase observatii, constiente sau inconstiente, privind interpretarea comportamentului oamenilor. Aceasta cu atat mai mult cu cat comportamentul nostru este permanent observat, pentru a se putea deduce ceea ce se considera a fi adevarul din spatele cuvintelor noastre.

De asemenea, in ultimul timp are loc un proces de deplasare a preocuparilor legate de comportamentul uman de la o analiza oarecum mai abstracta a acestuia, la o analiza a comportamentului oamenilor in toata complexitatea sa.

Este demonstrat faptul ca, prin intermediul corpului nostru, chiar daca dorim sau nu, comunicam intotdeauna ceva celorlalti si receptionam constant mesaje din lumea exterioara. In acest fel, relatia de comunicare cu mediul inconjurator este una dintre cele mai importante conditii ale existentei noastre.

Tot ceea ce facem este o forma de comunicare. Practic, este imposibil sa blocam comunicarea nonverbala. Comunicam nonverbal chiar prin simpla prezenta, cum aratam, prin lucrurile din jurul nostru, cum le alegem si cum le aranjam, sau chiar si atunci cand nu rostim nici un cuvant, deoarece framantarile interioare tot ies la iveala, iar actiunile noastre vorbesc, de multe ori, mai bine decat cuvintele rostite. Este imposibil sa nu comunicam, mai ales ca, dupa cum afirma Nicki Stanton, tacerea nu implica si absenta comunicarii. Chiar daca se spune ca „Tacerea este de aur', o persoana tacuta comunica mult, dar intr-un alt mod. Este vorba de asa-zisul limbaj nonverbal al tacerii. Mai mult decat atat, in anumite circumstante, o lunga perioada de tacere poate fi considerata, de multi dintre noi, deranjanta si cateodata chiar periculoasa.

De asemenea, comunicarea umana este, dupa cum mentioneaza numerosi specialisti in domeniu, plina de probleme si dificultati de care trebuie sa fim constienti pentru a le depasi sau pentru a le minimiza efectul. Viata de fiecare zi confirma faptul ca, de cate ori incercam sa comunicam, ceva pare ca ne sta in cale si nu suntem intelesi asa cum ne-am dori. Chiar si atunci cand am fost intelesi, adesea nu reusim sa-i facem pe ceilalti sa gandeasca sau sa se comporte asa cum am spera.

De aceea, prin intermediul procesului de comunicare urmarim in general mai multe scopuri, insa, in primul rand, dorim sau speram sa fim intelesi si sa provocam o anumita reactie sau un comportament specific diferitelor situatii.

In acelasi timp, punerea in practica a actiunii de comunicare presupune alegerea mijloacelor de comunicare cele mai adecvate situatiilor cu care ne confruntam. Aceasta cu atat mai mult cu cat comunicarea inteleasa ca mod de interactiune sau de schimb de informatii intre diferite persoane se desfasoara nu numai nemijlocit, prin cuvinte sau prin limbaj verbal, ci si printr-un comportament sau limbaj nonverbal.

Este posibil ca tocmai aceste aspecte sau tendinte mentionate sa constituie unul dintre principalele motive pentru care s-a ajuns la un interes din ce in ce mai mare legat de limbajul corpului, limbajul mediului (spatiului si vestimentatiei) si limbajul timpului domenii de studiu fascinante, dar si cu inca multe necunoscute, in cadrul carora cercetarile riguroase au incercat si incearca sa stabileasca atat natura exacta a limbajelor nonverbale, cat si eficienta acestui tip de comportament sau de comunicare.

Se incearca, de fapt, sa se dea un raspuns cat mai adecvat la intrebarea:

„Cum putem explica mesajele pe care le primim, in ciuda a ceea ce auzim?'

In opinia multor specialisti in domeniu, raspunsul la intrebarea mentionata se afla, adesea, in comunicarea nonverbala, care inseamna cu totul altceva decat cuvintele pe care le rostim si este, adesea, mult mai puternica decat acestea, deoarece scoate la iveala „cum stau lucrurile in realitate', dezvaluind, totodata, partea emotionala a comunicarilor noastre. Aceasta realitate este recunoscuta in limbajul popular, dupa cum se stie, prin expresia „un gest face cat o mie de cuvinte', ceea ce i-a determinat pe unii specialisti in domeniu sa traga concluzia ca un numar mare de conducatori si politicieni isi datoreaza cariera, nu in cele din urma, aspectului si repertoriului de miscari.

Felul in care stam, mergem sau miscam corpul, hainele pe care le purtam, masina pe care o conducem sau serviciul unde lucram, toate aceste elemente comunica celor din jur si exprima mesaje la fel de clare ca si cuvintele.

Desi nu reactionam, deseori suntem afectati in mod inconstient de elementele comunicarii nonverbale. Similar, nu suntem constienti de modul in care transmitem mesaje nonverbale nedorite.

Prin urmare, acest tip de comunicare isi propune sa completeze, sa intareasca, sa sprijine, sa contrazica sau chiar sa substituie comunicarea verbala, avand in acelasi timp si rol regulator, si de control al acesteia (de exemplu, gesturile de aprobare, dezaprobare sau incurajare a interlocutorului).

Dupa cum avertizeaza unii specialisti in domeniu, daca incercam sa nu spunem adevarul in mod constient, ne vom trada probabil in mod inconstient prin limbajul sau comportamentul nonverbal.

■ Limbajul corpului - forma majora de comunicare nonverbala

Dupa cum s-a mai mentionat, una din principalele forme de comunicare nonverbala este limbajul corpului, domeniu de studiu fascinant, dar inca cu multe necunoscute.

Potrivit literaturii de specialitate, limbajul corpului este un instrument ajutator al limbajului verbal, care suplineste mesajele acestuia si are o semnificatie mai deosebita, deoarece impresioneaza mult mai profund sau are un efect mult mai puternic asupra celor din jur. In acest sens, cercetari laborioase au ajuns la concluzia ca interlocutorii sunt impresionati de cuvintele folosite in proportie de 8%, de intonatie in proportie de 23%, iar de limbajul corpului in proportie de 69%.

Limbajul corpului este comunicarea nonverbala care se transmite prin miscari ale corpului si expresii faciale ale emitatorului, precum si prin pozitionarea fizica a acestuia fata de receptor.

Prin conexiunea dintre trup si suflet se exprima, de fapt, stari sufletesti, sentimente si emotii.

Bineinteles ca limbajul corpului nu este intotdeauna acelasi, ci poate avea semnificatii multiple, chiar in cazul unor trairi si emotii identice. De aceea, este necesar si util sa se cunoasca, in afara situatiei de moment, si mediul inconjurator sau alte elemente.

Modul de manifestare a corpului este, in permanenta, subordonat unor factori perturbatori externi, ca, de exemplu:

• dispozitia de a face ceva;

• rolul jucat;

• mediul inconjurator;

• acordul sau dezacordul cu ceea ce se discuta;

• apropierea de celalalt;

• experienta anterioara;

• forma fizica din momentul respectiv;

• probleme de sanatate.

De asemenea, limbajul corpului nu este intotdeauna usor de citit. Concentrandu-ne la ceea ce spunem sau la ceea ce auzim mai mult decat la modul in care se comunica, putem ajunge la neintelegerea mesajului sau la pierderea sansei unei comunicari eficiente. O persoana neinitiata in observarea limbajului corpului nu stie, de exemplu, de ce nu il crede un anume interlocutor sau partener, ci doar ca nu se simte convinsa.

Cunoasterea limbajului corpului face posibila atat utilizarea limbajului propriului nostru corp, cat si interpretarea comportarii colaboratorilor, avand astfel posibilitatea de a reactiona efectiv si eficient in relatiile cu acestia.

De aceea, cu cat calificarea personalului in recunoasterea si folosirea semnalelor limbajului corpului este mai mare, cu atat este mai bine atat pentru organizatie, cat si pentru angajatii sai, deoarece limbajul corpului acestora nu le mai impiedica succesul.

Punerea in practica a actiunii de comunicare nonverbala presupune, insa, alegerea mijloacelor cele mai adecvate din perspectiva limbajului corpului, ca, de exemplu :

• modul de a privi, miscarile ochilor sau durata si intensitatea priviriiindeplinescunnumarimportantdefunctiiin interactiunea sociala. Modul in care privim si suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, incredere si prietenie; privirea constituie un mod ,,netactil' de a atinge pe cineva, de unde si expresia „a mangaia cu privirea”; daca suntem interesati de o persoana sau de ceea ce spune o vom privi cu atentie; daca persoana, sau ceea ce spune, nu ne intereseaza, atunci ne vom indrepta privirea in alta parte;

• privirea directa, cu ochii complet deschisi, indreptata spre fata partenerului sau colaboratorului (interceptarea privirii) indica disponibilitatea de comunicare deschisa si directa; acest gen de privire indica faptul ca avem de-a face cu o persoana cinstita, sincera, constienta de sine, abila si corecta;

• modul de a privi de sus in jos se poate datora diferentei de inaltime dintre partenerii de discutie si poate semnifica: dominare, mandrie, aroganta, trufie, orgoliu sau chiar dispret;

•inchiderea unui singur ochi sugereaza, de regula, o comunicare amicala sau semnifica o intelegere secreta;

ochii inlacrimati semnifica, intotdeauna, expresia unei reactii din cauza unui lucru neplacut, a durerilor sau a neputintei; chiar si cand plangem de bucurie, cauza plansului o constituie neputinta noastra asupra controlului exteriorizarii emotiilor, a trairilor interioare;

expresia fetei poate furniza in mod continuu un comentariu al reactiei la ceea ce spunem: surprindere, neincredere, aprobare, dezaprobare, furie, etc; de asemenea, se poate vorbi despre o fata publica, pe care oamenii o abordeaza in general la serviciu, ca si de o fata particulara, care se iveste atunci cand oamenii doresc sa se relaxeze;

gesturile, ca miscari expresie ale limbajului corpului pot exprima, de exemplu, imaginea de sine; astfel, o personalitate extrovertita poate comunica, in mod inconstient, prin gesturi energice, in timp ce, in cazul unei personalitati introvertite, gesturile vor fi mai discrete;

aspectele pozitive sau negative se pot comunica prin gesturi, ca: daca ridicam usor palma intinsa in sus si respectiv datul energic din mana;

miscarile de mica amploare sunt atribuite atat celor modesti, care nu vor sa iasa in evidenta, cat si celor care doresc sa provoace intentionat o impresie falsa si, de asemenea, celor care gesticuleaza astfel din slabiciune;

daca partenerul de dialog are initiativa de a intinde mana si o intinde cat ii permite bratul, el marcheaza prin aceasta o limita; el a intins mana, dar, in acelasi timp, a indepartat increderea celuilalt partener; daca partenerul da mana pe jumatate (doar degetele) aceasta semnifica o slaba apreciere a celuilalt partener; daca mana este retrasa imediat inapoi si strangerea a fost relativ slaba, aceasta semnifica faptul ca mana s-a strans dintr-o obligatie; sau este vorba de o nesiguranta, pentru ca nu a existat dorinta de a da mana; o mana stransa energic indica scopuri clare; o mana data moale semnifica obiective suspecte;

frangerea degetelor indica nerabdarea sau nelinistea, iar bratele impletite in dreptul pieptului arata neincrederea, dorinta de aparare sau sentimentul de inferioritate;

clatinarea capului este unul dintre semnalele nonverbale pe care le folosim pentru a controla, a sincroniza discutia cu alte persoane sau pentru a exprima dorinta de a incuraja, bunavointa, rabdarea si interesul, de aceea, dam din cap in sus si in jos pentru a indica aprobarea sau pentru a incuraja o alta persoana in ceea ce spune sau face;

• zambetul, care este unul dintre cele mai ignorante moduri de expresie a fetei si mult mai complicat decat s-a banuit, ocupa o paleta foarte larga, de la miscari abia vizibile ale muschilor gurii pana la zambetul deschis si de la zambetul dezarmant pana la ranjetul prostesc. Din punct de vedere social, rolul zambetului este acela de a exprima o gama larga de stari (placere, bucurie, satisfactie, promisiune etc.) sau de a linisti; chiar si cuvintele neplacute, daca sunt insotite de un zambet, pot actiona dezarmant; zambetul voit este o expresie realizata cu un anumit scop, dar care are un slab efect asupra partenerului; deseori, zambetul voit dispare tot atat de repede pe cat apare, intentia de simulare fiind astfel evidenta;

• momentele de declansare a rasului care, ca si plansul, face parte din viata sociala, corespund cu diferite situatii, de la intelegere deplina, la situatii comice, pana la situatia de supunere agresiva sau incurcatura.

■ Limbajul mediului (spatiului si vestimentatiei)

Limbajul mediului inconjurator este una dintre principalele categorii de limbaj nonverbal care se exprima, in general, prin doua componente: spatiul de comunicare si imbracamintea, inclusiv accesoriile.

♦ Spatiul de comunicare

In ce priveste spatiul (zona) sau distanta de comunicare, literatura de specialitate ofera tot mai multe date care indica faptul ca anumite instincte sau planul vast al inconstientului par sa fie activate tocmai in relatie cu comportamentul nostru legat de pastrarea distantei de comunicare.

In acest sens, specialistii in domeniu vorbesc, adesea, de legile „nescrise' care regleaza comportamentul nostru in functie de zone.

Nevoia noastra aparenta de a revendica o anumita zona sau suprafata, un anumit „teritoriu' individual sau un anumit spatiu in care ne simtim in siguranta a fost examinata de multi specialisti in domeniu care au ajuns la concluzia ca omul are un „simt al spatiului', care il determina sa si-l protejeze de orice persoana straina, sau doreste un „teritoriul personal' in cadrul caruia este pregatit sa interactioneze cu ceilalti oameni.

Din punct de vedere practic, trebuie sa stim sau sa invatam cum sa codificam si sa decodificam mesajele „spatiale' pentru a percepe constient cum se comporta oamenii in raport cu spatiul care ii inconjoara, precum si pentru a evita reactiile negative, inconstiente ale acestora.

Prin urmare, una din conditiile necesare pentru construirea unui bun raport interpersonal poate fi alegerea distantei potrivite fata de partener. Aceasta cu atat mai mult cu cat modul de folosire a spatiului poate oferi numeroase si. interesante mesaje, ca, de exemplu:

• cand se pastreaza distantele recomandate oamenii sunt calmi si reactioneaza eficient;

•plasarea la o distanta potrivita de orator, auditoriul asculta discursul mai atent, apreciindu-l ca mult mai agreabil;

• pentru a ocupa un spatiu redus sau cat mai restrans, un partener timid, complexat sau nesigur isi va tine mainile mai strans lipite de corp si haina incheiata, stand totodata pe marginea scaunului; asa se explica faptul ca spatiul este de obicei intr-o relatie directa cu rangul sau nivelul ierarhic, in sensul ca, pe masura ce oamenii avanseaza in functii, cresc si dimensiunile birourilor;

•gesturile spatiale indica, de asemenea, atat personalitatea si atitudinile omului, cat si stari de dezinvoltura si incredere mai mult sau mai putin trecatoare;

•cand cineva are vesti bune pentru un partener sau pentru un angajat (in cazul interviului), in general se apropie, cand are vesti mai putin bune se indeparteaza sau pastreaza distanta.

Datorita faptului ca modul de folosire a spatiului ofera numeroase si interesante mesaje, este necesar sa determinam mediul ambiant sa produca semnale ale distantei, astfel incat acestea sa poata fi observate cu un scop precis.

In ce priveste spatiul (zona) sau distanta de comunicare, studiile realizate, observarile efectuate asupra comportamentului oamenilor, precum si experientele acumulate evidentiaza patru zone de distanta:

• zona intima;

•zona personala (privata);

• zona sociala;

• zona publica (generala).

Zona intima

Zona intima este aceea inlauntrul careia ne simtim siguri. Pe cei care nu au voie sa incalce zona noastra intima ii tinem la o distanta de circa o jumatate din lungimea unui brat (0-60 cm). Conditia conform careia lasam de bunavoie pe cineva sa patrunda in zona noastra intima este increderea.

In aceasta zona are loc schimbul de mesaje intime sau raporturile exclusiv cu cei apropiati.

Este zona in care acceptam cu placere apropierea celor dragi, dar tinem la distanta pe ceilalti.

Intinderea relativa a zonei intime, intr-un moment specific, depinde, in primul rand, de statutul partenerilor de discutie si, in al doilea rand, de propria dispozitie, respectiv siguranta, sau de dispozitia de moment a fiecaruia. Astfel, dupa cum mentioneaza unii specialisti in domeniu, cu cat statutul unei persoane este mai inalt, cu atat mai intinsa devine zona sa intima pe care ceilalti i-o recunosc.

In ce priveste propria dispozitie, cu cat cineva se simte mai sigur pe sine, cu atat mai aproape ii lasa pe ceilalti sa se apropie.

Pentru a impiedica penetrarea zonei intime, se cauta intotdeauna a se lasa un spatiu suficient in jurul propriei persoane.

Din pacate, exista si multi sefi sau manageri care considera ca au voie sa patrunda in zona intima a colaboratorilor lor, pur si simplu pentru ca au un asemenea statut. Mai mult decat atat, sunt chiar si situatii in care cei care vor sa „umileasca' pe cineva folosesc, ca parte a strategiei lor, patrunderea intentionata in zona intima a celui vizat, care nu indrazneste sa se apere.

Cu toate acestea, managerilor trebuie sa le fie clar ca, daca se apropie prea mult de colaboratorii lor, in sensul zonei intime, agresiunile respective pot avea urmari imprevizibile.

Zona personala (privata)

Zona personala sau privata incepe intotdeauna acolo unde se sfarseste zona intima. Aceasta inseamna ca lasam sa patrunda in zona noastra personala persoanele care nu ne sunt atat de apropiate incat sa le permitem sa intre in zona noastra intima, dar care nici nu ne sunt atat de straine incat sa ramana in afara zonei noastre imediat apropiate, ca, de exemplu: colegii sau colaboratorii de care suntem legati sufleteste, cu care comunicam „bine' sau avem o relatie deosebit de buna.

Prin urmare, zona personala (60-120 cm) este accesibila doar unor interlocutori relativ apropiati care, printr-un comportament de stapanire si aparare a teritoriului, isi desfasoara relatiile de comunicare.

De asemenea, aceasta zona ofera un anumit grad de intimitate pentru discutiile personale, ceea ce inseamna ca doi oameni care se intalnesc se pot opri pentru a vorbi de la aceasta distanta.

Zona sociala

Aceasta reprezinta spatiul care se invecineaza cu zona personala.

Zona sociala (1,2 - 3,5 m) este rezervata contactelor sociale de natura superficiala, ca, de exemplu: cunoscutilor sau necunoscutilor, interlocutorilor ocazionali, majoritatii colegilor si majoritatii sefilor.

Zona sociala este utilizata pentru stabilirea si derularea relatiilor sociale si de afaceri sau pentru conversatii ocazionale, ca, de exemplu, cele purtate cu un viitor angajat.

Distanta sociala creste pe masura ce relatiile sunt mai oficiale.

Din perspectiva comunicarii nonverbale, distanta sociala poate fi folosita pentru a indica dominarea, interesul sau dezinteresul, superioritatea sau puterea.

Zona publica

Prin zona „publica' se intelege orice distanta care iese in afara zonei personale, deci peste 3,5 m.

Este distanta care apare in raporturile oficiale sau in intalnirile de informare.

Deci, este distanta dintre vorbitori si auditori sau dintre persoane cu statut social inegal.

Este rezervata, in primul rand, politicienilor sau altor persoane publice carora, in limbaj nonverbal, le confera protectie sau le subliniaza dominatia personala. In ce priveste intalnirile de informare, acestea au in vedere, de exemplu, intrunirile managerilor cu diferite grupuri de subordonati.

♦ Limbajul vestimentatiei

Dupa cum este cunoscut, modul de a ne imbraca a facut si face obiectul multor reflectii.

De asemenea, daca alegem acea vestimentatie care corespunde cel mai bine rolului avut in vedere la un moment dat, a ne imbraca devine, in multe cazuri, un ritual.

Unii specialisti in domeniu evidentiaza faptul ca, la multi oameni, imbracamintea ofera o anumita imagine asupra conceptiilor lor de baza, ceea ce inseamna ca imbracamintea oglindeste personalitatea individului si este un fel de extensie a eu-lui, care comunica informatii despre acesta. Aceasta deoarece, in loc sa foloseasca vestimentatia adecvata, cei ce-si subliniaza personalitatea prin imbracaminte poarta acea imbracaminte care „se poarta^”. In ce priveste imbracamintea nonconformista, aceasta comunica faptul ca purtatorul este un original, un razvratit social, un posibil creator de probleme sau un artist.

Imbracamintea si felul cum o persoana doreste sa arate indica, intr-un fel, statutul social real sau pe care si-l doreste si dispozitia sa.

De asemenea, trebuie sa se tina seama de unele efecte pe care le produce vestimentatia. Cu toate acestea, afirmatia ca „haina face pe om', care vrea sa spuna : „cum arata imbracamintea persoanei asa este si statutul ei', nu se mai accepta astazi in forma ei initiala. Aceasta cu atat mai mult cu cat exista si opinii potrivit carora este de dorit sa atragem atentia prin persoana, nu prin imbracaminte.

Preocuparea pentru o anumita estetica a elegantei, care are in vedere acordul dintre diferitele componente ale vestimentatiei, se justifica, in primul rand, in cazul acelor persoane care trebuie sa se imbrace cu gust. dar si specific statutului sau social.

Din perspectiva managementului resurselor umane, utilizarea si semnificatia mesajelor sau semnalelor limbajului vestimentatiei ne ajuta sa intelegem mai bine faptul ca, intr-o lume a comunicarii nonverbale aproape nelimitata, si vestimentatia constituie un mijloc important de comunicare.

Cercetarile arata ca, intr-adevar, hainele au putere de comunicare. Daca intr-adevar hainele comunica, se datoreaza in parte si impactului asupra imaginii despre sine a purtatorului. Aceasta deoarece imbracamintea adecvata poate accentua intr-o masura sensibila increderea si stima fata de sine.

♦ Limbajul timpului

Potrivit literaturii de specialitate, modul in care putem comunica prin limbajul timpului este corelat cu urmatoarele aspecte:

• precizia timpului;

• lipsa timpului;

• timpul ca simbol.

Precizia timpului are in vedere faptul ca timpul este considerat ca un ceva pretios si personal si, in general, atunci cand cineva isi permite sa ni-l structureze, acesta comunica diferenta de statut. De exemplu, daca stabilim sa ne intalnim cu cineva la o anumita ora si apoi schimbam ora, vom comunica ceva despre atitudinea noastra fata de intalnire, fata de cealalta persoana sau despre atitudinea noastra fata de sine si fata de importanta pe care o dam timpului. Daca suntem prezenti la o actiune, mai devreme sau mai tarziu vom oferi informatii despre respectul si interesul nostru sau anumite semnificatii ca : atitudinea fata de interlocutor sau fata de actiunea respectiva; perceptia statutului si a puterii. De asemenea, putem folosi timpul pentru a comunica nerabdarea, sau pentru a irita si insulta.

Cu cat suntem nevoiti sau obligati sa asteptam mai mult, cu atat ne simtim mai umiliti sau desconsiderati si inferiori ca statut social. Aceasta cu atat mai mult cu cat oamenii, cu cat sunt mai siguri de ei insisi sau aflati mai sus in ierarhia sociala, cu atat se cred mai indreptatiti sa ia din timpul celor cu care vin in contact.

Lipsa timpului se refera la faptul ca percepem timpul ca pe o resursa personala limitata si, de aceea, modul in care fiecare alegem si il folosim comunica atitudinea noastra fata de cei care solicita o parte din aceasta resursa. A alege folosirea timpului cu cineva este, in acest context, un „cadou' din partea noastra.

Asa se explica faptul ca, in procesul comunicarii, mai semnificativ din punct de vedere al efectelor sale este modul in care folosim timpul, deoarece acesta ne poate oferi numeroase si interesante mesaje. Stim, de exemplu, cat timp trebuie sa alocam unei intalniri in functie de atitudinea pe care o avem fata de interlocutor. De aceea, cercetarile in domeniu evidentiaza faptul ca, in general, relatia de comunicare pozitiva se dezvolta proportional cu timpul petrecut impreuna.

Timpul ca simbol, pentru repetarea activitatilor este un aspect care tine de o anumita obisnuinta, de un anumit ritm sau de un anumit mod de viata, clar situate in timp.

Preocuparile in acest domeniu sugereaza, de fapt, necesitatea de a se da un raspuns cat mai adecvat la urmatoarele intrebari:

„Care este atitudinea dumneavoastra fata de timp?'

„Conteaza intotdeauna punctualitatea pentru dumneavoastra sau numai in anumite ocazii?'

„Ce le transmite celorlalti rnodul in care va utilizati timpul? Ii faceti sa astepte?'

„V-ati gandit vreodata ca atitudinea dumneavoastra fata de timp poate deranja pe ceilalti?'

Desi raspunsul la asemenea intrebari nu este simplu, specialistii in domeniu subliniaza faptul ca limbajul timpului este deosebit de important, deoarece comunica nu numai numeroase si interesante mesaje, ci si unele valori acceptate si pretinse atat de marea majoritate a oamenilor, cat si de managerii sau ceilalti membri ai unei organizatii.

Din perspectiva managementului resurselor umane, utilizarea si semnificatia mesajelor limbajului nonverbal ne ajuta sa intelegem mai bine reactiile sau comportamentul colaboratorilor si sa actionam in mod corespunzator.

In acest sens, cercetatorul canadian in management Henry Mintzberg a stabilit, ca urmare a studiilor intreprinse, ca un manager de succes se deosebeste de un altul slab pregatit prin aceea ca ia in calcul, pe langa factorii „siguri', si informatiile „periferice' ale limbajului corpului. Din pacate, prea putini manageri au asemenea preocupari, multi dintre acestia fiind inclinati la judecati pripite (prejudecati) sau la luarea unor decizii cu prea multa usurinta.

De aceea, in cadrul politicilor din domeniul resurselor umane ale unei organizatii, comunicarea in general si comunicarea nonverbala in particular contribuie la desfasurarea in conditii si cu rezultate cat mai bune atat a activitatilor de recrutare si selectie a personalului, cat si a altor activitati din domeniul managementului resurselor umane.

De exemplu, in cadrul interviurilor de selectie, unde, de regula, se prezinta persoane motivate sa faca o buna impresie verbala, folosirea interpretarii limbajului nonverbal capata o importanta deosebita, ca instrument de „detectare' a gradului de sinceritate si corectitudine.

Dupa cum subliniaza specialistii in domeniu, in cazul interviului de selectie corectitudinea informatiilor poate constitui o problema critica, deoarece aceasta forma de comunicare este in general scurta, intensiva si are loc in conditii de stres.

Prin urmare, trebuie avut in vedere faptul ca in cadrul interviului de angajare conteaza nu doar ce spunem, dar si ce facem.

Studiile de comportament au aratat, de exemplu, ca intervievatul relaxat, care nu are nimic de ascuns, sta usor aplecat in fata, cu bratele si picioarele relaxate. La o anumita intrebare ar putea sa le incruciseze sau sa se lase pe spate, semnificand ca a intervenit o schimbare. De asemenea, uneori, in timpul procesului de inselaciune, activitatea mainilor, a bratelor si a picioarelor creste. Pot aparea si miscari ale trunchiului sau deplasarea soldurilor. Aceasta „agitatie si framantare' poate indica si necooperarea.

In general, raspunsurile mincinoase se dau mai lent sau mai rapid decat cele adevarate, cu ezitari, balbaieli si pauze, si sunt mai vagi. In cazul nesinceritatii, frecventa zambetelor scade, dar creste frecventa unor gesturi ca : ducerea mainii la gura pentru a o acoperi partial sau total; frecarea obrazului, verificarea imbracamintei; aranjarea parului fara nici un motiv, etc. De asemenea, in general, o persoana care nu se autocontroleaza nu se va uita in ochii interlocutorului cand spune o minciuna.

In ce priveste intervievatorul, acesta va dori sa exprime caldura, apropierea si intelegerea, stari absolut necesare pentru a spori eficacitatea interviului.

In acelasi timp, un bun intervievator isi va da seama ca a pune un candidat in fata lui, intre ei aflandu-se un birou, nu va determina o atmosfera cooperanta, pe care ar fi dorit sa o creeze. Din acest motiv, putem observa adesea ca discutiile pot fi usurate cand stam pe un scaun langa o masa scunda si intervievatorul va sta la 90 de grade fata de noi.

In acest context insa, reamintim faptul ca unii specialisti in domeniu atrag atentia asupra problemelor legate de faptul ca unii manageri sunt tentati sa faca evaluari pozitive sau sa aduca laude prea des unor colaboratori, dar, atunci cand o fac, le lipseste adesea convingerea interioara. De aceea, nu trebuie sa facem „complimente' daca nu putem sa facem „complimente sincere', deoarece semnalele corpului nostru ne vor da de gol.