Teoria lui Ouchi - teoria Z

Teoria lui Ouchi - teoria Z

Aceasta teorie porneste de la ideea dezvoltarii abilitatii managerilor de a coordona oamenii, nu tehnologii, de a creste si imbunatati productivitatea.

Obiectivul central al teoriei Z il constituie dezvoltarea angajamentelor salariatilor dintr-o intreprindere in conditiile abordarii in comun a muncii.

Este o teorie specifica managementului japonez care vizeaza succesul in afaceri bazandu-se pe efectul stimularii colective a personalului care participa la realizarea obiectivelor firmei. Ea are in vedere un management participativ care este posibil prin capacitatea de care dispun conducatorii de a implica subordonatii.

Aplicarea teoriei lui Ouchi presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1) intelegerea firmei si a rolului fiecarui salariat, context in care se materializeaza atasamentul fiecaruia - manager si salariat, fata de procesul de schimbare cu care firma se confrunta in permanenta;

2) familiarizarea cu filozofia firmei, cu obiectivele acesteia, pentru a conferi angajatilor sensul valorii muncii lor. In raport cu aceasta filozofie salariatii adopta un anumit comportament in firma, iar firma la randul ei, are un comportament de raspuns fata de activitatea salariatilor, cererile clientilor si ale colectivitatilor deservite;

3) definirea si evidentierea filozofiei de management si implicarea staf-ului firmei in promovarea practicilor de management specifice teoriei Z;

4) aplicarea practica a filozofiei de management prin elaborarea unor noi structuri organizatorice care sa raspunda obiectivelor firmei;

5) dezvoltarea abilitatilor interpersonale, acestea avand un rol important in realizarea flexibilitatii firmei care se adapteaza la nevoile schimbarii;

6) testarea personalului si a sistemului de management in legatura cu aprecieri asupra felului in care managerii si subordonatii inteleg si promoveaza teoria Z;

7) implicarea sindicatelor in realizarea programului referitor la noile schimbari;

8) realizarea unui angajament de stabilizare a schimbarilor produse in firma, astfel incat sa se asigure si o stabilitate a personalului in raport cu noile tehnologii si proceduri;

9) dezvoltarea unui mediu favorabil extinderii carierelor prin rotirea periodica, in diferite posturi, a managerilor de la nivel superior;

10) pregatirea conditiilor necesare implementarii teoriei Z la primul nivel organizatoric, schimbare care poate sa dureze pana la doi ani;

11) cresterea spiritului antreprenorial al salariatilor, in scopul atragerii clientilor si atingerii unor obiective imediate;

12) dezvoltarea unor relatii complete in vederea integrarii modificarilor in structura organizatorica.

Teoria Z este cea mai evoluata si mai practica teorie motivationala pentru exprimarea relatiilor dintre patronat si salariati. Totusi, ea ramane, cel putin pentru o perioada de timp, o teorie specifica economiei japoneze, care are o traditie aparte si unele particularitati ce permit obtinerea unor rezultate superioare prin aplicarea ei in practica.

Ca aplicatie la teoria Z, se pot compara practicile manageriale privind resursele umane ale marilor si performantelor firme japoneze, respectiv americane, care pe aceleasi baze, au realizat aplicatii diferite.