TEORIA PERFORMANTELOR ASTEPTATE
Teoria performantelor asteptate , denumita si teoria lui Victor Vroom, combina
factorii individuali cu factorii organizationali. Ideea ce
domina teoria este aceea ca indivizii iau o anumita decizie cu privire la
comportamentul lor in speranta satisfacerii unoe nevoi sau dorinte. Relatia
intre comportament si rezultatele dorite este afectata
de un complex de factori individuali (nevoi, calificare, abilitate, etc) si
factori organizationali (organizarea controlului, sistemul de recompense,
performante, etc). Relatia comportament-performanta este caracterizata de
existenta a trei marimi: asteptarea : raportul
efort-performanta, instrumentalitatea : raportul performanta-recompensa, valenta.
Asteptarea (A)
sau expectanta
se refera la evaluarea de catre angajat a sansei de a
atinge performanta prinmunca depusa.se identifica cu probabilitatea subiectiva
si se exprima prin relatia act-rezultat
Instrumentalitatea
(I) arata ca individual asteapta ca performanta in alta
sa duca la recompensele dorite si este o asociere de tip rezultat-rezultat.
Daca individual nu este recompensat in ifunctie de
rezultat poate aparea demotivarea. Instrumentalitatea se poate exprima tot prin
probabilitati.
Valenta (V) sau
"orientarea efectiva spre un anumit rezultat"(preferinta)
este valoarea pozitiva sau negative atribuita de lucrator diverselor rezultate
asteptate de la munca sa, acestea putand fi externe (salariu, promovare,
premii, etc) sau interne (mandria de a reusi, interesul de a indeplini o
misiune, valoarea eului data de asumarea responsabilitatii). In cazul in care
clasa de preferinte are o valenta pozitiva, ne aflam in fata ununi motiv
pozitiv, de atractie, si in caz contrar , clasa e
negativa, avem in fata motiva negative, de evitare.
Puterea motivatiei poate fi definita ca o functie de cele trei marimi:
F=∑(A×I)×V
Modelul elaborat de Vroom a fost
supus unor verificari de ordin experimental si teoretic nu realizeaza nici o
diferentiere intre cele trei dimensiuni in functie de aparitia lor in timp. Practic, se presupune o existenta a valentei, instrumentabilitatii
si expectantei. Dar ordinea de aparitie a
acestora nu influenteaza puterea si calitatea factorului motivational
respectiv.
