FORMAREA FORTEI DE MUNCA SALARIATE

Formarea fortei de munca salariaTe

In economiile occidentale, dezvoltate mult mai devreme, procesul de formare a "armatei salariate", au toate atributiile necesare functionarii, a parcurs un drum lung si anevoios si in mai multe faze; in indelungatul proces al acumularii primitive de 2-3 secole, milioane de mici producatori, prin mijloace violente si pasnice au fost expropiati de mijloacele de productie, s-au proletarizat, au ajuns la dispozitia manufacturilor si fabricilor, al constructiilor.etc.

Categoriile de dezradacinati din agricultura in special, generatie dupa generatie au suportat un proces dureros de adaptare la disciplina si exploatarea grea a muncii industriale, de 12-14 ore pe zi concomitent cu cel de calificare si specializare dupa necesitatile industriale.

Astfel industria mecanizata occidentala din secolul XIX dupa cateva generatii, dispunea de lucratori industriali instruiti si disciplinati, de personal de conducere cu experienta manageriala

In Romania aceste conditii istorice preliminare aproape au lipsit; munca salariata, la 1860, la o populatie de cca 4 milioane de locuitori, se ridica la cateva zeci de mii, din care marea majoritate erau inca tarani sau mestesugari care nu vazusera pana atunci macar o fabrica.

Sursele fortei de munca salariale le reprezenrau, in principal, taranimea fara pamant si cea cu pamant insuficient intretinerii, mestesugarii, targovetii. etc.

Reformele agrare de la mijlocul secolului XIX au transformat pe clacas si iobag in om liber juridic, dar pe cei mai multi i-a impropietarit cu pamant astfel ca oferta de forta de munca parea redusa.

Totodata, ea, covarsitor analfabeta, nu era adaptata disciplinei si muncii salariale, nici nu avea calificarea necesara si nici conditii(scoli, practica. etc.) de calificare, ea se prezenta ca forta de munca de 2-3 secole in urma in tarile occidentale.

In anul 1900, chiar dupa 4 decenii de la 1860 dupa ancheta industriala, in industria mare erau angajati circa 40 mii salariati si impreuna cu cei din industria mijlocie, transporturi si alte servicii ajungeau pana la 150 mii la o populatie a tarii de cca.6 mil. locuitori.

Specificul pietei fortei de munca salariate in Romania in toata perioada 1860-1914 se manifesta intr-o cerere redusa de forta de munca salariate in toate domeniile economiei, urmare a slabei dezvoltari a sectoarelor neagricole industriale, in special cererea aparea mult mai redusa decat oferta.

Fenomenul supraofertei fortei de munca, fata de o cerere limitata, va insoti. dupa deceniul 9 al secolului XIX, evolutia ulterioara a economiei moderne a Romaniei; rezultatul va fi existenta si sporirea unei suprapopulatii latente rurale, semiocupate, de milioane de persoane, cu cele mai grave consecinte in planul productivitatii muncii, productiei nationale si nivelului de trai.

Al doilea specific aparea ca un paradox al primului; o cerere de forta de munca, mai des pana la 1914, mai mare decat oferta, explicatia consta in faptul ca pentru o serie de ramuri si domenii neagricole, aparea o cerere de forta de munca calificata, specializata, ori oferta de forta de munca in majoritate erau forte de munca rurale fara calificare industriala sau comerciala.

Aceasta, argumenteaza de ce, in primele decenii ale demarajului economic, capitalul extern isi aducea din strainatate o mare parte din personalul tehnic, administrativ.

In 1901 in industria mare, 35% din personalul tehnic si 21% din personalul administrativ erau proveniti de peste granita.

Forta de munca rurala, canalizata spre sectoarele neagricole, se adapta in etape, lucrand, la inceput, necalificata, la constructii de cai ferate, cladiri, edificii urbane, apoi in industrii sezoniere si de extractie, exploatari forestiere, materiale de constructii, petrol, carbune, cei ramasi definitiv in aceste activitati treceau treptat la lucru in ateliere, edificandu-se in procesul de munca dar majoritatea continua sa fie legata de gospodaria rurala, de viata sateasca unde adesea participau si la lucrarile agricole.

Inconvenientul major    afectand perspectiva industriala si interesele nationale consta in reducerea interesului fabricantilor din cauza ieftenirii fortei de munca salariul fiind de 3-8 ori mai mic in Romania decat in Occident de a promova tehnologii perfectionate, ei obtinand profituri ridicate fara eforturi noi de capital.

In 1901, unui numar mare de 40 mii salariati din industria mare ii corespundeau peste 110 mii mesteri si calfe din industria si serviciile manuale mestesugaresti, ceea ce evidentiaza un raport specific al pietei muncii industriale.

Premisele teoretice ale analizei pietei muncii sunt:

- munca si rolul ei in dezvoltarea social-economica;

- teoria pietei si a preturilor in general.