EFECTELE CIRCULATIEI FORTEI DE MUNCA IN UNIUNEA EUROPEANA

EFECTELE CIRCULATIEI FORTEI DE MUNCA IN UNIUNEA EUROPEANA

Migratia are un rol important in transformarile sociale contemporane. Este atat un rezultat al schimbarilor globale, cat si un impuls pentru viitoarele schimbari in statele de origine, dar si in cele primitoare. Bernd Schulte (1998) arata ca migratia are in primul rand un impact direct la nivel economic, dar afecteaza si domeniul muncii si cel social, sistemul de protectie sociala, cultura si politicile nationale, relatiile internationale, conducand inevitabil la o mai mare diversitate etnoculturala in toate statele.

1. Perceptii privind migratia fortei de munca in Uniunea Europeana

Accesul la locurile de munca dintr-un stat membru reprezinta un aspect fundamental al liberei circulatii a persoanelor in cadrul Uniunii Europene. Aceasta libertate include dreptul persoanei de a se deplasa intr-un alt stat membru pentru a-si cauta un loc de munca sau pentru a lucra acolo, fie ca lucrator independent, fie ca angajat.

Din punct de vedere politico-economic, libera circulatie a persoanelor urmareste crearea unei piete comune a fortei de munca si promovarea unei cetatenii a Uniunii Europene, prin eliminarea barierelor in acest domeniu.

Accesul la pietele fortei de munca din statele membre presupune dreptul la egalitate de tratament in ceea ce priveste conditiile de munca, precum si dreptul la integrare sociala, economica si culturala a lucratorului migrant si a familiei acestuia in tara gazda. Dreptul la libera circulatie a lucratorilor este completat si sustinut de un sistem de coordonare a sistemelor de securitate sociala si un sistem de recunoastere reciproca a diplomelor.

O mobilitate ridicata determina cresterea oportunitatilor lucratorilor de a gasi un loc de munca si ale angajatorilor de a gasi persoane cu un nivel corespunzator al aptitudinilor, impulsionandu-se astfel ocuparea fortei de munca si cresterea economica. In cadrul comunitar, libera circulatie a lucratorilor are ca scop principal deschiderea pietei europene a fortei de munca tuturor lucratorilor din UE, contribuind astfel la obiectivul general vizand pacea si prosperitatea si completand piata interna a marfurilor, serviciilor si capitalului.

Imigratia este o realitate a societatii contemporane, cu implicatii economice, sociale si politice. Sustinand aceasta idee, Anna Diamantopoulou, fost comisar european pentru afaceri sociale si ocupare , evidentia faptul ca, pe de o parte, in Uniunea Europeana unele state membre se tem ca ar putea fi depasite de acest fenomen, iar, pe de alta parte, exista critici care califica Uniunea Europeana ca "fortareata Europei".[1]

La nivelul Uniunii Europene, imigratia legala constituie un factor de favorizare a cresterii economice in conditiile in care este gestionata eficient si canalizata spre sectoarele deficitare. De aceea, Marc Verwilghen, ministrul belgian al cooperarii pentru dezvoltare, argumenta ca este nevoie de o campanie de constientizare a publicului asupra aspectelor pozitive ale migratiei, in conditiile in care aceasta este perceputa in prezent, preponderent, cu conotatie negativa. Totodata, este necesara o mai mare coordonare intre politicile privind dezvoltarea si eforturile intreprinse pentru gestionarea eficienta a fenomenului migratiei, cu atat mai mult cu cat imbatranirea populatiei va avea consecinte importante asupra pietei muncii, sistemelor de pensii si de sanatate, influentand tot mai mult modul in care este perceputa migratia.

Cresterea populatiei, ca urmare a imigratiei sau a extinderii Uniunii Europene, nu reprezinta o problema in sine. In prezent, in Uniunea Europeana se acorda o importanta deosebita eficientizarii utilizarii resurselor umane. De aceea, politica Uniunii Europene se concentreaza, in special, asupra pietei muncii si integrarii sociale a imigrantilor care locuiesc legal in statele membre.

Primul Raport anual al Comisiei Europene privind migratia si integrarea imigrantilor la nivelul Uniunii Europene, prezentat in 2004, arata ca au crescut preocuparile autoritatilor din statele membre atat pentru drepturile civice si politice ale imigrantilor, cat si pentru recunoasterea si echivalarea diplomelor si calificarilor imigrantilor, imbunatatirea situatiei locative a acestora, precum si pentru combaterea oricaror forme de discriminare si rasism, fenomene care ii afecteaza cu predilectie.

In ceea ce priveste dreptul de a practica o profesie intr-un stat membru, desi s-au inregistrat progrese in acest domeniu, mai sunt inca destule de facut cu privire la egalitatea de tratament intre lucratorii migranti si cetatenii respectivului stat. De asemenea, aplicarea legislatiei in domeniu genereaza numeroase dificultati.

Mai mult, in raportul Comisiei Europene pe 2004 se arata ca nu exista suficienta flexibilitate administrativa in ceea ce priveste situatia speciala a migrantilor, iar nivelul de cooperare dintre statele membre este uneori insuficient.[2]

La nivel comunitar, nu exista inca o politica privind migratia, exista politici comune privind anumite aspecte ale migratiei. In practica, migratia este reglementata prin acte normative nationale, care sunt actualizate corespunzator nevoilor economice ale statelor primitoare.

Tarile de origine intervin, de asemenea, in procesul de migratie economica, desi deseori numai ca reactie la reglementarile din tarile de destinatie cu obiectivul de a evita, spre exemplu, un flux excesiv sau prea selectiv al lucratorilor.

La nivel comunitar, se incearca gestionarea factorilor care stau la baza fenomenului emigrarii: saracia, somajul si subdezvoltarea, dar si persecutiile. In 2004, Comisia Europeana a adoptat Comunicarea pe tema migratiei si dezvoltarii, document care ofera cadrul necesar initierii unor proiecte concrete, care sa stimuleze efectele pozitive ale migratiei. Astfel, s-a urmarit includerea in toate acordurile pe care Uniunea Europeana le va semna cu state terte, precum si in diferitele strategii de tara pe care le elaboreaza, a unor clauze referitoare la cooperarea pentru gestionarea eficienta a fluxurilor migratorii .

In prezent, piata fortei de munca din Uniune este destul de permisiva pentru persoanele calificate sau care doresc sa desfasoare activitati neatractive pentru cetatenii UE.

Se acorda o mai mare atentie utilizarii "lucratorilor oaspeti". Angajarea oricarui lucrator pozitive in tarile de origine ale imigrantilor. Acestia sunt incurajati sa se intoarca in tarile de origine cu un bagaj de cunostinte extins, dar si cu un anumit capital financiar, pentru a sprijini imbunatatirea nivelului de trai, nu numai local, ci si regional .[4]

Legatura dintre schimbarile demografice si politicile privind migratia este si va continua sa fie o problema importanta a Uniunii Europene in viitorul apropiat.

In plus, previziunile arata o tendinta de crestere a migratiei, avand in vedere evolutia unor factori favorizanti ai fenomenului. Cel mai probabil, decalajul tehnologic si cel al veniturilor per capita dintre statele membre si tari din regiuni mai putin dezvoltate se va accentua si tot mai multi indivizi vor opta sa-si assume riscul de a emigra. Studiile arata ca fenomenul va fi, insa, atenuat de procesul de liberalizare si integrare a pietelor marfurilor si serviciilor la nivel mondial. Acesta va avea efecte in directia egalizarii veniturilor realizate de lucratori, diminuand interesul pentru emigrare.

Cu toate acestea, economiile si societatile statelor membre vor continua sa aiba nevoie de lucratorii migranti.

De aceea, stabilirea unei abordari comune a problematicii managementului migratiei si armonizarea politicilor privind migratia ale statelor membre reprezinta deja una dintre cele mai importante provocari ale Uniunii Europene si va capata un accent deosebit in viitor.

Prin intermediul Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca a carui activitate referitoare la plasarea fortei de munca in strainatate a fost preluata in luna iulie a anului 2007 de catre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, au fost obtinute, din luna februarie a anului 2002 si pana la sfarsitul lunii decembrie 2007, un numar de 231.384 contracte de munca, respectiv 22.305 in anul 2002, 40.197 in anul 2003, 35.456 in anul 2004, 42.758 in anul 2005, 53.029 in anul 2006 si 37.639 in anul 2007, atat in statele cu care exista acorduri bilaterale privind schimbul de forta de munca, cat si in alte state, cu care a colaborat in mod direct.

Astfel, situatia acestor contracte de munca pe tari destinatie si ani se prezinta astfel:

In cursul anului 2002 s-a obtinut un numar de 22.305 contracte de munca, dintre care in:

Germania - 19761

Spania - 2395

Elvetia - 133

Ungaria - 8

Qatar - 8

Numarul contractelor de munca obtinute de cetatenii romani in cursul anului 2003 a fost de 40.197, dintre care in:

Germania - 23540

Spania - 16439

Italia - 76

Elvetia - 59

SUA - 50

Qatar - 21

Ungaria - 11

Luxemburg - 1

In perioada ianuarie - decembrie 2004, s-au obtinut 35.456 contracte de munca, dintre care in:

Germania - 24908

Spania - 10485

Elvetia - 44

Ungaria - 19

In anul 2005, numarul contractelor de munca obtinute de catre cetatenii romani a fost de 42.758 dintre care in:

Germania - 28380

Spania - 14323

Elvetia - 45

Qatar - 8

Nigeria - 2

Numarul contractelor de munca obtinute de cetatenii romani in anul 2006 a fost de 53029, dintre care in :

Germania - 38548

Spania - 14273

Franta - 126

Elvetia - 78

Qatar - 4

Numarul contractelor de munca obtinute in anul 2007 a fost de 37.639, distribuite astfel:

Germania - 27 817 contracte de munca

Spania - 9733

Franta - 55

Elvetia - 34

De mentionat ca o data cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, in calitate de serviciu public de ocupare, a devenit membru deplin al retelei EURES, o retea de cooperare intre Comisia Europeana, serviciile publice de ocupare a fortei de munca din Statele Membre ale Spatiului Economic European (tarile UE plus Norvegia, Islanda si Liechtenstein) si alte organizatii partenere implicate pe piata muncii (sindicate, patronate). In aceasta calitate, ANOFM, prin reteaua nationala EURES, asigura transparenta locurilor de munca vacante la nivel european, prin promovarea ofertelor primite de la angajatori din spatiul european catre persoanele romane aflate in cautarea unui loc de munca in aceste state, situatie prezentata pentru perioada ianuarie 2007 - iulie 2008 in tabelul de mai jos:

Tabel nr.1

Locuri de munca vacante primite din UE, prin reteaua EURES in anul 2007 si ian-iul 2008

Sursa: AN0FM - reteaua EURES Romania

Numarul persoanelor care s-au adresat consilierilor EURES in vederea obtinerii unui loc de munca in Spatiul Economic European a fost de 9177 in anul 2007 , defalcat pe luni in tabelul de mai jos :

Tabel nr.2

Evolutia numarului de solicitanti romani de loc de munca in UE - prin reteaua EURES, in anul 2007

Sursa: AN0FM - reteaua EURES Romania

si 6729 la 31 iulie 2008 defalcat pe luni in tabelul de mai jos :

Tabel nr.3

Evolutia numarului de solicitanti romani de loc de munca in UE - prin reteaua EURES, in perioada ianuarie - iulie 2008

Sursa: AN0FM - reteaua EURES Romania

Astfel, in conformitate cu prevederile legale europene si nationale, prin reteaua EURES Romania au fost obtinute in anul 2007 un numar de 63 contracte de munca pentru lucratorii romani , distribuite pe tari de destinatie astfel :

Bulgaria-1

Republica Ceha-1

Cipru-3

Finlanda-1

Franta-1

Germania-1

Irlanda-16

Italia-2

Marea Britanie-13

Slovacia-8

Slovenia-1

Spania-11

Suedia-1

Ungaria-1

situatie prezentata pe larg in tabelul de mai jos:

Tabel nr.4

Lucratori romani care au comunicat consilierilor EURES obtinerea unui contract de munca prin intermediul retelei EURES Romania-ANOFM in anul 2007

Sursa: AN0FM - reteaua EURES Romania

iar in anul 2008, pana la 31 iulie, au fost obtinute un numar de 200 contracte de munca , distribuite pe tari de destinatie astfel :

Danemarca - 59

Marea Britanie-83

Spania-42

Cipru-5

Germania-6

Italia-5,

situatie prezentata pe larg in tabelul de mai jos:

Tabel nr.5

Lucratori romani care au comunicat consilierilor EURES obtinerea unui contract de munca prin intermediul retelei EURES Romania-ANOFM in anul 2008

Sursa: AN0FM - reteaua EURES Romania

In luna februarie 2008 au fost organizate 2 burse ale locurilor de munca pentru sectorul agricol sezonier din Marea Britanie si Danemarca, desfasurate la Slobozia, respectiv Rm.Valcea. Situatia centralizatoare pe cele doua burse este urmatoarea

Tabel nr.6

Situatie centralizatoare Burse ale locurilor de munca pentru sectorul agricol sezonier

Sursa: AN0FM - reteaua EURES Romania

De subliniat ca numarul celor angajati prin aceasta retea ar putea fi mai mare, dar neexistand un cadru legal european sau national care sa oblige persoanele aflate in cautarea unui loc de munca sa comunice daca s-au angajat prin intermediul EURES, nu se poate sti cert situatia acestora. De asemenea, nici angajatorii europeni nu sunt obligati sa comunice finalitatea angajarii cetatenilor romani, astfel incat feedbackul este diminuat.

Aceasta situatie se regaseste in toate tarile europene care utilizeaza reteaua EURES pentru plasarea fortei de munca in statele europene.

De asemenea, la nivelul Inspectiei Muncii - institutia abilitata    sa centralizeze contractele de munca obtinute de lucratorii romani pentru munca in strainatate prin intermediul agentilor privati de ocupare a fortei munca, au fost obtinute, in perioada anilor 2002 - 2007, un numar de 61 235 contracte de munca, respectiv 369 in anul 2002, 9.337 in anul 2003, 7.960 in anul 2004, 11.210 in anul 2005, 1742 in anul 2006 si 17 617 in anul 2007.

Astfel:

In anul 2002, au fost obtinute un numar de 369 contracte de munca in urmatoarele state:

Israel - 176    - Libia - 8

Japonia - 49    - Germania - 4

EAU - 42 - Rusia - 3

Ungaria - 40    - SUA - 1

Italia - 22    - Olanda - 2

Cipru - 22   

In anul 2003, au fost obtinute un numar de 9.337 contracte de munca in urmatoarele state:

- SUA - 3247 - Austria - 20

- Italia - 2842 - Nigeria - 14

- Japonia - 1173    - Malaezia - 9

- Marea Britanie - 520    - Canada - 8

- Israel - 452 - Libia - 8

- Cipru - 290 - Bahrain - 7

- Spania - 168 - Franta - 7

- EAU - 159    - Iran - 4

- Irlanda - 136    - Algeria - 3

- Ungaria - 91    - Oman - 3

- Germania - 57    - Qatar - 3

- Elvetia - 51 - Iugoslavia - 2

- Siria - 32    - Olanda -1

- Rusia - 30

In anul 2004, au fost obtinute un numar de 7.962 contracte de munca in urmatoarele state:

- SUA - 2955    - Bahrain - 34

- Italia - 1238    - Arabia Saudita - 27

- Japonia - 785    - Spania - 24

- Marea Britanie - 748    - Cuba - 20

- Israel - 519    - Nigeria - 14

- Cipru - 510 - Libia - 10

- Elvetia - 297    - Malacha - 10

- Ungaria - 240    - Vietnam - 10

- Rusia - 127 - Franta - 8

- EAU - 86    - Brazilia - 6

- Irlanda - 61    - Siria - 5

- Republica Elena - 56    - Iugoslavia - 4

- Germania - 46    - Egipt - 3

- Oman - 43 - Austria - 2

- Iran - 36    - Guineea Ecuatoriala - 1

- Qatar - 36    - Tara Galilor - 1

In anul 2005, au fost obtinute un numar de 11.210 contracte de munca in urmatoarele state:

- SUA - 5125 - Nigeria - 36

- Italia - 1527 - Olanda - 34

- Japonia - 1100    - Norvegia - 30

- Marea Britanie - 813    - Qatar - 29

- Cipru - 780    - Belgia - 25

- Israel - 526    - Spania - 22

- Ungaria - 302    - Rusia - 13

- EAU - 158    - Elvetia - 10

- Austria - 121    - Republica Elena - 6

- Germania - 49    - Egipt - 3

- Arabia Saudita - 42    - Franta - 1

- Irlanda - 39 - Alte state - 419

In anul 2006, au fost obtinute un numar de 1742 contracte de munca in urmatoarele state:

- SUA - 8108    - Kazakstan - 36

- Cipru - 1701    - Nigeria - 30

- Italia - 1418 - Finlanda - 24

- Germania - 757    - Portugalia - 16

- Marea Britanie - 200    - Rusia - 13

- Ungaria - 403    - Arabia Saudita - 11

- Israel - 320 - Qatar - 12

- Japonia - 309    - Franta - 9

- Irak - 134    - Spania - 9

- Austria - 103    - Croatia - 9

- EAU - 99    - Algeria - 4

- Norvegia - 99    - Elvetia - 4

- Republica Elena - 72    - Koreea - 4

- Canada - 37    - Danemarca - 1

- Afganistan - 62    - Angola - 7

- Anglia - 212    - Bahrain - 3

- Caraibe - 34     - Coasta de Fildes - 1

- Noua Guineea - 1    - Irlanda de Nord - 75

- Jamaica - 95    - Libia - 46

- Noua Zeelanda - 1    - Scotia - 1

- Tara Galilor - 11    - Cehia - 32

- Congo - 11 - Dubai - 9

- Ghana - 3 - Guineea Ecuatoriala - 1

- Islanda - 26    - Kuweit - 1

- Liberia - 3 - Lituania - 147

- Thailanda - 12    - Antilele Olandeze - 6

In anul 2007 s-au obtinut un numar de 17. 617 contracte de munca in urmatoarele state:

- Cipru - 2645    - Elvetia - 9

- Italia - 2243    - Nigeria - 24

- SUA - 7121    - Congo - 12

- Germania - 934    - Canada - 6

- Portugalia - 351    - Ungaria - 246

- Norvegia - 464    - Austria - 417

- Republica Elena - 682    - Letonia - 22

- Marea Britanie -137    - Franta - 52

- Spania - 494    - Qatar - 9

- Japonia - 118 - Tunisia - 21

- Israel - 110    - Algeria - 11

- EAU - 60 - Libia - 21

- Santa Lucia - 24    - Kazakstan - 171

- Irak - 45    - Finlanda - 2

- Afganistan- 1    - Azerbaigian - 1

-Angola-2    - Croatia - 1

- Anglia - 590 - Tara Galilor - 2

- Arabia Saudita - 9 -Belgia - 51

- Caraibe - 6-    -Cehia - 362

- Danemarca - 22    - China - 1

- Egipt -2    - Estonia - 40

- Irlanda de Nord - 2 - Guineea Ecuatoriala - 1

- Olanda - 22 - Islanda - 9

- Rusia - 36    -Luxemburg - 4

- Thailanda - 2

2. Efectele migratiei fortei de munca in Uniunea Europeana

Migratia este un fenomen complex, cu o multitudine de efecte, nu numai la nivel comunitar. Dincolo de acest cadru, migratia are o serie de consecinte, atat pozitive, cat si negative, pentru toate partile implicate: tari primitoare, tari de origine si lucratorii migranti.

Circulatia fortei de munca favorizeaza diseminarea cunostintelor tehnice si a metodelor moderne de lucru intre statele afectate de fenomenul migratiei. De asemenea, in Uniunea Europeana, libera circulatie a persoanelor potenteaza dobandirea unui mod de gandire european.

In teorie, libera circulatie a fortei de munca, fara interventii din partea statului de origine sau a celui gazda, are efecte pozitive, echilibrand avantajele .

Pe de o parte, in tara de origine rata somajului scade si salariile cresc, migrarea fortei de munca reducand dezechilibrele de pe piata muncii. In acelasi timp, apar noi factori de crestere economica: transferul veniturilor migrantilor si calificarile imbunatatite ale lucratorilor care se intorc.

Pe de alta parte, in tara de destinatie, rezerva de resurse umane creste, ceea ce duce la incetinirea cretetrii salariilor si la cresterea de capital. Dupa teoria clasica, procesul de migratie inceteaza atunci cand platile pentru munca sunt

egale in ambele tari. De aceea, migratia este un proces pozitiv pentru ambele parti. Pe termen lung, nu exista invingatori sau invinsi.

Dupa Michael Piore (1979), motivul pentru cererea sustinuta de forta de munca straina este fragmentarea profunda a pietei muncii. Ramurile si sectoarele de activitate nu se dezvolta toate in acelasi mod. In fiecare economie exista segmente care sunt mari consumatoare de capital, dupa cum sunt si segmente mari consumatoare de forta de munca si cateva segmente intermediare cu variatii ale cererii pentru acesti doi factori de productie.

Dezvoltarea economica diferita genereaza diferente in ceea ce priveste cererea de forta de munca cu trasaturi structurale speciale. In consecinta, in fiecare tara, chiar si in cele mai dezvoltate, exista segmente ale pietei de munca unde angajarea de muncitori autohtoni este in declin . In statele membre ale Uniunii Europene, muncitorul autohton respinge in foarte multe cazuri oferte de munca neatractive chiar si in conditiile unui nivel ridicat al somajului. Lucratorii straini, acceptand locurile de munca prost platite si fara prestigiu, devin "salvatori" ai sistemului si factori ai stabilizarii economice.

In practica, insa, dupa cum am mentionat, migratia fortei de munca are atat efecte pozitive, cat si negative, de natura economica, sociala sau culturala, pentru toti cei implicati.

Pentru tarile de destinatie, influxul de forta de munca straina este benefic pentru sustinerea activitatilor economice pe care piata interna a muncii nu le poate acoperi, fie din cauza lipsei de personal calificat in acele domenii, fie din lipsa interesului fortei de munca autohtone pentru acele sectoare de activitate.

De asemenea, oferta mult mai diversificata in ceea ce priveste calificarile si aptitudinile permite angajatorilor sa gaseasca cele mai potrivite persoane pentru diverse activitati economice.

De multe ori, statele membre faciliteaza accesul pe pietele nationale ale muncii pentru persoanele inalt calificate, ceea ce are influente pozitive asupra eficientei economice, cresterii veniturilor din anumite activitati economice si asupra cresterii economice in general.

Surplusul de forta de munca nu determina doar cresterea si intinerirea ofertei pe piata muncii, ci si cresterea consumului, deci si ofertei generale, rezultand cresterea PIB si, ca o consecinta, imbunatatirea nivelului de trai.

Temerile statelor membre in ceea ce priveste migratia fortei de munca se refera la diminuarea posibilitatii propriilor cetateni de a-si gasi un loc de munca datorita competitiei sporite si, cu atat mai mult, a dumping-ului social.

De asemenea, integrarea lucratorilor imigranti, precum si a membrilor lor de familie, necesita alocarea unor resurse financiare, umane si materiale suplimentare, precum si solutionarea tuturor tensiunilor si problemelor sociale care pot aparea ca urmare a diferentelor culturale.

Activitatea desfasurata de lucratorii migranti are efecte pozitive, ca urmare a veniturilor si productiei realizate, nu numai pentru statul primitor, ci si pentru statul de origine.

Nigel Harris considera ca principalele canale prin care migratia exercita un impact favorabil asupra dezvoltarii statelor de origine sunt remisiile si repatrierea know-how-ului acumulat de lucratorii migranti in tarile gazda. Cresterea volumului migratiei va determina si cresterea remisiilor (sumele repatriate in tara de origine de emigranti). Implicatiile deosebit de favorabile ale acestora asupra dezvoltarii rezulta din faptul ca, asa cum arata Uri Dadush , director la Banca Mondiala, remisiile constituie cea mai stabila sursa de valuta pentru tarile sarace, care reprezinta principala lor destinatie.

Statul poate avea avantaje financiar-fiscale, dar si sociale, datorita veniturilor obtinute de cetatenii proprii care desfasoara activitati intr-un (alt) stat membru.

Sumele de bani trimise in tara de catre lucratorii migranti consolideaza baza de impozitare a veniturilor, determinand cresterea veniturilor bugetului de stat.

Rata somajului poate fi diminuata ca urmare a posibilitatii cetatenilor de a-si gasi un loc de munca pe teritoriul unui (alt) stat membru. Libera circulatie a persoanelor presupune dreptul de a-si alege liber resedinta si ocupatia. Astfel, daca o persoana nu-si gaseste un loc de munca in tara de origine, se poate deplasa si stabili acolo unde a primit o oferta convenabila.

In acest mod, scade presiunea asupra bugetului de asigurari de somaj si asupra sistemului de asistenta sociala din statul de origine. De asemenea, lucratorul migrant care revine in tara de origine poate beneficia de experienta dobandita in strainatate, sporindu-si sansele de angajare sau putand deveni angajator pentru alte persoane, contribuind si in acest fel la reducerea somajului.

Experienta dobandita in strainatate asigura si un nivel sporit de flexibilitate al fortei de munca. Aptitudinile suplimentare obtinute in strainatate vor facilita angajarea lucratorului migrant la intoarcerea in tara de origine.

Migratia determina aparitia, mai ales in statele care constituie principale destinatii ale fluxurilor migratorii, a unor comunitati ale imigrantilor. Prezenta acestora este benefica din perspectiva facilitarii schimburilor economice si culturale, a sustinerii intereselor nationale in cadrul comunitar si a promovarii, intr-o anumita masura, a identitatii nationale.

Efectele negative ale migratiei pentru statele de origine sunt determinate de pierderea fortei de munca inalt calificate, dar si de consecintele migratiei ilegale, respectiv nevoia de a-i integra in societate si pe piata muncii pe cei repatriati.

Pentru lucratorii migranti, principalul avantaj il constituie posibilitatea de a-si gasi un loc de munca, in functie de aptitudini si calificare, de cele mai multe ori obtinand un salariu mai mare decat in tara de origine.

In plus, in Uniunea Europeana, conform prevederilor Regulamentului nr. 1612/1968 privind libera circulatie a lucratorilor in cadrul Comunitatii, avantajele sociale si fiscale acordate lucratorilor comunitari migranti sunt similare cu cele acordate cetatenilor proprii. De asemenea, de aceleasi avantaje sociale beneficiaza si familia lucratorului.

Notiunea de avantaj social, in intelesul din Regulamentul nr. 1612/1968, se deosebeste de cea de prestatie sociala prevazuta de Regulamentul nr. 1408/1971 referitor la coordonarea sistemelor de securitate sociala. Constituie, de pilda, un avantaj social acordarea tarifului preferential la biletele de transport pe caile ferate sau aplicarea regimului national de garantare a venitului minim pentru asigurarea mijloacelor de existenta indemnizatiile pentru persoanele cu handicap, alocatia acordata la nastere etc.

In privinta avantajelor fiscale, prin Tratatul asupra Comunitatii Europene se interzice statelor membre sa prevada in legislatia lor fiscala ca impozitul pe salariu, retinut la sursa, sa fie trecut in sarcina lucratorului contribuabil, atunci cand acesta isi are resedinta doar o parte a anului fiscal pe teritoriul acelui stat.

O persoana care lucreaza in strainatate intra in contactul cu practicile si uzantele existente in statul de destinatie referitoare la desfasurarea activitatii sau cu un alt tip de cultura antreprenoriala. De asemenea, lucratorii migranti pot participa la cursuri de formare profesionala, ca si cetatenii statului respectiv. Experienta si cunostintele acumulate in strainatate vor putea fi valorificate ulterior, la intoarcerea in tara de origine.

Un alt avantaj pentru lucratorul migrant il constituie contactul cu elemente de civilizatie si cultura specifice statului respectiv. In acest mod, se dobandesc noi experiente, cunostinte, obiceiuri care pot avea un efect pozitiv asupra dezvoltarii individuale ulterioare.

Pe de alta parte, insa, acceptarea unei oferte de angajare din strainatate face incerta evolutia profesionala pe termen mediu si lung. Mai mult, lucratorii imigranti sunt de multe ori dispusi la compromisuri in ceea ce priveste tipul de activitate pe care urmeaza sa o desfasoare in strainatate raportat la studiile, calificarile si aptitudinile dobandite in statul de origine. Intreruperea activitatii specializate are un impact negativ asupra continuitatii profesionale, precum si asupra abilitatilor necesare pentru practicarea profesiei respective la intoarcerea in tara.

Pe de alta parte, emigrarea personalului calificat si inalt calificat constituie o pierdere si pentru statul de origine, acesta nemaiputand beneficia de rezultatul investitiilor in formarea resurselor umane.

In cazul lucratorilor din Europa Centrala si de Est, acceptarea conditiilor oferite in statele membre se datoreaza posibilitatii obtinerii unor castiguri mai bune in sectoare prost platite din strainatate (unde exista cerere), comparativ cu sectorul in care lucrau sau in care li s-a oferit un loc de munca in tara. Acceptarea unui loc de munca cu prestigiu scazut se face cu mai mare usurinta cand este vorba de un post temporar si cand cei din anturajul individului nu cunosc acest lucru.[5]

Insa, la intoarcerea in tara, in lipsa unor acorduri bilaterale in domeniul securitatii sociale, lucratorul migrant din state necomunitare se poate afla in situatia de a nu putea beneficia de anumite prestatii de securitate sociala sau de a nu putea valorifica vechimea in munca dobandita in strainatate.

Lucratorii migranti se confrunta uneori si cu lipsa de cunostinte sau informatii cu privire la drepturile lor sau diverse oportunitati de care pot beneficia in strainatate.

De asemenea, emigrantii pot sa nu fie foarte bine informati cu privire la conditiile de viata si de munca existente in statul de destinatie, uneori devenind victime ale traficului de fiinte umane.

Emigrarea poate avea, de asemenea, si efecte de ordin social asupra familiilor lucratorilor migranti. Parasirea familiilor, chiar si pentru o perioada determinata de timp,in vederea desfasurarii de activitati lucrative in strainatate poate avea efecte negative asupra educatiei copiilor sau asupra evolutiei viitoare a familiei.

La nivelul Uniunii Europene, se dezbate si se cauta solutii cu privire la problema "migratiei creierelor", care insoteste fenomenul migratiei in anumite tari sau in anumite perioade. Persoanele educate au o inclinatie mai mare pentru migratie atunci cand sansele de castig care corespund aspiratiilor lor sunt mici. In acelasi timp, aceste persoane au probleme de adaptare mai mici in tara de destinatie, cunoscand limbi straine sau avand abilitati mai bune sau deprinderi care le permit sa invete mai repede .

Pentru tarile de origine, plecarea specialistilor poate avea ca efect reducerea dezvoltarii tehnologice, a cresterii economice, scaderea veniturilor si a ocuparii in anumite sectoare. Exista, insa, modalitati de a evita sau combate astfel de efecte: motivarea specialistilor, schimburile temporare de specialisti, crearea de retele intre specialistii din tara si cei stabiliti in strainatate, stimularea investitiilor din sumele trimise in tara de specialistii migranti.

Acest fenomen prezinta o serie de avantaje, mai ales de ordin financiar, in special pentru tarile de destinatie.

In discutia despre "migratia creierelor" au fost aduse, insa, si argumente care arata unele dezavantaje ale tarilor de destinatie. Pe termen lung, poate fi observata neglijarea propriilor sisteme educationale. Daca cererea de specialisti poate fi suplinita cu usurinta din strainatate, structura care furnizeaza calificari autohtone devine necorespunzatoare si incepe sa se inrautateasca.

Cheltuielile colective cu educatia scad, fapt care are un impact negativ asupra procesului de inovatie si de adoptare de noi tehnologii .

In orice caz, beneficiile directe ale "migratiei creierelor" sunt foarte apreciate. Importul de specialisti are inca loc, chiar daca semnificatia sa este mai scazuta.

Educatia secundara si educatia superioara, insotite de o eficienta economica ridicata a tarilor bogate, fac, insa, ca slujbele bune sa fie mai putine, chiar si pentru o persoana calificata. Ca urmare, specialistii din tarile bogate incep sa emigreze si vor emigra din ce in ce mai mult catre tarile mai sarace, pentru a cauta slujbe care corespund calificarilor si aspiratiilor lor. Cu cat capitalul si investitiile directe vor merge spre tarile sarace, cu atat aceste persoane vor emigra din tarile bogate.

Integrarea economica intraregionala poate reduce efectele negative ale "migratiei creierelor", in special datorita faptului ca investitiile straine intraregionale sporite determina crearea unor retele si formarea unor canale ale lucratorilor inalt calificati, in ambele sensuri.

In procesul de atragere a fortei de munca inalt calificate din statele terte, Uniunea Europeana va trebui sa identifice si parghiile prin care sa limiteze efectele negative produse de "exodul creierelor" asupra dezvoltarii statelor de origine .