Marcarea si elemente de proprietate industriala

Marcarea si elemente de proprietate industriala

Definitia marcii:

Semn distinctiv utilizat pentru a diferentia produsele sau serviciile unei intreprinderi de cele identice sau similare ale altor organizatii.

Perioade in evolutia utilizarii marcilor

Perioada marcilor patronimice-caracterizata prin atribuirea de catre producator a propriilor nume produselor(ex. Marca FORD,MERCEDES

Perioada marcilor care disting si descriu produsul

Perioada marcilor simbolice-capabile sa asigure concordanta dintre marca utilizata si asteptarile clientului fata de produsul respective.

Semnele folosite ca marci sunt:cuvinte,litere,cifre reprezentari grafice-combinatii ale acestor elemente,una sau mai multe culori,forma produsului sau a ambalajului.

Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca aceste semne pentru a forma obiect de protectie in legislatia nationala si internationala:numele poate constitui o marca daca are un aspect exterior characteristic(marca FORD apare sub forma unei embleme);denumirile pot constitui o marca cu conditia sa fie arbitrare sau de fantezie;literele si cifrele semnifica initialele unui nume,varianta unui model de produs, anul aparitiei etc.

Functiile marcilor

Marca ,element fundamental al strategiei comerciale al unei organizatii, are functia de identificare a produselor si serviciilor,de garantare a unui nivel calitativ constant(functii clasice) ,functia de concurenta a marcii(a aparut datorita diversificarii ofertei de marfuri),functia de reclama a marcii(determinate de dinamismul accentuat al marcii)

Clasificarea marcilor.Tipuri de marci

Criterii de clasificare:

1.Dupa destinatie:se clasifica in marci de fabrica si de comert.Marca de fabrica este aplicata de producator pe produsele sale iar marca de comert de intreprinderea care comercializeaza acest produs.

2.Dupa obiectul lor se clasifica in marci de produse si marci de servicii

Relatia dintre produs si marca se evidentiaza in :marci individuale de produs,o singura marca pentru toate produsele intreprinderii mai multe marci pentru fiecare linie de produse,marci structurate pe mai multe niveluri.

Marcile de servicii sunt de doua categorii:

Marci de servicii care se aplica pe produse sau sunt atasate produselor(ex.NUFARUL)

Marci de servicii care indica in diferite moduri servicii nelegate de anumite produse(ex.servicii bancare).

3.In functie de titularul dreptului la marca:

Marci individuale,apartinand unei persoane

Determinate(fizice sau juridice)

Marci collective care apartin unor asociatii de producatori,comercianti sau prestatori de servicii.

4.Din punct de vedere al naturii normelor:marci facultative si obligatorii.

Criteriile de stabilire a notorietatii marcilor:scorul memoriei care arata in ce masura un consummator isi aminteste de o marca si statutul marcii care arata ponderea opiniilor favorabile privind marca.

Protectia internationala a marcilor.

Baza protectiei internationale a marcilor o constituie Conventia de Uniune de la Paris privind protectia proprietatii industriale.In cadrul Conventiei de Uniune de la Paris au fost incheiate o serie de aranjamente speciale ,dintre care Aranjamentul de la Madrid priveste direct protectia international a marcilor.In anul 1989 fost adoptat Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind inregistrrea internationala a marcilor.

Protectia marcilor in Romania.

In anul 1990 Oficiul de Stat Pentru Inventii si Marci(OSIM) a elaborate proiectul unei noi legi care a fost adoptata in1998 cu titlul Legea nr.84 privind marcile si indicatiile geografice.Prin aceasta lege se accentueaza caracterul facultativ al marcilor si este reglementata pentru prima data in Romania protectia indicatiilor geografice.

Unica autoritate care asigura protectia marcilor si a indicatiilor geografice in Romania este Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM).care are ca atributii:examineaza,inregistreaza si publica cererile de inregistrare a marcilor,elibereaza certificate de inregistrare a marcilor,administreaza si dezvolta colectia nationala de marci si indicatii geografice etc

Indicatia geografica este o denumire ce serveste la identificarea unui produs originar dintr-o tara,regiune sau localitate a unui stat.

Titularul marcii are drept de folosire a acesteia pe o perioada de 10 ani de la data

depozitului national reglementar al marcii.