SISTEMUL BUGETAR - MIJLOC DE CONSTITUIRE SI UTILIZARE A FONDURILOR PUBLICE IN ROMANIA

SISTEMUL BUGETAR - MIJLOC DE CONSTITUIRE SI UTILIZARE A FONDURILOR PUBLICE IN ROMANIA

1.1. CONSIDERATII NATIONALE PRIVIND BUGETUL

Aliniindu-se reformei generale romanesti, finantele publice[1] au parcurs trei stadii de remodelare si armonizare cu noile accente pe care economia nationala le primeste. Acestea sunt marcate de legi si ordine ale ministerului finantelor publice, specifice domeniului atragerii si gestionarii banului public:

1. Legea nr. 10/1991 care stabilea noul raport al finantelor publice cu bugetul public national, in sensul precizarii competentelor finantelor publice in legatura cu elaborarea si executia bugetului, stabilirea si incasarea veniturilor statului, utilizarea mijloacelor financiare publice si respectiv controlul modului de folosire a acestora;

2. Legea nr. 72/1996 in care se expliciteaza gestionarea resurselor financiare publice printr-un sistem unitar de bugete cuprinzand bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele institutiilor publice cu caracter autonom;

3. Legea nr. 500/2002, a introdus conceptul de buget general consolidat care reprezinta ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate pentru a forma un tot unitar. Agregarea si consolidarea au drept scop eliminarea transferurilor efectuate intre bugetele componente in vederea identificarii corecte a fluxurilor financiare de formare a veniturilor statului destinate repartizarii in
functie de nevoia sociala si in concordanta cu politica financiara a anului la care se refera.

4. Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii institutiilor publice, Planul de conturi pentru institutiile publice si instructiunile de aplicare a acestuia.

5. Legea nr. 273/2006, in vigoare in prezent, stabileste principiile cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea, si utilizarea fondurilor publice locale, precum si responsabilitatile autoritatilor administratiei publice locale si ale institutiilor publice implicate in domeniul finantelor publice locale.

Asadar, resursele financiare publice sunt gestionate prin intermediul bugetului care, in procesul elaborarii si functionarii ulterioare si-a evidentiat trei principale modalitati de abordare si anume:

- juridica. Potrivit acesteia, bugetul este un act in care se inscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului, pe o perioada determinata de timp, de regula un an. Conform legii finantelor publice el necesita autorizarea prealabila a puterii legislative, aceasta implicand elaborarea legii bugetului pentru fiecare an de catre Parlament. Avand la baza o lege, bugetul are caracter obligatoriu pentru exercitiul bugetar la care se refera. El este un document oficial in care sunt inscrise nivelurile aprobate ale cheltuielilor, marimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia statului si perioada de timp la care se refera;

- economica. Din acest punct de vedere bugetul reflecta relatii economice, exprimate in bani, ce iau nastere in procesul repartitiei

produsului intern brut pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor statului,in conformitate cu obiectivele politicii economice, sociale sau de alta natura, promovate pentru o anumita perioada. Concret, aceste relatii se manifesta in procesele de mobilizare a resurselor banesti la dispozitia statului si de repartizare a acestora, elementul hotarator pentru nivelul indicatorilor inscrisi in buget fiind volumul produsului intern brut sau, cu alte cuvinte nivelul de dezvoltare economica al tarii respective;

- financiara . Bugetul este un plan financiar la nivel macroeconomic care realizeaza previzionarea:

pe termen scurt, deoarece estimeaza veniturile si cheltuielile

publice pe timp de un an;

pe termen mediu, prin elaborarea bugetelor-program de regula in domeniul investitiilor publice.

Rolul bugetului se manifesta mai ales pe plan financiar si economic. Pe plan financiar, bugetul este cel care asigura atragerea si dirijarea resurselor financiare necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor statului, iar in domeniu economic rolul sau se traduce prin utilizarea parghiilor economico-financiare, ca instrumente de influentare a conjuncturii economice. Pentru indeplinirea menirii bugetului general consolidat, in procesele de elaborare, executie si control, el realizeaza conexiunea tuturor celor implicati in economia nationala: intreprinderi publice, private, institutii din sfera nemateriala (invatamant, sanatate, cultura), populatie si diversi parteneri externi.

Concluzionand, bugetul este un act previzional obligatoriu ce compara veniturile si cheltuielile aferente perioadei la care se refera. El trebuie sa reflecte cat mai real resursele ce pot fi atrase si destinatia acestora, precum si sa permita, in procesul executiei bugetare, compararea veniturilor incasate cu cheltuielile efectuate, in contextul analizarii veniturilor pe surse de provenienta si a cheltuielilor pe destinatii. Pentru indeplinirea acestor cerinte la elaborarea si executia bugetului, trebuie respectate principiile bugetare, explicitate si in legea nr. 273/2006 si anume: universalitatii, transparentei si publicitatii, unitatii monetare, anualitatii, specializarii bugetare, echilibrului bugetar, solidaritatii, autonomiei locale financiare, proportionalitatii si principiul consultarii.

1.2. PRINCIPIILE BUGETARE

Conform legii finantelor publice, principiile generale bugetare se adapteaza la specificul fiecarui buget. Aplicarea lor difera de la tara la tara si de la o perioada la alta in cadrul aceluiasi stat, in functie de conditiile concrete ale economiei respective cat si de prioritatile si obiectivele politicii acestuia.

Principiul universalitatii presupune inscrierea in buget a sumelor globale ale veniturilor si cheltuielilor publice, chiar in conditiile in care realizarea veniturilor publice presupune efectuarea unor cheltuieli prealabile. Cu alte cuvinte, nu pot fi compensate veniturile bugetare cu cheltuielile aferente acestora. In buget veniturile trebuie sa figureze cu sumele lor brute, iar cheltuielile cu sumele lor totale, astfel incat sa se ofere posibilitatea puterii legislative (Parlamentul) sa cunoasca veniturile totale pe care statul urmeaza sa le incaseze precum si destinatia pe care acestea o vor primi.

Aplicarea stricta a acestui principiu conduce la elaborarea unui buget brut care permite analiza corelatiilor existente intre diferitele categorii de venituri si cheltuielile aferente lor.

In practica, cerintele acestui principiu nu sunt intotdeauna respectate astfel ca, in unele cazuri s-a trecut la elaborarea de bugete mixte, unde veniturile si cheltuielile unor institutii figureaza cu sumele lor totale, iar altele numai cu soldurile dintre veniturile posibile si cheltuielile aferente lor. Astfel de venituri si cheltuieli ce se pot inscrie in buget numai cu soldul pot fi urmatoarele:

- veniturile de la intreprinderi publice si subventiile catre acestea;

- varsamintele catre buget si subventiile primite de la acesta in cazul relatiilor bugetelor locale cu bugetul de stat;

- subventiile primite de unele institutii din sfera nemateriala, care realizeaza venituri pe care le retin pentru acoperirea unei parti din cheltuielile lor. ^:

Adoptarea solutiei bugetelor mixte evita, acolo unde este posibil, evidentierea unui rulaj artificial al veniturilor si cheltuielilor publice. De exemplu, unele institutii pot realiza venituri, chiar si exceptionale, care daca nu s-ar lua in considerare la elaborarea bugetului ar conduce la stabilirea unei subventii bugetare ce nu reflecta realitatea.

Universalitatea presupune unitate bugetara adica toate veniturile si cheltuielile bugetare sa fie inscrise intr-un singur document care sa reuneasca, printr-o prezentare clara, veniturile cu sursele lor de provenienta si cheltuielile cu destinatia lor. Unitatea bugetara are ca efect elaborarea unui buget unic care sintetizeaza ansamblul relatiilor financiare publice.

Se interzic retinerea si utilizarea de venituri in regim extrabugetar, precum si constituirea de fonduri publice locale in afara bugetelor locale, daca legea nu prevede altfel.

Ca si in cazul universalitatii, unitatea bugetara admite derogari, dictate de complexitatea relatiilor in cadrul economiei, precum si de unele evenimente ce apar in anumite conditii date. Astfel, pe langa bugetul general (ordinar), se mai intocmesc si alte bugete cum ar fi: bugete autonome, bugete extraordinare, bugete anexe si conturi speciale de trezorerie.

Bugetele autonome se intocmesc de catre colectivitati locale si de intreprinderi publice cu personalitate juridica si autonomie functionala.

Concret, intocmesc bugete autonome:

- unitatile administrativ-teritoriale (judete, orase, comune) pentru care autonomia bugetara este reala, fara ca ele sa aiba si o autonomie financiara deoarece veniturile proprii nu sunt suficiente acoperirii cheltuielilor, de aceea bugetele locale sunt corelate cu bugetul administratiei centrale de stat in masura in care primesc de la acesta subventii;

- intreprinderile publice cu caracter industrial sau comercial care realizeaza venituri ce le permit in mare masura acoperirea cheltuielilor aferente.

Bugetele extraordinare se intocmesc in situatii speciale cum sunt: crize
economice, calamitati naturale, razboaie etc. Veniturile inscrise in aceste
bugete provin din impozite special instituite, imprumuturi sau emisiune
monetara.

Bugetele anexe sunt bugete distincte de bugetul ordinar al statului, care se anexeaza la acesta si se voteaza separat de catre Parlament. Ele se elaboreaza pentru veniturile si cheltuielile unor institutii publice sau intreprinderi proprietate de stat care nu au in mod obligatoriu personalitate juridica. Bugetele anexe se coreleaza cu bugetul ordinar al statului, prin evidentierea soldului lor la partea de venituri (daca acestea sunt mai mari decat cheltuielile) sau ia partea de cheltuieli (in caz contrar) primind astfel subventii bugetare.

Conturile speciale de trezorerie evidentiaza incasari ce nu reprezinta propriu-zis venit bugetar si plati care nu au caracter definitiv. Legatura lor cu bugetul consta in aceea ca pentru soldurile debitoare ale acestora, bugetul ordinar realizeaza acoperirea.

In stransa legatura cu universalitatea si unitatea bugetara, functioneaza sintagma neafectarii veniturilor bugetare. Aceasta inseamna ca veniturile incasate la buget se despersonalizeaza, adica, veniturile in ansamblu, se utilizeaza pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Nu se admite ca un anumit venit bugetar sa fie folosit pentru acoperirea unei anumite cheltuieli. Si de la acest principiu exista abateri care sunt aceleasi cu cele de la principiul unitatii bugetare. Astfel, pentru finantarea anumitor activitati si servicii ale statului se scot in afara bugetului ordinar anumite venituri care fac obiectul unor bugete autonome, extraordinare, anexe sau conturilor speciale de trezorerie.

Principiul transparentei si publicitatii . Procesul bugetar este deschis si transparent, acesta realizandu-se prin:

- publicarea in presa locala, pe pagina de internet a institutiei publice, sau afisarea la sediul autoritatii administratiei publice locale respective a proiectului de buget local si a contului anual de executie a acestuia;

- dezbaterea publica a proiectului de buget local, cu prilejul aprobarii acestuia;

- prezentarea contului anual de executie a bugetului local in sedinta publica.

Acest principiul presupune ca dupa dezbatere si aprobare, bugetul si contul privind inchiderea exercitiului bugetar sa fie publicate in Monitorul Oficial sau in culegeri de legi. De asemenea datele inscrise in proiectul de buget sunt date publicitatii in presa, radio si televiziune.

Publicarea bugetului este o necesitate in conditiile participarii la relatiile economice, financiare si monetare internationale.

Principiul anualitatii bugetului se refera la perioada de timp pentru care se intocmeste si la perioada in care se incaseaza veniturile si se efectueaza cheltuielile. Ratiunile pentru care acest principiu functioneaza sunt de ordin politic si tehnic. Astfel, ratiunile politice se refera la eficienta controlului parlamentar asupra gestionarii bugetului, iar cele tehnice au in vedere gradul mai marc de realitate al previziunii anuale a veniturilor si cheltuielilor.

Conform principiului anualitatii, bugetul se elaboreaza pentru o perioada de 12 luni. Anul bugetar poate sa coincida sau nu cu anul calendaristic; la noi, ca si in Franta, Germania etc., anul bugetar coincide cu anul calendaristic. In S.U.A. insa anul bugetar se desfasoara pe perioada l octombrie-30 septembrie.

Referitor la perioada in care se executa bugetul, aceasta poate sa coincida sau nu cu perioada pentru care a fost aprobat, aceasta deoarece unele venituri se incaseaza, iar unele cheltuieli se efectueaza dupa expirarea anului bugetar. Problematica veniturilor neincasate si a cheltuielilor neefectuate se poate solutiona prin:

- sistemul de gestiune prin care, la sfarsitul anului bugetar, bugetul se incheie, iar contul de inchidere a exercitiului bugetar va cuprinde numai veniturile incasate si cheltuielile efectuate; veniturile neincasate urmeaza a figura in bugetul anului urmator, iar cheltuielile se vor inscrie in bugetul anului in care se vor efectua;

- sistemul de exercitiu prin care, executia bugetara se prelungeste pana la incasarea veniturilor prevazute si efectuarea cheltuielilor bugetare. Acest sistem prezinta inconvenientul functionarii paralele a doua bugete.

Principiul specializarii bugetare are in vedere inscrierea in buget si aprobarea de catre Parlament a veniturilor pe surse de provenienta si a creditelor bugetare pe categorii de cheltuieli. Credit bugetar inseamna suma inscrisa in buget si aprobata de Parlament, in limita careia se pot efectua plati in contul fiecarei cheltuieli. In vederea asigurarii cerintelor acestui principiu este necesar

ca veniturile si cheltuielile sa fie inscrise in buget dupa o schema unitara. Aceasta schema poarta denumirea de clasificatie bugetara si cuprinde gruparea veniturilor si cheltuielilor intr-o anumita ordine si pe baza unor criterii precis determinate.

Principiul unitatii monetare presupune ca toate operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala.

Principiul echilibrului bugetar presupune acoperirea integrala a cheltuielilor din veniturile ordinare ale bugetului. Echilibrul bugetar are in vedere elaborarea unor bugete balansate, precum si pastrarea echilibrului in perioada de executie a bugetului.

Acest principiu a fost, pana nu demult, considerat 'principiul de aur al gestiunii bugetare'. In prezent, insa, el nu mai figureaza ca principiu bugetar explicit in noua lege a finantelor publice din cauza practicii tot mai raspandite, de elaborare de bugete deficitare, ca urmare a cresterii mai rapide a cheltuielilor publice. Principalii determinanti ai acestei cresteri sunt: majorarea cheltuielilor cu aparatul de stat, cursa inarmarilor, cresterea cheltuielilor cu datoria publica etc.

In conditiile actuale, pe plan mondial, intocmirea de bugete deficitare capata tot mai multi adepti. Acestia propun renuntarea la echilibrarea anuala a bugetelor si trecerea la echilibrarea pe perioade mai lungi de timp, adica intocmirea de bugete plurianuale, ciclic echilibrate. Ei vad posibile trei metode de echilibrare si anume:

- constituirea unor fonduri de rezerva, pe seama incasarilor din impozite in perioadele de crestere economica, ce ar urma sa acopere deficitele inregistrate in perioadele mai slabe, din punct de vedere economic. Solutia este greu de aplicat intrucat nu se pot preciza cu exactitate perioadele de crestere si declin economic;

- constituirea fondului de egalizare, se poate face in perioadele de crestere economica, ce atrag de regula bugete excedentare. Excedentul inregistrat formeaza fondul de egalizare ce este destinat pentru rambursarea creditelor cu dobanzile aferente, contractate in perioadele de declin economic. Si aceasta solutie este dificil de aplicat in practica, deoarece, deficitul bugetar este un fenomen cronic, in timp ce excedentele bugetare apar din ce in ce mai rar, deci, practic nu exista sursa de formare a fondului de egalizare;

folosirea amortizarii alternative se refera la rambursarea masiva a ratelor datoriei publice in perioadele de crestere economica si la diminuarea sumelor sau chiar sistarea rambursarii acestora in perioadele de declin. Aceasta presupune obtinerea acordului creditorilor statului, ceea ce este greu de realizat mai ales in cazul datoriei publice externe.

Principiul solidaritatii[4] . Conform acestui principiu prin politicile bugetare locale se poate realiza ajutorarea unitatilor administrativ-teritoriale, precum si a persoanelor fizice aflate in situatii de extrema dificultate, prin alocarea de sume din fondul de rezerva bugetara constituit in bugetul local.

Din fondul de rezerva bugetara constituit in bugetul local consiliile locale, judetene sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot aproba acordarea de ajutoare catre unitatile administrativ-teritoriale aflate in situatii de extrema dificultate, la cererea publica a primarilor acestor unitati administrativ-teritoriale sau din proprie initiativa.

Principiul autonomiei locale financiare da dreptul unitatilor administrativ-teritoriale la resurse financiare suficiente, pe care autoritatile administratiei publice locale le pot utiliza in exercitarea atributiilor lor, pe baza si in limitele prevazute de lege.

Autoritatile administratiei publice locale au competenta stabilirii nivelurilor impozitelor si taxelor locale, in conditiile si in limitele prevazute de lege. Alocarea resurselor financiare pentru echilibrarea bugetelor locale nu trebuie sa afecteze aplicarea politicilor bugetare ale autoritatilor administratiei publice locale in domeniul lor de competenta.

Sumele defalcate cu destinatie speciala se utilizeaza de catre autoritatile administratiei publice locale in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Resursele financiare ale unitatilor administrativ-teritoriale trebuie sa fie proportionale cu responsabilitatile autoritatilor administratiei publice locale stabilite prin lege.

Principiul consultarii[5] presupune ca autoritatile administratiei publice locale, prin structurile asociative ale acestora trebuie sa fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat catre bugetele locale.

Principiul realitatii bugetare este unul implicit, el nu apare in legea finantelor publice, si are in vedere doua aspecte:

- inscrierea in buget a veniturilor bugetare posibile de realizat, deci cu un grad de certitudine cat mai mare si a cheltuielilor necesare perioadei bugetare, prioritare in conditiile perioadei date;

- modul de elaborare si executia bugetului sa aiba la baza date verificabile si usor de identificat.

1.3. ORGANIZAREA SISTEMULUI BUGETAR IN ROMANIA

1.3.1. Sfera de activitate si institutiile publice implicate

In Romania sistemul bugetar delimiteaza urmatoarele activitati:

- invatamantul;

- sanatatea;

- cultura si arta;

- justitia si autoritatea publica;

- protectia si refacerea mediului inconjurator;   

- asistenta si protectia sociala;

- activitati de importanta strategica cum sunt: transporturi si telecomunicatii, cercetarea stiintifica, chimia etc.

Institutiile publice care functioneaza in cadrul sistemului bugetar sunt,
conform legii nr.273/2006, urmatoarele:

- Presedintia Romaniei;

- Parlamentul

- Guvernul;

- ministerele;

- celelalte organe centrale si locale ale administratiei de stat;

- institutiile de stat de subordonare locala sau centrala, circumscrise sferelor de activitate prezentate mai sus.

Activitatea finantelor publice include elaborarea si executia bugetului, stabilirea si perceperea impozitelor, taxelor si a celorlalte venituri ale statului, urmarirea utilizarii mijloacelor financiare aflate la dispozitia institutiilor publice, controlul modului de folosire a mijloacelor materiale si banesti apartinand regiilor autonome, celorlalte institutii publice.

Organul de decizie in domeniul finantelor publice este Parlamentul. Acesta stabileste si aproba, prin lege, veniturile statului si normele de cheltuieli aferente institutiilor publice. Parlamentul examineaza si aproba anual bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale precum si contul general al executiei bugetului. Legea stabileste veniturile si cheltuielile bugetului pentru fiecare an, desfasurandu-le pe capitole si subcapitole si respectiv pe actiuni si articole de cheltuieli.

Guvernul, organul suprem al administratiei de stat, elaboreaza proiectele bugetului si al contului general anual de executie bugetara, supunandu-le aprobarii Parlamentului. De asemenea, Guvernul aproba si raspunde de realizarea prevederilor bugetare si exercita conducerea generala a activitatii executive in domeniul finantelor.

Ministerul Finantelor Publice are, in procesul bugetar[6], o gama larga de competente si responsabilitati ce se pot rezuma astfel:

- coordoneaza actiunile ce constituie responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar;

- dispune masuri de aplicare a politicii fiscal-bugetare;

- emite norme metodologice de elaborare a bugetelor, privind practicile de incasare a veniturilor, angajare, ordonantare, lichidare si plata a cheltuielilor, incheierea exercitiului, contabilizare si raportare;

- aproba clasificatiile bugetare si modificarile acestora;
- monitorizeaza executia bugetara;

- colaboreaza cu BNR la elaborarea balantei de plati externe, a reglementarilor in domeniul monetar si valutar;

- propune solutii de acoperire a deficitului sau utilizare a excedentului din contul curent al balantei de plati externe etc.

Ministerele si celelalte organe ale administratiei centrale de stat au compartimente specializate in domeniul financiar, care indeplinesc urmatoarele atributii:

- elaboreaza bugete de venituri si cheltuieli si urmaresc realizarea acestora;

- repartizeaza creditele bugetare organelor ierarhic inferioare;

- exercita controlul financiar asupra activitatii unitatilor subordonate si iau masuri pentru inlaturarea deficientelor constatate.

Organele locale ale administratiei de stat (consilii comunale, orasenesti, municipale etc,), realizeaza autonomia locala si au ca atributii urmatoarele:

- aproba anual bugetul local;

- stabilesc impozitele si taxele locale precum si taxele speciale pe termen limitat, in conditiile prevazute de lege;

- incurajeaza organizarea si desfasurarea activitatii agentilor economici in scopul cresterii veniturilor locale si al atragerii fortei de munca disponibile.

Institutiile publice de subordonare centrala sau locala intocmesc bugete de venituri si cheltuieli, urmaresc realizarea bugetelor aprobate de organele competente, indeplinirea obligatiilor fata de stat, utilizarea potrivit destinatiei a resurselor financiare primite de la stat etc.

1.3.2. Organizarea sistemului bugetar in Romania

Resursele financiare publice[7] se constituie si gestioneaza printr-un sistem
unitar de bugete format din:

- bugetul de stat;

- bugetul asigurarilor sociale de stat

- bugetele fondurilor speciale;

- bugetul trezoreriei statului;

- bugetele altor institutii publice cu caracter autonom;

- bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial dintr-unul din bugetele de mai sus;

- bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

- bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

- bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Bugetul de stat.

Concentrand partea principala a fondurilor bugetare aferente institutiilor centrale, bugetul de stat este discutat si aprobat de Parlament. Veniturile si cheltuielile inscrise in acest buget sunt grupate in ordinare si extraordinare, conform clasificatiei bugetare, cu specificarea naturii acestora.

Cheltuielile vor avea o destinatie precisa si limitata. Acoperirea cheltuielilor bugetare prin emisiune monetara sau prin finantare directa de catre banci. In situatii deosebite, aparute pe parcursul executiei bugetului, administratia de

stat, poate emite, prin intermediul Ministerului Finantelor Publice, bonuri de
tezaur si alte instrumente specifice.

Bonurile de tezaur sunt titluri de valoare care prezinta urmatoarele particularitati:

- sunt purtatoare de dobanda;

- au o durata de existenta de maxim 10 luni, putand fi emise pana cel mai tarziu in luna octombrie a anului financiar;

- rascumpararea se poate face cel mai tarziu in luna decembrie neputand depasi sfarsitul anului;

- valoarea totala a bonurilor emise nu poate depasi 8% din volumul total
v al cheltuielilor bugetului de stat aprobat.

In situatii exceptionale, prin legea bugetului se poate prevede, acoperirea temporara a cheltuielilor dintr-un imprumut nepurtator de dobanda, acordat de B.N.R. Valoarea acestui credit nu poate depasi 10% din totalul cheltuielilor bugetului aprobat pentru exercitiul in curs precum si dublul capitalului B.N.R. si al fondului de rezerva constituit, ci urmeaza a fi rambursat in maxim 6 luni de la acordare, pe seama veniturilor bugetare curente. Cand veniturile se dovedesc insuficiente, daca exista baza legala, se poate recurge la obtinerea unui imprumut de stat, pentru acoperirea creditului initial.

In stabilirea veniturilor bugetare, se respecta de obicei, urmatoarele reguli:

- nici un impozit, taxa sau alt venit de natura aceasta nu se vor putea inscrie in buget si deci nu se vor putea incasa daca nu au fost stabilite prin lege;

- prin legea bugetului se aproba anual structura, componenta si valoarea veniturilor statului;

- se interzice prin lege perceperea de contributii de orice natura, indiferent de motivatie, atata timp cat nu exista o fundamentare legala.

Creditele bugetare (limita maxima si destinatia prevazute in buget pentru o anumita cheltuiala) aprobate prin bugetul de stat pot fi utilizate la cererea ordonatorilor principali de credite, numai dupa deschiderea de credite sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise la trezoreria statului sau la unitati bancare daca in localitatea respectiva trezoreria nu are unitate operativa.

Prin compararea incasarilor de venituri realizate pana la inchiderea exercitiului bugetar, cu platile efectuate pana la aceeasi data, se stabileste excedentul sau deficitul bugetar. In caz de deficit Parlamentul hotaraste, la propunerea Guvernului, modalitatea de acoperire a acestuia si masurile ce trebuie luate pentru evitare repetarii acestei situatii.

In cazul inregistrarii unui excedent definitiv al bugetului de stat, acesta este folosit pentru diminuarea deficitelor anilor precedenti si acoperirea totala sau partiala a datoriei publice a statului.

In bugetul de stat se inscriu Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului si Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, ambele se utilizeaza pe baza hotararilor acestuia, pentru finantarea unor actiuni sau sarcini noi aparute pe parcursul anului, cu conditia sa existe prevederi exprese in acest sens.

Bugetul asigurarilor sociale de stat

Se elaboreaza si se aproba de catre Parlament, o data cu bugetul de stat, fiind insa o componenta distincta a sistemului bugetar. Bugetul asigurarilor de stat este planul financiar anual care reflecta constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor necesare ocrotirii pensionarilor, salariatilor si membrilor lor de familie.

Bugetul asigurarilor sociale de stat cuprinde:

- la partea de venituri, sunt inscrise venituri fiscale reprezentate de: contributiile pentru asigurarile sociale datorate de angajatori, contributiile pentru asigurari sociale datorate de salariati si personalul asimilat, contributii pentru asigurarile sociale datorate de alte persoane asigurate, contributii pentru asigurarile sociale datorate de persoanele aflate in somaj si venituri nefiscale sub forma contributiilor pentru biletele de tratament si odihna si respectiv incasari din alte surse;

- la partea de cheltuieli, principalele destinatii sunt: pensiile de asigurari sociale de stat, cheltuieli pentru cresterea copiilor pana la doi ani, tratament balnear si odihna, indemnizatii pentru concedii de maternitate si ingrijirea copilului, cheltuieli de capital, ajutoare pentru decese, proteze etc.

Bugetul asigurarilor sociale de stat se elaboreaza si executa de catre Ministerul Finantelor Publice dar un rol important il are Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei. Cheltuielile nu se pot inscrie in buget si nu se aproba fara stabilirea resurselor din care urmeaza sa fie efectuate ceea ce face ca acest buget se elaboreaza echilibrat

Bugetele locale

Prin bugete locale se inteleg bugetele unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica. Fiecare comuna, oras, municipiu, judet, intocmeste buget propriu, in conditii de autonomie. Din bugetele locale sunt finantate actiuni de interes local, conform prevederilor legii, ca de exemplu: actiuni social - culturale, sportive, de tineret, inclusiv ale cultelor, actiuni de interes local in beneficiul colectivitatii, cheltuieli de intretinere a administratiei publice locale precum si toata gama de cheltuieli cu destinatie speciala prevazuta in anexele legii finantelor publice locale. Bugetul primariei Cacica este prezentat in anexa nr.3.

Repartizarea veniturilor si cheltuielilor pe categorii de bugete locale se stabileste de catre organele alese la nivelul judetelor, respectiv ale municipiului Bucuresti, numai cand legea bugetului nu o face in mod expres.

Cand cheltuielile prevazute in bugetele proprii fiecarei structuri nu pot fi
acoperite din veniturile proprii, pentru echilibrarea bugetelor se pot aproba
transferuri din bugetul de stat.   

Daca in executia bugetelor locale[9] apare un deficit temporar, acesta poate fi acoperit, pana la incasarea veniturilor aprobate, din resursele aflate in contul general al trezoreriei statului.

In bugetele locale[10] sunt prevazute, in limita de 5% din valoarea cheltuielilor, fonduri de rezerva. Destinatia acestora este suplimentarea unor credite bugetare aferente unor actiuni neprevazute pentru anul bugetar respectiv. Fondurile de rezerva pot fi suplimentate pe parcursul anului, cu pana la 50% din valoarea initiala, pe seama creditelor bugetare ce nu mai sunt necesare. Nu pot fi astfel utilizate creditele bugetare disponibile provenite de la cheltuieli de personal si de capital.

Soldul anual excedentar, realizat la nivelul unui buget local are, conform legii, urmatoarea destinatie:

- rambursarea, dupa caz, a imprumuturilor contractate, ramase neachitate precum si plata dobanzilor si comisioanelor aferente;

constituirea fondului de rulment propriu, in limita a 5% din veniturile proprii. Acesta se pastreaza intr-un cont distinct, deschis la unitatile teritoriale ale trezoreriei statului si, poate fi utilizat temporar, pentru acoperirea unor deficite aparute ca urmare a nesincronizarii incasarii veniturilor cu efectuarea cheltuielilor.

Bugetele fondurilor speciale

Sunt planuri financiare separate de bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat, care reflecta constituirea si utilizarea fondurilor speciale, aprobate prin legi speciale. Proiectele acestor bugete se elaboreaza de catre Ministerul Finantelor Publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, raspunzatori cu gestionarea fondului respectiv.

In functie de evolutia economiei nationale, Guvernul analizeaza si propune Parlamentului renuntarea la unele dintre aceste fonduri sau, dimpotriva, constituirea altora noi. Elaborarea si executia bugetelor fondurilor speciale se fac potrivit legilor specifice fiecarui fond si legii finantelor publice.

Bugetul Trezoreriei statului

Cuprinde veniturile si cheltuielile ocazionate de directia specializata, a Ministerului Finantelor Publice in efectuarea de operatiuni in contul si in numele statului. Astfel, executia de casa a bugetelor ce cuprind resurse financiare publice se face prin unitatile trezoreriei statului sau prin unitati bancare daca in localitatea respectiva nu exista unitati operative ale acestei directii. Trezoreria statului si, dupa caz unitatile bancare asigura:

- incasarea veniturilor bugetare;

- efectuarea cheltuielilor, in limita creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate;
- incasarea veniturilor extrabugetare si a platilor dispuse din acestea;

- incasarea mijloacelor din fonduri speciale si efectuarea de cheltuieli pe seama lor, prin conturi distincte deschise pe institutii si categorii de resurse;

- gestionarea datoriei publice interne si externe;

- efectuarea altor operatiuni financiare in contul organelor administratiei publice centrale si locale.

Prin trezoreria statului se mai pot efectua plasamente financiare pe termen din disponibilitatile aflate in contul general al trezoreriei, precum si pastrarea disponibilitatilor reprezentand contravaloarea in lei a ajutoarelor externe nerambursabile, primite pe baza de acorduri guvernamentale.

Bugetele altor institutii publice

Orice institutie publica functioneaza pe baza unui buget propriu in care mijloacele banesti necesare pot proveni din:

- bugetul de stat sau din bugetele locale, integral, in functie de subordonare;

- venituri extrabugetare si alocatii acordate de la bugetul de stat sau bugetele locale, in functie de subordonare;   

- venituri extrabugetare integral;

- fonduri speciale, pentru anumite cheltuieli prevazute prin lege a se finanta din aceste fonduri.

Pe langa aceste surse de finantare, institutiile mai pot primi mijloace materiale si banesti de la persoane juridice si fizice, prin transmitere gratuita. Acestea se gestioneaza separat si trebuie sa respecte destinatia stabilita de transmitator (sponsor sau donator).

Soldurile anuale rezultate din executia bugetelor institutiilor integral autofinantate raman la dispozitia acestora, urmand a fi folosite, cu aceeasi destinatie, in anul urmator. Bugetele acestor institutii se prezinta ca anexa la bugetul centralizat al ordonatorului principal de credite in subordinea caruia ele functioneaza.

1.3.3. Clasificatia bugetara - cadrul unic de prezentare a veniturilor si cheltuielilor publice

Clasificatia bugetara este consecinta functionarii principiului specializarii bugetare. Ea reprezinta un instrument tehnic de sistematizare, urmarire si control al realizarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor. Pentru a-si atinge scopul ea trebuie sa fie simpla, concisa si clara. Clasificatia bugetara regrupeaza veniturile dupa natura si provenienta iar cheltuielile dupa natura si destinatie ceea ce face posibile:

- cunoasterea exacta a veniturilor si cheltuielilor statului;

- compararea in timp a evolutiei bugetului, ceea ce permite analiza in dinamica a veniturilor si cheltuielilor statului;

- exercitarea controlului asupra intregului proces de executie bugetara si asigurarea disciplinei financiare;

- organizarea contabilitatii bugetare, inlesnind inregistrarea si preluarea datelor.

Clasificatia bugetara este obligatorie atat in procesul intocmirii bugetului cat si in cel al executarii sale. Elaborarea ei de catre Ministerul Finantelor Publice, are in vedere trei criterii de grupare si anume:

- criteriul administrativ sau departamental, conform caruia veniturile si cheltuielile statului sunt grupate dupa institutiile care le incaseaza sau le

efectueaza. Acest criteriu este dublat, de regula, de alte criterii ce au la baza natura fiecarui element;

- criteriul economic, conform caruia sunt prezentate distinct categoriile de cheltuieli si venituri ca si operatiuni curente si operatiuni de capital;

- criteriul functional care grupeaza cheltuielile dupa interesele urmarite de stat, dupa sarcinile si obiectivele sale.

Structura clasificatiei bugetare[11], in vigoare in Romania, cuprinde la venituri - capitole si subcapitole - , iar la cheltuieli - parti, capitole, subcapitole titluri, articole si alineate.

Clasificatia bugetara imparte veniturile in venituri curente (ordinare) si venituri de capital (extraordinare).

Veniturile curente sunt veniturile care se incaseaza cu regularitate, constituind o sursa permanenta de mijloace banesti. In functie de modul de percepere ele pot fi:

- venituri fiscale, care reprezinta cea mai mare parte a veniturilor bugetare si care imbraca forma impozitelor directe (pe profit, pe salarii, pe dividende etc.) si indirecte (T.V.A., accize etc.)

- venituri nefiscale sub forma prelevarilor incasate in etapa reparatiei primare a produsului intern brut. Ele sunt legate de calitatea statului de proprietar si organizator al activitatii intregii sfere bugetare, in aceasta categorie intra: varsaminte din profitul net al regiilor autonome, varsaminte ale institutiilor publice, taxe pentru brevete si inventii, taxe consulare, amenzi, sume din valorificarea bunurilor confiscate, etc.

Veniturile de capital sunt surse la care statul apeleaza in situatia in care veniturile curente sunt insuficiente. In aceasta categorie intra: lichidarea participatiilor din strainatate, sume din valorificarea bunurilor apartinand statului etc.

In clasificatia bugetara, cheltuielile se clasifica dupa criteriul functional si economic.

Criteriul functional are in vedere separarea cheltuielilor pe domenii de activitate in care statul are implicatii majore. Clasificatia functionala in vigoare pentru exercitiul bugetar 2006 cuprinde urmatoarele:

- servicii publice generale;

- aparare, ordine publica si siguranta nationala;

- cheltuieli social-culturale: invatamant, sanatate, cultura, religie, asistenta . sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii;

- activitati economice unde intra cheltuieli privind societatile comerciale ele interes national din domeniile industriei, agriculturii si silviculturii, transporturilor si telecomunicatiilor:

alte actiuni;

transferuri;

imprumuturi acordate;

plati de dobanzi si alte cheltuieli;

rambursari de imprumuturi;

fonduri de rezerva;

excedent/deficit.

Clasificatia economica imparte cheltuielile dupa natura lor, ca si veniturile in:

- cheltuieli curente (ordinare) care se efectueaza in mod constant la orice institutie publica. In aceasta categorie intra cheltuielile de personal, cheltuielile materiale, serviciile etc.;

- cheltuielile de capital (extraordinare) sunt cele care se efectueaza in anumite perioade si se refera, in principal la investitiile institutiilor, cele ale regiilor autonome si ale societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat.

Pe langa cele doua categorii mari de cheltuieli, clasificatia economica cuprinde un titlu distinct referitor la operatii financiare, adica diverse imprumuturi pentru redresare financiara sau finantarea unor obiective aprobate prin conventii bilaterale sau acorduri interguvernamentale. Clasificatia economica[12] in vigoare este prezentata in tabelul nr. l

CLASIFICATIE BUGETARA ECONOMICA

Tabel nr. 1
TITLU ARTICOL ALINIAT DENUMIREA INDICATORILOR

A. CHELTUIELI CURENTE

TITLUL l. CHELTUIELI DE     PERSONAL
10 Cheltuieli cu salariile
10.01 Fond aferent salariilor de baza
10.02 Salarii de merit

10.03 Indemnizatie de conducere

10.04 Spor de vechime

Sporuri pentru conditii de munca

10.06 Alte sporuri

10.07 Ore suplimentare

10.08 Fond de premii

10.09 Prima de vacanta

10.10 Fond pentru posturi ocupate prin cumul

10.11 Fond aferent platii cu ora

10.12 Fond pentru conventii civile

10.13 Indemnizatii platite unor persoane din afara
unitatii

10.14 Alte drepturi salariale

11 Contributii pentru asigurari sociale de stat
12 Contributii pentru asigurarile de somaj

13 Contributii pentru asigurarile sociale de
sanatate

14 Deplasari, detasari, transferari
14.01 Deplasari, detasari, transferi in tara
14.02 Deplasari in strainatate
15 Tichete de masa

16 Contributii pentru asigurarile de accidente de munca si boli profesionale

TITLUL II. CHELTUIELI MATERIALE SI SERVICII

21 Drepturi cu caracter social

21.01 Rechizite scolare

21.02 Transport elevi, studenti, someri, asistati, bolnavi, invalizi si insotitori lor

21.03 Drepturi pentru elevi si studenti pe perioada concursurilor si campionatelor

21.04 Drepturi pentru donatorii de sange

21.05 Alte drepturi stabilite de dispozitiile legale

22 Hrana

22.01 Hrana pentru oameni

22.02 Hrana pentru animale

23 Medicamente si materiale sanitare

23.01 Medicamente

23.02 Materiale sanitare

23.03 Reactivi

24 Cheltuieli pentru intretinere si gospodarie

24.01 Incalzit

24.02 Iluminat si forta motrica

24.03 Apa, canal, salubritate

24.04 Posta, telefon, telex, radio, televizor, telefax

24.05 Furnituri de birou

24.06 Materiale pentru curatenie

24.07 Alte materiale si prestari servicii

25 Materiale si prestari de servicii cu caracter functional

25.01 Materiale pentru laborator

25.02 Materiale pentru anatomia patologica

25.03 Materiale pentru radiologie

25.04 Materiale pentru medicina nucleara

25.05 Materiale pentru ecografie

25.06 Materiale pentru endoscopie

25.07 Materiale pentru explorari functionale (EKG,
probe respiratorii etc.)

25.08 Piese de schimb si repararea curenta a echipamentelor

25.09 Alte materiale si prestari de servicii cu caracter
functional

26 Obiecte de inventar de mica valoare sau scurta durata si echipament

26.01 Lenjerie si accesorii de pat

26.02 Echipament

26.03 Alte obiecte de inventar de mica valoare sau scurta durata

27 Reparatii curente

28 Reparatii capitale

29 Carti si publicatii

Alte cheltuieli rcus

30.01 Calificarea, perfectionarea si specializarea

profesionala a salariatilor

30.02 Protocol

30.03 Protectia muncii

30.04 Transmiterea drepturilor fe

30.07 Alte cheltuieli autorizate prin dispozitii legale

31 Manuale

32 Fondul Presedintelui

33 Fondul Primului Ministru

TITLUL III: SUBVENTII

35 Subventii

35.01 Subventii de la buget pentru institutii publice

35.02 Subventii pe produse si activitati

35.03 Subventii pentru acoperirea diferentelor de pret

si tarif

35.04 Subventii pentru transportul feroviar public de

calatori

35.05 Subventii pentru transportul de calatori cu

metroul

TITLUL IV. PRIME

Prime acordate producatorilor agricoli

TITLUL V. TRANSFERURI

39 Transferuri consolidabile

39.01 Transferuri din bugetul de stat catre bugetele locale pentru dezvoltarea sistemului energetic

39.02 Transferuri din bugetul de stat catre bugetele

locale pentru drumuri judetene, comunale si
pentru strazile care se vor amenaja in
perimetrele destinate constructiilor de cvartale
locuinte noi in localitati rurale si urbane

39.03 Transferuri din bugetul de stat catre bugetele pentru investitii finantate partial din

imprumuturi externe

39.07 Transferuri din bugetul de stat catre bugetele locale pentru drepturile acordate persoanelor cu handicap

39.08 Transferul reprezentand cota-parte din tarifele de utilizare a spectrului

39.1 0 Transferuri din bugetul de stat catre bugetul

fondului de asigurari speciale de sanatate,

reprezentand contributia datorata de

persoanele care satisfac serviciul militar in

termen

39.1l Transferuri din bugetul de stat catre bugetul fondului de asigurari speciale de sanatate,

reprezentand contributia datorata de persoanele care executa o pedeapsa privativa de libertate sau arest preventiv

39.14 Program privind pietruirea drumurilor comunale si alimentarea cu apa a satelor

39.15 Transferuri sin bugetul pentru accidente de munca si boli profesionale catre bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate

39.17 Transferuri din bugetul asigurarilor sociale de stat catre bugetul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate reprezentand contributiile persoanelor aflate in concediu medical pentru sarcina si lehuzie sau concediu medical pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani

39.19 Transferuri de la bugetul de stat catre

bugetele locale pentru constructii de locuinte si sali de sport

39.20 Transferuri de la bugetul de stat catre bugetele locale pentru finantarea elaborarii si/sau actualizarii planurilor urbanistice generale si a regulamentelor locale de urbanism

39.22 Transferuri din bugetul asigurarilor pentru

somaj catre bugetul asigurarilor sociale de stat

39 24 Transferuri catre bugetele locale pentru aeroporturi de interes local

39.25 Transferuri din bugetul de stat catre bugetele

locale pentru retehnologizarea centralelor termice si electrice de termoficare

39.26 Transferuri din bugetul asigurarilor sociale

pentru somaj catre bugetul asigurarilor sociale de stat

39.27 Transferuri din bugetul asigurarilor pentru

somaj catre bugetele locale pentru finantarea programelor pentru ocuparea temporara a fortei de munca

39.28 Transferuri de la bugetul de stat catre bugetele locale pentru finantarea studiilor de fezabilitate aferente proiectelor SAPARD

39.29 Transferuri din bugetul de stat catre bugetul asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale

39.30 Transferuri din bugetul asigurarilor de somaj

catre bugetul asigurarilor pentru accidente de

munca si boli profesionale

39.31 Transferuri din bugetul de stat catre bugetele locale din Fondul de interventie

40 Transferuri neconsolidabile

40.01 Locuinte

40.02 Burse

40.03 Alocatii si alte ajutoare pentru copii

40.04 Pensii si ajutoare IOVR, militari si alte persoane

40.05 Pensii de asigurari sociale

40.06 Servicii sociale

40.07 Indemnizatia de somaj

40.08 Ajutoare sociale

40.09 Alte ajutoare, alocatii si indemnizatii

40.11 Contributii si cotizatii la organismele internationale

Diferenta de dobanzi aferenta creditelor bancare subventionata potrivit dispozitiilor

egale

40.15 Plati compensatorii

40.16 Plan national de cercetare-dezvoltare si inovare

40.17 Alocatia familiala complementara

40.18 Transferuri aferente restructurarii industriei de aparare

40.19 Alocatia suplimentara pentru familiile cu copii

40.21 Plati efectuate in cadrul programelor de dezvoltare

40.22 Cheltuieli pentru sustinerea programelor
tehnice de conservare sau de inchidere a
minelor

40.23 Protectia sociala ce se acorda pentru unele activitati din sectorul minier

40.24 Plan sectorial

40.25 Alocatia de sustinere pentru familiile monoparentale

40.26 Transferuri aferente Fondului National de Preaderare

40.27 Transferuri aferente Fondului Roman de Dezvoltare Sociala

40.28 Executarea silita a creantelor bugetare

40.29 Despagubiri civile, precum si cheltuieli judiciare si extrajudiciare derivate din actiuni in reprezentarea intereselor statului, potrivit dispozitiilor legale

40.30 Onorariile pentru expertizele contabile dispuse in cadrul procesului penal

40.31 Transferuri pentru finantarea patrimoniului
genetic al animalelor

40.32 Sprijinirea organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, altele decat cele care primesc subventii de la bugetul de stat potrivit

legii

40.33 Proiecte de comunicare, informare publica si
promovarea imaginii si intereselor romanesti
peste hotare

40.34 Sprijinirea activitatii romanilor de pretutindeni si a organizatiilor reprezentative ale acestora

40.35 Finantarea partidelor politice

40.36 Finantarea actiunilor cu caracter stiintific si social-cultural

40.37 Finantarea unor programe si proiecte

interetnice si combaterea intolerantei

40.38 Finantarea ansamblului "Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei Sighet'

40.39 Comenzi de stat pentru carti si publicatii

40.40 Sprijin financiar pentru producerea si distribuirea filmelor

40.41 Asociatii si fundatii

40.42 Alocatiile de incredintare si plasament familial

40.43 Ajutor anual pentru veteranii de razboi

40.44 Programe pentru sanatate

40.45 Programe pentru tineret

40.46 Sprijin financiar pentru activitatea

Comitetului Olimpic Roman

40.47 Cadastru imobiliar

40.48 Meteorologie si hidrologie

40.49 Prevenirea si combaterea inundatiilor si ingheturilor

40.50 Cheltuieli pentru valorificarea cenusilor de pirita

40.51 Cooperarea economica internationala

40.53 Sprijinirea producatorilor agricoli

40.54 Cabaline din patrimoniul genetic national

Programe cu finantare rambursabila

40.56 Transferuri pentru drumuri, cai ferate, aviatie si

navigatie

40.57 Transferuri pentru finantarea de baza a invatamantului superior

40.58 Transferuri pentru constituirea fondului de garantare a creditelor bancare acordate studentilor

40.59 Transferuri pentru cercetare-dezvoltare (granturi)

40.60 Transferuri pentru actiuni de sanatate

40. 61 Sustinerea cultelor

40.62 Stimularea exporturilor

40.63 Despagubiri acordate producatorilor agricoli in caz de calamitati naturale in agricultura

40.64 Fond la dispozitia primului-ministru pentru sprijinirea comunitatilor romanesti de pretutindeni

40.66 Contributia statului la salarizarea personalului de cult

40.68 Programe de protectie sociala si integrare

socioprofesionala a persoanelor cu handicap

40.69 Completarea primelor de asigurare

40.70 Sustinerea sistemului de protectie a copilului

40.71 Indemnizatie de merit

40.75 Contributia statului, care se aloca Patriarhiei

Romane, pentru sprijinirea asezamintelor Bisericii Ortodoxe Romane din afara granitelor

40.76 Varsaminte la fondul de risc pentru garantiile de stat pentru imprumuturile externe

40.77 Varsaminte la trezoreria statului din valorificarea activelor statului

40.80 Alte transferuri

40.81 Fond de garantare a imprumuturilor acordate intreprinderilor mici si mijlocii

40.82 Transferuri pentru actiuni de ecologizare

40.83 Transferuri catre Consiliul National de Formare Personala a Adultilor

40.84 Finantarea ansamblului "Memorialului

revolutiei - Decembrie 1989' din municipiul Timisoara

40.86 Programul de realizare a sistemului national de antigrindina

40.87 Sume destinate finantarii programelor sportive realizate de structurile sportive de drept privat

40.88 Transferuri catre Consiliul National al Persoanelor Varstnice

40.89 Transferuri pentru sprijinirea proprietarilor de paduri

40.90 Ajutor pentru incalzirea locuintei

40.91 Renta viagera

40.93 Programe comunitare

40.94 Programe cu finantare nerambursabila 40.95 Programe ISPA

40.96 Programe SAPARD 40.98 Sprijinirea infiintarii de noi intreprinderi si

sustinerea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii

49 TITLUL VI. DOBANZI

50 Dobanzi aferente datoriei publice

50.01 Dobanzi aferente datoriei publice interne

50.02 Dobanzi, comisioane si alte costuri aferente

datoriei publice externe

50.03 Cheltuieli ocazionate de emisiunea si plasarea

titlurilor de stat si de riscurile garantiilor date de

stat in conditiile legi

50.04 Diferente de curs aferente datoriei publice

Externe 50.05 Diferente de curs aferente datoriei publice
interne

51 Plati de dobanzi

69 B. CHELTUIELI DE CAPITAL

TITLUL VII. CHELTUIELI DE CAPITAL

Stocuri pentru rezerve materiale nationale si

de mobilizare

72 Investitii ale institutiilor publice

Investitii ale regiilor autonome, societatilor si companiilor nationale si societatilor comerciale
cu capital majoritar de stat

74 Investitii ale institutiilor publice si activitatilor

autofinantate

77 Rate aferente achizitiilor in leasing

78 C. OPERATIUNIN FINANCIARE

79 TITLUL VIII. IMPRUMUTURI ACORDATE

Imprumuturi

80.02 Imprumuturi acordate pentru finalizarea unor

obiective aprobate prin conventii bilaterale si

acorduri interguvernamentale

80.03 Imprumuturi din bugetul asigurarilor pentru

somaj

80.05 Imprumuturi acordate persoanelor care beneficiaza de statutul de refugiat si sunt
lipsite de mijloace de existenta

80.12 Imprumuturi acordate de agentiile

guvernamentale si administrate prin agentii

de credit

80.13 Microcredite acordate persoanelor fizice care

desfasoara activitati pe cont propriu

aducatoare de venituri, in vederea intretinerii

materiale

80.14 Imprumuturi acordate pentru protejarea

monumentelor istorice

84 TITLUL IX. RAMBURSARI DE CREDITE,

PLATI DE DOBANZI Sl COMISIOANE LA

CREDITE

85 Rambursari de credite externe si plati de

dobanzi si comisioane la creditele externe contractate de ordonatorii de credite .

85.01 Rambursari de credite externe

85.02 Plati de dobanzi si comisioane

88 Rambursari de credite interne si plati de

dobanzi si comisioane

88.01 Rambursari de credite interne

88.02 Plati de dobanzi si comisioane

1.3.4. Ordonatorii de credite - rol si responsabilitati

Ordonatorii de credite[13] sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica conform Legii nr. 273/2006, in functie de rolul pe care il au pe linia finantarii bugetare, ordonatorii de credite sunt:

- ordonatori principali in persoanele conducatorilor institutiilor publice cu personalitate juridica, carora li se aproba finantare pentru institutiile din subordine si pentru cheltuielile proprii conform bugetelor aprobate in conditiile legii. Ordonatorii principali repartizeaza credite bugetare institutiilor ierarhic inferioare, pot modifica bugetele acestora si aproba

efectuarea de cheltuieli in limita si destinatia aprobate prin bugetul propriu. Pentru bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale ordonatorii principali sunt ministrii si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale. Pentru bugetele locale, ordonatori principali sunt presedintii consiliilor judetene, primarul general al municipiului Bucuresti si primarii celorlalte unitati administrativ - teritoriale ;

- ordonatori secundari sunt conducatorii institutiilor publice, cu personalitate juridica, aflate in subordinea ordonatorilor principali. Ei au rolul de a repartiza credite bugetare aprobate unor institutii din subordine, ai caror conducatori au calitatea de ordonatori tertiari si de a utiliza creditele bugetare deschise pentru cheltuieli proprii;

ordonatori tertiari sunt conducatori de institutii publice, cu personalitate juridica, ce utilizeaza creditele bugetare primite conform bugetelor proprii.

Conform legii 273/2006, ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate, dupa retinerea a 10% din valoarea lor cu scopul asigurarii unei executii bugetare prudentiale. Prevederea legala nu afecteaza cheltuielile de personal si pe cele ce decurg din obligatii internationale. Retinerea de 10% se acorda in semestrul al doilea al exercitiului bugetar dupa ce Guvernul a examinat executia bugetara a primului semestru.

Toti ordonatorii raspund, potrivit legii finantelor publice, de:

angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate si aprobate;

realizarea veniturilor;

angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza unei bune gestiuni financiare;

integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc;

organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea in termen a situatiilor financiare asupra patrimoniului aflat in administrare si executiei bugetare;

organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice;

organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor corespunzatori;

organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.

Ordonatorii principali de credite isi pot delega calitatea inlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane imputernicite in acest scop.
Delegarea poate fi:    - generala, cand delegatul are competenta deplina;

- speciala, cand delegatul poate indeplini numai anumite operatiuni. Din punct de vedere al duratei, delegarea poate fi:

- temporara;

- pe durata nedeterminata

Delegarea poate fi oricand revocata, fapt ce se comunica Ministerului Finantelor Publice si B.N.R. daca este cazul unei institutii care deruleaza tranzactii printr-o banca agreata. Ordonatorii principali si secundari pot refuza aprobarea deschiderii de noi credite bugetare subordonatilor lor, atunci cand constata incalcari ale disciplinei financiare si bugetare: efectuarea de cheltuieli inaintea alocarii sumelor, schimbarea destinatiei sumelor primite, netinerea evidentei bugetare la zi etc.

1.4. CONTROLUL IN INSTITUTIILE PUBLICE

Controlul financiar in in institutiile publice se exercita asupra tuturor operatiunilor care afecteaza fondurile publice locale si /sau patrimoniul public si privat si sunt exercitate conform reglementarilor legale in domeniu. Angajarea, lichidarea, si ordonantarea cheltuielilor din fondurile publice locale se aproba de ordonatorul de credite , iar plata acestora se efectueaza de catre contabil, cu exceptiile prevazute de lege.

Angajarea si ordonantarea cheltuielilor se efectueaza numai cu viza prealabila control financiar preventiv propriu, potrivit dispozitiilor legale. Formarea si utilizarea fondurilor publice locale si contul de executie al bugetelor locale sunt supuse controlului Curtii de Conturi, potrivit legii.

In institutiile publice, controlul privind utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public, este reglementat de Ordonanta Guvernului nr.119/31.08.1999 privind auditul intern si controlul financiar preventiv[14], aprobata prin Legea nr. 301/2002. , Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 522/16.04.2003, pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului preventiv si Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 912/2004 pentru modificarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv aprobate prin Ordinul nr. 522/2003 , Legea 672/2002 privind auditul public intern. Conform actelor normative mentionate, controlul in institutiile publice imbraca 3 forme:

Controlul intern;

Controlul financiar preventiv.

Auditul public intern;

1.4.1. Controlul intern

"Control intern cuprinde ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale, in vederea asigurarii administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace."[18]

Controlul intern reprezinta ansamblul masurilor intreprinse la nivelul unei institutii publice cu privire la structurile organizatorice, metodele, procedurile si sistemele de control si de evaluare, instituite in scopul:

a)      realizarii atributiilor la un inalt nivel calitativ si indeplinirii cu regularitate, in mod economic, eficace si eficient a politicilor adop­tate;

b)      respectarii legalitatii si a dispozitiilor conducerii;

c)      protejarii activelor si a resurselor;

d)      efectuarii si mentinerii de inregistrari contabile corecte si complete;

e)      furnizarii la timp de informatii corecte si complete pentru funda­mentarea deciziilor conducerii.

Conducatorul institutiei publice trebuie sa asigure elaborarea, apro­barea, aplicarea si perfectionarea structurilor organizatorice, reglementarilor metodologice, procedurilor si criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerintele generale si specifice ale controlului intern.

Persoanele care gestioneaza fonduri publice sau patrimoniul public au obligatia sa realizeze o buna gestiune financiara prin asigurarea lega­litatii, regularitatii, economicitatii, eficacitatii si eficientei in utilizarea fondurilor publice si in administrarea patrimoniului public.

Auditul public intern, definire, rol si obiective

Auditul public intern, potrivit Legii 672/2002 , este o activitate functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice; ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare.

Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate de institutia publica sau care sunt in responsabilitatea acesteia, inclusiv asupra activitatii institutiilor subordonate.

Sfera auditului public intern cuprinde:

- activitatile financiare sau cu implicatiile financiare desfasurate de entitatea publica din momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa;

- constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de creante, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

- administrarea domeniului public, precum si vanzarea, gajarea, concesionarea si inchirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;

- sistemele de management financiar si control, inclusiv contabilitatea si sistemele informatice aferente;

Organizarea auditului public intern. Auditul public intern se organizeaza distinct in cadrul fiecarei institutii publice, sub forma unui compartiment specializat format din una sau mai multe persoane, care nu trebuie sa fie implicate in activitatile pe care le auditeaza.

Compartimentul de audit intern poate fi format din auditori interni pe probleme de audit intern si revizori contabili de gestiune pentru problemele controlului financiar de gestiune, ale caror rapoarte, procese-verbale si actiuni vor fi auditate de primii. Controlorii financiari de gestiune sunt subordonati tot directorului institutiei.

Organizarea auditului public intern, trebuie sa tina cont de urmatoarele obiective:

- asigurarea obiectiva si consilierea, destinate sa imbunatateasca sistemele si activitatile entitatii publice;

- sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrarii.

Tipurile de audit sunt urmatoarele :

a)auditul de sistem - care reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic, eficace si eficient, pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora;

b)auditul performantei - care examineaza daca criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si apreciaza daca rezultatele sunt, conforme cu obiectivele;

c)auditul de regularitate - care reprezinta examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectarii ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice, care le sunt aplicate;

Activitatile auditate de catre compartimentul de audit public intern, (cel putin o data la 3 ani)

angajamente bugetare si legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plata, inclusiv din fondurile comunitare;

platile asumate prin angajamente bugetare si legale, inclusiv din fondurile comunitare;

vanzarea, gajarea, concesionare sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unitatilor administratv-teritoriale;

concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unitatilor administrative-teritoriale;

constituirea veniturilor publice, respective modul de autorizare si stabilire a titlurilor de creante, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

alocarea creditelor bugetare;

sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;

sistemul de luare al deciziilor;

sistemele de conducere si control, precum si riscurile asociate unor astfel de sisteme;

sistemele informatice;

Proiectul planului de audit public intern se elaboreaza de catre compartimentul de audit public intern si se aproba de catre conducatorul institutiei (ordonatorul de credite).

Auditorii interni sunt functionari publici selectati si au drepturi, obligatii si incompatibilitati prevazute de statutul functionarilor publici. Numirea si revocarea lor se face de catre conducatorul institutiei (ordonatorul de credite) cu avizul conducatorului compartimentului de audit public intern.

Auditorii interni au acces la toate datele si informatiile pe care le considera relevante pentru scopul si obiectivele vizate, iar personalul de executie implicat in activitatea auditata are obligatia sa ofere documentele solicitate si tot sprijinul necesar desfasurarii in bune conditii a auditului intern.

Atributiile compartimentului de audit public intern sunt urmatoarele:[20]

a)      certificarea periodica, insotita de raportul de certificare, a bilantului contabil si a contului de executie bugetara ale institutiei publice, prin verificarea legalitatii, realitatii si exactitatii evidentelor contabile si ale actelor financiare si de gestiune; aceasta activitate se face numai dupa aprobarea de catre conducatorul institutiei bilantului contabil si publice a contului de executie bugetara;

b)      examinarea sistemului contabil si a fiabilitatii acestuia, ca principal instrument de cunoastere, gestiune si control patrimonial si al rezultatelor obtinute;

c)      examinarea legalitatii, regularitatii si conformitatii operatiunilor, identificarea erorilor, risipei, gestiunii defectuoase si a fraudelor precum si a masurilor propuse pentru remedierea acestor deficiente si sanctionare a celor vinovati;

d)      supravegherea regularitatii sistemelor de fundamentare a deciziei, planificare, programare, organizare, coordonare, urmarire si control al indeplinirii deciziilor;

e)      identificarea slabiciunilor sistemului de conducere si de control si propunerea de masuri pentru corectarea acestora.

Raspunderile auditorilor

- sa isi indeplineasca atributiunile in mod obiectiv si independent;

- pentru actiunile lor, intreprinse cu buna credinta in exercitiul atributiilor si in limita acestora, auditorii interni nu pot fi sanctionati sau trecuti in alta functie;

- auditorii nu vor divulga nici un fel de date ,fapte sau situatii pe care le-au constatat in cursul ori in legatura cu indeplinirea misiunilor de audit public intern;

- auditorii interni sunt responsabili de protectia documentelor referitoare la auditul public intern desfasurat la o institutie publica.;

- nu raspund de masurile pe care le iau conducatorii (ordonatorii de credite) in baza recomandarilor prezentate in rapoartele de audit;

- raspund de respectarea prevederilor codului de conduita etica a auditorului intern;

- sunt obligati sa se perfectioneze profesional in permanenta;

In conformitate cu Ordonanta de urgenta privind finantele publice locale art.20,[21] auditul public intern se exercita asupra tuturor operatiunilor care afecteaza fonduri publice.

Un auditor intern trebuie sa fie independent si ar trebui sa se raporteze celui mai inalt nivel al organizatiei, autoritate care numeste auditorul intern.. Auditorul intern nu trebuie sa participe la operatiunile zilnice si este permis sa efectueze numai sarcini specifice functiei de audit intern.

Munca auditorului intern este intotdeauna 'ex post' opusa muncii controlorului financiar care in mod normal este un control 'ex ante'.

Auditorul intern este liber sa isi planifice munca. Planul anual de audit trebuie in mod normal prezentat sau discutat cu conducerea organizatiei dar este dreptul si raspunderea auditorului intern de a elabora acest plan anual de audit.

Cele descoperite si recomandarile auditorului intern trebuie discutate cu conducerea organizatiei/unitatii auditate, care ar trebui sa aiba posibilitatea de a face comentarii inainte de depunerea raportul de audit la cel mai inalt nivel de management din organizatie.

Auditorul intern trebuie in mod normal sa imparta documentele cu auditorii externi care vor avea acces la rapoartele interne de audit.

Inainte de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana conceptul de audit intern trebuie sa fie in conformitate cu cerintele Uniunii Europene privind auditul intern si cu Standardele Internationale de Audit.

Reglementari ale activitatii compartimentului de audit public intern[22]

Compartimentul de audit public intern elaboreaza norme specifice entitatii publice in care isi desfasoara activitatea, cu avizul U.C.A.A.P.I sau cu avizul organului ierarhic imediat superior.

Organul ierarhic imediat superior poate decide elaborarea de norme proprii pentru fiecare unitate subordonata, daca specificul activitatii acestora o impune;

Nu elaboreaza norme proprii urmatoarele institutii publice:

- institutiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entitati publice;

- institutii subordonate pentru care institutia publica de la nivel ierarhic imediat superior a decis organizarea de compartiment de audit intern fara elaborare de norme proprii;

- institutii publice pentru care institutia publica de la nivelul imediat superior a decis neinfiintarea compartimentului de audit public intern;

1.4.3. Controlul financiar preventiv

Controlul financiar preventiv propriu[23] se exercita de catre contabilul sef prin viza de control financiar preventiv propriu, in functie de volumul si de complexitatea activitatii, contabilul sef poate imputernici, cu aprobarea ordonatorului de credite, si alte persoane din subordine ca sa exercite controlul financiar preventiv propriu.

Viza de control financiar preventiv propriu se exercita prin semnatura persoanei imputernicite in acest sens sau a inlocuitorului desemnat, precum si prin aplicarea sigiliului personal.

Persoanele in drept sa exercite controlul financiar preventiv propriu raspund solidar pentru legalitatea, regularitatea si incadrarea in limitele angajamentelor bugetare aprobate, in ceea ce priveste operatiunile pentru care au acordat viza de control financiar preventiv propriu.

Obtinerea vizei de control financiar preventiv propriu pe documente care cuprind date nereale si/sau care se dovedesc ulterior nelegale nu ii exonereaza de raspundere pe sefii compartimentelor de specialitate care le-au intocmit.

In situatia refuzului de viza de control financiar preventiv propriu, ordonatorul de credite poate dispune, pe propria raspundere, angajarea si efectuarea cheltuielilor respective, in acest caz, contabilul sef are obligatia de a informa in scris serviciile publice descentralizate ale Ministerului Finantelor Publice la nivelul judetului (municipiului Bucuresti) si dupa caz, organul ierarhic superior al institutiei publice.

In toate cazurile contabilul sef sau persoana imputernicita va motiva in scris refuzul la viza de control financiar preventiv propriu a operatiunii prin completarea unui model adecvat situatiei in care se afla.

Controlul financiar preventiv delegat se organizeaza si se exercita de catre Ministerul Finantelor Publice prin controlori delegati.

Controlorul delegat este functionarul public al Ministerului Finantelor Publice, care exercita atributii de control financiar preventiv delegat, in mod independent.

Ministrul Finantelor Publice numeste, pentru fiecare institutie publica in care se exercita functia de controlor principal de credite al bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat sau al bugetului oricarui fond special, unul sau mai multi controlori delegati, in functie de volumul si de complexitatea activitatii institutiei publice respective.

Prin norme metodologice aprobate de ministrul finantelor se stabilesc:

tipurile de operatiuni ale ordonatorilor de credite ale caror proiecte se supun controlului financiar preventiv delegat;

limitele valorice peste care se efectueaza controlul financiar preventiv delegat, pe tipuri de operatiuni;

documentele justificative care trebuie sa insoteasca diferitele tipuri de operatiuni;

modul in care trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat pentru fiecare tip de operatiune.

Controlorii delegati exercita viza de control financiar preventiv delegat asupra proiectelor de operatiuni vizate in prealabil de catre controlul financiar preventiv propriu al institutiei publice respective.

Controlorii delegati isi desfasoara activitatea la sediul institutiilor publice la care au fost numiti. Operatiunile care fac obiectul controlului financiar preventiv delegat se supun aprobarii ordonatorului principal de credite numai insotite de viza de control financiar preventiv delegat.

Viza de control financiar preventiv delegat se acorda sau se refuza in scris, pe formular tipizat si trebuie sa poarte viza si sigiliul personal al controlorului delegat competent.

Regimul refuzului de viza difera in functie de nivelul institutiei publice si de supunerea sau nu la viza de control financiar preventiv delegat a operatiunii.

Pentru operatiunile care se supun si controlului preventiv delegat al Ministerului Finantelor Publice, refuzul de viza pentru controlul financiar preventiv propriu face ca proiectul de operatiune sa nu poata fi supus controlului financiar preventiv delegat, iar operatiunea sa nu fie executata. La cererea conducatorului unitatii, controlorul delegat poate formula un aviz consultativ care se va analiza de compartimentul de specialitate si persoana care exercita viza de control financiar preventiv propriu.

Inainte de a emite un refuz de viza, controlorul delegat are obligatia sa il informeze in scris in legatura cu intentia sa, pe ordonatorul principal de credite, precizand motivele refuzului. Ordonatorul de credite va prezenta si el in scris argumentele sale.

Controlorul delegat poate consulta, inainte de a inregistra refuzul de viza, opinia neutra a comisiei ad-hoc constituita prin decizia controlorului financiar sef alcatuita din 2 controlori delegati, altii decat cel care exercita viza, si controlorul financiar sef sau unul dintre adjunctii acestuia.

Perioada maxima pentru acordarea sau, dupa caz, pentru refuzul vizei de control financiar preventiv delegat este de 3 zile lucratoare de la prezentarea proiectului unei operatiuni. Proiectul va fi insotit de toate documentele justificative.

Documentele refuzate la operatiuni supuse controlului financiar si care nu au fost vizate, nu pot fi inregistrate in contabilitate.

"Prin exceptie, pot fi inregistrate in contabilitate, fara viza de control financiar preventiv, numai documentele refuzate la viza de control financiar preventiv propriu sau delegat, dar efectuate pe propria raspundere a ordonatorului de credite, precum si cele refuzate la viza de control financiar preventiv delegat, dar autorizate prin Hotarare a Guvernului."[24]

1.5. PROCEDURA BUGETARA

Conform legii finantelor publice, activitatea bugetara parcurge urmatoarele etape:

- elaborarea proiectului bugetului;

- aprobarea;

- executarea;

- inchiderea exercitiului bugetar.

Fiecare dintre aceste etape presupune efectuarea unor operatii de natura tehnica, concretizate in acte elaborate de organele de specialitate ale statului. Totalitatea acestor operatii si acte cu caracter tehnic si normativ constituie procedura bugetara.

A. Elaborarea proiectului bugetului

Prima varianta a proiectului bugetului de stat se elaboreaza de catre Ministerul Finantelor Publice pe baza propunerilor institutiilor, a evolutiei economice din perioada premergatoare si a tendintelor conjuncturale manifestate pe plan intern si extern. Aceste tendinte se refera la: puterea de cumparare a monedei nationale, preturi, salarii, stabilitatea monedei, prioritati in actiunile proprii ale statului, etc.

Principala problema a acestei etape consta in evaluarea veniturilor si cheltuielilor care se inscriu in proiect. Evaluarea acestora se poate face prin mai multe metode:

- metoda automata (a penultimei) - presupune evaluarea forfetara a veniturilor si cheltuielilor, pentru bugetul anului N+l, pe baza datelor existente in bugetul si contul general de executie bugetara al anului N-l. Este o metoda simplu de aplicat dar care nu tine seama de conjunctura;

- metoda majorarii sau diminuarii - are la baza determinarea ritmului mediu anual de crestere sau scadere a veniturilor si cheltuielilor din ultimii cinci sau mai multi ani consecutivi premergatori anului pentru care se elaboreaza bugetul. Cu acest ritm mediu se corecteaza veniturile si cheltuielile anului bugetar in curs, determinandu-se astfel elementele bugetului urmator. Metoda prezinta dezavantajul trimiterii, in perioada viitoare, a influentelor unor factori care s-au manifestat in trecut si care pot actiona sau in viitor;

- metoda evaluarii directe - presupune determinarea veniturilor si cheltuielilor pe baza datelor preliminare ale contului general de executie bugetara curenta si a previziunilor economice si sociale pentru anul bugetar urmator. In aplicarea acestei metode este necesara luarea in considerare a ultimelor legi care modifica veniturile statului.

Elaborarea bugetului se face pe principale componente, de catre Guvern,
iar pentru bugetele locale, de catre ordonatorii de credite de la nivelul unitatilor
teritorial-administrative.   

B. Aprobarea proiectului bugetului.

Aprobarea proiectului de buget presupune:

- prezentarea de catre primul ministru sau de catre ministrul finantelor publice a proiectului de buget in fata Parlamentului;

- analiza proiectului bugetului in comisiile parlamentare de specialitate;

- concilierea modificarilor aduse proiectului pe perioada dezbaterilor;

- aprobarea proiectului cu amendamentele aduse;

- ratificarea de catre presedintele Romaniei.

Aceasta etapa a procedurii bugetare se incheie cu aprobarea de catre Parlament si ratificarea de catre presedinte a legii bugetare anuale.

C. Executarea bugetului .

Se refera la incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetara anuala. Responsabilitatea executarii bugetului revine Guvernului Romaniei.

Executia bugetului parcurge urmatoarele etape:

1) Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare se face in functie
de termenele legale de incasare a veniturilor si de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor. La repartizarea pe trimestre se mai au in vedere ritmul de desfasurare al activitatii, pe parcursul anului si specificul activitatii respective;

2) Executia de casa a bugetului se realizeaza in cea mai mare parte prin Trezoreria statului si prin unitati bancare. Trezoreria starului asigura atat executia bugetului central cat si a celor locale prin directiile judetene ale sale;

3) Realizarea veniturilor bugetare inseamna incasarea integrala si la termenele stabilite a veniturilor bugetare. Realizarea unui venit bugetar presupune parcurgerea mai multor momente si anume:

a. asezarea venitului, adica identificarea si cuantificarea materiei impozabile de care dispune o persoana fizica sau juridica;

b. lichidarea inseamna determinarea obligatiei fata de buget prin stabilirea cuantumului venitului bugetar. Acest moment trebuie sa tina seama de cotele de impunere, de marimea masei impozabile si de situatia financiara a debitorului;

c. emiterea titlului de percepere a importului consta in inscrierea sumei intr-un act pe baza caruia se autorizeaza perceperea unui anumit venit in contul bugetului. Actul poate fi: titlu de incasare, cand contribuabilul plateste din proprie initiativa impozitul, sau ordin de incasare cand arc loc executarea silita;

d. perceperea reprezinta momentul incasarii efective a venitului bugetar. Acest moment include urmarirea contribuabilului in cazul in care nu achita integral sau la termen, obligatia fata de buget.

4) Efectuarea cheltuielilor bugetare se face in limita aprobata in buget (care este
limita maxima) si numai pentru destinatia aprobata. Respectand aceste doua restrictii efectuarea oricarei cheltuieli publice presupune urmatoarele momente:

a. angajarea inseamna asumarea obligatiei de catre stat de a plati; acest moment determina stabilirea sumei limita in care se poate incadra o institutie sau o societate finantata de la buget;

b. lichidarea inseamna verificarea efectuarii contraprestatiei si determinarea sumei datorate;

c. ordonantarea consta in emiterea ordinului de plata in favoarea celui indreptatit; ordinul de plata trebuie sa poarte viza controlului preventiv deoarece sunt afectati banii statului;

d. plata inseamna stingerea obligatiei statului fata de institutia sau societatea finantata.

Momentele angajarii, lichidarii si ordonantarii sunt realizate de ordonatorii de credite, iar momentul platii este realizat de gestionarii publici sau contabilii platitori ai trezoreriei.

Inchiderea exercitiului bugetar

Consta in elaborarea contului general de executie bugetara care reflecta toate operatiile efectuate si stabileste deficitul sau excedentul bugetar.

Etapa de inchidere a exercitiului bugetar are la baza raportarile financiare ale ordonatorilor principali de credite. Acestea se depun la Ministerul Finantelor Publice care, le verifica, le analizeaza si intocmeste contul general de executie bugetara. Se intocmeste contul general de executie pentru fiecare componenta a sistemului bugetar. La nivelul bugetelor locale conturile de executie cad in sarcina primariilor care le elaboreaza si le inainteaza spre aprobare organelor de decizie alese.

Contul general de executie bugetara se aproba de catre Parlament. Intreaga procedura bugetara este supusa controlului. In functie de organul care-1 exercita, controlul bugetar poate fi:

- control bugetar politic - se efectueaza de catre Parlament si consta in examinarea si adoptarea bugetelor, examinarea si aprobarea contului de inchidere. Pe parcursul executiei, Parlamentul analizeaza rapoartele primite din partea Guvernului privind executia bugetara pe perioade scurte (trimestre, semestre). Controlul periodic al executiei se face prin comisia de buget - finante a Parlamentului;

- controlul administrativ - este efectuat de catre Ministerul Finantelor Publice, prin organele sale specializate. Acest tip de control are in vedere verificarea procedurii de incasare a veniturilor si a efectuarii cheltuielilor, cu respectarea limitei si a destinatiei aprobate;

controlul jurisdictional - il efectueaza Curtea de Conturi si se refera
numai la etapa executiei bugetare.