Reglementarea creditului

Reglementarea creditului

Reglarea creditului raspunde la doua obiective: prevenirea falimentelor bancare, impiedicand fiecare banca sa-si asume riscuri excesive, depasind anumite proportii fata de fondurile proprii si resursele lor pe termen lung si combaterea inflatiei impiedicand bancile in ansamblul lor sa creeze o cantitate excesiva de moneda scripturala

Indicii au ca obiectiv solvabilitatea bancilor (acoperirea riscurilor, divizarea riscurilor), resursele lor stabile (acoperirea nevoilor pe termen lung prin fonduri proprii si resurse la termen), lichiditatea acestora (acoperirea datoriilor exigibile prin active realizabile sau disponibile).

In privinta acoperirii riscurilor, bancile romanesti calculeaza doi indici. Ei au fost adoptati pe baza raportului Bancii Reglementelor Internationale (BRI) de la Basel si poarta numele de indicii Cooke 1 si respectiv Cooke 2 (dupa numele bancherului englez care a prezidat comitetul de lucru de pe langa BRI).

La 31 decembrie 1992, respectarea normelor Cooke pentru marile banci si solvabilitatea pentru institutiile europene a devenit obligatorie. Aceste noi constrangeri au fost impuse in mod progresiv institutiilor de credit de catre autoritatile internationale din doua motive principale: sa se evite falimentele rasunatoare si sa armonizeze conditiile de concurenta.

In Romania, indicatorul Cooke 1 se calculeaza ca raport intre capitalu propriu al unei banci si expunerea neta , iar aceasta trebuie sa fie de cel putin 8 %.

Actiunea ratei dobanzii poate fi realizata pe calea anuntului, cand BNR face cunoscuta rata la care va refinanta bancile sub forma facilitatii de creditare sau creditului lombard.

Romania, ca si multe tari, prefera astazi politica de open-market, care permite BNR sa intervina pe piata monetara cand doreste, fara sa fie legata printr-un angajament prealabil.

Rata dobanzii pe care o aplica BNR atunci cand intervine pe piata monetara, determina intr-o anumita masura celelalte rate pe care bancile le vor aplica creditorilor si debitorilor acestora, ceea ce influeneaza in mod evident volumul creditului.

Regimul rezervelor obligatorii are menirea sa asigure fiecarei banci o suma minima a rezervelor, in functie de resursele sale.