ROLUL SI FUNCTIILE BANCILOR

ROLUL SI FUNCTIILE BANCILOR

Bancile sunt institutii specializate care au aparut pe o anumita treapta de dezvoltare si organizare sociala, al caror rol si functii au evoluat odata cu evolutia vietii economico-sociale in ansamblul sau.

Daca la inceputurile existentei lor, bancile au fost create din ratiuni care vizau colectarea de fonduri pentru sustinerea derularii campaniilor militare (Banca Angliei, spre exemplu, a fost creata in anul 1694 pentru mobilizarea de fonduri in scopul finantarii razboiului din Tarile de Jos, Banca Nationala a Moldovei fondata in 1857 s-a ocupat si de cumpararea de camile in contul armatei coloniale britanice din India etc.) pe masura dezvoltarii societatii, rolul si functiile bancilor s-au cristalizat, perfectionandu-se si amplificandu-se, ori capatand mai multa amploare de la o perioada istorica la alta.

FUNCTIILE (ATRIBUTIILE) BANCILOR

Cand circulatia numerarului era importanta, iar sarcinile bancilor erau restranse , se vorbea despre banca de emisiune. 'In prezent, cand ponderea principala in circulatie o detin alte semne banesti decat cele emise de banca de emisiune, iar sarcinile acestei banci au devenit general-economice, se utilizeaza termenul de banca centrala.

Activitatea de emisiune a bancii centrale si-a pierdut oarecum din importanta odata cu aparitia banilor de cont (scripturali) emisi de bancile comerciale.

Banca Centrala este definita ca :

institutia bancara aflata in fruntea aparatului bancar, cu rol de supraveghere si organizare a relatiilor monetar - financiare ale unui stat, pe plan intern si in relatiile cu alte sisteme monetare ;

institutul bancar aflat in fruntea intregului aparat bancar in aproape toate statele :

institutia abilitata sa conduca politica monetara a unei tari, aceasta fiind una din partile unui sistem bancar modern constituit pe doua niveluri .

Bancile centrale au fost create de state pentru a promova si apara interesele lor, care au functionat si au ramas pana in zilele noastre sub umbrela statului (Banca Angliei, spre exemplu, a devenit independenta de Trezoreria Angliei, respectiv Ministerul Finantelor abia in 1997), altele, de fapt cea mai mare parte din bancile centrale, sunt independente de guvernul statelor respective.

Poate cel mai ilustrativ exemplu de independenta a Bancii centrale este cel al Bundesbank, Banca Centrala a Germaniei, a carei independenta a fost asigurata prin lege, ca urmare a presiunilor populatiei, grav afectata de hiperinflatia aparuta in tara dupa cele doua razboaie mondiale.

De un grad destul de inalt de autonomie se bucura si Banca Nationala a Romaniei, independenta conferita prin legea de aprobare a statutului acesteia (Legea nr. 101/1998) si care consta in faptul ca : raspunde in fata Parlamentului prin prezentarea de rapoarte, Consiliul de Administratie si Guvernatorul sunt numiti/revocati de Parlament pe o perioada (mandat) de 6 ani, capitalul este detinut integral de statul roman, cu Executivul are relatii de consultari etc.

Functiile bancii centrale

Functiile principale ale unei banci centrale sunt urmatoarele :

• functia de emisiune de bancnote care, desi ca semne ale creditului ies din circulatia comerciala propriu - zisa si intra in circulatia generala ca mijloace de plata legale ;
• concentrarea rezevelor banesti ale bancilor si acordarea de credite, ca imprumutator de ultima instanta acestor banci ;
• influentarea directa sau indirecta a costului creditului in tara respectiva ;
• acorda imprumuturi statului si pastreaza tezaurul statului ;
• elaboreaza si aplica politica monetara in tara respectiva ;
• vegheaza asupra circulatiei banesti si stabilitatii nivelului preturilor ;
• sprijina cresterea economica si asigura echilibrul extern ;
• cooperarea si intarirea relatiilor monetare internationale ;
• supravegherea intregului sistem bancar din tara respectiva, fie direct, fie in colaborare cu alte institutii specializate.

Functiile Bancii Nationale a Romaniei, ca banca centrala a statului roman, se circumscriu functiilor generale ale oricarei banci centrale, fiind stabilite prin Legea nr. 101/1998, astfel :

• Banca Nationala a Romaniei este unica institutie autorizata sa emita insemne monetare ca mijloace legale de plata pe teritoriul Romaniei ;
• Banca Nationala a Romaniei este banca bancilor, pe care le autorizeaza sa functioneze pe teritoriul Romaniei, le reglementeaza si le supravegheaza activitatea ;
• Banca Nationala a Romaniei este casier general si bancher al statului, participa la procesul executiei bugetului de stat si tine evidenta contului curent al Trezoreriei Statului ;
• Elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara a tarii, care vizeaza creditul, operatiunile de piata, volumul si structura masei monetare, nivelul dobanzilor, cursul de schimb al monedei nationale in raport cu alte valute, situatia balantei de plati externe a tarii ;
• Stabileste si conduce politica valutara si gestioneaza rezervele internationale ale tarii (aur, valuta, drepturi speciale de tragere) ;
• Supravegheaza si reglementeaza sistemul de plati al tarii.

Oricat de importanta ar fi o banca centrala, pentru ca masurile si actiunile sale in domeniul politicii monetare sa fie corect intelese, aplicate si sa aiba efectul scontat, este necesar ca in realizarea functiilor sale, aceasta sa conlucreze strans cu celelalte institutii legislative sau executive ale statului si nu in ultimul rand cu bancile comerciale, cu agentii economici si populatia.

1. Rolul si functiile bancilor comerciale

Rolul fundamental al bancilor comerciale este acela de a asigura intermedierea bancara, de a pune in legatura - pe baze comerciale - persoanele fizice si juridice care se afla in cautare de fonduri, cu cele care cauta sa-si plaseze fondurile banesti temporar disponibile.

De altfel, insasi legea care reglementeaza activitatea bancara in Romania defineste banca comerciala ca fiind 'persoana juridica autorizata sa desfasoare in principal activitati de atragere de depozite si de acordare de credite in nume si cont propriu'.

In Franta bancile comerciale se numesc chiar banci de depozite (banques de depots).

Unii specialisti numesc aceasta functie de intermediere bancara drept 'functia distributiva a creditului' .

FUNCTIILE TRADITIONALE ALE BANCILOR COMERCIALE

In cadrul rolului fundamental de intermediere bancara, bancile comerciale indeplinesc urmatoarele functii (operatiuni) traditionale consacrate prin lege :

a)      acceptarea de depozite ;

b)      contractarea de credite, operatiunile de factoring si scontarea efectelor de comert, inclusiv forfetare ;

c)      emiterea si gestiunea instrumentelor de plata si de credit ;

d)      plati si decontari ;

e)      leasing financiar ;

f)        transferuri de fonduri ;

g)      emiterea de garantii si asumarea de angajamente ;

h)      tranzactii in cont propriu al clientilor cu :

instrumente monetare negociabile (cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit) ;

valuta ;

instrumente financiare derivate ;

metale pretioase, obiecte confectionate din acestea, pietre pretioase ;

valori mobiliare ;

i)        intermedierea in plasamentul de valori mobiliare si oferirea de servicii legate de acestea ;

j)        administrarea de portofolii ale clientilor, in numele si pe riscul acestora ;

k)      custodia si administrarea de valori mobiliare ;

l)        depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mibiliare ;

m)    inchirierea de casete de siguranta ;

n)      consultanta financiar - bancara ;

o)      operatiuni de mandat .

Bancile pot desfasura activitatile prevazute de legislatia privind valorile mobiliare si bursele de valori prin societati distincte, specifice pietei de capital, care vor functiona sub reglementarea si supravegherea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, cu exceptia activitatilor care, potrivit acestei legislatii, pot fi desfasurate in mod direct de catre banci.

Operatiunile de leasing financiar vor fi desfasurate de catre banci prin societati distinct constituite.

FUNCTIILE NECONVENTIONALE ALE BANCILOR COMERCIALE

In afara functiilor traditionale, bancile comerciale mai indeplinesc si unele functii neconventionale intre care mentionam :

Functia de redistribuire ; desi aceasta functie este specifica finantelor publice, activitatilor fiscale, care, prin parghia taxelor si impozitelor directe si indirecte colecteaza cu titlu gratuit resurse financiare de la contribuabilii persoane fizice si juridice si le redistribuie tot cu titlu gratuit pentru finantarea cheltuielilor bugetului central si bugetelor locale ; bancile comerciale indeplinind si ele aceasta functie cvasifiscala, prin cateva parghii, astfel :

Ø      pe calea dobanzilor practicate la resursele atrase de la persoanele fizice si juridice (dobanzi pasive) si a celor percepute pentru creditele acordate clientilor (dobanzi active), bancile realizeaza in fapt o redistribuire intre cei care economisesc si cei care se imprumuta.

Cand dobanzile platite de banci la resursele atrase sunt mai mici decat rata inflatiei (asa - numitele dobanzi real negative), cei care economisesc prin depunerea banilor la banci pierd, iar cei care se imprumuta castiga).

Din analiza evolutiei multianuale a dobanzilor medii lunare comparativ cu cea a ratei lunare a inflatiei, a rezultat ca in majoritatea anilor, dupa decembrie 1989, dobanzile s-au situat sub rata inflatiei, au fost deci real negative, ceea ce denota ca, practic pe calea dobanzilor s-a realizat in fapt un transfer dinspre cei care au economisit si ale caror economii au fost erodate de inflatie, in favoarea celor care s-au imprumutat, iar la scadenta au platit, in termeni reali, mai putin decat au primit de fapt ca imprumut.

Lucrurile s-au schimbat dupa 1999, cand, pe fondul calmarii inflatiei, bancile au continuat sa mentina dobanzile la un nivel ridicat, cu mult peste nivelul inflatiei. In acesti ani, dobanzile au fost suprareal pozitive, pe calea lor efectuandu-se un transfer de resurse de la cei care se imprumuta spre cei care economisesc.

Dobanzile medii practicate de bancile comerciale la depozite (pasive) comparativ cu cele practicate la credite (active) si cu rata inflatiei dupa decembrie 1999 se prezinta astfel :

Evolutia dobanzilor medii la depozite si credite comparativ cu rata inflatiei

Pe calea marjei de dobanda, inteleasa ca diferenta intre dobanda perceputa la credite (activa) si cea bonificata la resursele atrase de la clientela (pasiva), bancile realizeaza de asemenea o redistribuire a resurselor, de data aceasta, intre diferite categorii de imprumutati.

Astfel, este cunoscut faptul ca, in structura marjei de dobanda, o parte importanta de 20 - 25 % este destinata acoperirii diferitelor riscuri care pot aparea in activitatea de creditare.

Cu alte cuvinte, bancile isi constituie rezerve (provizioane) din care sa poata amortiza creditele neperformante, respectiv cele care nu se platesc de catre imprumutati la scadentele stabilite. In acest fel, practic toti imprumutatii platesc cateva puncte procentuale in plus la dobanda din care bancile sa acopere 'gaurile' create de debitorii rau-platnici, carora aceleasi banci le-au acordat credite.

Procedura este legala, dar aceasta nu elimina caracterul de redistribuire ce se realizeaza prin marja dobanzii intre unii imprumutati care isi onoreaza obligatiile la scadenta - cei mai multi - si altii, care uita sa mai plateasca imprumutul si dobanda bancii.

Ø      In sfarsit, bancile mai contribuie la o redistribuire de resurse pe calea cotizatiilor anuale platite la Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar, de data aceasta de la o banca la alta, de la cele performante catre cele administrate defectuos, care intra in incetare de plati si ai caror depunatori, persoane fizice, trebuie platiti in limita plafonului de garantare stabilit (cca 100 milioane lei/persoana la inceputul anului 2003) din contributia celorlalte banci.

Mentionam ca aceste cotizatii anuale sunt destul de insemnate (0,8 % sau chiar 1,6 % in cazuri deosebite din baza de depozite a fiecarei banci).

Pentru exemplificare, in ultimii trei ani, cea mai mare banca din sistem a contribuit la fondul de garantare a depozitelor cu cca 30 milioane echivalent USD.

Ø      Functia de derulare pe care o practica bancile performante din sistem, care in urma unor licitatii si selectii interne si internationale dobandesc dreptul de a derula o serie intreaga de programe guvernamentale ori finantate de Uniunea Europeana (SAPARD, PHARE, RICOP, MARR, FIDA etc.).

Aceasta functie este sp-ecifica bancilor din tarile cu economie in tranzitie, aflate in proces de aderare la structurile Europene, fiind in fond, o varianta a activitatii generale de intermediere bancara.

POLITICA MONETARA A ROMANIEI IN STADIUL ACTUAL

In decembrie 2002 la Reuniunea de la Copenhaga, pentru Romania s-a stabilit un calendar precis, o 'foaie de parcurs' care sa-i asigure aderarea la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007.

Pe langa masurile ferme care trebuie intreprinse in continuare in toate planurile vietii economice, politice, sociale, culturale etc., transpunerea in realitate a acestor deziderate impune masuri deosebite si in domeniul politicii monetare a tarii, intre care subliniem :

in domeniul reducerii inflatiei

ritmul dezinflatiei trebuie sa fie realist, armonizat cu ritmul de ajustare a economiei reale, in caz contrar, procesul de reducere a inflatiei devine nesustenabil, existand pericolul unor evolutii contradictorii, cu cresteri si scaderi, asa cum s-a intamplat in perioada 1990 - 2000 ;

atingerea obiectivului unei inflatii de o singura cifra, stabilit de Strategia Nationala de Dezvoltare a Romaniei pe termen mediu, este posibila si realizabila prin aplicarea unui set de politici adecvate.

in domeniul politicii monetare

un obiectiv central al politicii monetare il reprezinta asigurarea treptata a convergentei nominale si a convergentei reale fata de tarile membre ale Uniunii Europene ;

convergenta nominala consta in indeplinirea criteriilor de la Maastricht privind inflatia, cursul de schimb, dobanzile, deficitul public, datoria publica ;

convergenta reala consta in apropierea nivelului venitului pe cap de locuitor ;

aprecierea in termeni reali a monedei nationale in conditiile cresterii mai accelerate a productivitatii muncii decat cea a salariului real ;

stimularea creditarii economiei reale, indeosebi a creditelor in lei.

Calendarul privind adoptarea EURO trebuie sa fie foarte prudent ; mai intai trebuie realizata convergenta nominala, dar mai ales cea reala ; in prezent produsul intern brut pe cap de locuitor este inca scazut in Romania fata de tari din centrul Europei si cu atat mai mult fata de unele tari ale Uniunii Europene (care la randul lor, au niveluri mai modeste fata de cele mai avansate state ale Uniunii).

In domeniul reglementarii si supravegherii bancare :

cresterea exigentei in acordarea autorizarilor (actionari, administratori, conducatorii bancilor) ;

cresterea cooperarii intre institutiile statului in lupta de combatere a terorismului international prin relaxarea reglementarilor privind secretul bancar ;

cresterea protectiei deponentilor ;

cresterea treptata a capitalului minim necesar pentru infiintarea unei banci ;

noi reglementari in domeniul cunoasterii clientelei si clasificarii portofoliului de imprumuturi ;

introducerea Standardelor Internationale de Contabilitate aplicabile institutiilor de credit ;

armonizarea cadrului legal intern cu cel comunitar privind cooperativele de credit ;

modernizarea sistemului national de plati ;

modificarea Legii bancare (Legea nr. 58/1998) si a Legii privind statutul Bancii Nationale a Romaniei (Legea nr. 101/1998) ;

liberalizarea etapizata a circulatiei capitalurilor.