Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Finante banci


Index » business » » economie » Finante banci
» RISCUL VALUTAR - Notiunea de risc valutar


RISCUL VALUTAR - Notiunea de risc valutar


RISCUL VALUTAR

SECTIUNEA 1. Notiunea de risc valutar

Variatia cursului valutar prezinta mai multe forme. Cand cursul valutar scade pe piata, intr-o tendinta continua este asa-numita depreciere; cand aceasta scade brusc in urma reducerii valorii paritare, introdusa de stat la intervale de timp mai mari, atunci acesta se numeste devalorizare. Fenomenele contrare sunt cunoscute sub numele de repreciere (sau apreciere) si revalorizare.

Toate aceste fenomene au efecte favorabile sau defavorabile (dupa caz) asupra contractelor la termen sau asupra creditelor.



Posibilitatea unei pierderi la un contract de import-export sau la un acord de cooperare economica, de plati, la o conventie de credit etc., ca urmare, dupa caz, a devalorizarii si deprecierii valutei de contract, respectiv a revalorizarii si reprecierii ei care s-ar produce in intervalul de timp dintre data incheierii contractului sau acordului si data incasarii sau platii in valuta se numeste risc valutar

Riscul valutar este unul dintre cei mai importanti factori care definesc mediul afacerilor internationale. Riscul valutar este definit de unii autori prin probabilitatea producerii unor pierderi, ca urmare a modificarii cursului, deci ca fiind o valoare medie, iar de catre altii, ca un concept de variabilitate, reflectand incertitudinea producerii modificarii cursului si a marimii acestei modificari

Aceasta se concretizeaza pentru creditor in scaderea puterii de cumparare a monedei in care este exprimata creanta in urma unei deprecieri sau devalorizari survenite in intervalul de timp aratat mai sus. Pentru debitor paguba apare la cresterea puterii de cumparare a monedei atunci cand, fiind datorata o plata la termen, aceasta se face intr-o moneda care a suferit intre timp o revalorizare sau o repreciere.

Pentru importator riscul valutar apare fie in ipoteza cresterii valutei de contract, fie in aceea a scaderii valorii monedei proprii. In ambele cazuri importatorul sufera o paguba care consta in plata unei sume mai mari decat a prevazut in moneda nationala.

In sens invers, pentru exportator riscul valutar apare in cazul cand contractul s-a incheiat intr-o moneda straina, iar intre timp, fie valoarea valutei din contract scade, fie valoarea propriei monede creste. In ambele cazuri exportatorul va primi in moneda nationala o suma mai mica decat cea prevazuta.

In cazul cand contractul este incheiat intr-o terta moneda, riscul valutar apare pentru unul dintre parteneri, in functie de variatia monedei stipulate in contract.

Oricare ar fi continutul economic si forma juridica a operatiei sau tranzactiei (contract de livrare de marfuri pe credit sau plata la livrare, conventie de credit etc.), riscul valutar nu poate fi ignorat. El este cu atat mai mare, cu cat paritatile si cursurile sunt mai instabile. In regimul cursurilor fixe, riscul valutar este bineinteles inexistent. In regimul cursurilor fluctuante, in cadrul caruia cursurile valutare nu pot evolua decat intre limite apropiate, riscul valutar exista, insa amploarea lui este si ea limitata. In schimb, riscul valutar exista din plin in conditiile cursurilor flotante, formate liber pe piata prin jocul cererii si ofertei, deci in conditiile unei variatii in principiu nelimitate a cursurilor valutare.

Se mai poate face distinctia, in ce priveste riscul valutar, intre operatiunile comerciale si cele financiare. La acestea din urma, de regula riscul valutar constituie unul din factorii avuti in vedere la decizia asupra unei investitii pe o anumita piata monetara sau financiara din strainatate. In cazul operatiunilor comerciale, factorul decisiv este plasarea marfii, iar riscul valutar apare ca o preocupare adiacenta, dar nu mai putin importanta decat in cazul operatiunilor financiare.

Riscul valutar are o influenta negativa asupra tranzactiilor comerciale si financiare si din aceasta cauza s-au cautat mijloace de protectie impotriva lui. Riscurile valutare sunt prevenite cel mai frecvent in practica prin inserarea de catre parti, in contracte, a unor clauze asiguratorii specifice.

Evitarea sau cel putin diminuarea acestor riscuri poate fi realizata insa si prin metode extracontractuale, utilizate mai ales atunci cand din contracte lipsesc clauzele asiguratorii. O asemenea metoda consta, de exemplu, in incheierea de catre creditorul prestatiei pecuniare afectata de riscul deprecierii a unei operatiuni de hedging valutar, prin care riscul valutar este preluat de o banca specializata

Riscul valutar poate fi diminuat si prin adoptarea unor masuri contractuale si organizatorice avand ca scop valorificarea optima a termenului de livrare a marfii si de incasare a pretului, in functie de conjunctura de pe piata valutara. De exemplu, in cazul in care moneda de plata are tendinta de depreciere, vanzatorul (creditorul pretului) va intensifica livrarea marfii - in cadrul perioadei de livrare stabilita in contract - si va scurta pe cat posibil perioada de incasare a pretului, pentru ca valoarea monetara primita sa nu fie afectata de devalorizare.

Riscul valutar reprezinta expunerea companiilor ce activeaza in mediul international la pierderi potentiale ce ar putea sa apara ca urmare a modificarii ratei de schimb valutar. Aceste pierderi au in vedere profitabilitatea companiei in ansamblul ei, fluxurile banesti nete sau valoarea pe piata a firmei. La actiunea riscului valutar sunt expuse totalitatea companiilor care desfasoara activitati in afara granitelor tarii de origine, indiferent de natura acestor activitati: operatiuni comerciale simple, cooperare, implantare in strainatate etc. Altfel spus, riscul valutar este un risc major al procesului de internationalizare a activitatii economice, si fara o protectie adecvata impotriva acestuia finalitatea acestui proces devine incerta.

SECTIUNEA 2. Tipuri de risc valutar

Efectul modificarilor ratei de schimb asupra unei corporatii se concretizeaza in trei tipuri de risc valutar: riscul de tranzactie, riscul economic si riscul de translatie (contabil).

2.1. Riscul de tranzactie

Riscul de tranzactie reflecta modificarile valorice ale obligatiilor financiare restante contractate inainte de modificarea ratei de schimb, dar care nu trebuie achitate decat dupa ce rata de schimb s-a modificat. Acest risc se refera, deci, la modificarile fluxurilor banesti care rezulta din obligatii financiare existente. Acest risc are in vedere tranzactiile comerciale derulate de companie pe diferite piete, modificarea cursului de schimb a monedelor in care sunt denominate aceste operatiuni putand afecta profitul companiei.

Cauzele materializarii acestui tip de risc valutar ar putea fi: Cumpararea sau vanzarea de bunuri sau servicii pe credit ale caror preturi sunt exprimate in valute straine; Acordarea sau primirea de credite care vor fi rambursate in alta valuta; Dobandirea de active sau contractarii de obligatii in moneda straina prin alte cai; Cumpararea / vanzarea in cont deschis.

2.2. Riscul de translatie

Riscul de translatie reflecta potentialele modificari al capitalului actionarilor ce rezulta din nevoia de a translata extrasele financiare ale filialelor exprimate in diferite valute intr-o singura valuta pentru a intocmi extrase financiare consolidate la nivel de corporatie. Acest risc este generat de gradul de implicare al companiei mama pe diferite piete (filiale etc.), de localizarea acestor filiale, de maniera contabila de inregistrare a activitatii acestora. Practic, riscul de translatie masoara expunerea bilantului consolidat al unei companii la modificarile cursurilor de schimb in care sunt denominate activele si pasivele filialelor acestor companii. Corporatiile transnationale detin active si pasive, venituri si cheltuieli denominate in diferite monede straine si intrucat investitorii si intreaga comunitate financiara sunt interesati de valoarea acestora in moneda tarii de origine, pozitiile bilanturilor contabile si a declaratiilor de venituri denominate in monede straine trebuie convertite.

Daca au loc modificari ale ratelor de schimb, pot sa apara castiguri sau pierderi in urma convertirii. Activele si pasivele care sunt convertite folosindu-se rata de schimb curenta (post modificare) sunt considerate ca fiind expuse; acelea translatate la rata istorica (ante modificare) isi vor pastra valoarea istorica in moneda tarii de origine si deci sunt considerate ca nefiind expuse. In consecinta riscul de translatie reprezinta diferenta dintre activele expuse si pasivele expuse. Controversele ce apar intre centrele contabile se axeaza pe identificarea acelor active si pasive expuse si pe momentul inregistrarii in declaratia de venituri a castigurilor si pierderilor contabile rezultate din modificarile ratei de schimb.

Exista patru metode principale de translatie a activelor si pasivelor unei companii multinationale: metoda curenta/noncurenta; metoda monetara/nemonetara; metoda temporala si metoda ratei curente; in practica pot exista si variatii ale acestor metode.

Potrivit metodei curente - noncurente toate activele si pasivele curente ale unei subsidiare (activele circulante si pasivele pe termen scurt) sunt convertite in moneda tarii de origine folosindu-se rata de schimb curenta, iar cele noncurente (activele fixe si capitalul propriu) folosindu-se rata de schimb istorica a fiecarei pozitii.

Cea de a doua metoda de translatare a bilantului companiilor multinationale presupune ca pozitiile monetare - numerar, creante de incasat, sume de platit, datorii pe termen lung - sa fie convertite folosindu-se rata de schimb curenta in timp ce pozitiile nemonetare - stocuri, active fixe, investitii pe termen lung - sa fie convertite utilizandu-se ratele de schimb istorice.

Metoda temporala de translatare apare ca o versiune modificata a metodei monetara/nemonetara, singura diferenta este ca, in cazul metodei monetara/nemonetara, stocurile sunt convertite utilizandu-se rata de schimb istorica. Potrivit metodei temporale, pentru translatarea stocurilor, in mod normal, se utilizeaza rata de schimb istorica, dar se poate utiliza si rata de schimb curenta daca acestea sunt reprezentate in bilant la valoarea de piata.

Metoda ratei curente este cea mai simpla: toate pozitiile din bilant si declaratia de venituri sunt convertite folosindu-se rata de schimb curenta; este larg utilizata de companiile britanice. Potrivit acestei metode, daca activele denominate in moneda straina ale unei companii depasesc pasivele denominate in moneda straina, atunci o depreciere va avea ca rezultat o pierdere, iar o apreciere, un castig. O varianta a acestei metode este de a converti toate activele si pasivele, mai putin activele fixe utilizand rata de schimb curenta.

2.3. Riscul economic

Riscul economic (ca risc valutar) este componenta riscului valutar care are in vedere un orizont mult mai indelungat de timp decat riscul de tranzactie sau cel de translatie. Practic de evaluarea riscului valutar (ca risc economic) depinde proiectia tuturor activitatilor si operatiunilor viitoare ale companiei multinationale. Aceasta componenta a riscului valutar este cel mai greu de evaluat si analizat dat fiind tocmai orizontul de timp pe care il are in vedere. Riscul economic este inevitabil subiectiv deoarece depinde de estimarea modificarilor fluxurilor banesti viitoare pe o perioada de timp arbitrara. Astfel riscul economic nu izvoraste din procesul contabil ci mai degraba din analiza economica. Planificarea sa este o responsabilitate a managementului, implicand interactiunea strategiilor financiare, de marketing, achizitii si productie. Cel mai important aspect al managementului riscului valutar consta in incorporarea previziunilor legate de modificarile valutare in toate deciziile de baza ale corporatiei. Pentru a indeplini aceasta sarcina firma trebuie sa identifice aspectele supuse riscului. Oricum exista o discrepanta majora intre practica contabila si realitatea economica in ceea ce priveste masurarea riscului. Cei ce utilizeaza definitia contabila a riscului impart activele si pasivele din bilant in functie de expunerea lor la risc, in timp ce teoria economica se concentreaza asupra impactului unei modificari a ratei de schimb asupra fluxurilor banesti viitoare; riscul economic se bazeaza pe masura in care valoarea firmei - exprimata prin valoarea prezenta a fluxurilor banesti viitoare previzionate - va fi afectata de modificarea ratelor de schimb. Astfel riscul economic este perceput ca posibilitatea ca fluctuatiile valutelor sa afecteze sumele previzionate sau variabilitatea fluxurilor banesti viitoare.



Costin C. Kiritescu, Relatii valutar-financiare internationale, ESE, Bucuresti 1976, p. 70.

Mark R. Greene, Oscar N. Serbein, Risk Management: Text and Cases, Second Edition, Reston Publishing Company, 1983, p. 3.

Dragos-Alexandru Sitaru, Dreptul Comertului International, Tratat, Bucuresti: Lumina Lex, 2004, p. 80.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate