Interpretarea financiara a bilantului contabil

Interpretarea financiara a bilantului contabil

Bilantul contabil al unei intreprinderi arata resursele financiare (in pasiv) si intrebuintarile pe care ea le da resurselor sale (in activ). Bilantul financiar grupeaza elementele de activ in functie de durata imobilizarii lor in timp, iar cele de pasiv in functie de caracterul existentei lor in timp, adica de exigibilitatea lor. Un bilant financiar se poate prezenta, schematic, in felul urmator :

Activ                                                     Pasiv

Active imobilizate               Capitaluri proprii

- imobilizari corporale                      - capital social

- imobilizari nemateriale                 - rezerve

- imobilizari financiare                     - profit nedistribuit

Active circulante                 Datorii pe termen mediu si lung

- stocuri                                 Datorii pe termen scurt

- clienti neincasati                            - imprumuturi si datorii asimilate

- alte active circulante                     - furnizori

- alte datorii

Total activ                                           Total pasiv

Din analiza bilantului financiar se vede ca pasivul bilantier este format din capital propriu si de datorii pe termen lung, mediu si scurt. Ele reprezinta sursele de finantare ale intreprinderii, iar marimea lor relativa fata de totalul paivului reprezinta structura financiara pe care o are la un moment dat intreprinderea.

Capitalul propriu se compune din capitalul social - care se formeaza din sumele puse la dispozitia intreprinderii cu caracter permanent de catre actionarii sau asociatii ei sub forma aportului intial de numerar si din cresterile ulterioare de capital -, din diferente pozitive din reevaluari ale activelor, profit nedistribuit, rezultatul pozitiv al exercitiului curent inainte de reapartizare.

Capitalul propriu participa, alaturi de elementele de pasiv eligibile, la finantarea intreprinderii. El este expus riscului de rentabilitate, lichiditate si solvabilitate. Capitalul propriu nu este rambursabil, remuneratia lui depinzand de performantele intreprinderii si nu este in niciun fel garantata. Sub aspect financiar capitalul propriu (modul in care se modifica de la un exercitiu financiar la altul) indica daca intreprinderea a fost rentabila pana la un moment dat.

In pasivul bilantului pot fi cuprinse si urmatoarele tipuri principale de rezerve : legale, si statutare.

Rezervele legale, dupa cum rezulta din denumire, se constituie in virtutea legii, din profitul anual, pana ating o anumita pondere fata de capitalul social (legislatia romana actuala - legea nr.31/90, republicata - prevede 5% pe an pana se atinge a cincia parte din capitalul social).

Rezervele statutare se constituie in baza prevederilor din statutul (din actul constitutiv) intreprinderii, urmand ca ordine de constituire celor legale. Spre deosebire de rezervele legale, cele statutare nu sunt deductibile fiscal la determinarea profitului impozabil, ci ele se constituie din profitul net al intreprinderii.

Datoriile reprezinta o parte insemnata a pasivului bilantului contabil si se pot imparti in doua grupe mari, sub aspectul termenului de scadenta: datorii pe termen mediu si lung, care sunt datorii financiare si bancare compuse din imprumuturi obligatare si credite bancare ; datorii pe termen scurt, compuse din credite comerciale din partea furnizorilor (intarzieri la plata), credite bancare pe termen de pana la un an, avansuri primite, obligatii fiscale.

In functie de natura lor, data de creditorii la care se refera, datoriile pot fi clasificate si in : datorii financiare (compuse din imprumuturi obligatare si imprumuturi bancare, indiferent de termen), datorii de exploatare (credite-furnizor, datorii fiscale, datorii catre salariati si asimilate lor) si alte datorii (avansuri primite asupra unor comenzi ce urmeaza a fi onorate).

La aprecierea situatiei financiare a unei intreprinderi trebuiesc luate in considerare si angajamentele in afara bilantului primite sau date de intreprindere care reprezinta obligatii care nu antreneaza operatiuni de incasari si plati imediate. Ele, desi nu figureaza in bilant, ar putea modifica patrimoniul daca ar trebui executate ulterior.

Angajamentele date exprima pasivul si constau in aval, cautiuni, garantii, andosari, redevente pentru leasing etc. Angajamentele primite exprima activul si se pot constitui in aval, cautiuni, creante scontate neajunse la scadenta. Avalul reprezinta o garantie de plata, partiala sau totala, primita pe un efect comercial (hartie de valoare, cum ar fi cambia sau biletul la ordin) existent in patrimoniul intreprinderii. Cautiunea este un angajament prin care o persoana fizica sau juridica se obliga catre un titular de creanta sa satisfaca o obligatie daca debitorul principal n-o poate face el insusi. Garantia poate fi materiala sau personala (asumata in scris) si creeaza certitudinea pentru creditor ca, in cazul neplatii datoriei de catre debitor, se poate indestula prin valorificarea garantiei.

Daca se analizeaza doua intreprinderi cu bilanturi identice, cea care a dat angajamente extrabilantiere pentru o suma mai mare prezinta un risc mai ridicat decat cealalta. Intreprinderea care a primit astfel de angajamente prezinta o securitate mai mare, deoarece ea poate transforma fara dificultate anumite creante in lichiditati.