Impozitul si taxa

Impozitul si taxa

1.notiunea de impozit si taxa

Impozitul -este plata baneasca obligatorie ,generala si definitive,directa sau indirecta ,efectuate de personae juridice si de personae fizice din veniturile si averea lor la bugetul statului sau la bugetele locale ,in cuantumul si la termenele prevazute de lege,fara obligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si imediat necesar pentru satisfacerea cerintelor societatii.

Indeplineste 3 functii:-financiara

-economica

-politico -sociala

Taxa -este un instrument financiar care se concretizeaza in plata baneasca ce se efectueaza de personae fizice si personae juridice catre institutiile de utilitate publica sau catre unitati economice de regula pentru serviciile ce le sunt prestate.

Intre impozite si taxe exista cateva deosebiri:

In cazul impozitului-statul nu e obligat sa presteze platitorului un echivalent direct si imediat -cuantumul impozitului se determina in functie de natura si volumul venitului impozabil sau a averii -termenele de plata sunt stabilite in prealabil prin lege

Pentru taxa-se presteaza un serviciu pe cat posibil imediat

-marimea taxei depinde de felul si de costul serviciului solicitat si prestat

-termenele de plata se fixeaza in momentul solicitarii sau dupa prestarea serv.

Unele taxe sunt de fapt si impozite.

2.Competentele legislative fiscale

Fiecare impozit ,taxa si orice alt venit bugetar trebuie sa aiba o reglementare juridical.

Nici un impozit,taxa sau alte oblig.asemanatoare nu pot fi prevazute in bugetele locale si incasate daca nu au fost reglementate prin acte normative.

Incasarea de impozite ,taxe fara existenta unui support juridic constituie infractiune fiscala si se pedepseste pe cale penala.In tara noastra impozitele,taxele si alte venituri bugetare pot fi reglementate numai lege -sunt de competenta Parlamentului Romaniei si in unele cazuri de Guvern.

Ministerul Finantelor nu are dreptul sa instituie impozite sit axe.Pe baza legilor,ordonantelor,hotararilor MFP are numai dreptul sa emita ordine,instructiuni si norme metodologice in materie de impozite sit axe.

3.Elementele actului normative instituitor de venituri bugetare

Orice act normative prin care se instituie un impozit tb sa cuprinda urmatoarele elemente :denumirea impozitului,platitorii,suportatorii,obiectul impozabil,sursa,modul de impunere,termenele de plata,

Inlesnirile la plata,inlesnirile la iplata impozitului,responsabilitatea si drepturile platitorilor .

-Denumirea venitului bugetar reliefeaza natura ec. A impozitului respectiv si este prevazut chiar in titlul actului normative.

-Platitorul este persoana juridica sau persoana fizica obligata prin lege sa plateasca impozitul.

Calitatea de piatitor de impozite presupune intrunirea anumitor condijii, intre care realizarea de venituri sau posedarea de bunuri impozabile .

-Suportatorul (destinatarul) impozitului este acea persoana care m fapt suporta impozitul. De regula, platitorul (subiectul) impozitului este si suportatorul.

-Obiectul impozabil ll constituie materia care cade sub incidenta impozitului. profitul, venitul realizat de o persoana, salariul, bunurile, anumite acte si fapte juridice etc.

Obiectul impozabil determinat in mod concret cantitativ si calitativ formeaza baza impozabila. Determinarea bazei impozabile

Determinarea bazei impozabile necesita doua operatiuni, si anume: identificarea obiectului impozabil si stabilirea naturii acestuia Baza impozabila se exprima in unitati bane§ti; uneori ea se determina in unitati de masurS naturale, ca de exemplu, hectare, kilograme, bucaji etc.

-Sursa (izvorul) pla|ii impozitului il constituie mijloacele din care se plate§te de fapt impozitiii ca, spre exemplu: profitul, salariile, venitul, incasarile din vanzarea marfurilor, din prestarea serviciilor, valoarea adaugata etc.

-Modul de impunere §i percepere (asieta) a impozitului cuprinde masurile §i metodele succesive folosite de organele financiare pentru stabilirea, constatarea, evaluarea materiei impozabile, determinarea cuantumului impozitului §i apoi perceperea, adica incasarea impozitului.

Materia impozabila se poate evalua prin trei metode* §i anume: metoda evaluarii indirecte, care se bazeaza pe prezumtie, metoda evaludrii directe, cand se folosesc diferite probe, registre, acte, si metoda normativd, c&id materia impozabila este evaluata de insasi legea impozitului respectiv.

In cazul metodei evaluarii indirecte, se pot folosi urmatoarele cai de realizare, si anume:

-evaluareape baza indiciilor exterioare ale materiel Impozablle, care se foloseste m cazul impozitelor de tip real si conduce la stabilirea cu aproximatie a valorii materiei impozabile

-evaluarea forfetard, care consta In faptul cfi organele finandare, in acord cu subiectul impozabil, stabilesc o anumita valoare a materiei impozabile.

- evaluarea administrativa, care consta in determinarea valorii impozabile de catre organele financiare pe baza datelor de care ele dispun.

Metoda evaluarii directe poate folosi doua cai de determinare a marimii valorii obiectului impozabil, si anume:

- evaluarea pe baza evidentelor si declaratiei pldtitorului Platitorii de impozite sunt obligati sa coriduca evidenta activita|ii pe care o desfasoara, din care sa rezulte cheltuielile efectuate si
veniturile realizate, sa tncheie bilant contabil, precum si sa Tntocmeasca (de regula anual) o declaratie de impunere din care sa rezulte venitul, averea, valoarea succesiunii etc., pe baza carora
platitorul sau organul fmanciar determinS marimea valorica a obiectului impozabil.

- evaluarea pe baza declarapei unei terfe persoane. O astfel de declarable poate fi data de catre persoanele care cunosc marimea materiei impozabile §i au obligatia prin lege sa declare organelor financiare datele necesare in vederea calcularii impozitului.

Metoda normativd de evaluare a materiei impozabile consta in determinarea bazei impozabile de catre insa§i legea care reglementeaza materia impozitului respectiv dupa anumite norme, stabilind venituri impozabile normate, nete.

Dupa ce impozitul este calculat, urmeaza perceperea (incasarea) lui. In acest scop, pentru unele impozite organele financiare in§tiinteaza in scris platitorii asupra impozitului datorat, precizand ratele si termenele de plata.

Unitatea de impunere este unitatea de masura cu care se evalueaz obiectul impozabil ex unitatea monetara

Cota de impunere este suma care se aplica asupra bazei impozabile si cu ajutorul caruia se calculeaza impozitul

Cotele de impunere sunt de mai multe feluri:

Cotele fixe (forfetare) sunt stabilite in suma fixil (egala), neschimbata, independent de marimea venitului impozabil, de marimea averii sau situa|ia sociala a pl&titorului.

Cotele procentuale reprezinta, un anumit procent din suta de lei de venit impozabil; aceste cote se aplica numai bazelor impozabile exprimate valoric.

Cotele proporfionale sunt acelea al caror procent ramane nemodificat (constant), indiferent de marimea bazei impozabile

Cotele progresive cresc pe masura cresterii venitului impozabil, fie intr-un ritm constant, fie intr-un ritm variabil. cotele progresive pot sa opereze atat orizontal, cat si vertical

Pentru progresivitatea orizontala, la venituri impozabile egale ca marime, cota de impozit este diferita in functie de natura venitului impozabil si categoriile de platitori.

Progresivitatea vertical cota de impozit cre§te pe masura cre§terii veniturilor, precum §i in functie de natura venitului impozabil §i de categoriile de platitori

Termenele de plata arat cand §i cum (integral sau in rate) trebuie sa se plateasca impozitul. Termenele de plata ale impozitelor sunt prevazute in fiecare act normativ instituitor de venituri bugetare.

Inlesnirile acordate la plata se acorda diferite inlesniri companiilor nationale, societatilo comerciale §i intreprinderilor private, cooperativelor §i se exonereaza de la plafile fiscale anumite categorii de cet&fem, a caror stare materials, civila §i sociala justifies acordarea unor astfel de inlesniri. Inlesnirile cuprind: scutiri, reduceri, bonificafii, compensari sau restituiri de sume platite in plus, amSnari, e§alonari, ree§alonari etc. de la plata impozitelor §i a altor venituri bugetare.

'Nerespectarea termenului de plata a sumelor datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale atrage obligafia calcularii si incasarii majorarilor de intdrziere prevdzute de lege.

Incasarea la bugetul de stat, la bugetele locale, la bugetul asigurdrilor sociale de stat si la bugetele fondurilor speciale a sumelor datorate si neachitate la termenele legale se face potrivit legislafiei privind urmarirea si executarea veniturilor bugeiare.ⁿ

4. PRINCIPIILE GENERALE ALE IMPOZITARII

Aceste principii au in vedere ca a§ezarea §i incasarea impozitelor sa corespunda atat obiectivelor social-economice ale politicii fiscale a statului din perioada respectiva, cat §i intereselor platitorilor.

Aceste principii sunt urm&toarele: justefea impunerii (echitatea fiscala), certitudinea impunerii, comoditatea perceperii impozitelor, randamentul impozitelor, unicitatea impunerii, stabilitatea impozitelor, elasticitatea impozitelor, proporfionalitatea impunerii, progresivitatea impunerii, realitatea impunerii, simplitatea impunerii, neutralitatea impunerii §i moralitatea impunerii