CREDITUL BANCAR PE TRMEN SCURT, MECANISM ESENTIAL PENTRU GESTIONAREA EFICIENTA A RISCULUI SI A COSTULUI CREDITULUI BANCAR PE TERMEN SCURT

CREDITUL BANCAR PE TRMEN SCURT, MECANISM ESENTIAL PENTRU GESTIONAREA EFICIENTA A RISCULUI SI A COSTULUI CREDITULUI BANCAR PE TERMEN SCURT

1. CONTINUTUL SI FUNCTIILE CREDITULUI BANCAR

Aparitia creditului este strans legata de dezvoltarea productiei si circulatiei marfurilor; evolutia acestor fenomene a impus includerea schimbului si o data cu el si a creditului in cadrul relatiilor monetare. Creditul reprezinta operatiunea prin care o valoare de intrebuintare actuala este cedata (transmisa) de catre un creditor (imprumutator sau investitor) unui debitor (imprumutat) care se angajeaza sa o returneze sub forma unor valori de primit in viitor, in conditiile stabilite in acordul de credit.

Relatiile de credit au existat si in economiile premonetare, insa asa cum schimbul devine din ce in ce mai dependent de aspectul monetar (in cele doua acte-vanzare cumparare) asa si creditul este tot mai greu de inchipuit in lipsa banilor.

Numai in cadrul rotatiei de ansamblu a capitalului, a mijloacelor materiale si monetare, creditul se poate transforma fie in bani, fie in finante; in timp ce finantele presupun capitaluri deja formate care se acumuleaza, creditul reprezinta un efect al proceselor economice in urma carora apar capitaluri temporar disponibile.

Functia de reflectare si stimulare a eficientei activitatii agentilor economici

Eficienta economica cu care lucreaza intreprinderile, se reflecta sensibil in situatia lor financiara, iar aceasta din urma in volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de activitate si in gradul de asigurare a capacitatii de plata. Se poate considera ca actioneaza o lege obiectiva a raportului, invers intre eficienta in activitatea economica si necesarul de fonduri. Ca urmare, cu cat eficienta economica a activitatii date este mai ridicata cu atat necesarul de fonduri este mai redus.

2. CREDITE BANCARE PE TERMEN SCURT

Dupa termenele dupa care se acorda, creditele pot fi clasificate in:

• credite pe termen scurt pana la 12 luni care se folosesc pentru activitatea economica curenta;
• credite pe termen mediu pana la 5 ani;
• credite pe termen lung, peste 5 ani, care se utilizeaza indeosebi pentru investitii.

Credite bancare pe termen scurt se acorda de banci de pana la 12 luni pentru agentii economici inscrisi in Registrul Comertului, care prezinta garantii ferme, au cont in banca si lucreaza rentabil.

Atat la acordare cat si pentru intreaga perioada de utilizare, debitorii trebuie sa garanteze creditele cu valori materiale si resurse financiare prevazute a se realiza in suma cel putin egala cu creditul primit. Existenta garantiei constituie pentru banca o certitudine ca isi va putea recupera sumele imprumutate in cazul nerambursarii la termen a creditului.

Pentru intreprinderile private mici, creditele se garanteaza cu intreg patrimoniul existent. Valoarea garantiilor trebuie sa fie cu 20% mai mare decat creditul acordat. In caz de nevoie se poate apela si la garantii, reprezentand terte persoane care se ofera sa garanteze cu averea si veniturile lor pentru eventualitatea ca la scadenta debitorul nu poate rambursa creditul.

Termenele de rambursare se inscriu drept clauze in contractul de credit, dupa negocierea lor prealabila. Pentru creditele nerambursate la termen, banca este in drept sa aplice dobanzi majorate si in caz extrem sa treaca la recuperarea creditelor din garantiile constituite sau sa se indrepte, pentru recuperare, asupra girantilor.

2.1. CREDITE DE TREZORERIE

Creditele de trezorerie sunt credite deschise de banca in functie de situatia trzoreriei intreprinderii (deficit sau excedent) fara nici o legatura cu alte creante sau alte operatiuni.

Astfel de credite pe termen scurt se acorda in cazul deficitului de trezorerie, fara alte garantii deosebite, in vederea acoperirii platilor curente.

Creditele de trezorerie se impart in:

a) credite pentru facilitati de casa;

b) credite sezoniere;

c) credite de legatura;

d) credite pe termen foarte scurt;

e) credite pentru mobilizarea efectelor financiare.

Creditele pentru facilitatile de casa, se acorda regulat pentru plati de salarii, furnizori pe un termen, variind de la cateva zile la cateva luni.

Creditele sezoniere, pot fi acordate nu numai intreprinderilor agricole, ci si altor intreprinderi care lucreaza sezonier si inregistreaza decalaj in timp intre incasari si cheltuieli.

Credite de legatura, se mai numesc credite legate de o anumita operatiune financiara sau credite de sudura. Ele apar in situatia cand intreprinderea resimte necesitati de fonduri cu caracter permanent. Creditele de legatura servesc pana la obtinerea capitalului permanent care finanteaza nevoi permanente.

Creditele pe termen foarte scurt (SPOT), se acorda de la o zi la alta marilor inteprinderi, din disponibilitati zilinice de numerar ale bancii. Creditul SPOT nu presupune o abordare scrisa sau orala a bancii si nici stabilirea prealabila a unui platfon.

Credite pentru mobilizarea efectelor financiare, sunt credite generale, nu comporta garantii deosebite.

CREDITE DE MOBILIZARE

Creditele de mobilizare pot fi:

• credite de scont;
• credite pentru mobilizarea creantelor comerciale;
• credite pentru mobilizarea creantelor asupra clientilor externi;
• vanzarea creantelor catre institutii specializate;
• credite pe stocuri.

Creditul de scont, presupune scoaterea tratatelor de catre banci, reprezinta achizitionarea acestora in schimbul unei taxe de scont. Spre deosebire de creditele generale, creditul de scont este rambursat ca urmare a derularii unei anumite operatiuni comerciale din care banca isi asigura recuperarea creditului.

Creditul pentru mobilizarea ceantelor comerciale, permite scoaterea nu numai a creantelor individuale, ci gruparea mai multora la un loc, dupa criteriul tipului in care au fost emise, urmand sa se traga dupa ele un singur bilet de ordin in vederea prezentarii lui la scoatere. Creditul pentru mobilizare creantelor comerciale are rolul de a atenua carentele creditului de scont unde fiecare efect face obiectul unor operatii independente. Acest tip de credit se foloseste in relatiile bancii cu clientii buni, intrucat presupune un risc mai mare decat in cazul creditului de scont.

Creditul pentru mobilizarea creantelor asupra clientilor din strainatate. Pentru a favoriza exportul, banca centrala foloseste o procedura de mobilizare a creantelor asupra partenerilor straini, stimuland bancile comerciale sa o utilizeze prin faptul ca este de acord sa resconteze aceste creante in conditii realtiv avantajoase pentru acestea.

Vanzarea creantelor catre societatile specializate. Aceasta operatiune nu reprezinta un credit propriu-zis ci o vanzare-cumparare de creante cu riscurile corespunzatoare. In tarile unde se foloseste, operatiunea se numeste ,,factoring" sau ,,l'affecturage".

Creditele pe stocuri. Sunt credite pe termen scurt, generate cu anumite stocuri de marfa.

2. CREDITE DE PREFINANTARE

Creditul de finantare a lucrarilor publice.

Pentru a acoperi temporar necesitatile de plata ale intreprinzatorilor, anumite institutii financiare isi propun ca scop sa finanteze cheltuielile aferente pana in momentul incasarii contravalorii lor de buget.

Creditul pentru prefinantarea exporturilor

Urmareste incurajarea exporturilor ce se fac cu comanda ferma, sau fara comanda ferma: credit-cumparator, credit-furnizor.

Obligatiuni pe cautiune

Aceste credite pot fi acordate intreprinzatorilor de catre administratia fiscala, care joaca rolul de bancher, sub forma amanarilor de la plata obligatiunilor fiscale (taxe vamale,TVA).

COSTUL CREDITULUI BANCAR PE TERMEN SCURT

Costul creditului pe termen scurt nu se limiteaza la rata dobanzii, desi aceasta reprezinta elementul principal, ci trebuie luate in considerare si diverse comisioane si taxe percepute de banci in functie de:

rata dobanzii practicata pe piata monetara;

riscul bancar si calitatea garantiilor oferite de debitori;

posibilitatile de refinantare ale bancilor.

Comisioanele bancre pot fi legate de natura creditului insusi sau de diverse servicii facute de banca debitorilor. Astfel, pot fi cerute comisioane pentru confirmarea scrisa a creditului deschis in contul curent, comisioane de miscare sau de cont curent.

Costul total al creditului pe termen scurt, se majoreaza si cu un anumit numar de zile in plus fata de termenul creditului, numite zile-valoroase pentru care banca calculeaza remuneratia sa.

Determinarea sumei dobanzii

In general suma dobanzi D de baza platita de beneficiarii de credite, este direct proportionala cu volumul creditului C, rata dobanzii d si timpul de folosire a creditului t:

D =

In conditiile unui anumit nivel al dobanzii, suma acesteia creste proportional cu volumul creditelor si cu durata de folosire a acestora, astfel incat unitatile trebuie sa foloseasca un volum cat mai redus de credite si pe perioade cat mai scazute posibil, imprimand o viteza de rotatie accelerata activelor circulante.

La creditele pe termen scurt se foloseste calculul dobanzii simple, ceea ce inseamna ca suma dobanzii nu se adauga la capital pentru a aduce ea insasi dobanda.

Pentru anumite contracte de credit pe termen scurt, se aplica dobanda antecalculata, adica suma ei se varsa, impreuna cu rambursarea creditului, la sfarsitul anului sau al contractului.

La numeroase categorii de credite pe termen scurt se aplica dobanda antecalculata, adica volumul sau se determina si se retine de banca la inceputul contractului de credit; retinerea ei inca de la inceput din volumul creditului aprobat, face ca debitorul sa primeasca credit efectiv mai mic decat cel aprobat. In aceste conditii, rata efectiva a dobanzii este diferita de rata nominala a dobanzii.

Dobanda poate fi fixa, atunci cand nivelul ei nu se modifica pentru toata perioada de creditare si variabila, care se modifica anual sau chiar la intervale mai surte (3 luni) ca masura de protectie a creditorului sau debitorului impotriva pierderilor ce ar putea rezulta din caracterul rigid al nivelului dobanzii, pentru o perioada de timp indelungata.

4. RISCUL IN ACTIVITATEA BANCARA

Notiunea de risc poate fi definit ca un angajament care poarta o incertitudine, datorita posibilitatii de castig sau pierderii.

In activitatea bancara asumarea riscurilor poate fi cercetata pentru posibilele sale avantaje viitoare, cum este cazul operatiunilor speculative pe pietele financiare sau de schimb doar si a posibilelor pierderi imprevizibile. In general, asumarea risurilor este legata de functia de baza pe care o au bancile in economie si anume functia de investitii.

Cum riscul este un atribut general al investitiilor, asumarea acestuia devine inevitabila si justifica existenta bancilor. Resursele imprumutate de banci care sunt un multiplu substantial al propriului capital sunt asadar investite, iar recuperarea cu inarziere a acestora poate provoca o serie de dezechilibre la nivelul bancii, care poate imbraca forme diferite ce se pot alimenta reciproc.

Perioada actuala este denumita ,,era managementului de risc" in domeniul bancar, iar gestiunea riscului constituie o sarcina extrem de complexa si importanta a managementului bancar, caci de obicei asumarea unor riscuri atrage dupa sine si castiguri mai mari.

Clasificarea riscurilor specifice activitatii bancare:

riscuri financiare;

riscuri comerciale;

riscuri de mediu.

Riscurile financiare - sunt strict legate de structura bilantului contabil al bancii. Aceste riscuri sunt singurele care pot fi generate, gestionate, amplificate sau eliminate de catre managementul bancar; de aceea cele mai multe dintre riscurile financiare fac obiectul unor reglementari bancare. Formele pe care le pot imbraca aceste riscuri sunt:

• riscul pierderii de capital sau al insolvabilitatii;
• riscul imobilizarii sau al lipsei de lichiditate;
• riscul modificarii dobanzilor pentru resursele mobilizate;
• riscul eroziunii capitalului prin inflatie;
• riscul repatrierii capitalului in conditiile creditarii externe (riscul valutar si riscul de tara).

Riscurile comerciale - sunt generate de inadaptabilitatea bancii la noile servicii si produse, ca urmare a unui slab serviciu de marketing si a unui anti-talent managerial pentru noile piete. Aceste riscuri se prezinta sub urmatoarele trei forme:

riscul de produs sau serviciu (este rezultatul unei evolutii nefavorabile a valorificarii unui produs nou sau serviciu ca urmare a instabilitatii bancii privind distribuirea produselor sale);

riscul de piata (este efectul dependentei de piata al bancii, iar limitarea sa se poate realiza printr-o extindere pe cat mai multe piete, rentabilitatea bancii nemaifiind astfel dependenta in exclusivitate de evolutia unei singure piete);

riscul de imagine comerciala (consta in perceptia negativa a unei banci de catre clientii ei, ca urmare a unei calitati generale scazute de servire a acestora sau a tratarii necorespunzatoare a reclamatiilor clientilor, fapt ce poate culmina cu articole de presa in defavoarea bancii.

Riscurile de mediu - sunt riscuri asupra carora banca fie nu are control, fie are un control limitat. Formele sub care se manifesta aceste riscuri sunt:

• riscul de deficit (produs prin frauda comisa sau prin jaf);
• riscul economic (determinat de conjunctura economica la nivel national si regional);
• riscul competitional (generat de similitudinea produselor si serviciilor oferite de celelalte banci sau institutii financiare);
• riscul de reglementare (are in vedere deciziile ce pot fi luate de autoritatile bancare, de cele mai multe ori intr-o maniera nefavorabila pentru banca).

4.1. RISCUL INSOLVABILITATII

Riscul neplatii la scadenta, risc al insolvabilitatii, se manifesta ca urmare a neandeplinirii contractului de credit de catre client. Riscul de insolvabilitate creste pe masura ce dimensiunile creditului cresc. O data cu crestera volumului creditului, cazurile de insolvabilitate cresc in proportie accelerata, expresie a faptului ca majorarea proportiilor creditului aduce in randul debitorului un numar mult mai mare de persoane, potential insolvabile.

Retragerea creditului conduce la scaderea cazurilor de insolvabilitate intrucat, in aceste imprejurari, in primul rand clientii cu solvabilitate indoielnica sunt exclusi de la creditare.

Cresterea ratei dobanzii conduce la crestera cazurilor de insolvabilitate, intrucat, pe de o parte crestera obligatiilor debitorilor majoreaza, in general, obligatiile beneficiarilor de credite, iar pe de alta parte, clientii apreciati ca riscanti, au un regim de creditare specific cu dobanzi mai ridicate.

In prevenirea si evitarea inslovabilitatii, se constituie masuri la nivel macroeconomic. Asemenea dispozitii de reglementare cunoscute sub denumirea de norme prudentiale, sunt:

• obligatia unui capital minim;
• o anumita rata de acoperire a riscurilor, exprimata ca raport intre fondurile proprii nete si creditele acordate, ponderate dupa gradul lor de risc;
• o rata de diviziune a riscurilor care limiteaza, in functie de fondurile proprii ale bancilor, dimensiunile creditului ce poate fi acordat unui singur client, astfel incat falimentul unuia dintre clienti sa nu dauneze, esential, echilibrul bancii.

Riscul insolvabilitatii, trebuie sa fie luat in considerare in cadrul macroeconomic al politicii de creditare pe care o aplica, fiecare banca, in sfera operatiunilor sale de creditare, in raport cu clientii sai.

Gradul de risc este diferit, in functie de natura clientului, agent economic sau persoana particulara si in functie de tipul creditului care, prin natura lui, asigura garantarea sau implica un grad avansat de risc.

Prin natura lor, creditele acordate persoanelor particulare au un grad inalt de garantare. Creditele imobiliare, denumite si ipotecare au, prin ipoteca, un grad inalt de acoperire. Pentru intreprinderi, cunoasterea amanuntita a conditiilor lor de functionare, este in mod implicit si obligatoriu necesara ca o modalitate de prevenire elementara a riscurilor de insolvabilitate. Analiza debitorului presupune o cunoastere aprofundata a situatiei din sfera lui de activitate: tendinta de dezvoltare, evolutii conjuncturale si in mod deosebit trasaturile caracteristice ale firmei, factorii de crestere, evolutia si perspectivele desfacerii, evolutia profitului, a fondului de rulment, a soldului contului de la banca, a indicatorilor de solvabilitate si lichiditate.