Aria de definitie si aplicabilitate a impozitului pe profit. Definitii si concepte cheie

Aria de definitie si aplicabilitate a impozitului pe profit.

Definitii si concepte cheie ale impozitului (qdictionar.com)

Contabilitatea impozitului pe profit este analizata prin intermediul Standardului International de Contabilitate nr. 12 (IAS 12) - Impozitul pe profit.

Acesta are ca obiectiv stabilirea de principii, precum si formularea de recomandari privind modul de contabilizare a consecintelor fiscale curente si viitoare ce corespund:

• Recuperarii / decontarii viitoare a valorii contabile a elementelor de activ / datorie regasite in bilantul unei societati;

si

• Tranzactiilor aferente perioadei curente care sunt recunoscute in situatiile financiare ale entitatii.

Drept urmare se impune intreprinderii respective contabilizarea acestor consecinte fiscale in acelasi fel in care s-a realizat inscrierea in contabilitate a tranzactiilor si celorlalte evenimente in sine.

Astfel efectele fiscale aferente tranzactiilor si celorlalte evenimente recunoscute in contul de profit si pierdere se vor recunoaste de asemenea in contul de profit si pierdere.

In mod similar, pentru tranzactiile si alte evenimente recunoscute direct in capitalul propriu, orice efecte fiscale aferente vor fi si ele recunoscute direct in capitalul propriu.

IAS 12 trateaza, de asemenea, subiectul privind recunoasterea creantelor cu impozitul amanat ca urmare a pierderilor fiscale sau creditelor fiscale nefolosite, cu prezentarea impozitelor pe profit in situatiile financiare si cu prezentarea informatiilor legate de impozitele pe profit.

In mod inerent, in momentul in care o intreprindere recunoaste un activ sau o datorie, aceasta previzioneaza sa recupereze sau sa deconteze valoarea contabila a activului sau datoriei.

Daca exista posibilitatea ca recuperarea sau decontarea acestei valori contabile sa conduca la efectuarea unor plati viitoare mai mari (sau mai mici) privind impozitele, decat in situatia in care o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecinte fiscale, atunci IAS 12 impune societatii raportoare sa recunoasca o datorie / creanta privind impozitul amanat, cu anumite exceptii prevazute.

Astfel datoria sau creanta privind impozitul amanat trebuie luata in calcul impreuna cu impozitul curent atunci cand se procedeaza la determinarea si inregistrarea in contabilitate a profitului net / pierderii nete dintr-un exercitiu financiar.

In contextul Standardului International de Contabilitate privind impozitul pe profit acest element include toate impozitele autohtone si straine stabilite asupra profiturilor impozabile, precum si contributii, in genul impozitelor retinute, platite de o filiala, intreprindere asociata sau ascociere in participatie odata cu repartizarile catre intreprinderea raportoare.

Impozitarea profitului se bazeaza pe determinarea rezultatului fiscal (impozabil) prin utilizarea urmatoarei relatii de trecere de la rezultatul contabil la profitul sau pierderea fiscala:

Rezultat impozabil = Rezultat contabil + Cheltuieli nedeductibile - Venituri neimpozabile

In cadrul acestei relatii se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor, conform normelor de aplicare.

Mai departe impozitul pe profit este obtinut prin aplicarea cotei generale de impozitare potrivit cadrului legal in vigoare, in prezent 16%, asupra rezultatului fiscal.

Baza fiscala a unui activ constituie valoarea care, in scopuri fiscale, va fi dedusa din orice beneficiu economic impozabil generat de o societate atunci cand aceasta recupereaza valoarea contabila a activului.

Daca aceste beneficii economice nu vor fi impozabile atunci baza fiscala a activului va fi egala cu valoarea contabila a acestuia.

Baza fiscala a unei datorii reprezinta valoarea contabila a acesteia, mai putin orice suma care va fi dedusa in scopuri fiscale in ceea ce priveste respectiva datorie, in perioadele contabile viitoare.

Rezultatul contabil (rezultat brut al exercitiului sau rezultatul inainte de impozitare) se calculeaza ca diferenta intre veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, prestarea de servicii si executarea de lucrari, inclusiv din castigurile de orice natura, si cheltuielile angajate pentru realizarea acestor venituri.

La realizarea acestei operatii se au in vedere cerintele contabilitatii de angajamente precum si respectarea principiului independentei exercitiului.

Conform OMFP 1752/2005, veniturile si cheltuielile sunt definite astfel:

Veniturile cuprind atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu din activitati curente, cat si castigurile din orice alte surse.

Activitatile pe care le desfasoara o intreprindere, ca parte integranta a obiectului sau de activitate impreuna cu activitatile conexe acestora reprezinta activitati curente.

Veniturile obtinute din activitatile curente se pot intalni sub forma: vanzarilor, comisioanelor, dobanzilor sau dividendelor.

Castigurile fac referire la cresteri ale beneficiilor economice care pot aparea sau nu ca rezultat din activitatea curenta, dar nu difera ca natura de veniturile din aceasta activitate.

Cheltuielile entitatii reprezinta valorile platite sau de platit pentru:

consumuri de stocuri, lucrari executate si servicii prestate de care beneficiaza entitatea;

cheltuieli cu personalul;

executarea unor obligatii legale sau contractuale etc.

Pierderile reprezinta reduceri ale beneficiilor economice si pot rezulta sau nu ca urmare a desfasurarii activitatii curente a entitatii. Acestea nu difera ca natura de alte tipuri de cheltuieli.

In cadrul cheltuielilor exercitiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizarile si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.

Cadrul General pentru Intocmirea si Prezentarea Situatiilor Financiare apreciaza profitul ca fiind un instrument de masura intens utilizat pentru performanta unei societati.

Direct legate de masurarea profitului sunt elementele de venituri si cheltuieli.

Veniturile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor sau descresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor. Ele includ atat veniturile din activitatile curente, cat si castigurile din orice alte surse.

Cheltuielile repezinta diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor, care se contretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari. Aici se inculd atat pierderile, cat si acele cheltuieli care apar in procesul desfasurarii activitatilor curente ale entitatii.