Aparitia si evolutia companiilor transnationale

Aparitia si evolutia companiilor transnationale

Globalizarea, definita ca un sistem international bazat pe tendinta integrationista, pe interconectare intre piete, state-natiuni si tehnologii pana la un nivel fara precedent, este fondata pe doi actori globali esentiali - organizatiile economice internationale si corporatiile transnationale.

La inceputul secolului XXI, companiile transnationale sunt considerate ca una din cele mai mari provocari pentru actuala ordine internationala economica, intrucat deciziile acestora influenteaza intr-o masura mare economiile nationale.

Companiile transnationale sunt firmele care exercita control managerial asupra operatiunilor efectuate pe mai multe piete nationale. O companie transnationale poate exercita control managerial efectiv si asupra firmelor unde detine un pachet minoritar de actiuni sau chiar asupra firmelor straine unde nu detine actiuni, dar opereaza pe baza contractelor de management sau a altor tipuri de contracte. Ca si firmele cu activitate de comert exterior, companiile transnationale intreprind tranzactii peste frontierele tarilor lor de origine, dar, diferit de acestea ele detin proprietatea si controlul facilitatilor lor de productie din strainatate. Pe de alta parte, companiile transnationale opereaza cu mai multe unitati de productie si intermediaza tranzactii intre aceste unitati, dintre care cel putin una este situata intr-o tara straina. In principiu companiile transnationale sunt definite ca fiind entitati economice formate din unitati legate intre ele prin relatii de proprietate sau de alta natura, care opereaza in doua sau mai multe tari, dupa un sistem de luare a deciziilor (intr-unul sau mai multe centre) prin care se elaboreaza politici coerente si strategii comune, in cadrul carora una sau mai multe dintre unitatile respective exercita o influenta importanta asupra activitatii celorlalte, in special pe linia utilizarii resurselor, a asumarii responsabilitatilor, a folosirii informatiilor.

In literatura de specialitate intalnim mai multe formule prin care este definita compania transnationala, dupa cum urmeaza:

Ø      O companie angajata in producerea si vanzarea de bunuri si servicii in mai mult de o tara, fiind formata, in general, dintr-o firma-mama localizata in tara de origine si de la 5, 6 filiale in strainatate (tarile gazda), avand, de obicei, un grad ridicat de interactiune strategica intre componentele sale[1].

Ø      O firma ce controleaza operatiuni sau active generatoare de venituri in mai mult de o tara[2].

Ø      O firma care se angajeaza in investitii straine directe si care detine si controleaza activitati creatoare de valoare in mai mult de o tara[3].

Ø      Modalitatea de coordonare a productiei de la un centru startegic de luare a deciziei, atunci cand aceasta coordonare are in vedere activitatile firmei dincolo de granitele nationale[4].

Ø      Intreprindere alcatuita din una sau mai multe firme-mama si filialele acestora in strainatate. Firma-mama este o intreprindere care controleaza activele altor entitati in tari diferite de tara sa de origine, de obicei prin detinerea unei ponderi din totalul actiunilor acestora (ponderea necesara variaza, fiind considerata peste 10% in SUA si peste 25% in Uniunea Europeana). Filiala din strainatate este o intreprindere in cadrul careia un investitor rezident in alta tara detine un pachet de actiuni care ii ofera posibilitatea de decizie si control si participarea directa la conducere[5].

Ø      O firma care si-a extins activitatea economico-financiara dincolo de granita tarii de origine printr-un vast ansamblu la scara internationala format dintr-o societate principala si un numar de filiale dependente de firma mama implantate in diferite tari[6].

Ø      Acea entitate economica formata dintr-o firma - mama si din filialele ei in mai multe tari, care este caracterizata de internationalizarea productiei, care se bazeaza pe un «bazin» international de resurse umane, materiale si financiare, si care promoveaza la scara globala un anumit set de valori proprii[7].

In operatiunile companiilor transnationale se regasesc o serie de elemente esentiale:

efectuarea de investitii straine directe (in special de portofoliu);

transferul unui pachet de factori precum: capital, tehnologie, cunostinte, practici manageriale si organizationale, abilitati profesionale si antreprenoriale etc ;

activele generatoare de valoare adaugata sunt amplasate in diferite tari.

Dezvoltarea companiilor transnationale reprezinta o forma calitativ noua a expansiunii externe a monopolurilor, prin natura organizarii lor, prin investitii directe sau de portofoliu, prin zonele de comert liber. Companiile transnationale isi desfasoara activitatea pe spatii mari, intensificand procesul de internationalizare a capitalurilor si sporind gradul de concentrare si centralizare a acestora.

Pentru incadrarea companiilor cu activitate internationala in categoria companiilor transnationale se determina:

1. gradul de implicare a firmei pe pietele internationale;

2. gradul de coordonare la scara globala a operatiunilor si functiilor firmei;

3. gradul de flexibilitate a deciziilor operationale si strategice ale firmei fata de considerentele de natura financiara.

In functie de gradul de implicare a firmei pe pietele internationale, distingem:

companii transnationale de gradul I - companii cu filiale in strainatate, implicate pe pietele de produse si pe pietele de factori de productie;

companii transnationale de gradul II - companii cu filiale in strainatate, implicate pe pietele de produse, pe pietele de factori de productie si pe piata capitalului de imprumut;

companii transnationale de gradul III - companii cu filiale in strainatate, implicate pe pietele de produse, pe pietele de factori de productie, pe piata capitalului de imprumut si pe piata capitalului propriu.

In functie de gradul de coordonare la scara globala a operatiunilor si functiilor firmei distingem:

companii care detin o capabilitate globala prin integrarea operatiunilor lor internationale in sfera productiei si marketingului;

companii cu un grad inalt de transnationalitate, care isi pot coordona operatiunile financiare ale filialelor lor din strainatate.

In functie de gradul de flexibilitate a deciziilor operationale si strategice ale firmei fata de considerentele de natura financiara distingem:

companii multinationale - firme care inregistreaza scoruri inalte pentru numarul de filiale in strainatate sau in ceea ce priveste comertul transfrontalier, dar prezinta valori scazute pentru coordonarea globala si flexibilitatea financiara;

companii transnationale - firme cu valori ridicate pentru urmatoarele criterii: coordonare, flexibilitate, numar de filiale in strainatate, volumul comertului transfrontalier (denominat intr-un numar mare de monede straine), numarul de proiecte investitionale realizate in strainatate, accesul la piete bancare si de capital nationale si internationale, ponderea operatiunilor de trezorerie efectuate in marile centre financiare internationale.

Pentru ilustrarea gradului de implicare a corporatiilor in strainatate, UNCTAD determina indicele transnationalitatii determinat prin compararea activitatilor desfasurate peste hotare cu cele de pe piata interna a tarilor de origine. Acest indice se calculeaza dupa urmatoarea formula:

A_s/A_t + V_s/V_t + N_s/N_t

I_t =

3

Unde:

A_s - active aflate in strainatate

A_t     - total active

V_s - vanzari in strainatate

V_t - total vanzari

N_s - numar de angajati ce lucreaza in filialele amplasate in strainatate

N_t - total angajati

Din punct de vedere istoric se pot distinge mai multe etape in aparitia si dezvoltarea companiilor transnationale, dupa cum urmeaza:

perioada de pana la al doilea razboi mondial se caracterizeaza prin proliferarea companiilor moderne, integrate in tarile puternic industrializate ale lumii precum SUA, Marea Britanie sau Germania. Aceste firme presupun o organizare bazata pe divizii operationale multifunctionale autonome, intre care o divizie internationala care se ocupa cu managementul si dezvoltarea activitatilor externe. Marile firme americane (Standard Oil Trust, Ford) s-au transnationalizat datorita multiplicarii pietelor de desfacere interne si internationale impuse de primul razboi mondial, inclusiv sub influenta tehnicii militare. In ceea ce priveste companiile europene (Nestlé, Philips, British Petroleum) conditiile specifice ale pietei le-au permis extinderea pe piete apropiate din punct de vedere geografic prin infiintarea de filiale cu o autonomie considerabila, bazate pe asociati de incredere. Firma - mama impreuna cu filialele sale constituiau un grup in cadrul caruia prima exercita controlul strategic.

2. perioada cuprinsa intre anii 1945-1959 se caracterizeaza prin patrunderea masiva a firmelor americane in Europa ca urmare a procesului de reconstructie europeana. Majoritatea companiilor care infiintau filiale in strainatate vizau domenii precum industria petroliera, chimica, alimentara, constructiile de masini si echipamentele electrice. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, o noua ordine economica internationala a fost creata si penetrarea granitelor statale de catre fluxurile comerciale internationale a crescut, in timp ce tarifele si barierele vamale au inceput sa fie considerate obstacole la libertatea mondiala a comertului, din perspectiva statelor dar si a activitatilor corporatiilor transnationale. Reducand barierele schimburilor comerciale prin intelegeri bilaterale sau multilaterale, statele au creat implicit pentru companiile transnationale piete largi de desfacere si oportunitati pentru ca acesti actori non-statali sa se dezvolte si sa isi adapteze scopurile lor economice private la exigentele unei economii globale in care actorii decidenti nu mai sunt statele.

3. perioada cuprinsa intre anii 1960-1974 este perioada dezvoltarii companiilor transnationale europene. Astfel, in anul 1974 in clasamentul celor mai importante 50 de companii transnationale din lume se aflau 20 de firme europene. Totodata in randul primelor 50 de companii transnationale din lume isi fac simtita prezenta si cateva firme japoneze (Hitachi, Toyota, Mitsubishi, Heavy Industry).

4. perioada cuprinsa intre anii 1975-1989 a constituit o etapa in care companiile europene si-au diversificat activitatea, transformandu-se in companii transnationale organizate pe produs, in timp ce companiile americane au trecut printr-un proces de restructurare a productiei si a marketingului prin intermediul diviziilor internationale, iar firmele japoneze si - mai tarziu- cele sud-coreene, s-au extins cu rapiditate pe plan international. Astfel, in 1989 structura primelor 50 de companii transnationale ale lumii cuprindea 21 de companii europene, 17 americane si 12 asiatice.

5. perioada cuprinsa intre anii 1990 pana in prezent se caracterizeaza prin cresterea numarului de fuziuni si achizitii[8]. Achizitiile si fuziunile internationale, ca forma particulara a investitiilor internationale, par a fi simptomul cel mai evident al globalizarii. Majoritatea acestor operatiuni au avut loc in sectorul bancar, cel de asigurari, in industria chimica, farmaceutica, de automobile si de telecomunicatii si au avut ca obiect restructurarea globala sau pozitionarea strategica a firmelor implicate pe piata. In ultimii zece ani, rata medie de crestere achizitiilor si fuziunilor internationale in domeniul financiar a fost de 42%, depasind orice alta rata de crestere din orice sector al pietei financiare sau al economiei reale. Valoarea acestor tranzactii atinsese, in 1999, valoarea record de 2300 mld. USD, ceea ce reprezinta ceva mai mult de 1/3 din valoarea comertului international cu marfuri si servicii. Multe din fuziunile realizate au dus insa mai mult la o crestere a dimensiunii pietei si mai putin la efecte de sinergie sau la eficientizarea activitatii, fiind confruntate cu divergente organizatorice interne sau cu dificultati financiare. Operatiunile de fuziune si achizitii intre companiile transnationale se dezvolta cu o viteza si cu o intensitate fara precedent. Aliantele strategice in industria de masini, intre Renault si Nissan, fuziunea dintre Amoco/Marea Britanie si Atlantic Richfiled-Arco/ USA in industria de petrol, crearea unei a treia mari banci in USA, Fleet Bosto, cu active de 18 bilioane, printr-o operatie de fuziune de 16 bilioane intre Financial Group si Bank Boston sunt cateva exemple reflectand tendinta concentrarilor de capital, ca o materializare a rolului crescut al acestora pe plan international.

Atributele definitorii pentru o companie transnationala sunt urmatoarele:

Ø      activitatile de cercetare-dezvoltare sunt conduse si proiectate la sediile centrale;

Ø      actiunile companiei sunt cotate doar la bursa din tara de origine;

Ø      actionarii de afla in principal in tara de origine;

Ø      managementul international este directionat de la sediul central.

In masura in care corporatia transnationala ajunge in situatia de a vinde mai multe produse in afara granitei decat in interiorul tarii de origine, de a lua decizii mai mult localizate, decat centralizate, de a implementa procesul de cercetare-dezvoltare oriunde este necesar, de a-si vinde actiunile la mai multe burse si avand astfel actionari raspanditi in intraga lume, va fi incadrata in categoria companiilor globale. Globalizarea economica genereaza noi provocari in domeniul competitiei. Companiile transnationale trebuie sa faca fata unei concurente mult mai largi, iar in aceste conditii sunt obligate sa adopte o strategie globala. Strategia globala presupune cresterea interdependentelor intre activitatile separate geografic ale filialelor si companiilor mama. In acelasi timp, ea presupune optimizarea avantajelor locale ale fiecarei filiale cu satisfacerea conditiilor cererii de pe piata vizata. Urmarea fireasca a acestui fapt este tendinta specializarii filialelor in tipul de productie care valorifica avantajul competitiv al tarii gazda. Companiile transnationale actioneaza nu numai in conditiile proprii tarii-mama, nici in conditiile catorva state eventual limitrofe, ci in conditiile unei economii care tot mai mult se globalizeaza. Economia globala inseamna tot mai mult nu numai o 'industrie globala', ci si servicii tehnico-financiare globale si piete de dimensiuni mondiale. Firmele-mama sunt obligate sa transfere in strainatate o parte din competentele lor nu numai financiar - comerciale, ci si inovationale, de strategii pe termen scurt si mediu, sporind autonomia relativa a filialelor in functie de aspectele specifice - economice, politice, de consum traditionale ale zonelor in care acestea sunt implantate. Se urmareste, ca tendinta, specializarea filialelor pe tipuri de productie sau de prestari de servicii, pentru folosirea avantajului competitiv al tarii sau zonei-gazda[9].

Globalizarea concurentei a dat nastere la implicatii diverse, cele mai multe provenind din sfera informatiei si cercetarii tehnologice. In dorinta de a reduce costurile de productie, riscurile si incertitudinea, marile companii transnationale au trecut la realizarea unor parteneriate strategice, in primul rand in domeniul tehnologic, menite sa le confere mai multa flexibilitate in decizii si actiune. Dezvoltarea fara precedent a unor asemenea forme de cooperare a condus la identificarea unor noi forme de piata oligopolista, a carei structura trebuie privita la scara globala. Formarea oligopolurilor traditionale s-a bazat pe trei piloni si anume: abilitatea de a identifica un mic numar de competitori, apoi un set de produse sau de industrii in cadrul carora avea loc o concurenta oligopolistica si identificarea traiectoriei tehnologice probabile pe care produsele respective o vor urma. Societatea transnationala tinde sa-si largeasca continuu sfera de dominatie atat in interiorul tarii de origine, cat si pe pietele situate in diferite alte tari. Orice firma transnationala se manifesta concomitent in trei spatii economice: cel national-in cazul societatii-mama; cel strain in cazul filialelor; cel international - ori de cate ori este vorba despre schimburile dintre unitatile care o compun sau dintre acestea si restul lumii[10]. Dimensiunile marilor grupuri industriale si aparitia retelelor de oligopoluri au schimbat fizionomia economiei mondiale, orientand-o spre globalizare. Totodata, noile tehnologii si descoperiri stiintifice au creat conditiile favorabile expansiunii fara precedent a companiilor transnationale. La toate acestea s-a adaugat intensificarea ritmului de fuziuni si achizitii care au implicat o anumita restructurare a marilor companii, procesul de concentrare a capitalului efectuandu-se simultan atat pe plan intern cat si international.

Elementele distinctive ale procesului de concentrare a activitatii companiilor transnationale sunt:

- expansiunea continua a companiilor transnationale, ale caror active totale au inregistrat un ritm superior dinamicii PIB mondial si comertului international;

- extinderea geografica a acestora;

- prezenta companiilor transnationale in ramurile cheie ale industriei: automobile, produse electrotehnice si electronice, dar si patrunderea lor masiva in sfera serviciilor prin achizitionarea si dezvoltarea unor retele hoteliere si restaurante, telecomunicatii, comert.

Liberalizarea comertului, a investitiilor si pietelor de capital, diversificarea serviciilor si relaxarea masurilor de control asupra activitatii desfasurate de companiile multinationale constituie factori favorizanti ai procesului de concentrare a activitatii companiilor transnationale.

De regula, concetrarea activitatii companiilor transnationale este determinata de specificul activitatii de productie. In acest sens, distingem[11]:

Ø      concentrarea pe orizontala se realizeaza prin cresterea numarului de filiale peste granita in aceeasi ramura ca si societatea mama (exemple: General Motors, Ford, Toyota etc);

Ø      concentrarea pe verticala presupune cresterea in dimensiuni a firmei prin achizitionarea sau construirea de intreprinderi in alte tari, intreprinderi situate in "amonte" sau in "aval" in raport cu specificul activitatii societatii mama (exemplu: cumpararea de surse de aprovizionarea cu petrol brut de catre firma Exxon, axata initial pe activitatea de rafinare a petrolului);

Ø      cresterea prin conglomerare internationala presupune alipirea unor firme din diferite tari care nu sunt legate intre ele pe linie tehnologica, in scopuri strict financiare. Se formeaza, astfel, societati holding care detin capitalul filialelor si isi asuma responsabilitatea gestionarii lui.

Companiile transnationale exercita un rol esential[12] in sectoare specifice ale activitatii economice, precum:

sectorul bancar si financiar, in care companiile transnationale isi constituie adevarate monopoluri pe sistemul bancar mondial, cu investitii directe straine de 200-300 bilioane; stocurile de investitii straine directe ale acestora au fost estimate ca fiind de aproape 2000 bilioane; primele 100 de banci detin peste 4500 agentii, sucursale, filiale, dominand piata financiara cu 75-80%;

in comertul international, companiile transnationale isi impun produsele lor inalt-competitive pe toate pietele nationale; peste 50% din comertul global cu bunuri este controlat de ele, ca si manipularea nivelurilor de transfer a preturilor in comertul intern al agentiilor, filialelor si sucursalelor aceleiasi companii;

la nivel tehnologic, prin investitii straine directe constituind contributii la cresterea nivelului tehnologic de dezvoltare a statului-gazda;

pe planul dezvoltarii economice a statului gazda, prin contributia cu resurse financiare, tehnologice, de management, prin crearea de locuri de munca, prin crearea si dezvoltarea intreprinderilor, sau prin retehnologizarea si modernizarea intreprinderilor;

in sectorul serviciilor, in special in cel hotelier, bancar, de calatorii, al industriei de transport, datorita calitatii de sectoare aducatoare de mare profit al acestora;

in problemele legate de mediu, prin reducerea emisiunilor poluante sau prin influentarea adoptarii unor legislatii mai putin restrictive fata de investitiile poluante;

in introducerea unui management modern in statele gazda, prin pregatirea personalului, prin furnizarea de experienta, prin schimburi intre companiile transnationale si in cadrul agentiilor, sucursalelor si filialelor acestora;

in domeniul politic, ca o consecinta a importantei lor pentru productia si exporturile statului gazda si al statului de origine al societatii-mama;

Conform Raportului UNCTAD, "World Investment Report", pe anul 2007, se apreciaza ca exista in prezent aproape 80.000 de societati transnationale, aproape 800.000 de filiale la nivel global, din care aproape jumatate sunt localizate acum in tari in dezvoltare. Acestea din urma realizeaza o treime din exporturile mondiale, o zecime din PIB-ul mondial, iar ponderile lor sunt in crestere.

Tabel nr. 1.1.

Localizarea companiilor multinationale din punct de vedere geografic si dupa nivelul de dezvoltare a economiilor

Sursa: World Investment Report 2007 , UNCTAD, p. 247

Sub aspectul localizarii, principalele companii transnationale provin din America de Nord, Uniunea Europeana si Japonia. Sub aspectul "indicelui de transnationalitate" principalele companii transnationale provin din tari cu piete mai mici precum Elvetia (Nestlè, Holderbank Financière, Brown Boveri, Riche Holdings), Canada (Thomson Corporation, Seagram Company), Suedia (Electrilux), Olanda (Philips Electronics) etc, datorita nevoii de vanzari masive in strainatate. In prezent companiile americane ocupa primele pozitii la nivel mondial. Ele detin locul intai dupa cifra de afaceri in multe domenii de activitate: aeronautica (Boeing), computere (IBM), software (Microsoft), spectacole (Walt Disney), automobile (General Motors), petrol (Exxon Mobil), farmaceutice ( Merck ), cosmetice ( Procter & Gamble)

Tabel nr. 2.2.

Aspecte privind principalele societati transnationale nefinanciare

Sursa: World Investment Report 2007 , UNCTAD, p. 258

Primele corporatii transnationale, precum Ford Motor Company/USA, General Electric Company/USA, General Motors/USA, Toyota Motors/Japan, Shell Royal Dutch/Great Britain and Holland, Hitachi/ Japan, Exxon Corporation/ USA, IMB/USA, Mitsubishi/ Japan, Itochu Corporation /Japan sunt grupate in statele hi-tech avansate din cadrul triadei strategice si capitalul lor sau vanzarile totale realizate fiind superioare produsului national brut al mai multor state.

Ordinea economica contemporana este caracterizata, de asemenea, de prezenta unui mare numar de societati transnationale de dimensiune mica si mijlocie, reprezentand aproape 50% din numarul total de companii transnationale in USA, Canada, Japonia si aproape 50% in Franta si in Marea Britanie. Multe companii transnationale mici si mijlocii sunt originare din statele in curs de dezvoltare, interesate sa investeasca in sectorul tertiar.

O mare parte din activele companiilor transnationale nefinanciare sunt implicate in industria extractiva. Pe fondul descoperirii unor noi zacaminte de materii prime si a deschiderii tarilor din fosta Uniune Sovietica fata de capitalul strain, investitiile companiilor transnationale in industria extractiva a tarilor in curs de dezvoltare si a tarilor in tranzitie s-au dublat intre anii 2000-2005 si sunt asteptate noi cresteri. Zece din firmele aflate in lista primelor 100 companii transnationale (dupa activele detinute in strainatate) desfasoara activitati in domeniul petrolului si gazului. Aceste companii produc peste 40% din productia mondiala.

Tabel nr. 1.3

Aspecte privind principalele societati transnationale financiare

Sursa: World Investment Report 2007, UNCTAD, p. 264

Factorii care impulsioneaza dezvoltarea companiilor transnationale sunt: dezvoltarea investitiilor internationale; localizarea productiei langa sursele de materii prime; crizele energetice si ecologice orientand aceste companii catre tari cu legislatii non-restrictive in materie de protectie a mediului sau bogate in resurse energetice naturale; cresterea angajarilor; monopolurile hi- tech detinute de un mic grup de companii transnationale.