Analiza pe baza bilantului functional

Analiza pe baza bilantului functional

Raspunzand altor criterii de judecata asupra situatiei firmei, prezentarea functionala a bilantului evidentiaza aspectele financiare, structurale si legaturile cu gestiunea previzionala, adaptandu-se mai bine cerintelor managerilor din firma.

Analiza functionala implica, pe de o parte, o noua conceptie a firmei, iar, pe de alta parte, un nou continut pentru analiza financiara.

1. Firma in conceptia functionala

Conceptia functionala defineste firma ca o entitate economica si financiara asigurand, in raport cu dezvoltarea sa, anumite functii, cum ar fi: functia de productie (fabricarea bunurilor si serviciilor livrate pietelor situate in aval); functia de investire si dezinvestire (achizitionarea, crearea si cesiunea elementelor de activ imobilizat) precum si functia de finantare (stabilirea resurselor financiare necesare dezvoltarii firmei).

In centrul analizei functionale se situeaza ciclul de productie sau de exploatare cu cele patru faze: achizitionarea si stocajul materiei prime; fabricarea; stocajul produselor finite si comercializarea; incasarile din vanzari.

Structura ciclului de productie-exploatare se prezinta astfel:

In faza de aprovizionare se constituie un stoc fizic de materii prime. Fluxurile reale de materii prime pot angaja, in contrapartida, fluxuri monetare imediate (cazul platilor in numerar) sau decalaje (cazul cumpararilor pe credit). Decalajul da nastere unui stoc financiar (datorii catre furnizorii de exploatare), calificat drept o "rezerva de credit', iar durata sa de disponibilitate constituie o sursa de finantare, atata timp cat plata datoriilor nu este efectuata.

In faza de fabricatie, stocurile reale de materii prime alimenteaza stocurile de productie in curs de fabricatie, care se transforma in produse finite. Dar, productia antreneaza si alte fluxuri reale de munca, furnituri, energie etc. evaluate in unitati monetare ce se adauga costului materiilor prime. Aceste "costuri adaugate' genereaza fluxuri monetare de contrapartida imediate sau decalaje. Daca durata creditului furnizor depaseste durata stocajului materiilor prime, faza de fabricatie poate fi partial finantata prin credit furnizor.

Trebuie mentionat ca fluxul de amortizare care, de asemenea, face parte din "costurile adaugate', fiind doar un consum economic, nu provoaca nici o iesire de fonduri, deci nici un flux monetar.

La sfarsitul procesului de productie se constata un flux de produse finite, al carui cuantum este reprezentat de ansamblul costurilor angajate in fabricatie.

In urmatoarea faza si anume comercializarea, firma trebuie sa finanteze stocajul produselor finite, angajand si cheltuieli de comercializare pana la vanzarea acestora. Fluxurile de vanzari isi au originea in stocurile de produse finite destinate comercializarii. Daca vanzarea se face in numerar, fluxurile reale de iesire sunt compensate imediat printr-un flux monetar de intrare. Daca vanzarea se face pe credit, decalajul fluxurilor monetare da nastere unui stoc financiar sub forma creantelor asupra clientilor. Acest stoc financiar poate fi considerat o "rezerva de credit' si durata sa de indisponibilitate creeaza o nevoie de finantare pana in momentul incasarii creantei. Stingerea creantelor reprezinta momentul trecerii catre ultima faza a ciclului de exploatare.

In faza de incasare a creditelor-clienti, banca poate facilita finantarea creditului clienti, mobilizand sau rascumparand creantele asupra clientilor (scontare,factoring, mobilizarea creantelor comerciale etc.).

Fiecare stadiu al ciclului de exploatare este, de fapt, veriga unui lant functional propriu intregii organizari a firmei. Cu toate acestea, in functie de natura activitatii sale economice, una sau doua verigi ale acestui lant functional pot lipsi (cazul firmelor de comert si servicii).

Obiectivul prioritar al analizei functionale il reprezinta tocmai impactul diferitelor operatii ale firmei asupra trezoreriei. Platile in numerar sunt operatii cu incidenta imediata asupra trezoreriei, in timp ce creditele acordate sau obtinute dau nastere unor decalaje intre momentul efectuarii operatiilor si cel al incasarilor sau platilor propriu-zise; Apar astfel, decalaje de plati nefavorabile sub forma stocurilor si creantelor, din momentul platii aprovizionarilor si cheltuielilor de productie pana in momentul incasarii produselor vandute, iar in compensarea lor, pasivele circulante genereaza decalaje de plati favorabile, (platile pentru furnizori, salarii, obligatii sociale etc). Gruparea posturilor bijantiere in vederea analizei se va baza pe legatura acestora cu ciclul de exploatare: Analiza operatiilor de exploatare conduce, in final, la determinarea rezultatului brut al exploatarii.

Operatiile de incasari sau de distribuire a veniturilor, independente de ciclul de exploatare (venituri si cheltuieli financiare,distribuirea dividendelor, impozitul pe profit) sunt circumscrise functiei de repartitie si influenteaza prin soldul lor capacitatea de autofinantare a firmei.

Complementar celorlalte functii, operatiile de investitii si de finantare intregesc analiza financiara statica prin elaborarea tabloului de finantare, care devine instrumentul central al analizei dinamice a echilibrului functional.

Structura ciclului de exploatare.

2. Continutul analizei functionale

Prezentarea bilantului functional

Conceptia functionala a bilantului are meritul de a oferi o imagine asupra modului de functionare economica a firmei, punand in evidenta stocurile Si resursele corespunzatoare fiecarui ciclu de functionare.

Analiza functionala presupune o grupare prealabila a diferitelor operatii realizate de firma in raport cu natura, destinatia sau functia lor, de unde si originea expresiei "analiza functionala'.

Functiile in cauza sunt reprezentate schematic in figura 1.11 "Bilantul functional'.

ACTIV = NEVOI   PASIV = RESURSE

FRNG = Fondul de Rulment Net Global

Functia de investitie grupeaza imobilizarile necorporale, corporale si financiare pe cele doua categorii (de exploatare si in afara exploatarii), indiferent de durata lor de viata astfel, imobilizarile in afara exploatarii includ terenuri, cladiri anexe ca si participatii, alte active financiare si plasamente financiare, in timp ce imobilizarile de exploatare cuprind totalitatea imobilizarilor utilizate in exploatare cum sunt constructiile, masinile, utilajele etc.

Spre deosebire de analiza lichiditatii, care retine doar imobilizarile cu lichiditate mai mare de un an, incluzand aici si activele circulante cu aceeasi durata (excluzand activele fictive), optica functionala regrupeaza utilizarile inscrise in bilant, chiar daca o parte sunt considerate non valori (cheltuieli de infiintare, diferente de conversie activ, cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii), aceasta datorita prudentei firmei de a-si asigura resurse suficiente pentru finantarea tuturor nevoilor inscrise in activul bilantului contabil.

Aceasta functie sta la baza strategiei de reinnoire, mai mult sau mai putin rapida, a echipamentelor, cat si a optiunilor de oportunitate ale dezvoltarii, intre investitiile productive si participatiile financiare. De cele mai multe ori, decizia stabilita reprezinta un arbitraj intre rentabilitate si lichiditate. Se poate sustine ideea potrivit careia se doreste dispunerea de un maxim al trezoreriei (resurse financiare) pentru a putea profita de oportunitatile pe care piata financiara le ofera. Insa, trebuie sa fim constienti ca pentru o firma industriala, ratiunea sa economica de a exista se bazeaza bineinteles pe produsele, serviciile pe care ea este capabila sa le plaseze pe piata comerciala partajata cu concurentii sai si chiar daca conditiile de plasare a trezoreriei sunt in anumite momente foarte avantajoase, riscul de a accepta anumite oportunitati in detrimentul investitiilor productive poate fi mai mare. Dar, o rentabilitate financiara sporita poate fi obtinuta nu cu o investitie productiva conservata in patrimoniul firmei o perioada indelungata, ci cu o buna marja de exploatare. Experienta ultimilor ani a tarilor cu economie de piata demonstreaza ca firma nu se poate lasa condusa in mod sistematic de lichiditate imediata, chiar daca rational (matematic) ea poate demonstra ca acea oportunitate corespunde unui randament mai bun. Decizia rentabilitate-lichiditate constituie obiectul functiunii financiare a firmei functiune ce reprezinta o adevarata interfata intre firma si piata financiara.

Imobilizarile, regrupate prin functia de investitie, constituie nevoi (alocari) stabile (aciclice) care in mod necesar sunt finantate din resursele durabile (aciclice) existente in pasivul bilantului.

Functia de finantare regrupeaza posturile privind capitalurile proprii, datoriile financiare indiferent de scadenta lor (imprumuturi obligatare, imprumuturile bancare, mai putin creditele de trezorerie, exclusiv dobanzile aferente lor), ca si provizioanele pentru riscuri si cheltuieli. Activele imobilizate fiind retinute in activ la valoarea lor bruta, amortismentele si provizioanele sunt asimilate resurselor proprii.

Aceasta functie sta la baza strategiei optime de finantare a firmei, motivata de cresterea valorii acesteia prin reducerea costului mediu ponderat al capitalurilor.

Functiei de exploatare ii corespund fluxurile de aprovizionare, productiei si vanzari, generatoare de stocuri reale si financiare, care se reannoiesc cu o anumita regularitate. Posturile de activ legate direct de operatiile ciclului de exploatare (stocuri, creante, clienti, cheltuieli de exploatare constatate in avans) constituie active circulante de exploatare (ACE), care, in mod normal, trebuie finantate din datoriile de exploatare (DE) (datorii furnizori si asimilate, venituri din exploatare constatate in avans etc).

Atat activele circulante, cat si resursele pentru finantarea lor au caracter ciclic, recuperarea capitalurilor alocate si reinnoirea surselor facandu-se dupa incheierea fiecarui ciclu de exploatare.

Toate celelalte posturi, reflectand operatiuni diverse (cum sunt: creante diverse, operatiuni legate de functia de repartitie a veniturilor, capital social subscris si nevarsat, datorii fiscale si sociale, datorii diverse) sunt regrupate in categoria activ circulant in afara exploatarii, (ACAE) avand corespondent in pasiv datoriile in afara exploatarii (DAE).iar cele privind disponibilitati banesti (casa, banca, valori mobiliare de plasament (VMP) si creditele bancare curente) formeaza activul si respectiv pasivul de trezorerie.

Astfel structurat, bilantul evidentiaza doua categorii de utilizari in activ, una independenta de ciclul de productie si cealalta legata direct de exploatare, iar in pasiv doua categorii de resurse, respectiv resurse fara legatura cu exploatarea si resurse generate direct de aceasta. Elementele de trezorerie apar in mod distinct, atat in activul, cat si in pasivul bilantului, (figura 1.12).

Rolul bilantului functional in analiza financiara este nu numai de a permite apreciarea vulnerabilitatii structurii financiare, a firmei reflectata de evolutia trezoreriei nete, dar si de a exprima interdependenta dintre structura financiara a firmei si natura activitatii sale.

3.Echilibrul financiar functional

In optica analizei functionale, firma este vulnerabila daca recurge in cea mai mare parte la finantari prin credite bancare pe termen scurt. Acest aspect este evidentiat de studiul comparativ al variatiei fondului de rulment.

Analistii financiari apreciaza ca nevoia de fond de rulment este indicatorul cel mai relevant al echilibrului functional, intrucat pune in evidenta acele nevoi ciclice neacoperite financiar din resursele temporare si reannoibile permanent in cadrul acelorasi cicluri de exploatare. Aceasta apreciere porneste de la analiza calitativa a activitatii de exploatare, calitate apreciata prin capacitatea ciclului de exploatare de a-si echilibra nevoile ciclice din resurse ciclice de capital. Partea ramasa nefinantata ar trebui sa fie mai mica sau cel mult egala cu fondul de rulment functional, altfel calitatea necorespunzatoare a ciclului de exploatare conduce la un dezechilibru functional care va afecta trezoreria firmei.

Trasaturile caracteristice echilibrului functional sunt evidentiate de structura bilantului functional, asa cum rezulta din figura de mai jos. Aceasta schema exprima un caz particular al echilibrului functional, reprezentarea schematica putandu-se face pentru fiecare situatie in parte.

Nevoi stabile

ACE   Stocuri	NFRE Fond de rulment functional (FRF sau FRNG) NFRAE Trezorerie neta   Datorii de exploatare (DE)
Creante de exploatare	Nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE)

Disponibilitati (D)	Resurse de trezorerie   Credite bancare de trezorerie (CT)
Trezorerie neta

Structura bilantului functional

ACE=active circulante de exploatare ;DE=datorii de exploatare;ACAE=activ circulant in afara exploatarii;DAE=datorii in afara exploatarii;VMP=disponibilitati banesti ( casa, banca,valori mobiliare de plasament );NFRAE=nevoie de fond de rulment in afara exploatarii;NRFE=nevoia de fond de rulment pentru exploatare.

Realizarea acestui echilibru este pusa in evidenta de cele patru niveluri ale bilantului functional si anume: fondul de rulment pentru exploatare (FRF) sau nivelul finantarii stabile, nivelul nevoii de fond de rulment pentru exploatare (NFRE), pe de o parte, si al nevoii de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE), pe de alta parte, si nivelul valorilor de trezorerie.

In optica functionala, realizarea echilibrului financiar al firmei nu presupune doar existenta unui fond de rulment pozitiv ca marja a unui fond de rulment acoperitor nevoilor de finantare a ciclului de exploatare (stocuri+creante de exploatare-datorii de exploatare).

Surplusul resurselor durabile in raport cu valorile imobilizate reprezinta Fondul de rulment functional sau fondul de rulment net global (FRNG) disponibil pentru finantarea operatiilor ciclului de exploatare.

In acest caz relatia de determinare a FRNG este:

sau

b)

FRNG = (Resurse durabile-Amortizari)-Imobilizari nete

Aceeasi valoare a FRNG este data de marimea nevoilor ciclice si de trezorerie ramasa nefinantata de resursele ciclice si de trezorerie, stabilite conform expresiei:

2)

FRNG=(ACE+ACAE+D)-(DE+DAE+CT)

Daca ,,FR disponibil' va fi superior sau inferior nevoilor angajate de exploatare (,,FR util'), firma va avea lichiditati sau, dimpotriva, va fi obligata sa angajeze noi credite pe termen scurt pentru finantarea nevoilor de exploatare.

Operatiile de exploatare antreneaza formarea nevoilor de finantare, dar ele permit in acelasi timp constituirea mijloacelor de finantare. Din confruntarea globala a nevoilor cu mijloacele de finantare se degaja o nevoie de finantare a ciclului de exploatare sau nevoie de fond de rulment. Nevoile de finantare generate de ciclul de productie sau ,,nevoile ciclice' corespund alocarilor de fonduri (blocarea lichiditatilor) pentru constituirea stocurilor si creantelor (creditelor acordate partenerilor debitori).

In compensarea acestor necesitati de finantare, activitatea firmei furnizeaza resurse reannoibile pe masura derularii ciclului de exploatare, respectiv ,,resurse ciclice' sub forma creditelor acordate de catre furnizori (forma tipica de resurse ciclice).

Diferenta dintre nevoile de exploatare si cele din afara exploatarii, pe de o parte, si datoriile de exploatare si diverse, pe de alta parte, constituie nevoia de fond de rulment totala (NFRT sau NFR).

NFRT=NFR=nevoia de fond de rulment totala

In cazul in care stocurile, creantele de exploatare si diverse sunt aproximativ egale cu datoriile de exploatare si diverse, nevoia de fond de rulment totala tinde catre zero, sau chiar, adesea devine negativa. Se vorbeste in acest caz de o resursa in fond de rulment (RPR).

Nevoia de fond de rulment totala are doua componente: nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) si nevoie de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE). Cele doua componente ale sale stabilite la nivelul al doilea si al treilea al bilantului functional se determina astfel:

unde:

NFRE = ACE -DE si NFRAE = ACAE-DAE

NFRE=nevoie de fond de rulment pt. exploatare;NFRAE=nevoie de fond de rulment in afara exploatarii

Daca activele circulante de exploatare depasesc datoriile de exploatare, nevoia de fond de rulment pentru exploatare evidentiaza capitalul investit de firma peste nivelul celui atras din pasivele circulante. In acest context NFRE capata caracterul unei veritabile investitii cu acelasi titlu ca si imobilizarile de exploatare (constructii, echipamente etc). Astfel, capitalul angajat de firma apare in stransa relatie cu functiile principale pe care aceasta trebuie sa le asigure, si se determina potrivit expresiei:

Capital angajat =                                 +

+ (NFRE + NFRAE) + Disponibilitati

Capital economic = Imobilizari de exploatare + NFRE

Capital investit = Imobilizari in afara exploatarii + Capital economic

Capital angajat = Capital investit + NFRAE + Disponibilitati

Egalitatea capitalului angajat in activ cu cel din pasivul bilantului functional, conduce la ecuatia echilibrului functional.

Astfel:

	Capitalul angajat (total pasiv)

= Resurse proprii + +

Dar:

Active imobilizate + NFRE + NFRAE + Disponibilitati =