UNIVERSITATEA " DUNAREA DE JOS " GALATI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE GALATI

ANALIZA

POZITIEI FINANCIARE A FIRMEI

ANALIZA POZITEI FINANCIARE A FIRMEI

POLITICI SI ACTIUNI REFERITOARE LA INTOCMIREA SI PREZENTAREA SITUATIILOR FINANCIARE

Analiza financiara a intreprinderii reprezinta prin propria sa menire un fel de « Cenusareasa » a stiintelor economice. Scopul sau este de a oferi celorlalte stiinte economice, in special celor ce trateaza probleme de fundamentare a deciziilor legate de firma analizata, o Cenusareasa cat mai pertinenta a situatiei cu care aceasta se confrunta. Dupa cum se stie insa, Cenusareasa, avand calitati superioare surorilor sale mai « elevate », a ajuns prinsa, in urma unui concurs in care nu le-a lasat acestora nici o sansa. Analiza financiara este necesara oricui este preocupat de problemele firmei si, in plus, este la indemana oricui.

Analiza financiara a unei forme este structurata in sase capitole. In primele cinci capitole se prezinta elementele de baza teoretice, absolut necesare in procesul de fundamentare a deciziilor la nivelul managementului financiar, legate de analiza pozitiei financiare, a profitabilitatii, a vitezelor de rotatie (indicatorii de activitate sau de gestiune), a cahs flow-urilor ( fluxurilor de trezorerie), precum si a rentabilitatii si a riscului asociate firmei.

Primul segment al analizei financiare il constituie analiza pe baza bilantului. Statica prin excelenta, analiza pe baza bilantului incearca sa identificice starea de echilibru (de dezechilibru)existenta la nivelul intreprinderii. In cea mai simpla varianta, ea se realizeaza pe baza bilantului contabil si a informatiilor oferite de acesta.¹

1. Dragota Victor, Ciobanu Anamaria, Obreja Laura, Dragota Mihaela -Management financiar,Editura Economica-cap.5,Bucuresti,2003,pag.131.

Pentru necesitatile de analiza financiara se utilizeaza trei tipuri de bilanturi, respectiv financiar, functional si economic. Acestea constituie in fapt prelucrari ale bilantului prezentat conform legii pentru a facilita obtinerea anumitor informatii in concordanta cu obiectivul specific al analizei.

Trebuie sa subliniem faptul ca in efectuarea unei analize performante nu trebuie sa ne limitam la nivelul indicatorilor prezentati in bilantul contabil, intocmit, conform cerintelor legale la finele exercitiului. La aceasta concluzie ne pot duce cel putin doua elemente :

1.Firmele pot prezenta o activitate sezoniera (intreprinderi agricole, hoteluri de pe litoral sau din zonele de schi).

2.Firmele pot prezenta tehnici de « cosmetizare » a situatiei prezentate in bilant. (Investitorul extern nu va cunoaste situatia reala a firmei.

Bilantul este o notiune de baza, deosebit de importanta, cu care se opereaza frecvent in teoria si practica contabilitatii.

Cerinta intocmirii bilantului se bazeaza pe inregistrarea in partida dubla, fiind un instrument de control al inregistrarilor contabile si de cunoastere a situatiei economico-financiare a intreprinderii.

Dar, desi bilantul este cunoscut si utilizat de secole in practica contabila, el devine obiectul unor cercetari deosebite abia la sfarsitul secolului trecut. Toate teoriile bilantului sunt considerate ca fiind teorii ale evaluarii sau teorii ale functiilor bilantului. In definitia generala "bilantul este o situatie patrimoniala definitiva, care prezinta in forma contabila activul si pasivul patrimoniului unei persoane, impreuna cu rezultatele care au modificat forma initiala a patrimoniului; iar in definitia contabila bilantul este contul patrimoniului persoanei, alcatuit din activ si pasiv rezultat din soldurile situatiei finale a tuturor conturilor.

"Bilantul este o situatie intocmita sub forma contabila, dupa un anumit plan, cuprinzand activul si pasivul unei intreprinderi, precum si rezultatele obtinute pana la o anumita data "¹

1.Rusu D. -Bazele contabilitatii, editura Didactica si Pedagogica Bucuresti , 1980,p.30.

Bilantul constituie un sistem care prezinta corelatia dintre mijloacele economice si resursele de formare a acestora, intr-o relatie de echilibru dintre activ si pasiv, asigurata prin rezultatele financiare profit sau pierdere obtine in perioada de referinta.

In cadrul contabilitatii bilantul indeplineste o functie financiar-contabila, asigurand deschiderea si inchiderea conturilor precum si prezentarea la sfarsit de exercitiu a mijloacelor economice existente si resursele de formare , inclusiv rezultatele activitatii desfasurate.

Odata cu trecerea la analiza a bilantului, sfera sa de activitate s-a extins , acesta dobandind atributii economico-financiare, cu caracter informational documentar, de control gestionar, de analiza si previziune. Deci, prezentand starea si miscarea elementelor patrimoniale, bilantul se instituie ca fiind cel mai sistematic model de control gestionar, atat in ceea ce priveste situatia patrimoniala cat si sub raportul schimburilor intervenite in volumul si structura elementelor componente.

In conditiile economiei de piata sau concurentiale, datele continute de bilant pot oferi o imagine corespunzatoare si reala asupra situatiei economice si financiare a fiecarui agent economic.

CHELTUIELILE + REZULTATELE = VENITURI

alocarea / destinatia

resurselor

provenienta/ finantarea

resurselor

In situatia in care obiectul dublei reprezentari il constituie miscarile individuale de valori economice, raportul de echivalenta este cel dintre debit si credit, ecuatia fiind :

DEBIT - CREDIT

alocarea / destinatia valorilor

economice

alocarea/finantarea valorilor

economice

Caracteristicile dublei reprezentari sunt integrate in metoda contabilitatii prin bilant. Astfel, prezentand la un moment dat, fata in fata, valoarea mijloacelor economice concrete sub aspectul material al rolului pe care-l indeplinesc in activitatea desfasurata si resursele de provenienta ale acestora se obtine o egalitate care poate fi asemanata cu o balanta cu doua brate egale, care nu este altceva decat bilantul in forma cea mai simpla.²

Intr-o alta maniera de exprimare, conceptul de bilant este definit ca o reprezentare a utilizarilor si resurselor de care dispune o unitate patrimoniala la un moment dat.³

UTILIZARI = RESURSE

ACTIV = PASIV

In acest caz se considera ca prin bilant » capitalurile sunt reprezentate atat sub aspectul originii lor, respectiv resursele (aporturi la capital, rezerve, datorii, beneficii), cat si al modului lor de utilizare concreta (bunuri economice, creante).²⁴

Bilantul are deci doua parti, partea stanga activ, care cuprinde componenta mijloacelor economice concrete si partea dreapta pasiv, care oglindeste resursele de provenienta a acestor mijloace.

Intrucat intre totalul valorii mijloacelor economice si totalul valorii resurselor de provenienta a acestora trebuie sa fie o egalitate perfecta, rezulta ca si intre valoarea activului si valoarea pasivului bilantului trebuie sa existe o egalitate permanenta.

Denumirile de activ si de pasiv au la baza caracteristicile mijloacelor si a resurselor lor de constituire. Astfel, denumirea de activ provine de la caracteristicile mijloacelor economice de a se afla in continua miscare si transformare in cadrul circuitului economic. Structura mijloacelor economice din activul bilantului se modifica in permanenta datorita operatiilor ocazionate de procesul de aprovizionare cu noi mijloace economice, de participare a lor la procesul de productie unde isi schimba forma, continutul si proprietatile, precum si de operatiile de vanzare a produselor si marfurilor, etc. Spre deosebire de mijloacele economice din activ care se gasesc intr-o continua schimbare si transformare in cadrul proceselor economice, resursele economice din pasivul bilantului apar ca ceva static, ele nu-si schimba volumul si structura in mod independent, ci modificarile sunt conditionate de miscarile si transformarile mijloacelor economice din activ. De la starea statica, pasiva a resurselor partea dreapta a bilantului a fost denumita pasiv.

Deci, dubla reprezentare a patrimoniului se evidentiaza prin bilant cu cele doua parti ale sale activul si pasivul. »Activul patrimonial cuprinde bunurile economice ca obiecte de drepturi si obligatii, iar pasivul cuprinde drepturile si obligatiile titularilor de patrimoniu cu privire la elementele ce constituie activul.⁵

Elementele componente ale activului sunt divizate si grupate in bilant in raport de gradul lor de lichiditate in valori imobilizate si valori circulante. Valorile imobilizate cuprind bunurile economice care raman in unitate pe o perioada mai mare de un an, iar valorile circulante cuprind acele bunuri economice al caror termen de lichidare nu depaseste un an.

Elementele componente ale pasivului sunt divizate si grupate in bilant in raport cu gradul lor de exigibilitate in resurse proprii si resurse straine.

Elementele patrimoniale din activul si pasivul bilantului se modifica mereu ca urmare a operatiilor economice si financiare generate de activitatea desfasurata in cadrul unitatii patrimoniale. Astfel, operatiile economice si financiare ce produc modificari in activul si pasivul bilantului pot fi grupate in doua categorii :

-operatii care produc modificari de structura, fie in activ, fie in pasiv, denumite miscari permutative ;

-operatii care produc modificari in marimea activului si pasivului, denumite miscari opuse.

Bilantul exprima atat structura economica cat si structura juridica a patrimoniului. « Patrimoniul economic este efectul patrimoniului juridic, iar patrimoniul juridic este cauza patrimoniului economic ».⁶

Totalitatea mijloacelor economice exprimate valoric, aflate la dispozitia unitatilor economice sub aspectul concret pe care-l imbraca in circuitul economic, utilizate pentru desfasurarea unei activitati cu caracter economic constituie continutul economic al activului , reflectand astfel patrimoniul din punct de vedere economic.

Resursele de dobandire a mijloacelor economice, in functie de durata de constituire, pot fi definite(resurse proprii) si resurse temporare(credite si resurse atrase), iar dupa aparenta lor pot fi resurse proprii si resurse straine. Indiferent de modul de prezentare, totalitatea resurselor de provenienta a mijloacelor economice exprimate valoric, formeaza continutul economic al pasivului.

Atat activul cat si pasivul bilantului oglindesc si structura juridica a patrimoniului respectiv, adica drepturile si obligatiile (datoriile) care se creeaza in unitatile patrimoniale ca urmare a existentei si folosirii patrimoniului economic.

In activul bilantului se oglindesc drepturile de creanta ale unitatii patrimoniale, reprezentand dreptul fata de actionari si asociati pentru capitalul social subscris prin contractul de constituire si nevarsat , drepturi intervenite in procesele economice ca urmare a cedarii unor valori materiale sau banesti altor persoane juridice sau fizice, valori ce urmeaza a fi incasate ulterior sau justificate. Aceste drepturi au un caracter temporar, pana la transformarea lor din nou in mijloace concrete.

In pasivul bilantului se oglindesc relatii juridice de natura obligatiilor fata de actionari si asociati pentru intretinerea si gestionarea eficienta a capitalului subscris prin contractul de asociere, precum si obligatiile fata de terti pentru valorile materiale si banesti avansate de catre acestia. »Conceptul economic-juridic cuprins in egalitatea de bilant A=P, inlesneste posibilitatea de a formula noi legitati ale miscarilor de valori, judecati noi in legatura cu transformarile continue ce se produc in structura activului si pasivului ».⁷

Prin structurile sale, activ si pasiv, bilantul realizeaza dubla reprezentare a starii si miscarii patrimoniului, determinata de operatiile economice si financiare ca un raport de egalitate intre alocarea (destinatia) elementelor patrimoniale si provenienta lor.

Potrivit in ansamblu, bilantul constituie un instrument de cunoastere si caracterizare , la un moment dat, a situatiei economico-financiare a unei unitati economice si financiare a patrimoniului, prin bilantul contabil se realizeaza sintaxa aceleasi structuri.

Rolul bilantului contabil in gestiunea patrimoniului

Bilantul este o oglinda economica a activitatii unitatilor patrimoniale, care asigura prezentarea in forma generalizata, sintetizata in etalon valoric, la un moment dat, a elementelor patrimoniale si a rezultatelor activitatii.

Pentru a indeplini functia de prezentare generala a activitatii « bilantul trebuie sa fie real, sincer, clar, corect, complet si intocmit la timp »⁸. Astfel, bilantul este principalul calcul de sinteza al contabilitatii, care prezinta in mod sistematizat situatia miscarilor de valori, evaluate in bani, punandu-se fata in fata activul cu pasivul.⁹

In conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr.82/1991, art.27 ; Codul comercial si Legea nr.31/1990, bilantul contabil se intocmeste obligatoriu anual, precum si in situatii de fuziune sau incetare a activitatii, respectandu-se urmatoarele reguli :

-posturile inscrise in bilant sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului ;

-nu se admit compensari intre posturile ce se inscriu in bilant si nici intre veniturile si cheltuielile din contul de profit si pierderi.

-bilanturile contabile anuale se supun verificarii si certificarii atestand astfel autenticitatea, veridicitatea, precum si respectarea normelor de intocmire a acestora.

Continutul informational al bilantului este deosebit de cuprinzator si complex. Astfel, daca avem in vedere toate conditiile foarte riguroase de intocmire si continut, se poate aprecia ca bilantul contabil, in toata complexitatea lui, este un tablou sintetic de informatii, un model economic si un instrument de control al gestiunii, continand un buget material pentru analiza si studierea situatiei intreprinderii.

In acest sens sunt relevante cele cateva functii fundamentale pe care le indeplineste bilantul contabil in procesul decizional si anume :

-functia de generalizare a datelor contabilitatii care se realizeaza prin insasi modul sau de alcatuire si tehnica contabila insasi ;

-functia de informare , cunoastere si apreciere a modului de desfasurare a intregii activitati, pe perioada la care se refera bilantul ;

-functia de previziune , ca rezultanta a analizei si menirii fundamentale a bilantului in conditiile economiei moderne, cand conducerea previzibila pe baza cunoasterii evolutiei fenomenelor din trecut devine cheia absoluta a eficientei.0

Ca modalitate de prezentare a datelor, bilantul indeplineste urmatoarele functii :

-functii de generalizare a datelor ;

-functia de analiza si cunoastere a activitatii desfasurate , ce permite efectuarea analizei si pe baza acesteia cunoasterea modului in care este folosit patrimoniul.___

-functia de control, consta in posibilitatea ce o ofera bilantul de a urmari modul cum este respectata legislatia in vigoare;

-functia previzionala sau de previziune, consta in aceea ca bilantul ofera posibilitatea orientarii viitoare a activitatii unitatilor patrimoniale, in functie de rezultatele activitatii curente.

Valorificarea acestor functii ale bilantului este o problema de conducere pe baze stiintifice, in care reflexiei financiare a fenomenelor economice si tendintei lor evolutive trebuie sa li se acorde importanta cuvenita., caci pe un astfel de temei se poate asigura rentabilitatea si eficienta intreprinderilor, fenomen de mare importanta in lupta concurentiala.

De asemenea »in sistemul contabilitatii, bilantul indeplineste o functie tehnico-contabila, asigurand deschiderea si inchiderea conturilor, precum si prezentarea la sfarsit de perioada a mijloacelor economice existente cu resursele lor de formare, inclusiv rezultatele activitatii desfasurate.¹⁰

Toate informatiile contabilitatii izvorate din bilant constituie suportul analizei acestuia si stau la baza elaborarii si fundamentarii deciziilor. Activitatea de analiza, informare si decizie pe baza bilantului se realizeaza pe doua directii principale :

- analiza dinamica, privind evolutia in timp a indicatorilor aceleiasi unitati patrimoniale ;

-analiza comparativa a acelorasi indicatori de la mai multe unitati patrimoniale similare.¹¹

Bilantul contabil reprezinta deci cea mai completa si exacta sursa de caracterizare a activitatii trecute , dar si de elaborare a prognozelor pentru intreprindere.

In acest sens, in tarile dezvoltate, exista societati specializate care efectueaza, la cererea unitatilor patrimoniale, studii pe baza de bilant si elaboreaza previziuni cu privire la dezvoltarea economica viitoare.

Evaluarea elementelor patrimoniale in bilant

Evaluarea elementelor patrimoniale prezinta o importanta deosebita pentru reflectarea reala in bilant a patrimoniului si a rezultatului obtinut. Evaluarea reprezinta cuantificarea si masurarea in expresie valorica a mijloacelor materiale, creantelor, obligatiilor, costurilor, veniturilor, rezultatelor financiare si a fiecarei operatii economice folosind preturi si tarife.

Deci, evaluarea elementelor patrimoniale consta in stabilirea valorii fiecarui element de activ sau de pasiv, tinand seama de valoarea de intrare in patrimoniu si valoarea actuala sau de utilitate determinata cu ocazia inventarierii. Evaluarea este strans legata de calculatie, intrucat pentru reflectarea exacta in conturi a existentei si miscarii elementelor patrimoniale in fazele circuitului economic este necesara stabilirea precisa a valorii lor. Necesitatea evaluarii este impusa de calculul costului produselor, deoarece elementele componente ale acestuia nu se poate insuma, fiind exprimate in mod diferit, decat prin intermediul etalonului banesc.

De asemenea, centralizarea si generalizarea informatiilor privind existenta, miscarea si transformarea elementelor patrimoniale cu ajutorul bilantului, calcularea unor indicatori economico- financiari sintetici este posibila numai daca acestea sunt exprimate valoric. « problema evaluarii este cu atat mai importanta cu cat bilantul devine un calcul de sinteza cu functie informationala si de prevziune »¹². Evolutia corecta a patrimoniului prezinta importanta deosebita pentru exactitatea si sinceritatea informatiilor pe care le contine bilantul referitoare la situatia patrimoniului si a rezultatelor obtinute in exercitiul financiar incheiat, comparativ cu exercitiul financiar precedent.

Pentru ca prin evaluare sa se dea o imagine fidela patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor, la efectuarea evaluarii trebuie sa se respecte anumite principii cum sunt :

« Principiul valorii reale care presupune ca elementele patrimoniale sa fie evaluate la un pret care sa exprime valoarea lor reala, in vederea asigurarii unui bilant real.

Principiul alegerii formei de evaluare a elementelor patrimoniale in functie de scopul urmarit. Astfel, pentru inregistrarile curente in contabilitate evaluarea se face la valoarea de intrare a bunurilor in patrimoniu in functie de caile de dobandire a bunului respectiv, iar pentru evaluarile facute periodic se foloseste valoarea actuala sau de utilitate, utilizand pretul zilei.,

Principiul prudentei care impune ca la evaluarea elementelor sa se tina seama de deprecierile riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii in viitor. Ca urmare, nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea cheltuielilor si a elementelor de pasiv, tinand seama de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.

Principiul permanentei metodelor care impune continuitate in aplicarea normelor si regulilor utilizate la evaluarea in tot cursul exercitiului financiar si de la un exercitiu la altul in vederea asigurarii comparabilitatii informatiilor contabile.¹³

In functie de modul de efectuare in timp a evaluarii si in functie de scopul urmarit se disting mai multe momente principale de evaluare si anume :

-evaluare la intrare in patrimoniu ;

-evaluare la inventar ;

-evaluare la inchiderea exercitiului ;

-evaluare la iesirea din patrimoniu.

a. Evaluarea la intrarea in patrimoniu este practicata la inregistrarea operatiilor economice in contabilitate pe tot parcursul desfasurarii activitatii, fiind numita si evaluare curenta. Regula generala de evaluare la intrarea in patrimoniu este costul istoric determinat de valoarea de intrare a bunurilor in patrimoniu. Astfel, in functie de caile de dobandire a bunului respectiv, valoarea de intrare poate fi :

-costul de achizitie, pentru bunurile dobandite cu titlu oneros ; acesta este format din pretul de cumparare (exclusiv taxa pe valoare adaugata), taxe nerecuperabile (taxe vamale), cheltuieli auxiliare privind punerea in stare de utilitate a bunurilor, cheltuieli de transport, incarcare, descarcare,etc. ;

-costul de productie, pentru bunurile rezultate din productie proprie ; acesta este format din costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate, costul cu salariile directe la care se adauga si cota parte corespunzatoare a costurilor indirecte (aferente activitatii generale a sectiilor de productie) ;

-valoarea de utilitate, pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit, prin donatie sau aduse ca aport la capital ; aceasta se stabileste in functie de pretul pietei, precum si starea si

utilitatea bunului respectiv ;

-valoarea nominala , pentru creante si datorii, respectiv valoarea inscrisa in documentele care atesta dreptul de creanta sau datorie.

Bunurile primite cu titlu de aport in natura la constituirea sau furnizarea unor unitati patrimoniale se evalueaza si contabilizeaza la valorile si preturile prevazute in actul de evaluare, determinate prin expertiza sau inscrise in contractul de constituire a societatii.

b. Evaluarea la inventariere se face la valoarea actuala sau de utilitate, denumita si valoare de inventar. Valoarea de inventar este deci egala cu valoarea actuala, care este o valoare estimata, ce se apreciaza in functie de piata si de utilitatea bunului pentru intreprindere. In acest sens, Planul Contabil General francez defineste valoarea de inventar in modul urmator : »Valoarea de inventar este valoarea venala , respectiv pretul presupus a fi acceptat sa-l dea un cumparator in starea si locul unde se gaseste bunul. Valoarea venala trebuie sa fie apreciata in functie de situatia intreprinderii ».¹⁴

Astfel, la inventariere fiecare element patrimonial se evalueaza la valoarea actuala tinand seama de utilitatea bunului in unitate si de pretul pietei. Valoarea de utilitate a creantelor si datoriilor reprezinta valoarea probabila de incasat, respectiv de plata. La data inventarierii, elementele patrimoniale se pot afla in doua situatii :

-elementele patrimoniale care nu prezinta nici o depreciere, valoarea de inventar fiind egala cu valoarea din contabilitate ;

-elementele patrimoniale depreciate fizic fata de starea lor de intrare in patrimoniu, care se evalueaza la pretul posibil de valorificare la data inventarului, deci valoarea lor de inventar este mai mica decat valoarea contabila.

c. Evaluarea la inchiderea exercitiului. Evaluarea bilantiera a elementelor patrimoniale constituie o actiune complexa, efectuandu-se cu prilejul inchiderii conturilor la finele exercitiului, in vederea intocmirii bilantului contabil. Ca regula generala, in bilantul contabil elementele patrimoniale se evalueaza la valoarea de intrare in patrimoniu (valoare contabila) pusa de acord cu rezultatele inventarierii. Tinand seama de principiul prudentei, diferentele care apar intre valoarea de inventar si valoarea de intrare, se solutioneaza astfel :

-« pentru elementele de activ, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in minus se inregistreaza in contabilitate pe seama amortizarii, in cazul in care deprecierea este ireversibila sau nu constituie un provizion, atunci cand deprecierea este reversibila, valoarea acestor elemente mentinandu-se astfel la valoarea lor de intrare in patrimoniu.

-pentru elementele de pasiv, diferentele constatate in minus nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in plus se inregistreaza in contabilitate prin constituirea unui provizion, astfel valoarea acestor elemente se mentine la valoarea lor de intrare.¹⁵

d. Evaluarea la iesirea din patrimoniu, respectiv la darea in consum a unor elemente patrimoniale sau alte iesiri, se face la valoarea de intrare. Daca pe parcursul desfasurarii activitatii aceleasi feluri de bunuri se procura la preturi diferite, pentru evaluarea iesirilor, avand la baza valoarea de intrare a acestora, reglementarile si standardele internationale recomanda urmatoarele metode de evaluare :

-metoda costului mediu ponderat (CMP) ;

-metoda prima intrare - prima iesire (FIFO) ;

-metoda ultima intrare-prima iesire(LIFO) :

-metoda pretului standard sau prestabilit.

Potrivit metodei costului mediu ponderat, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la un pret stabilit ca raport intre valoarea totala a stocului initial (S) plus valoarea totala a intrarilor (Vi) si cantitatea existenta in stocul initial (qs) plus cantitatile intrare (qi).

CMP = Si + Vi

Qs + qi

Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicata in doua variante :

-actualizarea costului mediu ponderat dupa fiecare intrare ;

-actualizarea periodica a costului mediu ponderat, fie lunar, fie la alte perioade, care in principiu sa nu depaseasca durata medie de stocare.

Aplicand varianta costului mediu ponderat dupa fiecare intrare:

1.CMP =(2000 - 400 - 200) + 300 = 4400 = 12,94

(200 - 40 - 20)+200 340

2.CMP = (4400 - 2846,8 - 776,4) + 8000 = 8776,8 =19,08

(340 - 220 - 60) + 400 460

Aplicand varianta actualizarii periodice a costului mediu ponderat in functie de durata medie de stocare:

-Se determina durata medie de stocare:

cantitati intrare = 600 = 3 rotatii

stoc mediu 200

durata medie de stocare = 12 luni = 4 luni

3

Pentru perioada septembrie - decembrie, costul mediu ponderat al aprovizionarilor este :

CMP = 3000 + 8000 = 11000 =18,33

200+400 600

Astfel, stocul final este evaluat la 3666 ( 200 x 18,33), valoare ce este mai mica decat cea rezultata in varianta anterioara.

Prin varianta actualizarii periodice a costului mediu ponderat, in conditiile cresterii preturilor prin inflatie, pretul de evaluare al stocului final este mai mic decat ultimul pret de aprovizionare, astfel ca valoarea iesirilor va fi mai mare decat in prima varianta, influentand corespunzator cheltuielile de exploatare si rezultatele financiare.

Prin metoda prima intrare - prima iesire (FIFO), bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al primului lot intrat. Dupa epuizarea acestuia, evaluarea se face la costul de achizitie sau de productie a lotului urmator, in ordine cronologica.

Prin metoda ultima intrare - prima iesire (LIFO), bunurile iesite din gestiune sunt evaluate la costul ultimului lot intrat. Dupa epuizarea ultimului lot, cantitatile iesite vor fi evaluate la costul lotului anterior.

Metoda pretului standard sau prestabilit presupune stabilirea unui pret unic de inregistrare a bunurilor iesite din gestiune, de regula pretul corespunzator sursei principale, sau care detine pondere in aprovizionare. Diferenta dintre pretul real si cel standard se inregistreaza intr-un cont separat in contabilitate de cel al bunurilor supuse evaluarii. Alegerea metodei de evaluare este la latitudinea conducerii unitatii patrimoniale, dar potrivit principiului permanentei metodelor, o metoda adoptata trebuie sa fie mentinuta in tot cursul exercitiului si chiar de la un exercitiu la altul. In cazuri justificate, unitatea patrimoniala poate schimba metoda de evaluare (numai la inchiderea exercitiului), facand in acest sens mentiuni in anexa la bilant, inclusiv cu privire la influenta asupra situatiei patrimoniale si financiare, precum si asupra rezultatului exercitiului.

La anumite perioade, pe baza unor dispozitii legale exprese, este posibila reevaluarea elementelor patrimoniale. Reevaluarea consta intr-o noua evaluare a elementelor patrimoniale, operatie in cadrul careia valorile contabile sunt inlocuite cu valorile actuale determinate in functie de preturile pietei sau cu noile valori de utilitate. In urma reevaluarii, elementele patrimoniale sunt aduse la valori actualizate, care pot fi mai mari sau mai mici decat valorile contabile cu care acestea au fost inregistrate in conturi. Reevaluarea se efectueaza de regula pentru toate elementele patrimoniale cu prilejul unor modificari generale si substantiale de preturi.

Potrivit art.10 al Legii contabilitatii, bilantul contabil, ca document oficial de gestiune, trebuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.

Pentru a reflecta imaginea fidela a situatiei si a operatiunilor intreprinderii, contabilitatea trebuie sa respecte o serie de reguli si principii.

Bilantul contabil trebuie sa creeze imaginea reala a intreprinderii. Astfel, Bernard Colasse spunea ca « bilantul nu reda imaginea intreprinderii, asa cum o oglinda reflecta imaginea noastra, ci creeaza o imagine a acesteia ».¹⁶ Privit in ansamblul sau, bilantul contabil este documentul cel mai important in studiul performantelor intreprinderii.

El asigura periodic informatii pertinente si sistematizate asupra evolutiei mijloacelor economice, a modului de obtinere a resurselor financiare si a utilizarii acestora, precum si a rezultatului financiar realizat. Aceste informatii stau la baza elaborarii si fundamentarii deciziilor.

De asemenea, prin urmarirea modificarilor ce intervin in structura elementelor patrimoniale , se efectueaza controlul gestionar prin compararea rezultatelor obtinute cu parametrii luati in considerare la adoptarea deciziilor.

Bilantul contabil are un rol deosebit deoarece, pe de o parte, caracterizeaza activitatea trecuta a intreprinderii, iar pe de alta parte, sta la baza elaborarii previziunilor si prognozelor. In acest sens, se pot elabora o serie de documente previzionale, cum ar fi :

-un cont de rezultat previzional ;

-un plan de finantare previzional ;

-o situatie a activului realizabil si disponibil si a pasivului exigibil ;

-un tablou de finantare.

Rolul analizei financiare

Aceste documente nu fac obiectul publicitatii, rolul lor concretizandu-se in munca de analiza si decizie.

In sens larg analiza financiara este un instrument managerial care ajuta conducerea intreprinderii sa inteleaga trecutul si prezentul in vederea fundamentarii viitoarelor obiective strategice, de mentinere si de dezvoltare a intreprinderii, intr-un mediu conventional. De asemenea, analiza financiara face obiectul preocuparilor externe ale unor parteneri economici si financiar- bancari interesati in realizarea unor actiuni de cooperare cu intreprinderea respectiva.

Analiza financiara urmareste sa puna in evidenta punctele tari si slabe de gestiuni financiare si sa ofere elemente de explicitare a cauzelor dificultatilor existente, dar si sa evolueze capacitatea intreprinderii de a-si asigura finantarea dezvoltarii si de a satisface exigentele

16.Bernard Colasse Contabilitatea generala Ed.Moldova Iasi 1995 p.124.

actionarilor sai cat si a celorlalte colectivitati interesate in buna sa functionare (creditori, consumatori, salariati, etc.).

Obiectivele diagnosticului financiar sunt orientate spre evidentierea rentabilitatii si a riscului.

Conducerea intreprinderii, precum si anumiti parteneri externi interesati de rezultatele viitoare ale acesteia (detinatorii de actiuni sau potentiali investitori)orienteaza analiza catre studiul performantelor, evolutia lor si perspectivele viitoare ale acestora. Metodele si tehnicile utilizate de analistul financiar sunt diferite, in functie de directivele analizei . In acest sens merita subliniata convergenta care opereaza intre indicatiile furnizate de diferitele metode si tehnici de analiza financiara. De pilda , notiunile care permit evaluarea surplusului monetar de exploatare (excedentul brut de exploatare de exemplu) sau surplusul monetar global (capacitatea de autofinantare sau « cash flow global «  ) furnizeaza o indicatie referitoare la performantele economice ale intreprinderi si una referitoare la capacitatea sa de reconstruire a

resurselor proprii care pot ameliora autonomia si echilibrul sau financiar.

Insa, evolutia lor are incidenta si asupra echilibrului financiar dinamic prezentat de tablourile fluxurilor financiare, care permit integrarea analizei performantelor asupra conditiilor de finantare si de apreciere a echilibrelor financiare pe termen lung si scurt.

Fig.1.2 Schematizarea analizei financiare in functie de obiectivele acesteia.

Bilantul reflecta starea patrimoniala a intreprinderii la un moment dat (inceputul sau sfarsitul exercitiului financiar), iar contul de profit si pierdere sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice si financiare de intrare, prelucrare si iesire , pe perioada considerata. Rentabilitatea intreprinderii si noua stare patrimoniala a acesteia se va reflecta in rezultatul net al exercitiului (profit sau pierdere) informatie comuna ambelor documente contabile de sinteza.

Rezultatele analizei financiare se adreseaza administratorilor, actionarilor actuali sau potentiali, analistilor financiari, participantilor la viata intreprinderii, persoanelor juridice finantatoare (banci, organisme financiare, societati-mama, alte intreprinderi),statului, precum si altor intreprinderi susceptibile de a participa la o absortie sau de a face o oferta publica de cumparare.

Acesti utilizatori sunt hotaratori in luarea diverselor decizii, cum ar fi :

-decizii de gestiune a unei intreprinderi;

-decizii de cumparare sau vanzare de titluri ;

-decizii de acordare sau refuz al unui credit ;

-decizii de achizitionare totala sau partiala a intreprinderii.

Studiul financiar efectuat in intreprinderi se numeste analiza financiara interna, care se diferentiaza de analiza financiara externa efectuata de analisti externi. Aceste analize, atat analiza financiara interna cat si analiza financiara externa, au mai multe obiective :

-permit la intervale regulate sa se faca o analiza asupra gestiunii trecute, asupra realizarii echilibrelor financiare, asupra rentabilitatii, solvabilitatii, lichiditatii si riscului financiar al intreprinderii ;

-stau la baza deciziilor luate atat de directia generala cat si directia financiara cu privire la investitii, finantare, distributia dividentelor,etc. ;

-constituie baza previziunilor financiare ;

-servesc ca instrument de control de gestiune.

Pentru administratori, importanta diagnosticului dat prin analiza financiara este fundamentala deoarece aduce clarificari necesare luarii deciziilor, nu numai in politica financiara ci si in politica generala a intreprinderii. Actionarii, persoane fizice sau juridice, sunt direct interesati de calculul valorii intreprinderii pentru ca ei furnizeaza capitalul de risc. Analiza financiara are un rol deosebit in determinarea valorii economice, a fortelor si slabiciunilor intreprinderii, cu scopul de a evita expunerea sa la dificultatile ce decurg din relatiile cu alte intreprinderi mai putin viabile.

Instrumentele analizei financiare reprezinta o metoda sau o tehnica care serveste la :

-masurarea eficacitatii pe plan financiar a actiunilor trecute ;

-aprecierea performantelor financiare ;

-luarea deciziilor si evaluarea consecintelor deciziilor asupra viitorului intreprinderii;

-evaluarea situatiei financiare.

Instrumentele analizei financiare sunt orientate spre viitor, in timp ce instrumentele analizei contabile vizeaza cunoasterea trecutului. Sursa de date pentru analiza financiara o constituie documentele contabile de sinteza: bilantul, contul de profit si pierdere si anexa la bilant.

In contabilitatea romaneasca din perioada regimului comunist, problema politicilor contabile era redusa la satisfacerea nevoilor economice planificate si centralizate, iar problema optiunilor contabile avea o arie de cuprindere destul de redusa.

Optica ar fi trebuit sa se schimbe odata cu reforma anilor 1991-1994 si aceasta cu atat mai mult cu cat binomul juridic « legea contabilitatii »- regulamentul privind aplicarea « Legii contabilitatii » creeaza premisele asezarii pe alte coordonate a politicilor si gestiunilor contabile. Adevarul este ca atat normalizatorii cat si practicienii nu au acordat niciodata un rol esential acestor probleme. Prezenta anexei « Alte informatii privind regulile si metodele contabile si date complementare » era doar o vitrina a actului normalizator, lasand neoficial sentimentul ca, in mediul nostru economic si social, se poate actiona pe pedalele politicilor(metodelor) si alegerilor contabile pentru a se raspunde dezideratelor intreprinderilor. Pentru majoritatea exponentilor lumii contabile romanesti , reforma era, in primul rand, un nou plan contabil general, redus si el la o lista structurala de conturi si la modul de functionare a acestora in vederea inregistrarii (contrarii) operatiilor economice si financiare.

Similar majoritatea sistemelor contabile aferente tarilor Europei continentale, cu accentele specifice spatiului european in care ne situam, contabilitatea romaneasca era (si este) dominata de caracteristicile dreptului scris si opereaza in contextul existentei unor profesii liberale tinere, cu mica forta de a se impune pe scena economica a tarii, si cel al unei piete financiare instabile. Astfel contabilitatea romaneasca este bazata pe un sistem legislativ, este orientata cu predilectie pentru satisfacerea cerintelor puterii publice si creditorilor bancari si nu ale investitorilor furnizori, este putin transparenta pentru a nu se spune ca plateste inca tribut practicilor vechi de »secretului de intreprindere », este influentata de regulile fiscale la un atare nivel incat nimic nu se poate respira fara implicarea fiscalitatii aspectele de forma sunt prioritare celor de fond(substanta economica)in intreprinderea tranzactiilor si evenimentelor economice, normalizarea este sustinuta de o maniera mai mult sau mau putin monopolista, de regulile guvernamentale. Pe acest fond isi fac loc dificultatea, flexibilitatea, judecata profesionala, corectitudinea(in sensul de pactitate) si experimentarea in contabilitate. Dimpotriva se acorda un credit peste masura preciziei, uniformitatii si stabilitatii. Rolul primordial jucat de finantarea bancara conduce la o contabilitate care promoveaza superprudenta in evaluare.

Confruntata cu dificultatile tranzactiei si in fata fenomenelor tot mai puternice de monopolizare a economiilor si de globalizare a pietelor financiare, tara noastra prin guvernantii sai, opteaza pentru o schimbare radicala in evolutia contabilitatii si anume fundamentarea acesteia pe litere si spiritul referentialului international (normelor contabile internationale).

Ceea ce este esential este faptul ca o buna si reprezentativa parte din economia romaneasca se confrunta astazi cu implementarea unui sistem contabil bazat pe aplicarea acestor norme . Intr-o atare respiratie internationala, logica gandirii contabile este una de sorginte anglo-saxona. Pentru a raspunde obiectivelor sale, contabilitatea este fundamentata pe un set coerent de politici contabile si tehnici de estimare, situate in perimetrul recunoasterii(constatarii)elementelor care compun situatiile financiare , al evaluarii acestor elemente si al publicarii produselor sale finale.

I. Bilantul in sistem : anglo-saxon

Francez

In cadrul celor doua etape ale reformei contabilitatii romanesti se poate constata optiunea de armonizare a structurii si continutului bilantului cu cerintele Directivei a IV-a . Acest fenomen se constata si in cazul contului de profit si pierdere. Este interesant de semnalat ca alegerea unui model sau altul de bilant (din cele doua scheme prevazute de directiva) nu s-a facut in urma unor analize ale normalizatorilor romani , analize care sa vizeze utilizarea care se doreste sa se dea acestui document de sinteza. Dimpotriva « alegerea » a fost consecinta consilierii expertilor straini care au contribuit decisiv la procesul de reforma . In contextul primei etape a reforme (1991-1994) consilierea expertilor francezi ne-a orientat spre alegerea primei scheme de bilant prevazute de Directiva a IV-a (articolul 9 din directiva adica bilantul sub forma bilaterala).Modelul se regaseste in practicile franceze, orientate de multa vreme spre o analiza de tip financiar-functional , bazata pe echilibrul generat de relatia intre trei agregate fundamentale : fondul de rulment , necesarul in fond de rulment si trezoreria neta .A doua etapa a reformei, regizata de reglementarile Ordinului Ministrului Finantelor Publice nr.94 din 20 februarie 2001, s-a realizat sub o consiliere britanica (experti scotieni). Normalizatorii romani « vor fi ales », in consecinta, modelul regasit in practicile britanice (articolul 10 din directiva, adica bilantul sub forma de lista).Fara ca textele reglementare romanesti sa precizeze acest lucru, cea de a doua schema este orientata cu predilectie, spre analizele de tip "lichiditate solvabilitate". Ea se apropie, ca structura si conceptie, de prevederile referentialului contabil international , atestand totusi cateva incompatibilitati cu norma IASC (Prezentarea situatiilor financiare).

Exista si alte opinii conform carora trei niveluri ierarhizeaza principiile si regulile contabile privind evaluarea elementelor patrimoniale sintetizate in situatiile financiare si anume : imaginea fidela, prin copiile contabile fundamentale si regulile detailate de evaluare.

Imaginea fidela ca obiectiv fundamental in contabilitatea continentala si ca principiu fundamental, in care converg toate celelalte principii, in contabilitatea anglo-saxona, este un concept de origine britanica, fiind formulat pentru prima data in Legea societatilor comerciale engleze din 1974.

Perceptia britanica a acestui principiu are in vedere respectarea standardelor contabile si a legii.

Astfel, in plan teoretic, imaginea fidela este definita prin prisma termenilor de imagine veridice si imagine corecta sau imaginara reala si imagine onesta.

Perceptia franceza defineste imaginea fidela prin relatia

Imaginea fidela = sinceritate + regularitate.

Sinceritatea inseamna aplicarea cu buna credinta si profesionalism a normelor si procedurilor contabile in functie de cunoasterea pe care contabilii trebuie sa o aiba in mod normal asupra realitatii si importantei operatiilor si situatiilor.

Regularitatea presupune ca informatia privind situatia patrimoniului, situatia financiara si rezultatul obtinut sunt in conformitate cu regulile si procedurile in vigoare. Regularitatea se apreciaza in raport cu textele legislative sau de reglementare, care contin norme contabile, ierarhizate astfel: tratate internationale ( directive); legi si ordonante nationale; texte reglementate ( decrete, hotarari de guvern, norme metodologice, instructiuni si norme de interpretare):jurisprudente (deciziile tribunalelor )si doctrine contabile.

In viziunea multor specialisti la acesti doi termeni, respectiv sinceritate si regularitate se adauga un al treilea denumit fidelitate.

Introducerea sa are ca scop de a masca imperativul pentru conturi, de a reda o imagine obiectiva sau mai degraba completa si pertinenta asupra societatii economice. Prin caracteristica completa se are in vedere nu elementul de completitudine ci o prezenta acel set de informatii pe baza caruia utilizatorii sa-si faca ideea cea mai exacta posibila asupra situatiei patrimoniului si rezultatului.

O definire de referinta a imaginii fidele o contine Directia a IV-a a Uniunii Europene care prevede prin art.2 urmatoarele :

1.Conturile anuale cuprind bilantul, contul de profit si pierdere si anexe. Aceste documente constituie un tot.

2.Conturile anuale trebuie stabilite cu claritate si in conformitate cu prezenta directiva.

3.Conturile anuale trebuie sa dea o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare, cat si a regulamentelor societatii.

4.Atunci cand aplicarea prezentei directive nu este suficienta pentru a da o imagine fidela prevazuta la paragraful 3 trebuie adaugate informatii suplimentare.

5. Daca in cazuri exceptionale aplicarea unei dispozitii din prezenta directiva este contrara obligatiei prevazute la paragraful. 3 este necesar sa se faca o derogare de la respectiva dispozitie pentru a se da o imagine fidela, in semnul paragrafului 3.

O astfel de derogare trebuie mentionata in anexa, bine argumentata cu indicarea influentei sale asupra patrimoniului, a situatie financiara si a rezultatelor . In contabilitatea americana imaginea fidela este definita prin prisma calitatii informatiei contabile de a reda o imagine corecta asupra datoriilor, situatiei financiare, profitului sau pierderea unei societati comerciale.

Obiectivele legate de unificarea pietei financiare in cadrul Uniunii Europene au propus intre altele si preocupari pentru amortizarea legislatiei in domeniul contabilitatii a tarilor membre.

Astfel Parlamentul European a considerat ca o actiune de coordonare a hotararilor nationale ale statelor membre privind structura si continutul bilantului si al raportului de gestiune, metodele de evaluare a patrimoniului agentilor economici, controlul conturilor de catre persoane calificate si publicarea bilantului contabil au o importanta majora pentru protejarea intereselor atat ale actionarilor si asociatiilor, cat si ale tertilor. La nivel european amortizarea se realizeaza prin Directivele Uniunii Europene, respectiv Directiva a IV-a privind conturile anuale ; Directia a VII-a privind conturile consolidate di Directia a VIII-a care reglementeaza profesia de contabil.

In plan international amortizarea se realizeaza prin standardele contabile internationale (elaborate de Comitetul International de Standarde Contabile IASC).

In vederea amortizarii legislatiei romane la normele Comunitatii Europene incepand cu 01.01.2003 au intrat in vigoare Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu obiectivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.306 din 26 februarie 2002 si abrogandu-se :Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii nr.82/1991, aprobat prin HG nr.704/1993 si punctul I din Normele metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii la microintreprinderi, aprobate la randul lor prin Ordinul ministerului finantelor publice nr.1880 din 28 septembrie 2001. In Romania persoanele juridice vor aplica doar contabilitatea armonizata (conform reglementarilor Ordinului ministrului finantelor publice nr.94/2001, in timp ce societatile comerciale care nu indeplinesc criteriile stabilite de Ordinul ministrului finantelor publice nr.94/2001 prezentate in tabelul 1 vor aplica asa numita contabilitate amortizata simplificata .Norme IAS, prevede ca scopul situatiilor financiare este acela de a oferi o reprezentare financiara structurala referitoare la pozitia financiara si tranzactiilor realizate din intreprindere. Ca atare prin situatiile financiare trebuie sa se furnizeze o informare despre pozitia financiara, performantele si fluxurile de trezorerie ale unei intreprinderi, informare care sa fie utila unei game largi de utilizatori, in luarea deciziilor lor economice. De asemenea, situatiile financiare cu scopul de a arata rezultatele gestiunii realizate de conducerea intreprinderii, inclusiv asupra modului in care aceasta a utilizat resursele care i-au fost incredintate. Pentru a se realiza acest scop, situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii care sa permita utilizatorilor efectuarea de previziuni asupra fluxurilor de trezorerie viitoare, in special referitoare la scadenta si probabilitatea lor. In acest sens informatiile vizeaza :

-activele controlate de intreprindere, adica resursele generatoare de fluxuri de trezorerie viitoare ;

-datoriile intreprinderii , adica pasivele externe ce trebuie sa se gaseasca la originea platilor ;

-capitalurile proprii , ca interes rezidual ale proprietarilor in activele controlate de intreprindere ;

-rezultatul net ale intreprinderii si intr-o acceptie mai larga, performanta sa economica, redate prin reflectarea evolutiei capitalurilor proprii(activului net), evolutie din care sunt excluse efectele operatiilor efectuate de intreprinderea direct cu proprietarii sai :

-fluxurile de trezorerie trecute, ce se pot constitui in baza pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare.

Aceste informatii permit utilizatorilor de conturi sa aprecieze capacitatea intreprinderii de a plati dividende , dobanzi si in mod general de a-si achita datoriile la scadentele prevazute.

Un set complet ale situatiilor financiare include urmatoarele componente :

a. bilantul (palance sscheet)

b.contul de profit si pierderi (income statement)

c.o situatie care sa arate :

(i)fie toate variantele capitalurilor proprii ( all chauges in equity)

(1i) fie schimbarile in capitalurile proprii, cu exceptia celor ce provin din tranzactiile de capital cu proprietatii si distribuirile in favoarea acestora(changs in equity ather thom those arising from capitol transctions with ownors ond du traditions to wnors.

d. tabloul fluxurilor de trezorerie (cash flow statement).

e. politicile contabile si notele explicative (accountirg policies ond exploretory notes).

Referitor la structura si controlul situatiilor financiare proprii zise norme IAS, prevede o lista minimala de rubrici. Informatiile complementare situatiilor financiare propriu-zise fac obiectul notelor explicative care sunt anexa la norma si sunt furnizate modele neobligatorii de prezentare a bilantului, a contului de profit si pierdere si a celor doua variante referitoare la tabloul variatiilor capitalurilor proprii stiut fiind ca structura si continutul tabloului fluxurilor de trezorerie fac obiectul normei IAS₇.

Analiza structurii bilantului

Bilantul constituie « un calcul de sinteza care prezinta situatia patrimoniala a intreprinderii la un moment dat ».¹⁷ Ca reflectare a starii patrimoniale « bilantul stabilit la sfarsitul perioadei de gestiune descrie separat elementele de activ si cele de pasiv ale intreprinderii ».¹⁸ La un moment dat « bilantul contabil indica starea resurselor si mijloacelor unei intreprinderi, exprimand echilibrul sau financiar ». Bilantul este considerat documentul esential in analiza financiara care permite efectuarea studiilor privind evolutia patrimoniului

17.Paraschivesc M.D.,Pavaloaia W., eanu.Modele de contabilitate si analiza financiara Ed. Neuron 1994,p.428.

18.J.Y.Edem A.Mikol, H.Stolowy Les mecanismes financiare de l'entreprise Ed. Montehretien Paris 1988,p.6.

intreprinderii si a situatiei financiare.

In vederea analizei bilantului este necesara studierea succesiva a activului care grupeaza mijloacele si a pasivului care indica resursele de care dispune intreprinderea. Activul grupeaza in ordinea lichiditatii crescatoare (indicand rapiditatea cu care se pot transforma in bani) urmatoarele elemente :

-active imobilizate ce reprezinta elemente importante din patrimoniul intreprinderii, respectiv o parte a capitalului economic si care, in mod indirect, prin amortizare contribuie la formarea si asigurarea capacitatii de autofinantare ;

-active circulante ce reprezinta acele elemente care nu sunt destinate sa ramana durabil in intreprindere ;

-active de regularizare si asimilare care cuprind atat cheltuielile consumate in avans ce urmeaza a se include esalonat pe cheltuieli in perioadele urmatoare de gestiune, cat si diferentele de conversie - activ, adica diferentele nefavorabile aferente creantelor si datoriilor in devize, stabilite intre valoarea lor de intrare si valoarea acestora la cursul ultimei zile a exercitiului financiar :

-prime privind rambursarea obligatiilor care reprezinta diferenta dintre valoarea de rambursare a obligatiilor si valoarea de emisiune ;aceste prime sunt cheltuieli financiare care trebuie sa fie amortizate pe durata utilizarii imprumutului.

Schematic, structura activului bilantului se prezinta :

Pasivul bilantului grupeaza in ordinea crescatoare a exigibilitatii resursele de care dispune intreprinderea pentru a finanta functiile sale. Astfel, in mod concret pasivul bilantului cuprinde:

-capitalurile proprii, adica acele fonduri care sunt in mod permanent la dispozitia intreprinderii, finantand in mare parte activele imobilizate si asigurand o garantie pentru terti (gajul exclusiv al creditorilor intreprinderii):

-provizioane pentru riscuri si cheltuieli care au rolul de a acoperi un eventual risc ce poate afecta elemente de activ; ele pot fi asimilate pe plan financiar cu datorii a caror scadenta este incerta; sunt constituite inaintea determinarii rezultatului si reduc profitul contabil inainte ca acel risc sa se realizeze, atata timp cat riscurile sunt previzibile, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli raman la dispozitia intreprinderii;

-datoriile care nu sunt clasificate conform termenului lor de scadenta si numai dupa natura lor, informatiile asupra exigibilitatii datoriilor sunt foarte importante in studiul echilibrului financiar al intreprinderii ;

-pasive de regularizat si asimilate care regrupeaza veniturile inregistrate in avans si diferentele de conversie-pasiv, adica diferente favorabile de curs valutar intre data de intrare a creantelor si datoriilor exprimate in devize si data inchiderii exercitiului.

Rezultatul exercitiului influenteaza pasivul bilantului contabil, ceea ce face sa apara o distinctie intre bilantul inaintea repartizarii rezultatului exercitiului si bilantul dupa repartizarea rezultatului exercitiului. Schematic, structura pasivului bilantului inaintea repartizarii rezultatului exercitiului se prezinta :

In urma repartizarii rezultatului exercitiului se modifica structura pasivului bilantului contabil deoarece o parte din acesta se regaseste in alte posturi, astfel postul de rezerve se modifica cu sumele alocate pentru constituirea lor, iar postul alte datorii se modifica cu totalul dividendelor datorate actionarilor.

Ideile fundamentale care pot fi deduse pe baza analizei bilantului pot fi structurate doar din necesitati de ordin didactic, in urmatoarele puncte fundamentale :

1.analiza structurii activului si pasivului bilantier.

2.analiza echilibrului dintre resurse si alocari in functie de termene (pe termen lung, scurt sau active/pasive de trezorerie) pe care o vom numi in continuare analiza patrimoniala a bilantului. In aceasta sectiune se poate realiza si analiza indicatorilor de lichiditate.

3.analiza echilibrului firmei la nivel functional, respectiv pe activitate de exploatare si in afara exploatarii (analiza functionala).

Acest tip de analiza constituie practic analiza indicatorilor fondului de rulment.

4.Concluzii generale privind analiza financiara pe baza de bilant.

1.Analiza structurii activului si pasivului bilantier - dintre corelatiile care trebuie urmarite prioritar in aceasta analiza :

-existenta unui raport optim intre nivelul imobilizarilor si cel al activelor circulante ;

-un nivel prea ridicat al stocurilor rezulta dintr-o politica de aprovizionare cu materii prime si materiale exagerata.

--ineficienta in activitatea de productie, pentru stocurile de produse in curs de fabricatie ;

-nivel de calitate necorespunzator pentru produsele finite ;

-o pondere exagerata a creantelor poate semnala deficiente in incasarea acestora.

-ponderea activelor de trezorerie ( disponibilitati, conturi in banca, valori mobiliare de plasament) trebuie sa se situeze la nivele reduse (in medie 3-5%), depasirea acestor niveluri semnaland incapacitatea identificarii unor perspective mobile de investire.

-ca principiu trebuie sa se asigure niveluri ale ponderilor capitalurilor proprii si capitalurilor imprumutate aproximativ egale . Capitalurile proprii prezinta calitatea sigurantei, in timp ce cele imprumutate sunt mai putin costisitoare.

Pentru aprofundarea analizei se poate urmari si ponderea diferitelor categorii de stocuri in totalul acestora, a tipurilor de datorii de exploatare in totalul acestora, a tipurilor de datorii de exploatare in totalul acestor datorii,etc.

Valorile asociate acestor ponderi vor fi diferite in functie de domeniul de activitate al firmei emitente si in primul rand in functie de caracteristicile fluxului tehnologic.

Bilantul contabil raspunde unor multiple cerinte de ordin juridic, contabil si fiscal, dar nu raspunde exact la exigentele analizei financiare. De aceea este necesar ca plecand de la bilantul contabil sa se efectueze o serie de regrupari a datelor pentru a se obtine bilantul financiar.

Analiza bilantului financiar

Analiza bilantului financiar ( analize patrimoniale) isi propune identificarea starii de echilibru la nivelul firmei analizate. Se incearca practic evidentierea raportului dintre activele si pasivele pe termen lung si scurt.

In principiu, activele pe termen lung ar trebui finantate din pasive pe termen lung, in timp ce activele pe termen scurt din pasive pe termen scurt. Nerespectarea acestei relatii va determina fie un stres pentru managerul financiar, care va fi obligat sa asigure acoperirea unor active ce trebuie sa se afle permanent la dispozitia firmei din pasive temporare, fie un cost prea ridicat de procurari de capitaluri. Pe de alta parte capitalurile procurate pe termen lung sunt caracterizate printr-un cont superior comparativ cu cele pe termen scurt. In calculul indicatorilor se tine cont de gradul de lichiditate al elementelor de activ, respectiv de gradul de exigibilitate al documentelor de pasiv.

Lichiditatea reprezinta capacitatea elementelor de activ de a fi transformate in bani . Cele mai lichide elemente din activul bilantier sunt chiar disponibilitatile banesti iar cel mai putin lichide imobilizarile.

Exigibilitatea reprezinta capacitatea elementelor din pasivul bilantier de a fi transformate in lichiditate, respectiv de a fi rambursate furnizorilor de capitaluri. In aceasta acceptiune cele mai exigibile pasive sunt creditele de trezorerie, iar cele mai putin exigibile pasive sunt capitalurile proprii.

In analiza financiar patrimoniala se incearca structurarea posturilor de activ si pasiv in ordine inversa, in functie de gradul de lichiditate si respectiv exigibilitate.

Pentru structura imobilizarilor se va respecta urmatoarea ordine de prezentare :

1.imobilizari necorporale de natura cheltuielilor de cercetare si a tuturor imobilizarilor necorporale, care nu pot fi transformate in lichiditate decat in conditii exceptionale.

2.imobilizarile corporale materializate in cladiri , terenuri, etc. in care este situat sediul intreprinderii ;

3.imobilizarile corporale de tipul activelor fixe utilizate efectiv in procesul de productie (strunguri, combine, etc,) in alte elemente de active imobilizate, mai usor transformabile in lichiditate, precum si obiectele de inventar cu durata de viata mai mari de un an ;

4.imobilizarile financiare (titluri financiare, in principiu detinute de intreprinderea analizata la capitalul social al altor firme in scopul detinerii controlului sau pentru perioade mari, in concordanta cu strategia firmei) dar la care s-ar putea renunta in caz de necesitate.

Activele circulante sunt ordonate in functie de gradul de lichiditate.

1.stocurile vor fi structurate in stocuri de siguranta si cele de productie in curs de executie.

2.cele mai lichide stocuri sunt cele de produse finite sau marfuri , precum si stocurile de materii prime detinute cu scopul speculei de pret.

3.creantele sunt in general mai lichide decat stocurile intrucat pot fi scontate in banci. Exista si cazuri cand creantele au un grad de lichiditate mai redus decat stocurile atunci cand se detin creante asupra unor debitori litigiosi ori rau platnici.

4.activele de trezorerie si in special disponibilitatile ( casa si conturile banci) sunt cele mai lichide.

Prioritara in aceasta ordonare este perioada in care activele respective se vor transforma in lichiditati.

Analizand pasivul in ordonare trebuie sa se tina seama de exigibilitatea capitalurilor astfel:

1.exigibilitatea minima este inregistrata de capitalurile proprii. In acest capital propriu profitul exercitiului nu va fi mentinut obligatoriu la nivelul firmei. Deoarece acesta va fi repartizat pe destinatii :dividende, participare a salariatilor la profit, cota managerului ;

2.in continuare se vor inscrie datoriile cu termene de rambursare mai mari de un an, cum ar fi datoriile bancare, datoriile de exploatare si cele asimilate acestora avand scadente sub un an.

3.in categoria datoriilor sub un an se vor inscrie atat datoriile de exploatare, cat si datoriile bancare cu scadenta in anul curent.

4.cele mai exigibile pasive sunt creditele de trezorerie, credite pe termene de cateva zile.

ACTIV PASIV

Active cu lichiditate peste un an Pasive cu exigibilitate peste un an

Active cu lichiditate sub un an(cu exceptia Pasive cu exigibilitate sub un an(cu exceptia

celor de trezorerie) celor de trezorerie)

Active de trezorerie Pasive de trezorerie

In aceasta corelatie se poate spune ca in unitatea respectiva exista un echilibru perfect intre incasari si plati zilnic. Bineinteles ca rareori se va putea asigura in mod concret un astfel de deziderat. Este recomandat sa se asigure un sold de trezorerie pozitiv pentru a putea face fata eventualelor crize de lichiditate. Acest sold isi gaseste originea in existenta unui surplus de capitaluri pe termen lung fata de activele pe termen lung, din care sa se poata finanta eventual cele deficite momentane de capitaluri pe termen scurt in raport cu activele pe termen scurt.

Bilantul financiar grupeaza datele contabile dupa criterii financiar-contabile de lichiditate si exigibilitate.²⁰ In constructia bilantului financiar «  clasamentul posturilor de activ si de pasiv se face exclusiv dupa criteriile de lichiditate si exigibile ». Se procedeaza in acest scop la o serie de corectii atat in activul cat si in pasivul bilantului, obtinand marimi semnificative in analiza financiara. Corectiile care se aduc activului bilantului au ca scop obtinerea unor marimi financiare semnificative pentru analiza financiara si anume :

-imobilizari nete ;

-stocuri si productie in curs ;

-alte active circulante.

Imobilizarile nete cuprind :

-imobilizari necorporale;

-imobilizari corporale;

-imobilizari financiare mai mari de un an;

20.P.Conso La gestion financiere de l'entreprise Ed.Dunod Paris p.167,-1985

-creante mai mari de un an ;

-cheltuieli constatate in avans ce efectueaza o perioada mai mare de un an ;

-prime de rambursare a obligatiunilor.

Corectiile care se aduc pasivului bilantului, plecand de la situatia dupa repartizarea rezultatelor, au ca scop constituirea a trei marimi financiare semnificative pentru analiza financiara si anume :

-capitalurile proprii :

-datoriile pe termen lung si mediu ;

-datorii pe termen scurt .

Pentru a stabili datoriile pe termen lung si mediu si datoriile pe termen scurt, posturile de provizioane pentru riscuri si cheltuieli, datorii si conturi de regularizare si asimilate, se vor separa in functie de perioada de timp la care se refera si anume, mai mare de un an sau mai mica de un an. Datoriile pe termen lung si mediu astfel determinate si suma capitalurilor proprii constituie capitalurile permanente.

Astfel, structura bilantului financiar va fi urmatoarea :

Activ Bilant financiar Pasiv

Plecand de la bilantul financiar se pot calcula indicatorii de structura ai activului si ai pasivului astfel :

a. ponderea imobilizarilor in totalul activului (gi) in anul de baza fata de anul anterior

Imobilizari x 100

gi = ----- ----- --------- ----- ----

Activ

b. ponderea stocurilor si productiei in curs in totalul activului (gs)

gs = Stocuri si productie in curs x 100

Activ

c. ponderea altor active circulante in totalul activului (ga)

ga=Alte active circulante x 100

Activ

d. ponderea capitalurilor proprii in total pasiv (gc)

gc =Capitaluri proprii x 100

Pasiv

e. ponderea datoriilor pe termen mediu si lung in total pasiv (gdl)

gdl=Datorii pe termen mediu si lung x 100

Pasiv

f.ponderea datoriilor pe termen scurt in total pasiv (gds)

gds =datorii pe termen scurt x 100

Pasiv

Analiza financiara urmareste sa evidentieze pe de o parte modalitatile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung si pe termen scurt (obiectiv al analizei pe baza de bilant) si pe de alta parte treptele de acumulare baneasca de rentabilitate ale activitatii intreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit si pierderi ). Bilantul sintetizeaza pozitia financiara a intreprinderii la un moment dat, in timp ce contul de rezultate sintetizeaza performanta ca rezultat al fluxurilor economice si financiare, pe perioada considerata. Informatia comuna care se intalneste in cele doua documente de sinteza, este rezultatul net (profitul sau pierderea) ca o reflectare a rentabilitatii intreprinderii si a noii stari patrimoniale a acesteia.

Unul din obiectivele fundamentale al analizei financiare il constituie dezvoltarea si folosirea unui ansamblu de instrumente, practici si norme, in scopul de a caracteriza o gestiune financiara sanatoasa si echilibrata. Pentru necesitatile de analiza financiara, in general se considera posibilitatea utilizarii a trei tipuri de bilanturi, respectiv financiar, functional si economic:

1.Bilantul financiar constituie acel tip de bilant in care posturile sunt ordonate in functie de lichiditate (pentru posturile de activ), respectiv exigibilitate (pentru posturile de pasiv).

2.Bilantul functional constituie acel tip de bilant fundamentat pe ordonarea posturilor in functie de natura lor , punand accentul pe ciclurile de exploatare, de investitii si de finantare.

3. Bilantul economic constituie acel tip de bilant ce realizeaza o separare stricta intre elementele financiare si elementele relevante pentru procesul productiv sau comercial desfasurat de firma.

Ca regula generala, diferenta dintre venituri si cheltuieli reprezinta rezultatul. Avand in vedere faptul ca cheltuielile rezulta dinremunerarea factorilor de productie, impozitul pe profit apare si el ca o cheltuiala generata de participarea intreprinderilor la remunerarea statului.

Analiza rezultatelor activitatii intreprinderilor presupune analiza formarii rezultatului si analiza repartizarii lui. In analiza formarii rezultatului vom calcula soldurile intermediare de gestiune care au fost prezentate in primul capitol al tezei.

Pentru cresterea si dezvoltarea activitatii sale, intreprinderea trebuie sa-si sporeasca resursele de finantare. In acest sens, o principala resursa este capacitatea de autofinantare. Capacitatea de autofinantare reprezinta ansamblul resurselor obtinute de intreprindere din operatiunile sale curente. Ea reprezinta de fapt " surplusul de mijloace banesti degajat, sau rezultat, din exploatare pe parcursul unei perioade de gestiune "²¹

Acest surplus monetar nu trebuie sa fie considerat ca lichiditate disponibila in cursul exercitiului financiar, deoarece capacitatea de autofinantare nu reprezinta decat un potential de autofinantare. Capacitatea de autofinantare »reflecta potentialul financiar de crestere economica a intreprinderii, respectiv resursa financiara generata de activitatea acesteia dupa scaderea tuturor cheltuielilor platite la o anumita scadenta ». Deoarece caracterizeaza capacitatea intreprinderii de a finanta cresterea sa economica, capacitatea de autofinantare mai poarta si denumirea de marja bruta de autofinantare.

Determinarea capacitatii de autofinantare(CAF) se poate realiza in doua moduri distincte :

Pentru analiza echilibrului financiar s-au conturat doua grupe mari de metode :

• Metode traditionale bazate pe studiul bilantului
Metode bazate pe studiul fluxurilor financiare apartinand abordarilor dinamice.

21.Bellalah Mondhes Gestion Financiere Diagnostic M, evolution et chix des investissements ,Ed.Ec. Paris,1998, p.16.

1.Analiza statica

Abordarea statica a echilibrului financiar constituie componenta traditionala a analizei financiare. In ciuda numeroaselor critici la care a fost supusa in ultimele doua decenii, opinia dominanta este aceea ca nu se poate renunta la acest tip de analiza.

Analiza statica furnizeaza raspunsuri cu privire la cel putin trei probleme esentiale pentru aprecierea conditiilor echilibrului financiar:

1.structura patrimoniului si evolutia sa in timp;

2.corelatia intre lichiditatile cumulate ale firmei si scadentele pe care ea le poate anticipa la o anumita data ;

3.gradul de adecvare al compozitiei resurselor colectate de intreprindere la utilizarile pe care ea le finanteaza. Aceasta abordare traditionala este completata de doua noi acordari ;

• Una »functionala » care-si propune luarea in calcul a ciclurilor financiare, care pun in miscare elementele bilantului si ale tabloului de finantare ;
• Alte, in termenii »poob-ului de fonduri », in care accentul este pus in principal, pe necesitatea concsentei intre deciziile privitoare la finantarea si cele privind utilizarea fondurilor.

In practica , orice unitate economica se confrunta cu regula imperativa, conform careia pentru a-si asigura supravietuirea si a-si mentine autonomia, trebuie sa -si conserve solvabilitatea imediat si pe termen , ca o conduita a echilibrului financiar. Mentinerea solvabilitatii constituie un imperativ permanent si important, deoarece afirma poate sa-si vada compromisa autonomia sau chiar supravietuirea, de o faza de insolvabilitate - chiar tranzitorie - in ciuda performantelor sale pe plan tehnic si comercial.

Suportul analizei statice il constituie bilantul, deoarece permite formularea unui diagnostic privind conditiile echilibrului financiar si al solvabilitatii si pune in evidenta structura financiara a intreprinderii. Limitele acestui mod de abordare provin din faptul ca bilantul ne ofera o reprezentare a patrimoniului la un moment dat . .. acestei metode este mult superioara atunci cand este precedata de o pregatire metodica a surselor de informare, ceea ce impune trecerea de la bilantul contabil, la un bilant financiar, care sa tina cont mai intai de realitatea economica a intreprinderii. Analiza solvabilitatii pornind de la bilant se bazeaza in mod traditional pe principiul confruntarii intre lichiditatea activului si exigibilitatea pasivului.

In bilant, pasivul grupeaza angajamentele intreprinderii ; aceste elemente au o exicibilitate diferita, in functie de scadenta lor. Astfel, unele datorii pe termen mediu si lung - au scadente indepartate, altele - capitalurile proprii - nu au nici o scadenta, iar provizioanele constituie resurse a caror alocare este, inca, incerta. Pentru analistul financiar se impune reordonarea elementelor de pasiv dupa ordine de exigibilitate crescatoare.

In activul bilantului - elementele sunt grupate intr-o ordine care tine cont, in special, de lichiditatea lor - de aptitudinea de a fi transformate in moneda.

Pentru aceasta operatie sunt valabile, in general, urmatoarele reguli :

a. excluderea din activul intreprinderilor a unor elemente cum sunt cheltuielile de instalare, o anumita parte a activelor, necorporale, pierderile datorita incapacitatii lor de a se transforma in moneda. Lichiditatea unui act depinde de durata de viata a acesteia si de valoarea lichidativa:

b. activul circulant va fi constituit din totalitatea activelor, corespunzand ciclului de exploatare (stocuri, creante, clienti,etc.) si alte creante detinute de intreprindere si al caror termen este sub un an :

c. activul imobilizat va regrupa activele corespunzatoare investitiilor legate de exploatare, investitiilor financiare si plasamentelor a caror lichiditate este adesea mai greu de apreciat ( titlu de plasament) ;

d. fondurile proprii se vor stabili prin diferente intre valoarea activului si pasivului exigibil ;

e. pasivul exigibil pe termen scurt va cuprinde toate datoriile sub un an (legate sau nu de exploatare) si datoriile pe termen mediu si lung care ajung la scadenta intr-un an ;

f. capitalurile permanente regrupeaza ansamblul resurselor neexigibile in anul respectiv, considerate nu dupa origine , ci dupa termenul lor efectiv. ²²

Analiza echilibrelor financiare ale bilantului

Analiza financiara evidentiaza modalitatile de realizare a echilibrelor financiare pe termen lung si pe termen scurt ca obiectiv al analizei pe baza de bilant. Din punct de vedere financiar bilantul este analizat ca o descriere a resurselor investite (pasiv) si alocarea acestor resurse (activ), permitand astfel un inceput de interpretare a situatiei financiare a unei intreprinderi. Interpretarea financiara permite punerea in evidenta a finantarilor de care a 22.Mihai Toma,Felicia Alexandru-Finante si gestiunea Financiara de intreprindere p.373.

beneficiat un titular de patrimoniu, cat si nevoile de finantare. Echilibrele sunt calculate plecand de la bilantul financiar al intreprinderii, concretizandu-se in special in 3 indicatori, pe care ne permitem sa-i analizam in continuare :

-fondul de rulment

-necesarul de fond de rulment

-trezoreria

Structura bilantului intr-o forma extrem de simplificata, dar care subliniaza corelatiile asupra carora trebuie sa se puna accentul, va putea fi prezentata astfel :

Activ Pasiv

Active cu lichiditate peste un an Pasive cu exigibilitate peste un an

Active cu lichiditate sub un an Pasive cu exigibilitate sub un an

(cu exceptia celor de trezorerie)    (cu exceptia celor de trezorerie)

Active de trezorerie Pasive de trezorerie.

Legislatia din Romania ofera o serie de indicatori utili prin care sa poate fi identificate aceste corelatii. Astfel echilibrul pe termen lung poate fi identificat prin fondul de rulment permanent, indicator definit prin relatia :

Fond de rulment permanent =capital propriu total+imprumuturi si datorii financiare intre 1 si 5 ani si peste - Total active imobilizate.

Existenta unui fond de rulment permanent pozitiv certifica o stare de echilibru financiar pe termen lung. Existenta unor capitaluri cu exigibilitate mai mare de un an asigura acoperirea succesorului de finantat al imobilizatorilor. Un fond de rulment pozitiv trebuie inteles ca un fond de rezerva din care se pot finanta deficiente ce pot aparea intre alocarile si resursele de finantat pe termen scurt²³. Un fond de rulment negativ va evidentia imposibilitatea firmei de a asigura un excedent de servire financiar pe termen lung din care sa poate fi acoperite necesitatile de finantare pe termen scurt.

Pentru caracterizarea starii de echilibru pe termen lung realizat pe seama resurselor proprii se utilizeaza ca indicator de analiza fondul de rulment al firmei (in care se includ si provizioanele pentru riscuri si cheltuieli)si activele imobilizate :

Fondul de rulment propriu=capitalul propriu total-Total active imobilizate. Un fond de rulment propriu negativ nu trebuie interpretat ca fiind o situatie nefavorabila, cel putin pe

23. Dragota Victor, Ciobanu Anamaria,Obreja Laura,Dragota Mihaela- Managementul financiar,Ed.Economice,Bucuresti, vol.I , A

termen scurt, ci doar un potential semnal de alarma pentru viitor

In acelasi sens se poate calcula si gradul de acoperire a activelor circulante cu capital propriu - ca raport intre fondul de rulment propriu si fondul de rulment total. Fondul de rulment total este definit ca fiind egal cu activele circulante (total activ - active imobilizate).

In aceasta optica indicatorul devine logic exprimand partea din active circulante finantata din resurse proprii excedentare, dupa finantarea activelor pe termen lung.

Diferenta dintre activele pe termen scurt (exceptie cele de trezorerie) si pasivele pe termen scurt (exceptie cele de trezorerie) este definita prin indicatorul necesar de fond de rulment.

Necesarul de fond de rulment = Stocuri + Creante Active de regularizare - Datorii curente - Pasive de regularizare.

Daca firma reuseste sa acopere din fondul de rulment permanent deficitul de resurse rezultat din diferenta existenta intre volumul mai mare de active pe termen scurt (cu exceptia celor de trezorerie) si pasivele pe termen scurt(cu exceptia celor de trezorerie). In acest caz se va obtine o trezorerie neta pozitiva, ce poate fi calculata ca diferenta intre activele de trezorerie si pasivele de trezorerie.

Trezoreria neta = Active de trezorerie - Pasive de trezorerie

Existenta unei trezorerii nete pozitive certifica o stare de echilibru financiar la nivelul intregii intreprinderi.

Se poate demonstra ca trezoreria neta rezulta ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment. Echilibrul financiar evidentiat prin acest indicator este explicat ca rezultat al posibilitatii firmei de a-si asigura resursele necesare pe termen scurt (necesarul de fond de rulment, pe seama excedentului de resurse de finantare disponibile pe termen lung (fondul de rulment).

Pentru aprofundarea analizei se pot utiliza indicatori precum rata de finantare a stocurilor definite prin raportul dintre fondul de rulment permanent si nivelul total al stocurilor.

FR permanent

RFS = ----- ----- ------------

Stocuri

Lichiditatea curenta este definita prin raportul dintre activele curente (circulante) si datoriile curente.

Active circulante

Lc = ----- ----- ----- ----- ------

Datorii curente

O firma va putea fi catalogata ca fiind lichida in conditiile in care datoriile sunt scadente in mod real, insa nu vor putea fi acoperite pe seama incasarilor din vanzarile de stocuri.

Pentru a identifica rapid starea de lichiditate la nivelul unei firme se calculeaza lichiditatea indicata (L1) determinata ca raport intre suma dintre creante si active de trezorerie si datoriile curente.

Active circulante - stocuri Creante+Active de trezorerie

L1 = -------- ----- ------ --- = -------- ----- ------ -------

Datorii curente datorii curente

In intreprinderea acestui indicator, stocurile , desi constituie active circulante, sunt caracterizate printr-o lichiditate mai redusa, motiv pentru care firma trebuie sa se asigure ca poate face fata platilor scadente pe termen scurt (datoriile curente) numai pe seama activelor usor transformabile in lichiditate. Alaturi de activele de trezorerie, se pot inscrie si creantele . Ca valoare recomandata pentru acest indicator putem retine nivelul de 0,8.

S-a demonstrat ca simpla exigenta a unor creante asupra unor clienti nu este suficienta pentru acoperirea datoriilor scadente, in acest sens pentru a avea o imagine mai concludenta asupra riscurilor de neplata se poate calcula si lichiditatea la vedere (Lv) ca raport intre activele de trezorerie si datoriile curente.

Active de trezorerie

L 1 =----- ----- --------- ----- ------

Datorii curente

Datoriile curente, desi platibile pe termen scurt, nu au in totalitate o scadenta imediata, se poate utiliza drept reper nivelul de 0,2.

Un alt indicator situatia neta este definit ca diferenta intre nivelul total al activului si totalul datoriilor. Cand situatia neta este pozitiva se poate afirma ca firma este solvabila.

Situatia neta=Activ-Datorii totale=Capitaluri proprii.

Alaturi de acesti indicatori , analiza patrimoniala a bilantului poate fi completata cu indicatori de echilibru financiar. Acestia sunt definita de legislatia romaneasca ca fiind : rata autonomiei financiare, rata de finantare a stocurilor, rata datoriilor si rata capitalului propriu fata de activele imobilizate.

Rata autonomiei financiare se calculeaza prin raportarea capitalurilor proprii la capitalurile permanente.

CPR

Rag=----------

CPER

Indicatorul cuantifica ponderea resurselor proprii in cadrul resurselor financiare stabilite, atrase pe termen lung de catre firma. Din punct de vedere al echilibrului financiar este recomandabila o valoare a indicatorului cat mai apropiata de 1.

Rata datoriilor este definita ca raport intre nivelul total al datoriilor si nivelul activelor totale. Pentru ca firma sa fie apreciata ca sigura, indicatorul trebuie sa inregistreze un nivel sub 50%.

Ca o concluzie se poate remarca totala autonomie financiara pe termen lung in conditiile unei politici echilibrate de finantare a activitatii comerciala pe tema datoriilor de exploatare.

Fondul de rulment

« Fondul de rulment exprima excedentul capitalurilor permanente(capitaluri proprii + datorii pe termen mediu si lung) asupra activului imobilizat. Altfel spus, el reprezinta acea parte din capitalurile permanente ce este afectata finantarii ciclului de exploatare.

O intreprindere, pentru a functiona normal, trebuie sa-si finanteze atat imobilizarile, cat si activele circulante. Astfel, ea are nevoie de un stoc minim de materii prime si materiale, de un stoc minim de productie in curs de executie, de produse finite sau de marfuri. Nivelul acestor stocuri se stabileste in functie de durata ciclului de aprovizionare, productie si de stocaj al produselor finite.

Plecand de la aceste considerente, exista doua modalitati de determinare a fondului de rulment si anume :

a. Metoda de calcul pe baza datelor din partea superioara a bilantului financiar unde activele au o lichiditate scazuta, iar pasivele o exigibilitate redusa. Fondul de rulment reprezinta in acest caz diferenta dintre capitalurile permanente si imobilizarile nete.

Fondul de rulment = Capitaluri permanente - Imobilizari nete.

« Acest mod de calcul pune accentul pe originea fondului de rulment si pe variabilele determinate ale acestuia, reprezentand asa numita analiza externa a fondului de rulment.

Schematic acest calcul se poate prezenta astfel :

b. Metoda de calcul pe baza datelor din partea inferioara a bilantului financiar. Conform acestei metode, fondul de rulment reprezinta excedentul activelor circulante fata de datoriile pe termen scurt, adica :

Fond de rulment = Active circulante = Datorii pe termen scurt.

« Aceasta metoda de calcul evidentiaza mai bine utilizarea fondului de rulment, punand acceptul pe finalitatea sa, care este finantarea activului circulant. Aceasta reprezinta analiza interna a fondului de rulment. Schematic acest calcul se prezinta :

Daca activele circulante sunt inferioare datoriilor pe termen scurt, fondul de rulment este negativ, prezentand o situatie financiara dificila a intreprinderii, iar daca activele circulante sunt excedentare fata de datoriile pe termen scurt, fondul de rulment este pozitiv si prezinta o situatie normala a intreprinderii.

Se considera ca un fond de rulment negativ inseamna dificultati financiare previzibile pe linia solvabilitatii, ceea ce necesita o imbunatatire a finantarii. Aceasta concluzie este valabila in conditiile in care viteza de rotatie a activelor este identica sau foarte apropiata de cea a pasivelor si cand aceste anticipari raman nemodificate. Daca activele circulante se rotesc mai repede decat datoriile pe termen scurt, asa cum este cazul societatilor de turism, intreprinderea realizeaza lichiditati mai repede decat ritmul datoriilor pe termen scurt rezultand ca este posibila realizarea unui echilibru financiar chiar in conditiile unui fond de rulment negativ.

Marimea fondului de rulment este influentata de o serie de factori, dintre care o importanta remarcabila prezinta politica de amortizare. Astfel, daca se utilizeaza amortizarea degresiva, fondul de rulment este mai mare decat in cazul amortizarii liniare. Pe langa analiza statica, se poate realiza si o analiza a dinamicii fondului de rulment in timp , putandu-se constata o crestere a fondului de rulment, o diminuare a fondului de rulment sau un fond de rulment neschimbat.

Cresterea fondului de rulment semnifica o situatie pozitiva, dar trebuie studiat daca aceasta crestere a fondului de rulment nu este determinata de cresterea gradului de indatorare a intreprinderii, ceea ce ar fi in detrimentul autonomiei sale financiare. Diminuarea fondului de rulment semnifica o marja de siguranta mai redusa, dar daca aceasta diminuare se datoreaza finantarii de noi investitii rentabile , pe termen lung aceste investitii vor contribui la cresterea fondului de rulment.

In cazul in care fondul de rulment ramane neschimbat se apreciaza ca intreprinderea a stagnat cresterea sa din diverse cauze si se impune efectuarea unui studiu al rentabilitatii.

Analiza functionala a bilantului

Bilantul functional pune accentul pe prezentarea diferentiata a elementelor bilantiere implicate in cadrul ciclurilor de exploatare, de investitii si de finantare ale firmei . Ciclul de investitii are in vedere in primul rand imobilizarile. Ciclul de finantare are in vedere resursele stabilite si cele atrase ca urmare a activitatii de exploatare. In cazul analizei ciclului de exploatare se au in vedere in primul rand operatiile legate de aprovizionare, productie si vanzari, respectiv activele pe termen scurt utilizate pentru desfasurarea acestora in conditii normale.

In prezentarea bilantului functional se va incerca prezentarea indicatorilor structurati nu numai din punctul de vedere al lichiditati si respectiv al exigibilitatii ci si din cel al relatiei acestora cu activitatile de investitii de finantare si exploatare ale firmei.

Bilantul functional poate fi prezentat astfel :

ACTIV PASIV

Active stabile(imobilizari la valoarea bruta    Resurse stabile(fonduri proprii, datorii pe ter-

(inclusiv amortizarea cumulata) men lung, precum si amortizarea aferenta

Active de exploatare indicatorului din activ.

Active in afara exploatarii Resurse de exploatare

Active de trezorerie Resurse in afara exploatarii

Pasive de trezorerie

In analiza functionala a bilantului indicatorul fundamental il constituie necesarul de fond de rulment de exploatare (NFRE) definit ca diferenta intre activele curente de exploatare si datoriile de exploatare.

Necesarul de fond de rulment

Comparand resursele pe termen scurt cu activele investite pe termen scurt, in afara trezoreriei, se obtine dimensiunea valorica a necesarului de fond de rulment. Astfel, necesarul de fond de rulment « reprezinta diferenta dintre necesitatile de finantare a ciclului de exploatare si datoriile de exploatare ».²⁴

Ciclul de exploatare este definit prin ansamblul operatiunilor efectuate de intreprindere in vederea realizarii obiectivului sau, obiectiv care consta in producerea de bunuri si servicii cu scopul de a le vinde. Operatiunile efectuate de intreprindere pot fi grupate in trei faze succesive, astfel :

-faza aprovizionarii (faza A) care se refera la achizitionarea de bunuri si servicii ce intra in procesul de productie ;

-faza de productie (faza B) prin care se transforma bunurile si serviciile achizitionate in vederea obtinerii produselor finite.

-faza comercializarii (faza C) care se refera la vanzarea produselor sau serviciilor.

In timpul ciclului de exploatare exista totdeauna un decalaj intre operatiile de aprovizionare, productie si vanzare, precum si transformarea in bani a acestora. Astfel, in

24. Ion Stancu Gestiunea financiara a agentilor economici .Ed.Economica Bucuresti 1994,p.32.

momentul achizitionarii de materii prime, intreprinderea poate sa obtina un credit de la furnizorii

sai, iar acest credit comercial constituie pentru ea o resursa atrasa de finantare pe termen scurt..

Inainte de a intra in procesul de fabricatie, materiile prime pot fi stocate o anumita perioada de timp, iar in cadrul acestei perioade o anumita parte din disponibilitatile banesti sunt imobilizate in stocuri. In procesul de transformare a materiilor prime in produse finite sunt angajate cheltuieli de productie, cum sunt salarii, energie, etc. care determina o investire de disponibilitati banesti si in faza de productie.

La randul lor , produsele finite sunt stocate un anumit timp inainte de a fi vandute clientilor, imobilizandu-se disponibilitati banesti si in aceasta faza de stocare. In momentul vanzarii produselor finite, cumparatorilor li se acorda un anumit termen de plata si abia la scadenta creantele comerciale sunt acoperite si intreprinderea incaseaza disponibilitati banesti.

Existenta acestor decalaje impune existenta unui anumit necesar de fond de rulment. Operatiunile ciclului de exploatare (aprovizionare, productie, vanzare) si cele in afara exploatarii dau nastere la fluxuri reale( de materii prime, produse finite, marfuri) care au drept corespondent fluxurile monetare. Necesarul de fond de rulment cuprinde atat necesarul de fond de rulment legat de exploatarea intreprinderii (activitatea de productie) cat si necesarul de fond de rulment in afara exploatarii. Decalajele in timp care exista intre fluxurile reale si fluxurile monetare explica existenta de creante si de datorii.

NFRE= Stocuri de exploatare+Creante de exploatare-Datorii de exploatare.

Definirea acestui indicator ridica problema delimitarii activitatii de exploatare de cea in afara exploatarii. Necesarul de fond de rulment de exploatare poate fi interpretat in mod independent de valorile inregistrate de ceilalti indicatori de analiza functionala a bilantului. Intr-o prima etapa prin compararea indicatorului inregistrat la un numar dat (NFR) cu O se poate considera ca :

NFR > 0

NFR < 0

Nivelul necesarului de fond de rulment poate fi analizat in functie de domeniul in care isi desfasoara activitatea firma analizata.

Necesarul de fond de rulment constituie un necesar de finantare si poate fi asigurat pe seama resurselor pe termen lung excedentare fata de alocarile pe termen lung, respectiv a fondului de rulment permanent.

Un alt indicator in analiza functionala a bilantului este fondul de rulment net global care este superior necesarului de fond de rulment de exploatare, se poate considera ca firma se afla intr-o stare normala de echilibru financiar

Operatiunile de exploatare si cele din afara lor genereaza simultan :

-active circulante de exploatare si in afara exploatarii care constituie utilizari sau altfel spus sunt expresia necesarului de finantat ;

resurse de finantare -datorii de exploatare si in afara exploatarii care constituie finantare din care se acopera activele circulante . Schematic²⁵ acest mecanism se prezinta astfel :

Active circulante Cumparari Datorii din

de exploatare exploatare

-stocuri Productie -Furnizori

-creante -Datorii fiscale

Vanzari si sociale

Active circulante Operatiuni Datorii in afara

In afara exploatarii diverse exploatarii

Deci, ciclul de exploatare genereaza necesar de finantat si resurse de finantare. In general insa necesarul depaseste resursele, astfel ca diferenta dintre ele reprezinta un necesar de finantat care solicita o resursa de acoperire.

« Necesarul financiar al exploatarii mai poate fi exprimat ca diferenta intre banii blocati pentru constituirea stocurilor si formarea creantelor clienti si asimilate acestora, pe de o parte si finantarea inglobata in datoriile neachitate furnizorilor si asimilate acestora, pe de alta parte »²⁵. Necesarul fondului de rulment al ciclului de exploatare difera in functie de specificul activitatii, nivelul de activitate(cifra de afaceri), marimea intreprinderii si politica sa comerciala.

25. Antoniu Nicolae s. A. Finantele intreprinderilor,Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1993,p.79.

Schematic, necesarul de fond de rulment poate fi reprezentat :

Calculul necesarului de fond de rulment.

Necesarul de fond de rulment poate fi pozitiv si o asemenea situatie poate fi considerata ca fiind normala daca este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare, iar in caz contrar, necesarul de fond de rulment poate evidentia un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si creantelor si exigibilitatea datoriilor de exploatare.

Daca necesarul de fond de rulment este negativ, poate semnifica un surplus de resurse in raport cu necesitatile de active circulante. O asemenea situatie este considerata pozitiva daca este rezultatul accelerarii vitezei de rotatie a activelor circulante, iar in caz contrar este consecinta unei intreruperi temporare in aprovizionarea si reinnoirea stocurilor.

Avand in vedere ansamblul operatiunilor desfasurate de o intreprindere care sunt grupate in operatiuni de exploatare si operatiuni in afara exploatarii, necesarul de fond de rulment poate fi analizat ca :

-necesar de fond de rulment din exploatare(NFRE)

-necesar de fond de rulment din afara exploatarii (NFRA)

Plecand de la bilant, atat activele circulante cat si datoriile pot fi grupate in functie de apartenenta lor la ciclul de exploatare sau in afara exploatarii, astfel :

Activele circulante de exploatare (ACE) sunt reprezentate de :

-stocuri de materii prime si materiale consumabile ;

-stocuri de produse in curs si produse finite ;

-avansuri acordate furnizorilor ;

-clienti si conturi asimilate ;

-cheltuieli efectuate in avans privind activitatea de exploatare.

Datoriile de exploatare (DE) sunt reprezentate de :

-furnizori si conturi asimilate ;

-avansuri clienti ;

-datorii fiscale si sociale ;

-venituri fiscale si sociale ;

-venituri inregistrate in avans ce privesc activitatea de exploatare.

Tinand cont de aceste elemente, necesarul de fond de rulment din exploatare se calculeaza astfel :

NFRE = ACE - DE

La randul lor, activele circulante din afara exploatarii (ACA) sunt reprezentate de :

-alte creante ;

-decontari cu asociatii privind capitalul.

Datoriile din afara exploatarii (DA) sunt reprezentate de :

-datorii fiscale (impozitul asupra societatii) ;

-datorii asupra imobilizarilor.

Necesarul de fond de rulment din afara exploatarii se calculeaza astfel:

NFRA = ACA - DA

Iar necesarul de fond de rulment (NFR) va fi :

NFR = NFRE + NFRA

O asemenea situatie poate fi considerata favorabila daca necesarul de fond de rulment negativ (reprezentat ca un surplus de resurse in raport cu nevoile de active circulante) este rezultatul accelerarii vitezei de rotatie a activelor circulante.

Variatia necesarului de fond de rulment, privit in ansamblul sau, depinde in mare parte de modificarile necesarului de fond de rulment din exploatare si intr-o masura mai mica de modificarile necesarului de fond de rulment din afara exploatarii.

Necesarul de fond de rulment din exploatare este influentat de o serie e factori, cum ar fi marimea valorii adaugate, marimea cifrei de afaceri si modul de gestionare a stocurilor. Astfel, necesarul de fond de rulment din exploatare este foarte mic pentru acele intreprinderi care au un cuantum mic al valorii adaugate si un ciclu de exploatare scurt. In cazul intreprinderilor care obtin un volum mare al valorii adaugate, iar ciclul de fabricatie este mai lung, ele au nevoie de un necesar substantial de fond de rulment pentru activitatea de exploatare.

Alaturi de fondul de rulment de exploatare la nivelul anumitor firme poate fi identificat si un necesar de fond de rulment in afara exploatarii(NFRAE).

NFRAE =stocuri in afara exploatarii + Creante in afara exploatarii - Datorii in afara exploatarii pe termen scurt.

Acest fond de rulment in afara exploatarii se poate constitui dupa caz, intr-un consumator de resurse de finantare(daca inregistreaza o valoare pozitiva) sau intr-un mijloc de finantare a activitatii de exploatare (in cazul in care are o valoare negativa).

Pe de alta parte, cifra de afaceri se modifica de la o perioada la alta ca urmare a evolutiei volumului desfacerilor si preturilor. Drept urmare, o incetinire a desfacerilor corelata cu tendinta de crestere a stocurilor, conduce la majorarea necesarului de fond de rulment aferent activitatii de exploatare. La fel, modul de gestionare a stocurilor, prin viteza de rotatie a lor, influenteaza nivelul necesarului de fond de rulment aferent activitatii de exploatare. Este evident faptul ca, accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor are ca efect diminuarea necesarului de fond de rulment aferent exploatarii, iar incetinirea vitezei de rotatie a stocurilor determina o crestere a cuantumului necesarului de fond de rulment.

Previziunea necesarului de fond de rulment are un rol important in activitatea unei intreprinderi. Calculul previzional al necesarului de fond de rulment se realizeaza pe baza urmatoarelor elemente :

-durata de rotatie a stocurilor ;

-durata creditului acordat clientilor(decalajul in timp intre momentul livrarii-facturarii si cel al incasarii facturilor) ;

-durata creditului acordat de furnizori(decalajul in timp intre momentul livrarii-facturarii si cel al platii).

Trezoreria

Pentru evidentierea starii de echilibru general la nivelul firmei se poate calcula trezoreria neta definita ca diferenta intre fondul de rulment net global si necesarul de fond de rulment :

Trezoreria neta=Fond de rulment global-Necesar de fond de rulment.

Activele si pasivele de trezorerie pot fi induse in categoria activelor, respectiv a pasivelor de exploatare.

Capitalul de lucru net este determinat ca diferenta intre activele circulante si pasivele pe termen scurt.

Capitalul de lucru net=Active circulante-Datorii curente.

In aceasta viziune permanent intre cei 2 indicatori se realizeaza ca efect al diferitelor strategii si tehnici de finantare.

NFR insumeaza nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) si nevoia de fond de rulment in afara exploatarii(NFRAE).

Cash flowul este varianta (fluxul) trezoreriei nete de la inceputul pana la sfarsitul exercitiului financiar.

Cash flowul din activitate de gestiune (exploatare si exceptionale)este cel mai important din cash flowiurile intreprinderii. Acesta este acoperitor atat pentru platile curente de gestiune dar si pentru achizitia de noi active pentru autofinantare si/sau pentru rambursarea creditelor precum si pentru renumerarea actionarilor cu dividende si a creditorilor cu dobanzi. Pentru determinarea cash flowului din activitati de gestiune se propun doua metode :

-directa cu evidentierea tuturor incasarilor si platilor precum si a cresterilor si scaderilor de solduri ale stocurilor, creantelor si datoriilor de exploatare in raport cu soldurile lor initiale.

-indirecta, ce porneste de la profitul net si de la amortizare si care se concretizeaza cu variatia nevoii de fond de rulment. Cash flowurilew din activitate de investitii sunt in general cash - out flowuri (plati) pentru achizitia de active fixe noi.

-necorporale, respectiv proprietate asupra terenurilor si a contractelor, masini si echipamente prin autodonatie;

-necorporale , respectiv licente, brevete, marci ;

-financiare, respectiv participantii directe, cumparare de actiuni si obligatiuni emise de alte intreprinderi, acordarea de onorari financiare catre filiale :

CF gest = PN + Am si provz nete - Venituri fixe - NFR

Bilant -mii lei

ACTIV PASIV

An An An

01.01.2002 31.12.2002 01.01.2002

imobilizari 6.750.350 5.931.456 capitaluri proprii 7.993.134

stocuri 2.700.214 1.766.392 Profit.. x

creante 8.026.865 6.571.175 datorii financiare 813.662

disponibilitati 1.196.272 1.105.850 dotari din exp. 9.866.905

TOTAL 18.673.701 15.374.873 18.673.701

Cont de profit si pierdere

Cheltuieli An 2002 Venituri An 2002

Cheltuieli materiale 14.248.889 cifra de afaceri 37.536.151

Cheltuieli de personal 9.733.146 productia stocata x

Amortizare si provizioane 1.606.792 venituri din prov.reluate 1.163.049 Alte cheltuieli de expl. 10.449.583 venituri financiare 70.615

Dobanzi 70.615 venituri exceptionale 923.692

Cheltuieli exceptionale 837.134

Impozit pe profit 379.153

Profit net 95.850

1.Incasari din vanzari :37.536.151 +1.105.850 - 6.709.756 = 31.932.255

2.venituri exceptionale = 923.692

3.plati pentru aprovizionare : 14.248.889 =(-) 10.449.583

4.plati pentru salarii si cheltuieli sociale =(-) 9.733.146

5.alte chel.de exploatare    =(-) 10.449.583

An 2002 6.plati pentru dobanzi =(-) 70.615

31.XII 7.cheltuieli exceptionale =(-) 837.134

8050830 8.plata impozitului pe profit =(-) 379.153

518437 cash -flowul de gestiune = 764.390

prin metoda indirecta cash - flowul de gestiune obtine corectand potentialitatea contabila de incasari viitoare corespunzatoare profitului net (PN), amortizarile si provizioanele nete cu variatia nevoii de fond de rulment (NFR), in fapt cu variatia decalajelor nefavorabile de incasari (prin cresterea stocurilor si creantelor de incasat) in raport cu decalajele favorabile de plati (prin cresterea datoriilor de exploatare.

CF gest=PN +Amo si provz.nete -Venituri financiare - NFR

In care variatia nevoii de rulment este egala cu :

CF gest = 95.850 + 1.606.792 - 70.615 - 867.637 = 764.390

Cash flowurile din activitati de investitii sunt in general cash f-ont -flowuri (plati) pentru achizitie de active fixe iar cash-out-flowul din investitii (Cfinv.)se poate obtine si prin metoda indirecta in care se compara imobilizarile de sfarsitul anului cu cele de la inceputul anului. Din imobilizarile initiale (Imo_o) se scad amortizarile si provizioanele nete de reluare asupra lor. In continuare se scad veniturile financiare.

Cfinv. = Imo1 - (Imo - Amo si proviz.) - Ven.fin.

Cfinv. = 5.931.456 - ( 6750350 - 1606792 + 1163049 ) - 70615 = - 304536

Si semnifica o incasare de cash din venituri financiare.

Cash -in-flowurile din activitatile de finantare cu capitaluri externe sunt generate de majorarile de capital social si/sau de majorarile de datorii financiare. Acestea apar cel mai adesea sub forma rambursarilor de imprumuturi pe termen lung si mediu si mai rar sub forma rascumpararii a propriilor actiuni de pe piata bursiera sau extrabursiera.

Cash-flowul de finantare (CF fin) poate fi determinat prin compararea soldurilor finale cu cele initiale ale capitalurilor proprii (exclusiv profitul net al anului curent) si ale datoriilor financiare.

(CF fin = ( 8050830 - 7993134 ) - 518437 - 813662 ) = - 237.529

Cash flowul total al intreprinderii este suma celor trei cash flowuri - ale activitatii de gestiune , de investitii si de finantare si va verifica astfel variatia trezoreriei nete de la inceputul si pana la sfarsitul anului.

CF = CF gest. + Cfinv. + CF fin. = TN1 - TNo

Fondul de rulment este destinat finantarii necesarului de fond de rulment. Comparand fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR) se obtine trezoreria (T

T = FR - NFR

Deoarece fondul de rulment este mai mic decat necesarul de fond de rulment, trezoreria este negativa, iar intreprinderea este obligata sa apeleze la credite in vederea acoperirii nevoii de finantare.

Trezoreria are un rol fundamental intr-o intreprindere deoarece caracterizeaza marimea disponibilitatilor banesti de care dispune aceasta la un moment dat. In general, « trezoreria este masa de disponibilitati facuta disponibila din jocul platilor si incasarilor si care trebuie sa faca fata permanent scadentelor »²⁷.Prin urmare, trebuie evaluate necesitatile in fluxuri

27 N.Feleaga I.Ionascu.Contabilitatea financiara vol.3 .Ed.Economica Bucuresti,1993,p.240.

monetare de iesire (-) si mijloacele furnizate de fluxurile monetare de intrare(+) . Suma algebrica a necesitatilor si mijloacelor trebuie sa fie pozitive pentru a face fata situatiilor neprevazute.

Trezoreria poate fi cu atat mai mica cu cat fluxurile de intrare si cele de iesire sunt mai coordonate si se apropie de o regularitate perfecta. Toate operatiile efectuate de o intreprindere (cum ar fi : operatiile de exploatare, de repartitie, de investitii sau de finantare) se realizeaza prin intrari si iesiri de trezorerie. Rolul trezoreriei in gestiunea financiara a intreprinderii capata o importanta si mai mare ca urmare a accentuarii proceselor inflationiste, cresterii dobanzilor, insuficientei fondurilor proprii,etc. Starea trezoreriei intreprinderii reflecta sanatatea sa financiara si poate fi pusa in evidenta cu ajutorul urmatorilor indicatori :trezoreria la scadenta, trezoreria la vedere si trezoreria previzionala.

a. Trezoreria la scadenta consta in compararea mijloacelor de plata disponibile pe termen scurt(disponibilitati si creante sub forma clientilor, debitorilor diversi si efectelor de primit) cu exigibilitatile pe termen scurt (furnizori, creditori diversi si efecte de platit).Astfel :

Trezoreria la scadenta+valorile realizabile pe termen scurt + Disponibilitati

Exigibili pe termen scurt

Pentru a fi favorabil, acest indicator trebuie sa fie mai mare sau egal cu 1. In caz contrar, intr-un termen scurt, intreprinderea se va confrunta cu un gol de trezorerie.

b. Trezoreria la vedere se exprima prin raportul intre disponibilitatile si exigibilitatile pe termen scurt. Se considera ca o valoare de 0,2 - 0,3 a acestui raport ar exprima rationalitatea unei intreprinderi bine gestionata din punct de vedere financiar.

c. Trezoreria previzionala compara la inceputul unei perioade de timp (de obicei o luna), fluxul monetar previzional de intrare si fluxul monetar previzional de iesire, astfel :

Valori realizabile + Disponibilitati + Alte incasari - Valori realizabile

pe termen scurt prevazute ale dupa expirarea

Trezoreria = perioadei perioadei_____

Previzionala Exigibilitati pe + Alte plati prevazute - Exigibilitati dupa

Termen scurt ale perioadei expirarea perioadei

BILANTUL ECONOMIC

Bilantul economic isi gaseste aplicabilitatea in special in calcul si interpretarea indicatorilor de rentabilitate a firmei. Activul economic poate fi definit ca fiind acea parte a activului (net de datoriile de exploatare) utilizat in activitatea economica a firmei. Pasivul economic constituie capitalurile investite (proprii si imprumutate) remunerate prin intermediul dividendelor respectiv dobanzile platite.

Structura bilantului economic se prezinta astfel :

Activ economic Pasiv economic

Activ imobilizat net    Capitaluri proprii

Active circulante nete Datorii purtatoare de dobanzi

Decizii pe baza de bilant

Decizii ale politicii de investitii

Problema metodelor de luare a deciziilor eficiente in activitatea economica, stiintifica, pedagogica si in alte activitati sociale importante constituie o preocupare majora, dupa cum o atesta numeroasele discipline, metode si tehnici recente consacrate procesului decizional. In viziunea profesionului Gheorghe Boldur - Latescu « metodele normative moderne de luare a deciziilor nu pot fi decat rationale si logice ».

Procesul decizional poate fi definit ca un ansamblu de activitati pe care le desfasoara un individ sau un grup de indivizi confruntati cu un eveniment care genereaza mai multe variante de a actiona, obiectivul activitatii fiind alegerea unei variante care sa corespunda sistemului de valori al individului sau al grupului de indivizi. Din punct de vedere al organizarii activitatilor procesului decizional si al numarului de participanti vom distinge :

-decizii individuale

-decizii de grup sau decizii colective

Majoritatea deciziilor importante care se iau in practica social-economica sunt decizii colective. In conditiile cresterii complexitatii si dificultatii proceselor decizionale este imperios necesar sa se foloseasca specializarea decidentilor si efectul de sinergie care se obtine prin utilizarea raionala a mecanismului deciiilor colective.

O influenta importanta asupra diversitatii proceselor decizionale o are comportamentul decidentilor. Herbert Simon, laureat al premiului Nobel pentru Economie (1978( explica acest comportament cu ajutorul conceptului de "rationalitate limitata". Fara a nega rolul ratiunii in procesul decizional, Norbert Simon considera ca acest rol este limitat de capacitatea creierului uman de a sesiza si de a prelucra informatiile aferente unui proces decizional . In practica, deci aia va fi deci influentata de o serie de factori, unul dintre cei mai importanti fiind contextul cultural"Cultura diferita de la grup la grup, va determina comportamentul decizional al membrilor grupului, impactul ei asupra diversitatii proceselor decizionale fiind deloc neglijabil.

Decizia de investire este parte integranta a politicii generale a intreprinderii. Ea reprezinta nu numai o imobilizare de capital, ci o activitate utila plasata intr-un anumit segment al pietei, angajarea unei cantitati de resurse naturale si umane, initierea si intretinerea unor relatii cu intreprinderi din ramuri de activitate diferite, a caror cifra de afaceri este influentata pozitiv. Deoarece costul investitiilor este cel mai adesea ridicat, o problema importanta o reprezinta gasirea si alegerea resurselor necesare pentru finantare, precum si evaluarea rentabilitatii acestora, comparand costurile de finantare cu rezultatele financiare previzibile.

Din punct de vedere financiar, investitia provoaca o mare cheltuiala initiala, care trebuie sa fie urmata in perspectiva de intrari de fonduri, respectiv de fluxuri de numerar generate de obiectivul finantat, esalonate pe intreaga durata de viata economica sau durata normata de functionare. Daca cheltuielile initiale ocazionate de proiectul de investire, denumite si fluxuri negative sau de imobilizare, se cunosc din devizul general, fluxurile de numerar viitoare, denumite si fluxuri pozitive (care constau din amortizarile si beneficiile anuale de realizat de po urma exploatarii obiectivului), trebuie cuantificate . Stabilirea fluxurilor de numerar pozitive este o operatie relativ dificila de realizat, atat pentru ca totdeauna exista o anumita incertitudine a previziunilor, cat si datorita greutatii separarii contributiei investite la fluxurile toate pozitive ale intreprinderii. Dupa stabilirea fluxurilor financiare pozitive si negative, urmeaza compararea lor in vederea stabilirii oportunitatii investitiei.

Rentabilitatea unui proiect de investitii se stabileste nu numai in functie de durata normata de functionare a imobilizarilor obtinute, ci si in functie de durata lor de viata economica, adica de perioada in care obiectivul genereaza o rentabilitate optima. Prin urmare, decizia de investire conduce la o imobilizare de capital facuta in prezent , in speranta rentabilitatii viitoare si care urmeaza sa se realizeze pe mai multe exercitii financiare. Astfel, decizia de investitii constituie o problema de optiune intre alternative, in functie de anumite considerente, cum sunt :

-pe termen lung, investitia constituie suportul cresterii si chiar a supravietuirii intreprinderii ;

-investitiile consuma o parte substantiala a resurselor materiale, financiare si umane ale intreprinderii.

-decizia de investitii implica in mod frecvent si ireversibil, pentru o durata medie sau lunga de timp, resursele intreprinderii ;

-decizia de investitii este influentata de situatia mediului financiar privind intreprinderea ; dezvoltarea intreprinderilor nu este un proces autonom, deoarece in marea majoritate a cazurilor intervin variabile exogene cum ar fi accesul pe piata capitalului, posibilitatea de angajare a creditului bancar, posibilitatea de crestere a capitalului propriu prin emisiunea de actiuni, evolutia generala a mediului economic, politica manageriale, politica financiara, etc. ;

-complexitatea deciziei de investitii tine de amploarea fluxurilor informationale necesare, precum si de dificultatea aplicarii unor concepte ale teoriei financiare, cum ar fi costurile capitalurilor precum si de dificultatea aplicarii unor concepte ale teoriei financiare, cum ar fi costurile capitalurilor permanente, structura finantarii, politica optionala a dividendelor, evaluarea intreprinderii, etc.

Decizia de investitii se elaboreaza in contextul strategiei intreprinderii, ceea ce determina luarea in considerare a proiectelor ce vor influenta favorabil atat valoarea de piata a intreprinderii, cat si piata produselor sau serviciilor acesteia. Astfel, un proiect de investitii este acceptul daca adauga o anumita marime la valoarea de piata a intreprinderii, deci daca potenteaza randamentele capitalului global investit, pe de o parte si dividendele asteptate in viitor, pe de alta parte. Etapele deciziei de investitii au in vedere diminuarea investitionala, dimensiunea strategica si dimensiunea financiara.

Dimensiunea investitionala cuprinde urmatoarele etape :

-gruparea tuturor dosarelor de proiecte pe care intreprinderea le are in vedere, pe termen mediu, cu privire la formularea proiectelor si estimarea primara a fluxurilor de lichiditati ;

-evaluarea individuala a proiectelor privind calculul valorii nete actualizate, indicele de profitabiltate, durata de rambursare actualizata, anuitatea echivalenta , rata de rentabilitate financiara interna si rata de rentabilitate globala ;

-luarea in considerare a riscului, avand in vedere aprecierea riscului aferent fiecarui proiect, precum si adoptarea criteriului de evaluare ;

-selectia proiectelor tinand seama de diferitele restrictii privind rezultatele obtinute prin programare matematica, simulare si aproximari succesive.

Dimensionarea strategica are in vedere atat stabilirea sau actualizarea strategiei pe termen mediu si lung, cat si compararea proiectelor de investitii cu aceasta strategie. Astfel, dimensiunea strategica cuprinde urmatoarele etape :

-stabilirea obiectivelor generale ale intreprinderii si ale mijloacelor de realizare sau politicilor care sa puna in functiune angrenajul intreprinderii in vederea indeplinirii misiunii cu privire la structura formala, sistemul de gestiune, sistemul si stilul de conducere, precum si programele pe domenii;

-alegerea definitiva a proiectelor de investitii si a programelor de finantare;

Alegerea definitiva a proiectelor de investitii si a programelor de finantare , reprezinta etapa finala a procesului decizional, fiind o rezultanta a analizei dimensiunii investitionale si financiare.

Componentele acestei etape decizionale sunt: elaborarea planului de finantare anual, elaborarea bugetului sau tabloului de finantare multianual care vizeaza echilibrarea necesarului de investitii cu resursele de finantare, precum si elaborarea planului de trezorerie si aprecierea riscului incapacitatii de plata in structura financiara adoptata.

Dimensiunea financiara prezinta o importanta deosebita in strategia decizionala a investitiilor, incluzand urmatoarele aspecte :

-inventarierea resurselor de finantare potential disponibile, cum ar fi, de exemplu: capitalurile proprii, capitalurile imprumutate si capacitatea de autofinantare a intreprinderii, precum si costul lor;

-determinarea structurii capitalurilor permanente si estimarea costurilor lor.

Deoarece decizia de investitii este complexa, luandu-se intr-un context restrictiv al mediului economic-concurenta, resursele,etc.) ea trebuie sa fie bine fundamentata, adesea fiind de preferat sa opteze pentru decizia care satisface cel mai bine un minimum de criterii.

Analiza rentabilitatii

Rentabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a realiza profit, care este necesar atat reproductiei si dezvoltarii cat si remunerarii capitalurilor. Deoarece prin intermediul rentabilitatii se apreciaza performantele intreprinderilor, ea reprezinta o informatie indispensabila bancilor, creditorilor si partenerilor de afaceri, fiind definita ca un raport intre rezultatul obtinut si mijloacele utilizate.

Indeosebi, »rentabilitatea reprezinta un surplus monetar, respectiv soldul dintre incasarile totale si cheltuielile totale. Aceasta notiune de rentabilitate este bazata exclusiv pe fluxurile financiare ca baza a calculului economic ».

Fiind considerata un modul semnificativ in analiza financiara »rentabilitatea unei intreprinderi reprezinta conceptul cel mai frecvent utilizat si in general poate fi exprimata prin rata rentabilitatii, ca raport intre un venit obtinut in cursul unei perioade determinate de timp si masa capitalurilor investite in aceeasi perioada ».

Rentabilitatea poate fi apreciata in trei moduri diferite :rentabilitatea activitatii ; rentabilitatea economica si rentabilitatea financiara.

In analiza rentabilitatii activitatii se utilizeaza indicatori exprimati in marimi absolute si in marimi relative prin intermediul carora se apreciaza performantele intreprinderilor.

Dintre indicatorii exprimati in marimi absolute mentionam profitul, care se calculeaza ca diferenta intre veniturile totale si cheltuielile totale.

P = V - Ch

Sau

Pn = V - ( Ch + Ip)

In care: V = venituri totale

Ch - cheltuieli totale

Ip - impozit pe profit.

Scopul urmarit de intreprindere, in desfasurarea oricarei activitati, este de a realiza un profit suficient pentru a remunera convenabil capitalurile de care dispune, de a mentine potentialul sau tehnic si economic, de a asigura o crestere rationala tinand seama de evolutia pietei si tendintele conjuncturale.

In concordanta cu structura veniturilor si cheltuielilor din contul de profit si pierdere in analiza rentabilitatii activitatii intreprinderii se calculeaza urmatorii indicatori :

-rezultatul exploatarii (profitul exploatarii) care reprezinta diferenta dintre veniturile din exploatare si totalul cheltuielilor aferente exploatarii ;

-rezultatul financiar care reprezinta diferenta dintre veniturile financiare si cheltuielile financiare ;

-rezultatul curent al exercitiului care reprezinta diferenta dintre veniturile curente (din exploatare plus cele financiare) si cheltuielile curente (de exploatare si cele financiare) ;

-rezultatul exceptional care reprezinta diferenta dintre veniturile exceptionale si cheltuielile exceptionale ;

-rezultatul exercitiului inaintea impozitului stabilit prin insumarea rezultatului curent si a rezultatului exceptional.

Dintre inductorii exprimati in marimi relative, cu rol important in reflectarea performantelor intreprinderilor, mentionam rata profitului ca parte integranta a unui larg sistem de rate economico-financiare.

R = P . 100, unde

CA

-P - suma profitului aferent cifrei de afaceri

-CA -cifra de afaceri

Prin rate se examineaza stari si echilibre ale unei dezvoltari, iar sistemul de rate ale profitului se poate calcula la nivel de produse, grupe de produse, sectoare de activitate si la nivel de intreprindere, atat static cat si dinamic.

Rentabilitatea economica reprezinta eficienta utilizarii activului total sau a unei parti a acestuia, exprimata prin rata rentabilitatii economice, care trebuie sa fie superioara ratei de inflatie pentru ca intreprinderea sa-si poata mentine substanta sa economica. Rata rentabilitatii economice trebuie sa permita intreprinderii reinnoirea si cresterea activelor sale intr-o perioada cat mai scurta. Calculul ratei rentabilitatii economice (Re) in general, se bazeaza pe profitul exercitiului si activul total, astfel :

Re = Rezultatul (profitul) exercitiului inaintea impozitarii . 100

Activ total

Rata rentabilitatii economice a exploatarii (Reex) se calculeaza ca raport intre rezultatul exploatarii si activele de exploatare care sunt formate din active imobilizate corporale (exclusiv imobilizarile in curs de executie) si active circulante de exploatare.

Reex = Rezultatul exploatarii (profitul exploatarii) . 100

Active de exploatare

Rata rentabilitatii curente de exploatare si financiare (Rec) se calculeaza ca raport intre rezultatul curent si activul imobilizat plus necesarul de fond de rulment.

Rezultatul curent (profitul curent)

Rec = -------- ----- ------ ----- ----- ------- . 100

Activ imobilizat+Necesarul de fond de rulment

Examinarea nivelului ratelor de rentabilitate ale activelor puse in evidenta necesitatea de sporire a activelor pentru a se obtine o crestere viitoare a profitului.

Rentabilitatea financiara se apreciaza si prin intermediul ratei rentabilitatii financiare a capitalului permanent si rate rentabilitatii financiare a capitalului propriu, indicatori semnificativi in aprecierea performantelor economico-financiare a intreprinderii, atat in cadrul diagnosticului intern cat si in analizele efectuate de diferiti parteneri. De exemplu, rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent (Rf) se poate calcula astfel :

P{profitul (Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii)

Rf = -------- ----- ------ -------- ----- ------ --. 100

Capital permanent

unde capitalul permanent este egal cu capitalul propriu plus imprumuturile pe termen mediu si lung.

Daca se ia in calcul profitul net se obtine rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent, astfel :

Profit net

Rf = ----- ----- --------- ----- ----- . 100

Capital permanent

Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu (Rdcp) se calculeaza ca raport intre profitul net si capitalul propriu.

Profitul net

Rfcp = ----- ----- -------- . 100

Capital propriu

Un nivel ridicat al ratei rentabilitatii capitalului propriu permite intreprinderii sa-si gaseasca noi capitaluri pe piata financiara pentru a finanta cresterea sa.

Analiza riscurilor

Analiza financiara permite ca, prin sistemul ratelor de rentabilitate si de echilibre financiare, sa se evidentieze punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare, dar concluziile sunt adesea incomplete daca nu se ia in considerare si un alt aspect al analizei financiare si anume riscul. Intr-o acceptiune sintetica, « riscul inerent oricarei activitati semnifica variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului.

Rezultatul unei intreprinderi este influentat de factorii care intervin in activitatea de aprovizionare, productie si desfacere. Astfel, « variabilitatea rezultatului este cu atat mai stapanita de intreprinderi , cu cat se manifesta un grad mai mare de flexibilitate. Notiunea de risc este substituita cel mai adesea cu notiunea de flexibilitate, definita prin capacitatea intreprinderii de a se adapta si a raspunde eficient la schimbarile de mediu. Delimitarea analizei riscului de analiza rentabilitatii conduce la concluzia ca cele doua aspecte nu sunt independente. Rentabilitatea trebuie apreciata in functie de riscul suportat si invers, deoarece intreprinderile nu-si asuma un risc decat in functie de rentabilitatea pe care ele o spera. De altfel, « in teoria economica este tot mai frecvent acreditata ideea ca echilibrul financiar este respectat daca rentabilitatea unei intreprinderi compenseaza riscul asumat, risc dependent in mod egal de factori economici si de politica financiara a firmei ». In functie de formele pe care le imbraca riscul, problematica analizei si controlului de gestiune poate fi structurata astfel :

-analiza riscului activitatii economice (de exploatare)

-analiza riscului financiar

-analiza riscului de faliment

a. Analiza riscului activitatii economice (de exploatare)

Riscul de exploatare « reprezinta incapacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost la variatiile mediului ». Rezultatele intreprinderii sunt influentate de o serie de factori cum ar fi cantitatile vandute, costul si pretul de vanzare. Riscul nu depinde numai de acesti factori generali, ci si de structura costurilor, respectiv de comportamentul lor fata de volumul de activitate. Riscul activitatii economice sau riscul de exploatare » prezinta de fapt riscul legat de incetinirea randamentelor de exploatare (de productie). El depinde in mod esential de gruparea cheltuielilor de productie in cheltuieli fixe si variabile si corecta lor determinare ».

In acest context, in analiza financiara s-a impus ca o modalitate operationala si eficienta de evaluare a riscului analiza pragului de rentabilitate. Pragul de rentabilitate, ca masura a flexibilitatii intreprinderii in raport cu fluctuatiile sale, este punctul la care cifra de afaceri acopera cheltuielile de exploatare, iar rezultatul este nul. Dincolo de acest prag activitatea intreprinderii devine rentabila. Astfel spus, daca intreprinderea nu a atins pragul de rentabilitate inregistreaza pierderi , daca cifra de afaceri corespunde pragului de rentabilitate profitul este nul, iar daca cifra de afaceri depaseste pragul de rentabilitate se obtine profit.

Determinarea pragului de rentabilitate se poate face in unitati fizice sau valorice, pentru un singur produs sau pentru intreaga activitate a intreprinderii. Etapa prealabila calcularii pragului de rentabilitate consta in gruparea costurilor in fixe si variabile.

Astfel, volumul fizic al productiei pentru care rezultatul exploatarii este nul se calculeaza dupa relatia :

Ch_F

q_PR = -----------, in care :

p - v

Ch_F =cheltuieli fixe otale

P = pret de vantare unitar

V=costul varibil unitar

Pentru determinarea pragului de rentabilitate in unitati valorice se considera cifra de afaceri (CA) compusa din cheltuieli fixe (Ch_F) si cheltuieli variabile (Ch_v).

CA = Ch_v + Ch_F

CA = CA . Nv + Ch_F

N_V -reprezinta nivelul cheltuielilor variabile

(1-N_V) = m - reprezinta rata marjei cheltuielilor variabile

In acest caz, cifra de afaceri aferenta pragului de rentabilitate se calculeaza dupa relatia:

Ch_F Ch_F

CA _PR = ----- ----- ------ sau CA _PR = ----- ----- ---------

1 - Nv m

Literatura de specialitate mentioneaza ca in functie de pozitia cifrei de afaceri fata de pragul de rentabilitate, intreprinderile se gasesc in una din urmatoarele situatii :

-instabila , cand cifra de afaceri se situeaza cu pana la 10% peste pragul de rentabilitate ;

-relativ stabila, cand cifra de afaceri este de 20% mai mare decat cea corespunzatoare pragului de rentabilitate ;

-confortabila, cand cifra de afaceri depaseste pragul de rentabilitate cu peste 20%.

De asemenea, pragul de rentabilitate este un indicator important in analiza eficientei economice a proiectelor de investitii. La obiectivele de investitii care au capacitate mare de productie « se impune o analiza privind stabilirea gradului minim de folosire a capacitatilor de productie proiectat astfel incat sa se asigure un profit minim sau unitatea sa nu lucreze in pierderi ». Astfel, pragul de rentabilitate al capacitatii de productie (Cp _PR) se calculeaza dupa relatia :

Ch_F

Cp_PR = ----- ----- ----. 100

PM-Ch_V

In care :

Ch_F - cheltuieli fixe

CH_V- cheltuieli variabile

PM - valoarea productiei marfa

Deci, cu ajutorul acestui indicator se poate stabili care este nivelul minim de folosire a capacitatilor de productie astfel incat intreprinderea sa nu lucreze in pierderi, ci sa recupereze fondurile de investitii cheltuite si sa realizeze un profit.

b. Analiza riscului financiar pune in evidenta variabilitatea de rezultate sub incidenta structurii financiare a intreprinderii. Capitalul unei intreprinderi este format din doua componente (capital propriu si imprumuturi) care se deosebesc intre ele prin costul pe care il genereaza. Riscul financiar decurge din utilizarea indatorarilor. O intreprindere care recurge la imprumuturi trebuie sa suporte sistematic si cheltuielile financiare aferente. De aceea, indatorarea, prin marimea si costul ei, modifica riscul financiar.

Analiza riscului financiar se poate face dupa o metodologie similara celei prezentate la analiza riscului de exploatare, dar luandu-se in calcul cheltuielile financiare (dobanzi) care la un vel dat de activitate sunt considerate cheltuieli fixe. Astfel, se calculeaza un prag de rentabilitate dupa relatia :

Ch_F + Dob Ch + Dob

CA_PR= ----- ----- -------- sau CA_PR = ----- ----- ----- ; in care :

1 - Nv m

Ch_F -cheltuieli fixe

Dob - dobanzi (cheltuieli financiare)

(1-Nv ) = m - rata cheltuielilor variabile

Analiza variabilitatii capitalului propriu sub incidenta politicii financiare a intreprinderii este un aspect fundamental al riscului financiar, care preocupa in mod deosebit pe actionari.

Masurarea inflatiei politicii financiare asupra performantelor intreprinderii se realizeaza cu ajutorul unui indicator cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de "efect de levier" financiar.

Levierul financiar exprima incidenta indatoririi intreprinderii asupra rentabilitatii capitalului propriu. Efectul de levier va fi favorabil daca rentabilitatea financiara va fi mai mare decat rentabilitatea economica. Astfel, efectul de levier permite explicarea nivelului si evolutiei rentabilitatii financiare in functie de doi factori principali si anume, indatorarea intreprinderii si rentabilitatea economica.

c. Analiza riscului de faliment(de insolvabilitate)

Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor scadente care rezulta fie din angajamente anterioare contractate, fie din operatii curente a caror realizare conditioneaza continuarea activitatii, fie din prelevari obligatorii. Analiza aptitudinii intreprinderii de a fi solvabila si de a invinge riscul de faliment ocupa un loc central in cadrul analizei financiare si controlului de gestiune. Mentiunea solvabilitatii este o restrictie ce se impune intreprinderii in mod curent, fiind un imperativ permanent. Orice dereglare privind achitarea obligatiilor genereaza prejudicii . In practica, o intreprindere care cunoaste o perioada mai dificila poate sa renunte provizoriu la unele obiective de crestere, dar nu poate renunta la asigurarea obiectivului de solvabilitate care constituie conditia financiara de supravietuire.

Intreprinderea poate cunoaste dificultati financiare periodice, ca de exemplu intarzierea platilor in anumite momente ale anului sau in perioade de accelerare a cresterii. Chiar daca viabilitatea intreprinderii nu este pusa in pericol, imaginea sa se poate degrada datorita perturbarilor periodice.

Astfel, o reputatie de rau platnic sau o anumita suspiciune asupra solidaritatii sale financiare poate genera cel putin doua efecte. Pe de o parte, anumiti furnizori pot refuza continuitatea livrarilor, iar pe de alta parte, intreprinderea este nevoita sa solicite credite de urgenta si sa accepte conditii neavantajoase de creditare.

Permanenta unor dificultati in achitarea obligatiilor este expresia unei fragilitati economice si financiare. Ele pot genera restrangerea activitatii, reducerea efectivului de salariati, restructurarea sistemului de gestiune, sau in cazuri foarte grave, falimentul intreprinderii.

In vederea evaluarii riscului de faliment se pot utiliza ratele de solvabilitate care realizeaza o raportare a activelor realizabile la datoriile exigibile. Ratele de solvabilitate cel mai frecvent utilizate sunt :

a. Rata solvabilitatii generale ( R_SG) care compara ansamblul lichiditatilor potentiale asociate activelor circulante cu ansamblul datoriilor scadente in termen de sub un an. Se calculeaza astfel :

Activ circulant

R_SG = -------- ----- ------

Datorii pe termen scurt

Acest indicator permite aprecierea gradului de acoperire a datoriilor pe termen scurt de catre activul circulant. O valoare unitara arata o corespondenta deplina intre activele circulante si resursele corespunzatoare, iar o valoare supraunitara indica existenta unor active circulante mai mari decat datoriile pe termen scurt.

b. Rata solvabilitatii partiale (R_SP) care exclude stocurile din activele circulante deoarece acestea constituie elementul cel mai incert din punct de vedere al valorii si lichiditatii lor. Se calculeaza astfel :

Activ circulant - Stocuri

R_SP =-------- ----- ------ --------

Datorii pe termen scurt

Sau Creante+Plasamente+Disponibilitati

R_SP = -------- ----- ------ ----- ----- ------

Datorii pe termen scurt

Acest indicator exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora datoriile pe termen scurt din creante si disponibilitati. Analizarea si interpretarea acestui indicator trebuie facuta prin luarea in calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creantelor cum ar fi numarul de clienti, ponderea lor in totalul creantelor,etc. Se considera ca o rata cuprinsa intre 0,8 si 1 ar reprezenta o situatie optima in ceea ce priveste solvabilitatea.

c. Rata solvabilitatii imediate(R_SI) care pune in corespondenta elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt. Se calculeaza astfel :

Plasamente + Disponibilitati

R_SI = ----- ----- --------- ----- --------

Datorii pe termen scurt

Se apreciaza ca valoarea acestei rate trebuie sa fie mai mare de 0,3. Desi, in mod teoretic, o valoare ridicata a acestei rate indica o solvabilitate ridicata, in mod practic poate avea si alte semnificatii cum ar fi o folosire mai putin performanta a resurselor disponibile.

d. Rata autonomiei financiare (R_AF) care, in vederea evaluarii riscului financiar, pune in corespondenta datoriile pe termen mediu si lungi cu capitalul propriu. Se calculeaza astfel :

Datorii pe termen mediu si lung

R_AF = -------- ----- ------ ------------

Capital propriu

Creditorii impun ca aceasta rata sa fie subunitara.

Deoarece nu exista rate de referinta in acest sens, concluziile unei astfel de analize sunt mai semnificative in cazul unei comparatii intre intreprinderi din acelasi sector de activitate sau intre ratele cronologice realizate de aceeasi intreprindere.

Degajarea informatiei bilantiere

Intr-o economie dinamica, contabilitatea financiara a intreprinderii nu se mai poate cantona numai pe descrierea trecutului. O asemenea orientare a reprezentarii, la care se adauga reportarea anuala a informatiilor privind patrimoniul, rezultatul si situatia financiara, pune adesea sub semnul intrebarii utilitatea contabilitatii ca instrument de gestiune si analiza financiara.

Pentru a depasi insuficienta de mai sus in doctrina contabila si in practica de contabilitate a mai multor tari a fost conceputa alternativa conturilor previzionale. Ele furnizeaza in fiecare trimestru informatia previzionala privind activul si pasivul, cheltuielile si veniturile.

In plan functional, o asemenea informatie se delimiteaza ca un instrument de prevenire a dificultatilor cu care se poate confrunta o intreprindere si de dirijare a eforturilor. Orice management contabil care isi propune gestiunea performanta trebuie sa accepte documentele financiare previzioanele. Din punct de vedere metodologic conturile previzionale se bazeaza pe analiza trecutului contabilitatii financiare si se articuleaza la sistemul de bugetare al intreprinderii. De aceea, aceste conturi preiau informatia privind trecutul din contabilitatea financiara pe care o coreleaza si fundamenteaza in raport de informatia previzionala regasita in reteaua de bugete.

Plasate in cadrul Noului Sistem Contabil din Romania, conturile previzionale se conexeaza la raportarile trimestriale, fiind instrumente odata cu acestea.

Evantaiul metodelor si tehnicilor folosite pentru previzionarea activelor si pasivelor, cheltuielilor si veniturilor este foarte larg. Prin eficienta lor se detaseaza procedurile folosite in cadrul sistemului de bugete orientate cu precadere pentru previzionarea activului realizabil si disponibil, a pasivului exigibil, precum si a cheltuielilor si veniturilor. Punctul de convergenta si emergenta al tuturor fluxurilor de valori reale si monetare il reprezinta bugetul de trezorerie, care este un buget director in economia bugetara a intreprinderii.

Metodologia de constituire a conturilor previzionale este supla si variabila, ea se bazeaza pe diverse optiuni de abordari si calcule care completeaza informatiile financiare fiabile, furnizate de contabilitatea financiara. Spre deosebire de aceasta metodologie, cea a contabilitatii financiare se bazeaza pe reguli standardizate de terminologie, de evaluare si de prezentare omogena si coerenta.

CAPITOLUL II

PREZENTAREA SOCIETATII ANALIZATE

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA a luat fiinta in anul 1969 si a functionat ca Directie judeteana de drumuri si poduri (DJDP) in subordinea Consiliului Judetean Tulcea pana in anul 1990 cand a devenit Administratia Locala a Drumurilor (ALD Tulcea) mentinandu-se aceeasi subordonare, respectiv Consiliul Judetean Tulcea..

De la in fiintare pana in anul 1995 - unitatea a functionat cu cinci sectii in judet, dupa cum urmeaza:

-Tulcea,

-Topolog

-Izvoarele

-Babadag

-Sectia utilaj-transport (SUT)

Care la randul lor isi desfasurau activitatea prin districtele de drumuri: Bestepe, Enisala, Posta, Casimcea, Traian, Macin, Horia, Niculitel, Tulcea.

Din anul 1995 unitatea si-a schimbat denumirea ,devenind regie autonoma RA AJDP Tulcea, dar si obiectul de activitate s-a modificat in sensul ca activitatea de administrare si gestionare a retelei de drumuri a fost preluata de Consiliul Judetean Tulcea care a devenit administratorul retelei de drumuri publice, unitatea ramanand in continuare sub autoritatea Consiliul Judetean Tulcea.

Din anul 1998 prin Hotararea Consiliului Judetean nr.14/27.02.1998 completata cu Hotararea nr.29/30.04.1998 s-a infiintat SC DRUMURI SI PODURI SA prin reorganizarea fostei regii. Societatea a preluat prin protocol cea mai mare parte din activul si pasivul fostei regii si de asemenea bunurile reprezentand domeniul public si privat de interes judetean, respectiv districtele si datoriile aferente.

In plus prin contract de concesiune pana in anul 2002 unitatea a avut in concesiune activitatea de intretinere si reparatii curente drumuri si poduri.

Societatea functioneaza in baza Legii nr.31/1990 avand ca forma juridica de societate pe actiuni, actionar unic fiind Consiliul Judetean Tulcea.

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA are sediul in municipiul Tulcea str.Prislav nr.153, jud.Tulcea, telefon/fax 0240/517430.

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA este o societate comerciala, organizata sub autoritatea Consiliului Judetean Tulcea si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara.

Certificatul de inmatriculare in registrul comertului poarta numarul J 36/316/1998, codul fiscal R 2371307.

SC DRUMURI SI PODURI SA are un capital social de 3.754.450 mii lei.

Conducerea, gestionarea si controlul societatii se realizeaza prin :

-adunarea generala a actionarilor

-consiliul de administratie

-comisia de cenzori.

La nivel de societate conducerea operativa este asigurata de :

-director general

-director economic

-director tehnic.

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA dispune de o structura organizatorica de tip primordial, tipica societatii comerciale, cu grad mare de integrare, in care se regasesc majoritatea functiunilor necesare.

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA isi desfasoara activitatea cu un numar de 100 salariati din care :

-8 specialisti cu studii superioare

-14 cadre cu studii medii

-78 muncitori (exploatare).

Majoritatea personalului societatii are o experienta de peste 20 de ani in domeniul lucrarilor de constructie a retelelor rutiere.

Cu toate ca principalul beneficiar al SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA este Consiliul Judetean Tulcea, s-a reusit contractarea si executarea de lucrari si la terti.

Referitor la plata locala SC DRUMURI SI PODURI SA Tulcea pe langa beneficiarii traditionali din judet a executat lucrari de reparatii drumuri cu imbracaminte asfaltica si in municipiul Constanta.

Principalii comercianti ai SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA sunt :

-SC ACH SA TULCEA

-SC ADP SA CONSTANTA

-SC DELTA CONS SA TULCEA

-SC MIXTURA SRL TULCEA.

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA detine o dotare tehnica corespunzatoare unei tehnologii moderne fapt care i-a permis sa execute lucrari de buna calitate.

Obiectul de activitate :

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA are in intretinere o retea rutiera judeteana in lungime de 658 km si o retea comunala de 231 km pe tot cuprinsul judetului Tulcea, aflate in administrarea Consiliului Judetean Tulcea.

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA are ca obiect principal de activitatea : repararea, intretinerea, consolidarea, reabilitarea, extinderea, modernizarea si reconstruirea de drumuri si poduri in scopul desfasurarii traficului rutier in conditiile de siguranta in circulatie, de fluenta si continuitate.

In scopul realizarii obiectivului sau de activitate SC DP SA desfasoara activitati de proiectare, constructii, de intretinere, etc. reparatii formarea si perfectionarea fortei de munca, transporturi.

SC DP SA Tulcea poate realiza activitati sociale, culturale, sportive pentru personalul propriu.

Pentru utilizarea optima a capacitatilor de productie si a fortei de munca, poate acorda asistenta tehnica, executa lucrari de proiectare, constructii si reparatii de drumuri, strazi, alei, platforme, constructii si reparatii drumuri, strazi , alei, platforme, constructii si reparatii la constructii civile si industriale, prestari cu mijloace de transport si utilaje din dotare, reparatii, mijloace de transport si utilaje , producerea, vanzarea de materiale semifabricate si prefabricate, efectueaza analize de laborator pentru terti , persoane juridice / fizice.

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA are urmatoarele atributii :

1.Elaboreaza studii si prognoze pentru dezvoltarea si sistematizarea retelei de drumuri locale pe care le supune spre aprobare organelor competente si urmareste realizarea acestora.

2. Analizeaza si face propuneri cu privire la construirea de noi drumuri , desfiintarea de drumuri, precum si dotarea si declasarea acestora ;

3.Colaboreaza cu autoritatile publice centrale si locale, asigura dezvoltarea retelei de drumuri locale in corelare cu intreaga retea de drumuri potrivit nevoilor economice si sociale.

4.Elaboreaza studii si programe privind proportiile si ritmurile de dezvoltare a activitatii proprii.

5.Intocmeste planuri anuale si de perspectiva si asigura programarea si urmarirea lucrarilor de intretinere, reparare, modernizare si constructie a drumurilor judetene si comunale, precum si a podurilor pe aceasta retea de drumuri ;

6.Prognozeaza si coordoneaza intreaga activitate privind asigurarea reparatiilor si intretinerii drumurilor, podurilor, utilajelor, mijloacelor de transport, precum si distribuirea acestora si a fortei de munca intre unitatile din subordine , in functie de necesitati.

7.Fundamenteaza sursele de finantare pentru lucrarile prevazute in obiectivul sau de activitate.

8.Elibereaza prognoze anuale asupra asigurarii necesarului la principalele materiale specifice si coordoneaza activitatea de producere a unor astfel de materiale in unitati proprii.

9.Coordoneaza intreaga activitate de aprovizionare tehnico-materiala si de transport a unitatii din structura.

10.Elaboreaza norme de consum , norme de lucru, in corelatie cu dotarea tehnica si tehnologiile de lucru, analizeaza si ia masuri pentru corelarea sarcinilor de aprovizionare cu planul de productie pentru unitati proprii ;

11.Urmareste avizarea si aprobarea documentatiilor tehnice, contractarea si finantarea lucrarilor de investitii si reparatii capitale, precum si executarea si receptionarea pe teren a lucrarilor respective.

12.Elaboreaza norme si instructiuni tehnice cu caracter local privind construirea, modernizarea, intretinerea, exploatarea si administrarea drumurilor judetene si comunale si a podurilor ;

13.Emite acorduri pentru instalatiile si constructiile ce se executa in zona drumurilor judetene si comunale ;

14. Realizeaza programarea si executarea activitatii financiare, intocmirea proiectului de venituri si cheltuieli, analiza executiei acestora ;

15. Controleaza cu bancile credite financiare rambursabile potrivit regulamentului in vigoare ;

16.Studiaza piata interna pentru asigurarea, aprovizionarii si executarea de lucrari de specialitate ;

17.Realizeaza activitati specifice pentru modernizarea dotarii acestora.

18.Concesioneaza si inchiriaza bunuri din proprietatea sa, in conditiile legii.

19.Desfasoara activitatea de colaborare si asociere cu societati comerciale care prezinta interes, conform legii.;

20.Desfasoara schimburi de experienta cu societati comerciale si organisme nonguvernamentale din tara si strainatate;

21.Asigura organizarea interventiei necesare in scopul eliminarii operative a avariilor, restrictiilor sau alte situatii, provocate de calamitati pe drumurile judetene si comunale.

22.Organizeaza, indruma si executa aplicarea semnalizarii rutiere in conformitate cu normele in vigoare si conventiile internationale ;

23.Colaboreaza si ia masuri de comun acord cu organele locale de specialitate si ale Ministerului de Interne pentru ridicarea gradului de siguranta a circulatiei pe drumurile judetene si comunale ;

24. Asigura aplicarea masurilor privind activitatea de protectie a muncii si unitatile subordonate in scopul prevenirii accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale si controleaza modul de realizare a acestora ;

25.Indruma si coordoneaza in mod unitar activitatea de organizare a conducerii, productiei si muncii din unitatile din structura proprie.

26.Elaboreaza studii cu privire la necesarul fortei de munca pe structuri de personal, organizeaza recrutarea cadrelor , pregatirea profesionala a intregului personal ;

27.Asigura indrumarea si controlul unitatii din structura.

Situatia financiara este prezentata in anexele :

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA

HOTARAREA NR.2

Adunarea generala a actionarilor din cadrul SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA reprezentata de d-l TRIFON BELACURENCU - presedintele CONSILIULUI JUDETEAN TULCEA si presedinte AGA prin Hotararea nr.14/27.02.1998 a CONSILIULUI JUDETEAN TULCEA, in sedinta sa din 31.03.2003.

HOTARASTE :

Art.1. Se aproba : Bilantul contabil pe anul 2002 a contului de profit si pierdere, repartizarea profitului ; Raportul de gestiune a consiliului de administratie pe anul 2002 si Raportul comisiei de cenzori privind certificarea bilantului pe anul 2002.

PRESEDINTE AGA,

ING.TRIFON BELACURENCU

RAPORTUL COMISIEI DE CENZORI

privind activitatea economico-financiara pe anul 2006 la

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA

Comisia de cenzori formata din:

ec.GHITULESCU ELENA

ec.POPA MIHAI

ec.PARCIOG C-TIN

in conformitate cu statutul societatii si prevederile Legii nr.31/1990, cu modificarile ulterioare, am procedat la verificarea prin sondaj a activitatii economico-financiara pe anul 2002 constatandu-se urmatoarele:

Prin Hotararea Consiliului Judetean nr.14/27 februarie 1998 se infiinteaza SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA prin reorganizarea Regiei Autonome" ADMINISTRATIA JUD.DRUMURI SI PODURI TULCEA incepand cu 01 aprilie 1998. Societatea a fost inregistrata la Registrul Comertului sub nr. J 36/316/1998 din 27 aprilie 1998 si are cod fiscal R 2371307.

1.Inventarierea imobilului

Pentru inventarierea patrimoniului s-a emis Decizia nr.22/22.11.2006. Inventarierea s-a desfasurat cu respectarea Ordinului M.F.nr.2388/1995. In urma inventarierii nu s-au constatat diferente.

2.La conturile de capital si rezerve

Capitalul social la 31 decembrie 2006 era de 3749300 mii lei si nu a suportat modificari in cursul anului 2002. Fondul de rezerva a crescut cu 57.696 mii lei ca urmare a repartizarii din profitul anului 2002.

Capitalurile proprii la 31 decembrie 2006 erau de 8.050.830 mii lei cu o crestere de 57.696 mii lei fata de anul 2001 care reprezinta cresterea la fondul de dezvoltare..

3.La contul de imobilizari

La 31 decembrie 2006 SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA detinea mijloace fixe in valoare bruta de 10.397.171 mii lei.

In timpul anului au intrat mijloace fixe in valoare de 1.393.178 mii lei din care:

-2 semiremorci 1.183.503 mii lei

-alte mijloace fixe in valoare de 209.675 mii lei

In anul 2006 s-a inregistrat iesiri de mijloace fixe prin casare in valoare de 69.057 mii lei..

Amortizarea mijloacelor fixe s-a calculat conform Legii nr.15/1994, utilizand metoda liniara, toata amortizarea calculata in suma de 981.792 mii lei a fost contabilizate in cheltuieli de exploatare.

4. La contul de stocuri

La data de 31 decembrie 2002, societatea comerciala detinea urmatoarea categorie de stocuri:

mii lei

-materii prime 289.812

-materiale consumabile 779.386 -stocuri aflate la terti 705.834

-ambalaje 1.860

1.776.392

5. La conturile de creante si datorii

Din verificarea conturilor de creante s-a constatat ca acestea nu prezinta solduri anormale sau neclarificate.

La data de 31.12.2002 SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA avea creante de 6.761.175 mii lei compuse din:

mii lei

-clienti 5.075.512

-creante -personal 2.300

-debitori diversi 426.725

-cheltuieli inregistrate in avans 1.256.638

6.761.175

Ponderea clientilor neincasati reprezinta 75% din total creante.

La data de 31.12.2002 societatea comerciala avea datorii de achitat in suma de 6.709.756 mii lei din care:

mii lei

-furnizori 3.504.511

-impozit pe profit 122.453

-datorii cu personalul si

asigurari sociale 1.054.514

-TVA 669.967

-alte datorii fata de stat si

institutii publice 622.998

-decontari in cadrul grupului 625.971

-creditori diversi 109.342

TOTAL 6.709.756

6.La contul de trezorerie

La 31 decembrie 2006 era disponibil in casierie suma de 18.950mii lei si disponibil in cont curent 1.086.360 mii lei.

Societatea comerciala in anul 2006 nu a avut angajate credite bancare.

7. La conturi de venituri si cheltuieli

Veniturile si cheltuielile societatii s-au evidentiat in contabilitate conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii. Ele sunt evidentiate pe naturi de venituri si cheltuieli, urmarindu-se distinct rezultatul din exploatare, financiar si exceptional.

Pe anul 2006 SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA a realizat venituri din exploatare de 37.536.151 mii lei pentru care s-au facut cheltuieli de 37.218.271 mii lei , rezultatul brut din exploatare fiind 317.880 mii lei, la care se mai adauga rezultatul financiar de

70.615 mii lei si rezultatul exceptional de 86.508 mii lei.

Pe total activitate se realizeaza venituri totale de 38.530.458 mii lei cheltuieli totale de 38.055.455 mii lei, rezultatul brut al exercitiului fiind de 475.003 mii lei.

In baza declaratiei fiscale s-a calculat un impozit pe profit de 379.153 mii lei.

Rezultatul net al exercitiului este de 95.850 mii lei care a fost repartizat conform reglementarilor legale si statutare astfel:

mii lei

-constituire de rezerve legale 23.750

-fond de participare a salariatilor

la profit 7.210

-surse proprii de finantare 33.945

-dividende 30.945

TOTAL 95.850

8. Bilantul contabil, contul de profit si pierderi si anexele la bilant

Bilantul contabil s-a intocmit cu respectarea Normelor MF nr.460037 din 13.01.2003

Datele inscrise in bilantul contabil, contul de profit si pierderi sunt preluate corect din balanta sintetica si evidenta contabila.

TULCEA

COMISIA DE CENZORI:

R A P O R T U L

comisiei de cenzori privind verificarea conturilor si certificarea bilantului pe anul 2002 la SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA

Am procedat la verificarea bilantului SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA incheiat la data de 31 decembrie 2006 si a contului de profit si pierderi pentru exercitiul incheiat la aceasta data, care sunt anexate la prezentul RAPORT.

Aceste conturi au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii societatii.

Responsabilitatea noastra este ca; pe baza verificarii sa exprimam o opinie asupra acestor conturi anuale.

Aceasta verificare a noastra a fost planificata si executata astfel incat sa obtinem o asigurare rezonabila ca nu sunt anomali semnificative in conturi. Aceasta verificare s-a facut pe baza de sondaje, elemente probante care sa justifice sumele si informatiile continute in conturile anuale a SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA.

Estimam ca verificarile efectuate furnizeaza o baza rezonabila exprimarii unei opinii.

Dupa parerea noastra conturile dau o imagine fidela situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 2006 cat si a contului de profit si pierderi pentru exercitiul incheiat la aceasta data sunt conforme cu prevederile legale si statutare.

TULCEA

COMISIA DE CENZORI:

RAPORT DE GESTIUNE

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA a luat fiinta in anul 1969 ca institutie publica pana in anul 1995 cand a devenit regie autonoma, iar din aprilie 1998 prin Hotararea nr.14 a Consiliului judetean a devenit societate comerciala, cu actionar unic Consiliul judetean Tulcea

Este inregistrata la registrul Comertului la nr. J 36/316/1998, poseda cod fiscal R 2371307.

Are ca principal obiect de activitate :constructii, modernizare, reparatii drumuri si poduri.

In perioada exercitiului financiar 01 ianuarie - 31 decembrie 2002 a fost reprezentata prin ing.Chiriac Rodica in calitate de presedinte al Consiliului de administratie si director general.

Activitatea financiar-contabila a fost coordonata de ec.Stoica Elena - director economic.

Societatea detine capital social de stat in suma de 3.749.300 mii lei. .

Capitalurile proprii ale societatii insumeaza 8.050.830 mii lei si au ca structura :

-capital social 3.749.300 mii lei

-rezerve 377.511 mii lei

-fonduri 2.445.197 mii lei

-diferente din reevaluare 1.478.822 mii lei

-profit 95.850 mii lei

Activul societatii este in valoare de 13.061.597 mii lei si cuprinde :

-imobilizari necorporale 1.923 mii lei

-imobilizari corporale 5.929.533 mii lei

-stocuri 1.776.392 mii lei

-creante 5.504.537 mii lei

-disponibilitati 1.105.850 mii lei

-cheltuieli avans 1.256.638 mii lei

Datoriile societatii insumeaza 6.709.756 mii lei dupa cum urmeaza :

-furnizori si conturi asimilate 3.504.511 mii lei

-datorii cu personalul si asig.sociale= 1.054.514 mii lei

-impozit profit 122.453 mii lei

- TVA 669.967 mii lei

-alte datorii fata de stat si institutii

publice 622.998 mii lei

-alte datorii (creditori ,decontari cu 735.313 mii lei

grupul)

Contul de profit si pierderi prezinta :

-venituri totale 38.530.458 mii lei

din care :

-vanzari marfa 537.359 mii lei

-prestari serviciu 36.998.792 mii lei

-venituri din dobanzi 70.615 mii lei

-venituri exceptionale 923.692 mii lei

-cheltuieli totale 38.055.455 mii lei

din care :

-cheltuieli privind marfurile 511.647 mii lei

-cheltuieli materiale consumabile+

materii prime 15.229.700 mii lei

-cheltuieli energie si apa 311.778 mii lei

-cheltuieli cu lucrari si servicii

brute 10.010.471 mii lei

-cheltuieli cu impozite si taxe 439.112 mii lei

-cheltuieli cu personalul 9.733.146 mii lei

-cheltuieli cu amortismentele 981.792 mii lei

-alte cheltuieli de exploatare

(chelt.aprovizionare) 625 mii lei

-cheltuieli exceptionale

din care : majorari 837.184 mii lei

-rezultatul brut al exercitiului 475.003 mii lei

-impozit pe profit 379.153 mii lei

-rezultatul net al exercitiului. 95.850 mii lei

Din creantele inregistrate la finele perioadei , la data intocmirii prezentului raport, din totalul de 5.504.537 mii lei au ramas nevarsate :

-creante personal 2.300 mii lei

-clienti 5.075.512 mii lei

-debitori diversi 426.725 mii lei

Cu clientii se poarta corespondenta sustinuta in vederea recuperarii debitelor.

Dintre obligatiile de plata raportate, plati restante sunt :

-furnizori 1.074.389 mii lei

-obligatii creditori 598.120 mii lei

Din analiza cheltuielilor inregistrate la 31.dec.2002 se desprind :

-cheltuieli cu materiale pentru activitatea de baza in suma de 14.248.889 mii lei reprezentand aproximativ 38% din totalul cheltuielilor exploatare si 38 % din venituri de exploatare.

-cheltuielile cu personalul in suma de 9.733.146 mii lei

reprezinta aproximativ 26%din totalul cheltuielilor de exploatare si 26%din venituri din exploatare.

-cheltuieli cu lucrari, servicii efectuate de terti in suma de 10.010.471 reprezinta aproximativ 27%-din totalul cheltuielilor de exploatare, respectiv 27%-din venituri din exploatare.

Ponderea cheltuielilor de exploatare in total venit exploatare este in procent de 99%, cheltuiala la 1000 lei venit exploatare fiind de 992 lei.

Concluzie

Societatea inregistreaza la 31 decembrie 2002 o situatie financiara contabila buna, capitalurile proprii fiind in suma de 8.050.830 mii lei.

Reliefand starea relativ stabila a societatii, solvabilitatea societatii fiind in procent de 194%ceea ce denota ca unitatea are posibilitatea achitarii datoriilor.

Se impun masuri radicale pe linia incasarii c.v. lucrarilor efectuate, neincasate, ce a dus la majorari, penalizari calculate de organul in drept, ce afecteaza negativ profitul societatii. De asemenea se impun masuri pentru participarea si castigarea licitatiilor de lucrari pentru a ne mentine salariatii societatii.

Profitul societatii a fost repartizat conform legislatiei in vigoare.

CONSILIUL DE ADMINISTRATIE,

CAPITOLUL III

ANALIZA PATRIMONIALA A BILATTULUI FIRMEI

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA LA DATA DE

31 DECEMBRIE 2006

Analiza situatiei generale a patrimoniului pe baza structurii activului si pasivului bilantului intreprinderii

Analiza structurii patrimoniale are ca obiect dinamica acestuia precum si a raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale si a schimbarilor intervenite in situatia mijloacelor si surselor, determinate de activitatea desfasurata in cursul exercitiului.

Schematic structura activului bilantului se prezinta :

-mii lei-

Din analiza structurii activului bilantier firma SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA la data de 31.12.2006, avand in vedere corelatiile care se urmaresc prioritar rezulta urmatoarele:

Mii lei

Analizand fiecare element din activ in perioada 101 - 31.12.2006 constatam ca :

-activele imobilizate ce reprezinta elemente importante din patrimoniul intreprinderii, respectiv o parte a capitolului economic si care, in mod indirect, prin amortizare contribuie la formarea si asigurarea capacitatii de autofinantare au scazut cu 818.894 mii lei;

-activele circulante ce reprezinta acele elemente care nu sunt destinate sa ramana durabil in intreprindere au scazut cu 3.525.466 mii lei fapt ce denota ca SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA a urmarit ca politica de aprovizionare sa fie eficienta in activitatea de productie, iar stocurile de produse in curs de fabricatie sa aiba o desfacere asigurata pe viitor. Unitatea a reusit sa incaseze de la clienti suma de 2.511.222 mii lei, intrucat ponderea clientilor neincasati este de 75% din totalul creantelor.

Precizam ca in anul 2006 SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA nu a angajat credite bancare.

Disponibilitatile banesti au fost folosite pentru achitarea datoriilor catre furnizori si alti debitori.

Cheltuielile in avans au fost depasite cu suma de 1.245.532 mii lei intrucat au fost folosite pentru achitarea in avans a unor cheltuieli necesare procesului de productie..

Schematic, structura pasivului bilantului inaintea repartizarii rezultatului exercitiului se prezinta:

Pasivul bilantului grupeaza in ordinea crescatoare a exigibilitatii resursele de care dispune intreprinderea pentru a finanta functiile sale. In mod concret pasivul bilantului cuprinde :

Mii lei

Capitalurile proprii, adica acele fonduri care sunt in mod permanent la dispozitia intreprinderii, finantand in mare parte activele imobilizate si asigurand o garantie pentru terti au crescut cu 57.696 mii lei, reprezentand sumele datorate pentru constituirea postului de rezerve. Capitalurile proprii reprezinta 90,814% din pasivul firmei. Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli care au rolul de a acoperi un eventual risc ce poate afecta elemente de activ.

Ele pot fi asimilate pe plan financiar cu datorii a caror scadenta este incerta ; ele sunt constituite inaintea determinarii rezultatului si reduc profitul contabil inainte ca acel risc sa se realizeze ; atata timp cat riscurile sunt previzibile , provizioanele pentru riscuri si cheltuieli raman la dispozitia intreprinderii.

Analiza patrimoniului net(propriu) si a resurselor financiare

Mii lei

Rezulta o crestere fata de perioada precedenta a patrimoniului net de 58.321 mii lei.

Intr-o asemenea situatie putem spune in final ca averea intreprinderii a crescut si ca exista posibilitatea de acoperire (cel putin scriptica)a datoriilor pe care le are.

In urma repartizarii rezultatului exercitiului se modifica structura pasivului bilantului contabil, deoarece o parte din acesta se regaseste in alte posturi, astfel postul de rezerve se modifica cu sumele alocate pentru constituirea lor, iar postul de datorii se modifica cu totalul dividendelor datorate actionarilor(anexa Repartizarea profitului cod 50).

Analiza statica constituie o metoda adevarata pentru studiul modificarilor durabile ale structurii patrimoniului si in special pentru aprecierea echilibrului financiar.

Echilibrul financiar este calculat plecand de la bilantul financiar al intreprinderii SC DRUMURI SI PODURI SA concretizandu-se in special in 3 indicatori, pe care putem sa-i analizam in continuare :

-fondul de rulment

-necesarul de fond de rulment

-trezoreria

Cel mai frecvent sunt folosite urmatoarele notiuni :

1.fond de rulment brut sau total

2.fond de rulment net sau permanent

3.fond de rulment propriu

4.fond de rulment strain.

Notiunea cu cea mai mare semnificatie financiara este aceea de fond de rulment net, care furnizeaza doua tipuri de indicatii complementare :

aprecierea conditiilor echilibrului financiar

clarificarea modalitatilor de finantare a investitiilor corporale, necorporale si financiare.

Fondul de rulment net se exprima pe baza relatiei :

Fondul de rulment net=active circulante-datorii pe termen scurt.

(permanent)

In cazul SC DRUMURI SI PODURI SA :

Mii lei

In cazul nostru activele circulante sunt mai mari decat datoriile pe termen scurt.

b. Fond de rulment = capitaluri permanente - imobilizari nete

proprii

Mii lei

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA nu a contractat imprumuturi bancare pe termen lung, fapt care a condus ca nivelul fondului de rulment permanent sa coincida cu nivelul fondului de rulment propriu. Existenta unui fond de rulment propriu pozitiv evidentiaza ca echilibrul financiar pe termen lung al firmei este asigurat pe seama resurselor proprii, ceea ce creaza premisele pentru ca aceasta stare de echilibru sa se mentina si dupa plata eventualelor datorii pe termen lung.

In cazul acesta capitalurile permanente sunt mai mari decat imobilizarile nete.

Nevoia de fond de rulment corespunde decalajului dintre reglementarea clientilor si furnizorilor si nevoia de finantare a stocurilor :

NFR = utilizari ciclice -Resurse ciclice

Descompunerea NFR in nevoia de fond de rulment de exploatare (NFRE) si nevoia de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE).

NFRE se stabileste ca diferenta intre activele circulante de exploatare si datoriile de exploatare

Mii lei

Folosirea acestui indicator trebuie corelata cu luarea in considerare a urmatoarelor elemente :

1.nevoia de fond de rulment a intreprinderii

2.gradul de lichiditate ale activelor circulante

3.gradul de exigibilitate al datoriilor sub un an.

Metoda ratelor financiare stabilite pe baza bilantului :

-rata lichiditatii generale se calculeaza conform relatiei :

LG =active circulante = 8386779 = 1,25%

datorii pe termen scurt 6709756

rata lichiditatii reduse :

Ls = creante + disponibilitati = 5504537 + 1105850 = 6610327 = 0,98 %

Datorii pe termen scurt 6709756 6709756

Rata lichiditatii indicate :

L1 = Lichiditate    = 1105850 = 0,16%

Datorii pe termen scurt 6709756

Rata solvabilitatii :

Ls = capital propriu = 8050830 = 1%

Total pasiv 8050830

Rata autonomiei financiare :

L_AF = datorii pe termen scurt, mediu si lung = 6709756 = 0,83%

Capitaluri proprii 8050835

Ratele de sinteza sau ale echilibrului financiar :

LS1 > 1 = capitaluri proprii = 8050830 = 1,36 %

Active imobilizate nete 5931456

Intreprinderea are un fond de rulment net pozitiv.

Indicatorii de analiza patrimoniala pe perioada 01.01.-31.12.2006

Mii lei

In urma acestor calcule care au fost determinate conform formulelor din cap.III rezulta ca SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA are asigurata o stare de echilibru financiar pe termen lung si se realizeaza in totalitate pe seama resurselor financiare proprii(fondul de rulment propriu pozitiv egal cu fondul de rulment permanent. Nu exista datorii pe termen lung.

Un necesar de fond de rulment pozitiv la inceputul anului, ce poate fi interpretat ca o situatie nu tocmai favorabila pentru o firma de comert, nu poate constitui o problema deficitara, intr-o intreprindere, este si firma de prestari servicii. In acest sens ea degaja un nivel de resurse din care sa poata finanta si o parte din activele pe termen lung mai ales ca nu are imprumuturi bancare. Trezoreria neta pozitiva confirma starea de echilibru financiar la nivelul intregii firme atat la 01.01. cat si la 31.12.2006. O rata de finantare a stocurilor redusa ,dar care nu se constituie ca un semnal de pericol, dat fiind sectorul de activitate in care actioneaza firma SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA (comert, prest.serv.) a crescut de la 01.01. la 31.12.2006 cu 0,89%.

Lichiditatea generala acceptabila , cat timp viteza de rotatie a activelor circulante se situeaza la niveluri corespunzatoare.

Nivelul indicatorilor luati in calcul la inceputul anului au crescut la finele anului.

Rata autonomiei financiare inregistreaza un nivel ideal din punctul de vedere al echilibrului financiar pe termen lung, intrucat este aceeasi atat la inceputul anului cat si la finele acestuia.

Rata datoriilor inregistreaza o scadere cu 0,06% la finele anului si este rezultatul achitatii partiale a datoriilor de exploatare contractate de intreprindere, insa denota ca unitatea SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA are totala autonomie financiara pe termen lung.

Pe baza indicatorilor calculati se pot face urmatoarele remarci cu privire la ponderea documentelor din bilantul contabil in total activ, respectiv pasiv. In anul 2002, firma SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA are un fond de rulment permanent si un fond de rulment propriu, ambele pozitive si egale, fapt care certifica o stare de echilibru financiar pe termen lung si existenta unor capitaluri cu exigibilitate mai mare de un an care asigura acoperirea necesarului de finantat al imobilizarilor.

Un fond de rulment pozitiv trebuie inteles ca un fond de rezerva din care se pot finanta deficiente ce pot aparea intre alocarile si resursele de finantat pe termen scurt.

Aceasta situatie este confirmata si de nivelul de 100% al gradului de acoperire a activelor circulante cu capital propriu.

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA are un necesar de fond de rulment pozitiv din indicatorii de analiza patrimoniala pe perioada 1.01.-31.12.2006. Comparand resursele pe termen scurt cu activele investite pe termen scurt, in afara trezoreriei, se obtine dimensiunea valorica a necesarului de fond de rulment. El reprezinta diferenta dintre necesitatile de finantare a ciclului de exploatare si datoriile de exploatare. Necesarul de fond de rulment constituie un necesar de finantare si poate fi asigurat pe seama resurselor pe termen lung excedentare fata de alocarile pe termen lung, respectiv a fondului de rulment permanent.

NFR la 31.12.2002 = 1.827.811 mii lei

CAPITOLUL IV

ANALIZA FUNCTIONALA A BILANTULUI

Bilantul economic pune accentul pe prezentarea diferentiata a elementelor bilantiere implicate in cadrul ciclurilor de exploatare, de investitii si de finantare de firma. Ciclul de investitii are in primul rand imobilizante. Ciclul de finantare are in vedere resursele stabilite si cele atrase ca urmare a activitatii de exploatare. In cadrul analizei ciclului de exploatare se au in vedere in primul rand operatiile legate de aprovizionare, productie, vanzari, respectiv activele pe termen scurt utilizate pentru desfasurarea acestora in conditii normale.

Comparand resursele pe termen scurt cu activele investite pe termen scurt, in afara trezoreriei, se obtine dimensiunea valorica a necesarului de fond de rulment. Astfel, necesarul de fond de rulment 'reprezinta diferenta dintre necesitatile de financiare a ciclului de exploatare si datoriile de exploatare ».

Ciclul de exploatare este definit prin ansamblul operatiunilor efectuate de intreprindere in vederea realizarii obiectivului sau, obiectii care consta in producerea de bunuri si servicii cu scopul de a le vinde. Operatiunile efectuate de intreprinderi pot fi grupate in trei faze succesive astfel :

-faza aprovizionarii (A)

-faza de productie (B)

-faza de comercializare (C).

In timpul ciclului de exploatare exista totdeauna un decalaj intre operatiile de aprovizionare, productie si vanzare, precum si transformarea in bani a acestora.

In momentul achizitionarii de materii prime, intreprinderea poate sa obtina un credit de la furnizorii sai, in acest credit comercial constituie pentru cea o resursa atrasa de finantare pe termen scurt. Inainte de a intra in procesul de fabricatie, materiile prime pot fi stocate o anumita perioada de timp, iar in cadrul acestei perioade o anumita parte din disponibilitatile bancii sunt imobilizate in stocuri. In procesul de transformare a materiilor prime in produse finite sunt angajate cheltuieli de productie, cum sunt salarii, energie etc. care determina o investire de disponibilitati banesti si in faza de productie

La randul lor produsele finite sunt stocate un anumit timp inainte de a fi vandute clientilor, imobilizandu-se disponibilitati banesti si in aceasta faza de stocare. In momentul vanzarii produselor finite, cumparatorilor li se acorda un anumit termen de plata si abia la scadenta creantele comerciale sunt acoperite si intreprinderea incaseaza disponibilitatile banesti..

Evidenta acestor decalaje impune existenta unui anumit necesar de fond de rulment.

Operatiunile ciclului de exploatare (aprovizionare, productie, vanzare) si cele in afara exploatarii dau nastere la fluxuri reale (de materii prime, produse finite, marfuri) care au drept corespondent fluxurile monetare. Necesarul de fond de rulment cuprinde, atat necesarul de fond de rulment legat de exploatarea intreprinderii (activitatea de productie)cat si necesarul de fond de rulment in afara exploatarii.

Decalajele in timp care exista intre fluxurile reale si fluxurile monetare explica existenta de creante si datorii.

In analiza functionala a bilantului, indicatorul fundamental il constituie necesarul de fond de rulment NFRE definit ca diferenta intre activele curente de exploatare si datoriile de exploatare.

NFRE =Stocuri legate de exploatare +creante de exploatare-datorii de exploatare.

Necesarul de fond de rulment constituie un necesar de finantare.

In cadrul analizei functionale a bilantului acest indicator poarta numele de fond de rulment net global FRNG si rezulta ca diferenta intre capitalurile permanente si activele imobilizate  si este superior necesarului de fond de rulment de exploatare.

1.FRNG = capital permanent - active imobilizate

FRNG = 8865117 - 5931456 = 2933661

NFR = utilizari ciclice - resurse ciclice

NFR = 8537567 - 6709756 = 1.827.811

In cazul acesta nevoia de fond de rulment corespunde decalajului dintre reglementarea clientilor si furnizorilor si nevoia de finantare a stocurilor.

Nivelul necesarului de fond de rulment poate fi analizat in functie de domeniul in care isi desfasoara activitatea SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA (prestari servicii + comert).

Operatiunile de exploatare si in afara exploatarii genereaza simultan :

1.active circulante de exploatare si in afara exploatarii care constituie utilizari sau astfel spus sunt expresia necesarului de finantat ;

2.resruse de finantare - datorii de exploatare si in afara exploatarii care constituie finantare din care se acopera activele circulante.

Ciclul de exploatare genereaza necesar de finantat si resurse de finantare. In general insa necesarul depaseste resursele , astfel ca diferenta dintre ele reprezinta un necesar de finantat care solicita o resursa de acoperire.

In cazul SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA la 31.12.2006 diferenta dintre fondul de rulment net si nevoia de fond de rulment reprezinta disponibilitate banesti 1.105.850 mii lei ( Trezoreria).

In cazul acesta se confirma prima ipoteza de analiza in conditiile echilibrului financiar a relatiei cu Trezoreria.

I T > 0 T = 1.105.850 mii lei

FRN > NFR = 2.933.661 - 1.827.811 = 1.105.850 mii lei.

T = 2.933.661 - 1.827.811 ( 1.510.428 + 317.383 ) = 1.105.850 mii lei.

Prezentam mai jos elementele de calcul la SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA pe perioada 1.01.2002 - 31.12.2002.

1.Capitalul permanent a crescut cu 57.696 mii lei ca urmare a repartizarii din profitul anului 2002. Capitalurile proprii la 31.12.2002 erau de 8.050.830 mii lei cu o crestere de 57.696 mii lei fata de anul 2001 care reprezinta cresterea la fondul de dezvoltare.

2.Activele fixe imobilizate au scazut cu 818.894 mii lei la 31.12.2002 fata de 1.01.2002, intrucat s-au inregistrat iesiri de mijloace fixe si s-a calculat amortizare la mijloace fixe existente care a fost contabilizata in cheltuieli de exploatare conform raportului comisiei de cenzori.

3.Fondul de rulment este cu 877.215 mii lei mai mare la 31.12.2002 fata de 01.01.2002. si este pozitiv , ceea ce certifica o stare de echilibru financiar pe termen lung realizat pe baza capitalurilor proprii.

4.Activele circulante la 31.12.2002 au scazut cu 2.279.934 mii lei fata de 1.01.2002 si acest lucru se poate explica printr-o politica de aprovizionare cu materii prime si materiale consumabile eficienta si in stricta necesitate. In acest context, furnizorii au putut fi achitati din disponibilitatile banesti existente atat in conturile bancare cat si din cele aflate in casieria unitatii.

5.Astfel se explica platile efectuate in numerar care au diminuat in aceeasi perioada analizata cu 90.422 mii lei mai putin la 31.12.2002 fata de 1.01.2002.

6.datoriile curente ce trebuiau platite intr-o perioada de pana la un an in perioada 1.01.-31.12.2006 au scazut cu 3.157.149 mii lei , fapt care explica ca SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA este capabila sa-si onoreze obligatiile financiare din resursele sale proprii.

7.Necesarul de fond de rulment este pozitiv si in perioada 1.01.-31.12.2002 a crescut cu 967.637 mii lei.

8.Trezoreria neta este pozitiva atat la 01.01.2006 cat si la 31.12.2006, acest lucru certifica o stare de echilibru financiar la nivelul intregii intreprinderi.

9.Cash, fluxul este varianta trezoreriei nete de la inceputul pana la sfarsitul exercitiului financiar.

Din analiza patrimoniala a SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA si mai precis a raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale si a schimburilor intervenite in situatia mijloacelor si surselor, determinate de activitatea desfasurata in cursul exercitiului s-au desprins urmatoarele :

1.Nevoia de fond de rulment de exploatare se stabileste ca diferenta intre activele circulante de exploatare si datoriile de exploatare.

2.Nevoia de fond de rulment in afara exploatarii se calculeaza prin diferenta intre activele circulante in afara exploatarii si datoriile in afara exploatarii.

NFRE = 8537567 - 6709756 = 1827811 -317383=1510428

1. 426725 - 109342 = 317383

2. 8110842 - 6600414 = 1510428

2. NFRAE= 426725 - 109342 = 317383

Confruntarea utilizarilor si resurselor corespunzand operatiilor financiare pe termen scurt evidentiaza trezoreria.

T= Fond de rulment net - Nevoia de fond de rulment.

T=2933661 - 1827811 = 1105850

Legatura intre relatia trezoreriei si conditiile echilibrului financiar poate fi analizata in urmatoarele ipoteze :

I T > O - FRN > NFR

II T < O FRN < NFR

Nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) grupeaza ansamblul utilizatorilor si resurselor nestabile, care sunt legate de ciclurile de investitii si de finantare, exluzand imprumuturile bancare cuvenite. Sunt cuprinsi aici furnizorii de echipamente, conturile privitoare la plata impozitului pe profit si cheltuielile financiare (de plata si platite in avans).

T = Fond de rulment - Nevoia de fond de rulment (NFRE + NFRAE).

In cazul SC DRUMURI SI PODURI SA situatia se prezinta astfel :

Mii lei

Daca se au in vedere realizarile celor doua perioade, constatam ca SC DRUMURI SI PODURI SA are un fond de rulment mai mare decat cel din perioada precedenta cu 877215 mii lei, nevoia de fond de rulment creste fata de perioada precedenta cu 967637 mii lei.

Cash flow reprezinta capacitatea de autofinantare si furnizeaza o indicatie referitoare la performantele economice ale intreprinderii si una referitoare la capacitatea sa de reconstruire a resurselor proprii care pot ameliora autonomia si echilibrul sau financiar.

T =Valori de plasament + disponibilitate-imprumuturi bancare curente.

NFR global insumeaza nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) si nevoia de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE).

NFR = NFRE (-1510428) + NFRAE (317383) = 1827811

In analiza bilantului functional am prezentat indicatorii structurat nu numai din punctul de vedere al lichiditatii si respectiv al exigibilitatii ci si din cel al relatiei acestora cu activitatile de investitii , finantare si exploatare ale firmei SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA.

Indicatortul fundamental in analiza functionala a bilantului il constituie necesarul de fond de rulment de exploatare (NFRE) definit ca diferenta intre activele curente de exploatare si datoriile de exploatare.

La 31.12.2006 NFRE = 1.510.428 mii lei

Necesarul de fond de rulment de exploatare este pozitiv.

1.In categoria activelor de exploatare au fost incluse :stocurile de materii prime, produse in curs de fabricatie, produse finite (marfuri), avansurile pentru cumpararile de stocuri, precum si creantele comerciale si alte creante de exploatare.

2.Ca resurse de exploatare se pot aminti :avansurile incasate in contul comenzilor, datoriilor comerciale, decontarile cu salariatii (inclusiv impozitele aferente platii salariilor, inclusiv contributiile pentru asigurarile sociale si fondul pentru plata ajutorului de somaj), imprumuturile contractate pentru necesitatile de exploatare, etc.

Necesarul de fond de rulment in afara exploatarii se constituie in cazul SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA intr-un consumator de resurse de finantare intrucat la 31.12.2006 inregistreaza o valoare pozitiva.Activele in afara exploatarii cuprind : creantele legate de cesiunea imobilizarilor, sumele de incasat de la societatile din cadrul grupului, sumele de incasat de la societatile la care se detin interese de participare, creantele privind capitalul social subscris si nevarsat.

Din categoria resurselor in afara exploatarii se pot include elemente precum : impozitele de plata, dividendele de plata, sumele datorate societatilor din cadrul grupului, sumele datorate privind interesele de participare,etc.

NFRAE la 31.12.2006 = 317.383 mii lei.

Pentru evidentierea starii de echilibru general al firmei SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA, se poate calcula trezoreria neta, definita ca diferenta intre fondul de rulment permanent si necesarul de fond de rulment.

Tn = 1.105.850 mii lei la 31.12.2006.

Trezoreria neta este pozitiva.

Din elementele de calcul prezentate in tabelul din pag.94 rezulta urmatoarele :

SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA la data de 31.2006 se prezinta astfel :

1.Existenta unui fond de rulment permanent pozitiv certifica o stare de echilibru financiar pe termen lung.

2.Fondul de rulment propriu pozitiv confirma faptul ca firma se afla intr-o stare de echilibru financiar pe termen lung realizat pe baza capitalurilor proprii chiar si dupa rambursarea datoriilor pe termen lung, activele imobilizate vor putea fi finantate in intregime pe seama capitalurilor pe termen lung.

3.Gradul de acoperire a activelor circulante cu capital propriu se realizeaza in procent de 100%.

4.Trezoreria neta este pozitiva, fapt ce demonstreaza o stare de echilibru financiar la nivelul intregii intreprinderi.

5.Necesarul de fond de rulment este pozitiv si acest lucru confirma ca firma reuseste sa acopere din fondul de rulment deficitul rezultat din diferenta existenta intre volumul mai mare de active pe termen scurt (cu exceptia celor de trezorerie) si pasivele pe termen scurt (cu exceptia celor de trezorerie).

6.Cash flow din activitatea de gestiune este cel mai important din cash flowurile intreprinderii.

El este acoperitor atat pentru platile curente de gestiune , dar si pentru achizitia de noi active, pentru autofinantare, pentru rambursarea creditelor, pentru renumerarea actionarilor cu dividente si a creditorilor cu dobanzi. Cash flow la 31.12.2006 este pozitiv.

Din situatiile prezentate rezulta ca la 31.12.2006 SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA inregistreaza o situatie financiara contabila buna.

Societatea are o stare relativ stabila, solvabilitatea societatii fiind in procent de 194%, ceea ce denota ca unitatea are posibilitatea achitarii debitelor.

CAPITOLUL V

CONCLUZII SI PROPUNERI

Analiza financiara a SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA urmareste sa puna in evidenta punctele tari si slabe de gestiuni financiare si sa ofere elemente de explicitare a cauzelor dificultatilor existente, dar si sa evolueze capacitatea intreprinderii de a-si asigura finantarea dezvoltarii si de a satisface exigentele actionarilor sai cat si a celorlalte colectivitati interesate in buna sa functionare (creditori, salariati, etc.)

Obiectivele diagnosticului financiar sunt orientate spre evidentierea rentabilitatii si a riscului.

Conducerea intreprinderii, precum si anumiti parteneri externi sau interni interesati de rezultatele viitoare ale acesteia, orienteaza analiza catre studiul performantelor, evolutia lor si perspectivele viitoare ale acestora. Metodele si tehnicile utilizate sunt diferite in functie de directivele analizei. In acest sens merita subliniata convergenta care genereaza intre indicatiile furnizate de diferite metode si tehnici de analiza financiara.

De pilda notiunile care permit evaluarea a surplusului monetar de exploatare(excedentul brut de exploatare) sau surplusul monetar global (capacitatea de autofinantare sau « cash flow global » furnizeaza o informatie referitoare la performantele economice ale intreprinderii si una referitoare la capacitatea sa de reconstruire a resurselor proprii care pot ameliora autonomia si echilibrul sau financiar.

Bilantul reflecta starea patrimoniala a intreprinderii la un moment dat ( inceputul sau sfarsitul exercitiului financiar), iar contul de profit si pierderi sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice si financiare de intrare, prelucrare si iesire, pe perioada considerata. Rentabilitatea intreprinderii si noua stare patrimoniala a acesteia se va reflecta in rezultatul net al exercitiului(profit sau pierderi)informatie comuna ambelor documente contabile de sinteza.

In perioada exercitiului financiar 1.01-31.12.2006 SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA detinea un capital social de stat in suma de 3.749.300 mii lei.

Capitalurile proprii ale societatii insumeaza 8.050.830 lei si au ca structura :

-capital social 3.479.300 mii lei

-rezerve 377.511 mii lei

-fonduri 2.445.197 mii lei

-diferente din reevaluare 1.478.822 mii lei

-profit 95.850 mii lei

Activul societatii este in valoare de 13.061.597 mii lei si cuprinde :

-imobilizari necorporale 1.923 mii lei

-imobilizari corporale 5.929.533 mii lei

-stocuri 1.766.392mii lei

-creante 5.504.537 mii lei

-disponibilitati 1.105.850 mii lei

-cheltuieli avans 1.256.638 mii lei

Datoriile societatii insumeaza 6.709.756 mii lei dupa cum urmeaza :

-furnizori 3.504.511 mii lei

-datorii cu personalul si asig.sociale 1.054.514 mii lei

-impozit pe profit 122.453 mii lei

-TVA 669.967 mii lei

-alte datorii fata de stat si

institutii publice 622.958 mii lei

-alte datorii (creditori, decontari cu

grupul 735.313 mii lei

Contul de profit si pierdere prezinta :

-venituri totale din care : 38.530.458 mii lei

-vanzari marfa 537.359 mii lei

-prestatii servicii 36.998.792 mii lei

-venituri din dobanzi 70.615 mii lei

-venituri exceptionale 923.692 mii lei

Cheltuieli total din care : 38.055.455 mii lei

Cheltuieli privind marfurile 511.647 mii lei

Cheltuieli materiale consumabile

+materii prime 15.229.700 mii lei

Cheltuieli energie si apa 311.778 mii lei

Cheltuieli cu lucrari si servicii

brute 10.010.471 mii lei

Cheltuieli cu impozite si taxe 439.112 mii lei

Cheltuieli cu personalul 9.733.146 mii lei

Cheltuieli cu amortismentele 981.792 mii lei

Alte cheltuieli exceptionale din care :

-majorari 837.184 mii lei

-rezultatul brut al exercitiului 475.003 mii lei

-rezultatul net al exercitiului 95.850 mii lei

Din creantele inregistrate la finele perioadei, la data intocmirii prezentului din totalul de 5.504.537 mii lei au ramas nevarsate :

-creante personal 2.300 mii lei

-clienti 5.075.512 mii lei

-debitori diversi 426.725 mii lei

Dintre obligatiile de plata raportate plati restante sunt :

-furnizori 1.074.389 mii lei

-obligatii creditori 598.120 mii lei

Din analiza cheltuielilor inregistrate la 31 decembrie 2006 se desprind :

Cheltuieli cu materiale pentru activitatea de baza in suma de 14.248.889 mii lei reprezentand aproximativ 38% din totalul cheltuielilor de exploatare si 38% din venituri de exploatare. Cheltuielile cu personalul in suma de 9.733.146 mii lei reprezinta aproximativ 26% din totalul cheltuielilor de exploatare si 26% din venituri din exploatare.

Cheltuielile cu lucrari, servicii efectuate de terti in suma de 1.010.471 mii lei reprezinta aproximativ 27% din totalul cheltuielilor de exploatare, respectiv 27% din venituri din exploatare.

Ponderea cheltuielilor de exploatare in totalul venit exploatare este in procent de 99% cheltuiala la 1000 lei venit exploatare fiind de 992 lei.

La 31 decembrie 2006 SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA inregistreaza o situatie financiara contabila buna. Din situatiile prezentate rezulta ca societatea are o stare relativ stabila, solvabilitatea societatii fiind in procent de 194% ceea ce denota ca unitatea are posibilitatea achitatii debitorilor.

Din analiza patrimoniului net (propriu) si a resurselor financiare rezulta o crestere fata de perioada precedenta a patrimoniului net de 58.321 mii lei.

Putem afirma ca averea societatii a crescut si ca exista posibilitatea de acoperire (cel putin scriptica)a datoriilor pe care le are.

In urma repartizarii rezultatului exercitiului se modifica structura pasivului bilantului contabil, deoarece o parte din acesta se regaseste in alte posturi, astfel postul de rezerve se modifica cu sumele alocate pentru constituirea lor, iar postul de datorii se modifica cu totalul dividendelor datorate actionarilor (anexa Repartizarea profitului cod 50).

Echilibrul financiar este calculat plecand de la bilantul financiar al intreprinderii SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA concretizandu-se in special in 3 indicatori :

FRN - fondul de rulment net = active circulante - datorii pe termen scurt.

La SC DRUMURI SI PODURI SA la inceputul anului fondul de rulment net = 2.056.446 mii lei, iar la 31.12.2006 este de 2.933.661 mii lei.

In acest caz activele circulante sunt mai mari decat datoriile pe termen scurt.

Fondul de rulment -capitaluri permanente-imobilizari nete la 01.01.2006 este de 2056446 mii lei, iar la 31.12.2006 este de 2933661 mii lei

In acest caz capitalurile permanente sunt mai mari decat imobilizarile nete.

Nevoia de fond de rulment corespunde decalajului, dintre reglementarea clientilor si furnizorilor si nevoia de finantare a stocurilor.

Descompunerea NFR in nevoia de fond de rulment de exploatare NFRE si nevoia de fond de rulment in afara exploatarii

NFRE se stabileste ca diferenta intre activele circulante de exploatare si datoriile de exploatare.

La SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA la 01.01.2006 este de 860.174 mii lei , iar la 31.12.2006 este in suma de 1.827.811 mii lei.

Intreprinderea are un fond de rulment net pozitiv.

Necesarul de fond de rulment constituie un necesar de finantare. In cadrul analizei functionale a bilantului acest indicator poarta numele de fond de rulment net global  FRNG si rezulta ca diferenta intre capitalurile permanente si activele imobilizate.

Fondul de rulment net global FRNG la SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA este de 2933661 mii lei.

Analizand perioadele 01.01.2006 si 31.12.2006 constatam din situatiile anexe prezentate ca SC DRUMURI SI PODURI SA are un fond de rulment mai mare decat cel din perioada precedenta cu 877215 mii lei, iar nevoia de fond de rulment creste fata de perioada precedenta cu 967.637 mii lei. Cash flowul de gestiune este cel mai important din cash flowurile intreprinderii .Este acoperitorul pentru platile cecurilor de gestiune, dar si pentru achizitia de noi active pentru autofinantare si/sau pentru rambursarea creditelor precum si pentru remunerarea actionarilor cu dividende si a creditelor cu dobanzi..

La SC DRUMURI SI PODURI SA cah flowul de gestiune este de 764/390 mii lei. Putem aprecia ca situatia unitatii SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA este stabila, iar faptul ca solvabilitatea societatii este in procent de 194% denota ca unitatea are posibilitatea achitarii datoriilor.

Se impune masuri radicale pe linia incasarii c.v. lucrarilor efectuate si neincasate pentru reducerea majorarilor si penalizarilor calculate de organul in drept. Se impune participarea la castigarea licitatiilor de lucrari pentru a putea mentine salariatii societatii.

Analizand situatia economico-financiara a SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA la 31.12.2006 constatam capacitatea intreprinderii de a realiza profit, care este necesar atat reproductiei si dezvoltarii cat si remunerarii capitalurilor. Scopul urmarit de intreprindere in desfasurarea oricarei activitate este de a realiza un profit suficient pentru a remunera convenabil capitalurile de care dispune, de a mentine potentialul sau tehnic si economic, de a asigura o crestere rationala tinand seama de evolutia pietei si tendintele conjuncturale.

In sustinerea celor de mai sus elocventi sunt indicatorii de analiza patrimoniala din cap.III care certifica ca unitatea SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA are asigurata o stare de echilibru financiar pe termen lung si se realizeaza in totalitate pe seama resurselor financiare proprii. Pozitiv este faptul ca intreprinderea nu are datorii pe termen lung adica credite bancare.

Si in capitolul IV - analiza functionala a bilantului SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA, elemente bilantiere implicate in cadrul ciclurilor de exploatare, de investitii si de finantare sunt pozitive, fapt care conduce la concluzie ca intreprinderea are o situatie financiara stabilita iar faptul ca solvabilitatea societatii este in procent de 194% denota ca unitatea are posibilitatea achitarii datoriilor.

Raportul comisiei de cenzori privind activitatea economico-financiara pe anul 2002 la SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA este edificator. S-a procedat la verificarea prin sondaj a activitatii economico-financiara pe anul 2002 urmatoarele :

1.in inventarierea patrimoniului s-a efectuat in baza Deciziei nr.22/22.XI.2006 cu respectarea OMF nr.2388/1995.

2.la conturile de capital si rezerve fondul de rezerva a crescut cu 57696 mii lei ca urmare a repartizarii din profitul anului 2006 :

-capitalul social la 31.12.2002 era de 3749300 mii lei

-capitalurile proprii la 31.12.2002 erau de 8050830 mii lei.

3.contul de imobilizare la 31.12.2002 era de 5931456 mii lei.

4.la 31.12.2006 societatea comerciala detinea stocuri in valoare de 1776392 mii lei.

5.creante si datorii la 31.12.2006 in valoare de 6761175 mii lei creante si 6709756 mii lei datorii.

Pe anul 2002 SC DRUMURI SI PODURI SA a realizat venituri totale de 38530458 mii lei si cheltuieli totale de 38055455 mii lei, rezultatul brut al exercitiului fiind de 475003 mii lei.

Rezultatul net al exercitiului este de 95850 mii lei care a fost repartizat conform anexei « Repartizarea profitului » cod 50.

Societatea inregistreaza la 31.12.2006 o situatie financiara contabila buna, capitalurile proprii fiind in suma de 8050830 mii lei.

Analizand datele din bilantul societatii la 31.12.2006 rezulta ca starea societatii este stabila , solvabilitatea societatii fiind in procent de 194%, fapt ce denota ca unitatea are posibilitatea achitatii datoriilor.

Se impun masuri radicale pe linia incasarii c.v. lucrarilor efectuate si neincasate, fapt pentru care organul in drept a calculat majorari si penalizari , care au afectat negativ profitul societatii. Se impun participatie la castigarea licitatiilor de lucrari pentru a putea mentine salariatii societatii.

Semnificativ cu precizarile de mai sus a fost si Raportul de gestiune intocmit de Consiliul de administratie al societatii SC DRUMURI SI PODURI SA la 31.12.2006.

Din analiza bilanturilor :financiar, functional si economic al SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA la data de 31.12.2006, rezulta urmatoarele :

1.Existenta unui fond de rulment permanent pozitiv si a unui fond de rulment propriu pozitiv certifica faptul ca firma se afla intr-o stare de echilibru financiar pe termen lung realizat pe baza capitalurilor proprii. Chiar si dupa rambursarea datoriilor pe termen lung, activele imobilizate vor putea fi finantate in intregime pe seama capitalurilor pe termen lung. Acest lucru s-a putut realiza, intrucat firma nu a contractat imprumuturi bancare.

2.Gradul de acoperire a activelor circulante cu capital propriu se realizeaza in procent de 100%.

3.Necesarul de fond de rulment este pozitiv si aceasta demonstreaza ca firma reuseste sa acopere din fondul de rulment deficitul rezultat din diferenta existenta intre volumul mai mare de active pe termen scurt ( cu executia celor de trezorerie) si pasivele pe termen scurt (cu exceptia celor de trezorerie).

4.Trezoreria neta este pozitiva, fapt care demonstreaza o stare de echilibru financiar la nivelul intregii intreprinderi.

5.Cash flow este pozitiv. Cel mai important din cash flowurile intreprinderii este cash flowul din activitatea de gestiune. El este acoperitor atat pentru platile curente de gestiune , dar si pentru achizitia de noi active pentru autofinantare, pentru rambursarea creditelor, pentru remunerarea actionarilor cu dividente si a creditorilor cu dobanzi.

Din situatiile prezentate la 31.XII.2006 SC DRUMURI SI PODURI SA TULCEA inregistreaza o situatie financiar contabila buna, are o stare relativ stabila, solvabilitatea societatii fiind in procent de 194%, ceea ce denota ca unitatea are psoibilitatea achitarii debitorilor.

Anexa nr.1

BILANT

la data de 31 decembrie 2006

Cod 10 mii lei

ADMINISTRATOR, INTOCMIT,

Numele si prenumele__________    Numele si prenumele_____________

Semnatura__________________    Semnatura_____ _______ ______ _______

L.s. ss/indescifrabil

ANEXA NR.2

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

La data de 31 decembrie 2006

la data de 31 decembrie 2006

COD 20 MII LEI

ADMINISTRATOR, INTOCMIT,

Numele si prenumele__________    Numele si prenumele_____________

Semnatura__________________    Semnatura_____ _______ ______ _______

L.s. ss/indescifrabil

ANEXA 3

NOTE EXPLICATIVE

Date informative

COD 30 Mii lei

ADMINISTRATOR, INTOCMIT,

Numele si prenumele__________    Numele si prenumele_____________

Semnatura__________________    Semnatura_____ _______ ______ _______

LS. ss/indescifrabil

ANEXA 4

SITUATIA ACTIVELOR IMOBILIZATE

COD 40 -MII LEI-

Amortizari

REPARTIZAREA PROFITULUI

COD 40 MII LEI

ADMINISTRATOR, INTOCMIT,

Numele si prenumele__________    Numele si prenumele_____________

Semnatura__________________    Semnatura_____ _______ ______ _______

L.s. ss

SITUATIA STOCURILOR SI A PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE

COD 60 MII LEI

Conturi de repartizat dupa natura elementelor respective

TVA neglijabila aferenta marfurilor in stoc(la unitatile care tin evidenta marfurilor la pret de vanzare cu amanuntul, inclusiv TVA).

ADMINISTRATOR, INTOCMIT,

Numele si prenumele__________    Numele si prenumele_____________

Semnatura__________________    Semnatura_____ _______ ______ _______

L.s. ss

SITUATIA CREANTELOR SI DATORIILOR

COD 70 MII LEI

ADMINISTRATOR, INTOCMIT,

Numele si prenumele__________    Numele si prenumele_____________

Semnatura__________________    Semnatura_____ _______ ______ _______

L.s. ss

SITUATIA ALTOR PROVIZIOANE

COD 80 MII LEI

ADMINISTRATOR, INTOCMIT,

Numele si prenumele__________    Numele si prenumele_____________

Semnatura__________________    Semnatura_____ _______ ______ _______

L.s. ss

BIBLIOGRAFIE

1.BRAN P. -Finantele intreprinderii

Editura economica,Bucuresti,1997.

2.BERNARD COLASSE Contabilitatea generala

Editura Moldova Iasi, 1995, p.124.

3.BANATEANU GHE. Revista de contabilitate nr.10-12,1989,p.29.

4.CONSO P. La gestion financiere al l'emtreprise

Editura Durod Paris, pag.167-1995.

5.DEMETRESCU I.C.G. Istoria contabilitatii, Editura Stiintifica,Bucuresti,1972,p.110.

p..104.

6..DUMALACHE E. Contabilitate generalae

Edition Fouches 1992, p.22.

7..DUMITREAN E. Contabilitatea gestiunii patrimoniului

Editura Gh.Asachi, Iasi, 1994,p.212.

8.DRAGOTA VICTOR Management financiar,Vol.I

OBREJA LAURA Analiza financiara si gestiune financiara operationala.

CIOBANU ANAMARIA

DRAGOTA MIHAELA

9..EPUREAN M. , Bazele contabilitatii, Editura de Vest,1994,p.71.Timisoara.

V.BABITA

10. .FELEAGA NICOLAE

IONASCU ION Contabilitatea financiara, Editura Economica,Bucuresti, 1993,p.71.

11. PARASCHIVESCU M.

PAVALOAIA W.,

TOMA E., Contabilitate ci modelele de analiza economice.

Fundatia Academica Gh. Zone , Iasi , 1993, p.353.

12.RUSU D, Reflectii asupra metodei de cunoastere in istoria contabilitatii,

13..RAFFEGEAN J.

DUFILS P.,CORRE J. Ghid pratique et Etude methodologique du Plan compatable revite.

Ed.Francis hefebvre Paris, 1980, p.160.

.14.STANCU ION Finante, Piete financiare si gestiunea portofoliului,

Investitii reale si finantarea lor.

Analiza si gestiunea financiara a intreprinderii, Editia a III-a,

Editura Economica 2002.

15..TOMA MIHAI, Finante si gestiune financiara de intreprindere,Editura Economica

ALEXANDRU FELICIA pag.102.

16.TUDORACHE D. Finante publice, Finantele intreprinderii, Editura Sylui, Bucuresti,2001.

17.TAMASAN TR. Bazele stiintifice ale contabilitatii, Editura stiintifica,Bucuresti,

1973,p.98.

18.VINTILA GEORGETA Gestionarea financiara a intreprinderii , Editura didactica si

pedagogica,Bucuresti, 1997.