Principiile senzatiei

Principiile senzatiei

1. Intr-un mediu neschimbator, indiferent de intensitatea imput-ului senzorial, senzatiile care rezulta sunt putine sau pur si simplu nu exista. Altfel spus, cand mediul este static indivizii sunt constienti de acesta numai in masura in care el se schimba.
2. Pe masura ce marimea imput-ului senzorial descreste in intensitate abilitatea individului de a detecta schimbarile mediului creste. Astfel, cand este o cantitate mica de stimulare senzoriala simturile au abilitatea de a detecta aceste intensitati mici.

De ex: Daca ne aflam intr-o biblioteca unde in general este multa liniste deschiderea unei carti, caderea unui pix pe dusumea sau chiar o soapta sunt usor detectate. Toate acestea nici nu sunt bagate in seama intr-o discoteca unde este mult zgomot.

Prin analiza celor doua principii ale senzatiei rezulta ca organismul uman se poate adapta la diferitele niveluri ale imput-ului senzorial, devenind tot mai sensitiv pe masura reducerii intensitatii acestuia si gasim cai de protectie atunci cand bombardarea cu imput-uri senzoriale este foarte mare.

1. Pragul critic absolut reprezinta cantitatea minima de energie a imput-ului senzorial care poate fi detectata. De ex: Daca se considera o ceasca de cafea neindulcita pragul critic absolut este cel de la care un individ sesizeaza ca s-a adaugat un indulcitor. In cazul unui sistem stereo acest prag va fi cel la care individul sesizeaza ca aparatul este in functiune si distinge sunetul. Cercetarile au demonstrat ca sensitivitatea individului creste, si el va avea un nivel mai scazut al pragului critic absolut, pe masura expunerii sale la schimbari tot mai mici sau la nici o schimbare a imput-ului senzorial. Aceasta reactie este cunoscuta sub numele de adaptare senzoriala.
2. Pragul critic diferential este diferenta minima care poate fi detectata intre imput-urile senzoriale. In cazul cafelei, dupa ce s-a remarcat ca aceasta este indulcita, cantitatea care duce la detectarea schimbarii gustului de dulce va reprezenta pragul critic diferential. Desigur, la un moment dat se va ajunge la punctul peste care adaugarea de indulcitori nu mai este sesizata. La fel in cazul sistemului stereo. Diferenta in intensitatea sunetului care permite individului sa sesizeze o schimbare de volum este pragul critic diferential. Si de aceasta data, o data atins un nivel al intensitatii, cresterea volumului nu mai este detectata sau este perceputa ca fiind mult mai mica.

Deseori in literatura de specialitate pragul critic diferential este cunoscut sub denumirea de diferenta abia sesizata (just noticeable difference; J.N.D.). Legea lui Weber evidentiaza chiar o relatie cantitativa conform careia schimbarea imput-ului senzorial necesar pentru atingerea unui prag critic diferential este o proportie constanta a valorii de plecare a imput-ului senzorial.

In expresie cantitativa:

∆ I

I

K = reprezinta rata constanta

I = reprezinta nivelul initial al imput-ului senzorial

∆ I = diferenta abia sesizata.

Legea lui Weber este variabila pentru toate simturile si pentru toate intensitatile. Ea are o aplicabilitate in activitatea de marketing. Cercetarile de marketing efectuate au relevat faptul ca detailistii au stabilit preturi relativ apropiate pentru diferite linii de produse, consumatorii vor percepe ca in ceea ce priveste calitatea intre ele nu sunt diferente, sau acestea sunt foarte mici, si in consecinta ei se vor concentra doar pe cateva linii de preturi.

De ex: un detailist ofera spre vanzare 4 linii diferite de camasi care se diferentiaza clar prin claritate, diferentele de pret trebuie sa fie suficient de mari pentru ca un consumator sa perceapa deosebirile fara distorsiuni. Tot cercetarile au scos in evidenta ca pentru a avea efectul dorit reducerile de preturi trebuie sa se situeze cel putin la 20-25% din pretul de vanzare cu amanuntul.

Conceptul de diferenta abia sesizata se dovedeste a fi deosebit de util si in cazul majorarilor de preturi cauzate de diversi factori. Daca majorarea nu depaseste diferenta abia sesizata, cererea pentru produsul respectiv, de exemplu un bun de folosinta indelungata, este posibil sa nu fie afectata. Prin urmare in locul unei majorari mai mari facuta intr-un singur moment sunt recomandabile cateva majorari mai mici realizate in timp care sa se situeze sub diferenta abia sesizata si sa nu fie percepute ca atare de cumparatorii potentiali.

Unele cercetari au descoperit ca in ceea ce priveste relatia pret - calitate, reactia diferitelor tipuri de consumatori este diferita.

De ex: avem de ales intre sortimente cu pret ridicat, mediu sau scazut, persoanele care opteaza pentru primele se considera ca stiu sa evalueze calitatea pe care o vad strans corelata cu pretul produsului si au convingerea ca prin aceasta alegere influenteaza modul cum sunt vazute de cei din jur. Aceleasi persoane apreciaza ca o greseala in alegerea unui produs are consecinte nedorite, iar intre produsele apartinand diferitelor clase cele de calitate sunt deosebiri nete.

In schimb persoanele cu preferinte pentru sortimentele cu pretul scazut considera ca intre diferitele clase de produse nu sunt diferente semnificative de calitate, iar alegerea marcilor are valoare sociala limitata. In acelasi timp aceste persoane au relativ redusa incredere in pret ca expresia calitatii si apreciaza ca o greseala in alegerea unui produs nu are consecinte semnificative. Legea lui Weber are aplicatii si in zona cantitativa.

De ex: La sfarsitul celui de al 8 lea deceniu al secolului trecut multe distilarii din S.U.A. au redus cu 6 (de la 86 la 80) continutul de alcool al bauturilor fabricate fara ca marea masa a consumatorilor sa fi remarcat acest lucru. In destule cazuri pentru a fi in pas cu schimbarea stimulilor de viata si cu rezultatul actiunii altor factori, companiile au recurs la usoare schimbari ale ambalajului (literele folosite, culorile, rafinametul, logo-ul) pentru a face ca produsul sa para mereu modern.