Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Comert


Index » business » » economie » Comert
» CONTRACTUL COMERCIAL DE TRANSPORT


CONTRACTUL COMERCIAL DE TRANSPORT




CONTRACTUL COMERCIAL DE TRANSPORT

Izvoare de drept.

Dispozitiile legale aplicabile contractului de transport provin din mai multe acte normative, aparute la intervale mari de timp care trebuiesc coordonate intre ele.

- Codul civil inscrie in art. 1470 o clasificare a contractului de transport, iar in art. 1473 - 1475 consacra regulile ce privesc responsabilitatea carausului. In art. 1476 se enunta obligatia celor ce fac transporturi sa tina registre comerciale, iar in art. 1477 se fac trimiteri la regulamente si reglementari specifice diferitelor transporturi.




- Codul comercial reglementeaza contractul de transport in dispozitiile art. 413 - 441 (caracterizarea contractului, continutul scrisorii de trasura, raspunderea carausului, cauze exoneratorii de raspundere, paguba suferita de expeditor, raporturile juridice dintre caraus si destinatar, privilegiul carausului asupra bunurilor transportate, despagubirile in materie, clauza penala, clauze restrictive de raspundere).

- Regulamentul din 1959 aprobat prin HCM nr.941/1959 (modificat prin HCM nr.362/1960), act normativ in vigoare, desi, exista puncte de vedere contrarii.

Natura juridica.

Contractul de transport este definit de Codul comercial chiar daca, definitia este criticabila.

El '. . . are loc intre expeditor sau acela care da insarcinarea pentru transportul unui lucru si intreprinzatorul care se obliga a-l face in numele sau propriu si socoteala altuia, ori intre unul din acestia si carausul ce se insarcineaza a-l face'. Definitia este criticata pentru ca nu face referiri la transportul de persoane si nu distinge intre transport si comisionul pentru transport.

Operatiunea de transport este comerciala pentru ca asa prevede legea (art. 3 Cod com. ) si intra in categoria prestarilor de servicii.

Deci, contractul de transport este o specie a contractelor de prestari de servicii si are toate caracterele acestui tip de contract. Adica:

- confera carausului independenta juridica fata de cocontractant;

- presupune asumarea unei obligatii ce se indeplineste pe riscul prestatorului (se asuma o obligatie de a face, de rezultat);

- este un contract cu titlu oneros;

- este un contract sinalagmatic perfect;

- este un contract consensual.

Are si particularitati ce-l disting de alte contracte de prestari de servicii. Adica:

- transportul consta in deplasarea in spatiu de persoane si marfuri, actiune ce constituie obligatia fundamentala a carausului. In consecinta prestatorul trebuie sa parcurga un itinerar prestabilit.

- activitatea se deruleaza in chip profesional;

- carausul are gestiunea comerciala si tehnica a marfurilor si persoanelor ce fac obiectul contractului;

- contractul are un caracter autonom fata de operatiunile de vanzare, inchiriere, asigurare, care justifica transportul. Oricat de stransa este legatura dintre operatiunea comerciala (raportul fundamental) si operatiunea de transport, contractul isi pastreaza independenta.

Participantii la contractul de transport.

In transportul de persoane raportul juridic este simplu si presupune doi subiecti: carausul si clientul transportat.

Cand contractul are ca obiect stramutarea unor bunuri, relatia juridica devine complexa, se amplifica. Avem un expeditor, un caraus si un destinatar. In relatie pot interveni si alti subiecti in calitate de intermediari, comisionari, prestatori de servicii.

Expeditorul mai este numit incarcator sau predator. Daca expeditorul recurge la un comisionar, intervenientul este numit expeditionar. Comisionarul incheie contractul in nume propriu, dar pe contul comitentului, fiind obligat direct fata de caraus.

Destinatarul este o terta persoana in raport cu contractul dintre caraus si expeditor. daca el adera la conventie va dobandi unele drepturi.

Carausul este principalul subiect al contractului de transport comercial si consta intr-o intreprindere ce se obliga sa transporte persoane sau sa stramute marfuri.

In literatura se discuta cum se explica imprejurarea ca un contract facut intre expeditor si caraus produce efecte in castigul destinatarilor. Astfel, s-a incercat sa se explice natura juridica a acestui contract formulandu-se mai multe opinii[1].

- efectele contractului se explica prin institutia gestiunii de afaceri. Expeditorul actioneaza in interesul destinatarului comportandu-se ca un gerant al afacerilor acestuia.

- efectele s-ar explica printr-o cesiune de drepturi. Expeditorul-cedent transmite drepturile ce rezulta din contractul de transport in favoarea destinatarului cesionar.

- ar exista in realitatea in schema juridica a contractului de transport o stipulatie pentru altul: expeditorul este stipulant, carausul este promitent, iar destinatarul tert beneficiar.

- in sfarsit, s-a formulat ideea ca este vorba de un contract atipic in privinta efectelor ce le produce pentru ca destinatarul contractului de transport este dobanditor a unor drepturi autonome. Mai mult, aceste drepturi se primesc inca de la data incheierii contractului, dar sunt supuse deopotriva unui termen suspensiv si unei conditii rezolutorii. Pendente conditione expeditorul poate revoca drepturile destinatarului.



Incheierea contractului de transport.

Nu exista reguli speciale privind conditiile generale de valabilitate ale contractului (consimtamant, capacitate, obiect, cauza). Deci, sub acest aspect se aplica regulile de drept comun.

Contractul de transport are particularitati in ce priveste conditiile de forma.

Desi, este privit ca un contract consensual, legile speciale din domeniu prevad obligativitatea intocmirii sale in forma scrisa, ca o conditie ad probationem, fiind suficienta forma inscrisului sub semnatura privata.

In raport de diferite forme de transport se cer diferite forme de documente.

- in materie feroviara se intocmeste scrisoarea de trasura (chiar daca termenii folositi sunt arhaici).

- in materie de transport maritim, se foloseste termenul de conosament, document care are cateva particularitati. (art. 565 Cod com.)

- tot in transportul maritim se foloseste contractul de inchiriere a unei nave ce presupune un document de transport specific numit contract de navlosire. (art. 557 Cod com. )

- HCM nr.941/1959 foloseste notiunea de documente de transport in care se includ: scrisoarea de trasura, scrisoarea de transport, conosamentul, foaia de parcurs, buletinul de mesagerie, etc.

- in transportul de persoane se utilizeaza bilete, legitimatii de calatorie, abonamente.

Documentele de transport pot imbraca si forma unor titluri nominative, la ordin sau la purtator.

- in transportul de calatori se pot utiliza documente nominative.

- in transportul de persoane, in mod obisnuit nu se utilizeaza inscrisuri nominative. Totusi, art. 414 al. 2 Cod com. se arata ca 'scrisoarea de carat poate sa fie la ordin sau la purtator'. De asemenea, se face referire la transmiterea acestor scrisori la ordin prin gir dupa regulile cambiale.

Aceste documente de transport ce au functiuni de titluri la ordin sau la purtator se bucura de caracteristica literalitatii in sensul ca 'conventiile necuprinse in scrisoarea de carat nu au nici o tarie fata de destinatarul sau posesorul exemplarului scrisorii de carat la ordin sau la purtator, ce a fost subscrisa de caraus'.

In literatura s-a aratat ca aceste titluri la ordin sau la purtator, ce consemneaza contractele de transport sunt titluri improprii, titluri ce au multe asemanari cu titlurile de credit, insa nu se subsumeaza acestei categorii.[2]

Cuprinsul documentului de transport.

Documentele de transport au clauze obligatorii si neobligatorii.

a) Obligatorii:

- data contractului;

- natura documentului de transport (la ordin sau la purtator);

- partile contractului;

- identificarea bunurilor transportate;

- obligatiile carausului;

- pretul si plata acestuia;

- semnaturile partilor.

b) Neobligatorii: in aceasta categorie intra itinerarul, clauza penala, alte mentiuni.

Daca nu sunt trecute toate mentiunile obligatorii, contractul nu este nul. Continutul clauzelor poate fi stabilit prin orice mijloace de proba. Exceptie face de la aceasta regula obiectul contractului deoarece el trebuie sa fie determinat sau determinabil. In caz contrar, conform art. 948 si 964 Cod civ. el este nul.

Functiile documentului de transport.

- este socotit un mijloc de proba. Peste el si impotriva continutului sau se admite proba cu martori.

- in contractele de transport de persoane documentul este si un titlu de legitimare.

- conosamentul este socotit si un titlu reprezentativ al marfii ce-i formeaza obiectul.

Ca mijloc de proba documentul are regimul juridic al inscrisurilor sub semnatura privata. Mentiunile ce le cuprinde au o putere doveditoare credibila numai pana la proba contrara.



Obligatiile partilor in contractul de transport.

Aceste obligatii sunt diferite in raport de etapa parcursa in derularea contractului. Distingem astfel trei momente: a) punctul de pornire; b) deplasarea marfii sau persoanei; c) punctul de destinatie.

a) obligatiile partilor la punctul de pornire:

Expeditorul se obliga la:

- alegerea mijlocului de transport (se face in raport de felul marfii, de particularitatile acestuia pe care le cunoaste expeditorul);

- predarea marfii in vederea transportului ce se realizeaza prin transmiterea posesiei acesteia in mod temporar, de la expeditor la caraus. In indeplinirea acestei obligatii este foarte importanta predarea cantitativa si calitativa a marfii. Prin HCM nr.941/1959 sunt prevazute in amanunt regulile dupa care se face predarea.

- incarcarea marfii in mijlocul de transport. In principiu, obligatia revine expeditorului, dar se poate conveni si altfel. Incarcarea se face dupa natura marfii si capacitatea mijlocului de transport. Marfa este stivuita, calata, nivelata, legata, invelita, in functie de tipul mijlocului de transport, (deschis, inchis), de natura marfii. Operatiunea se face cu celeritate, intr-un termen rezonabil.

- sa colaboreze cu carausul pentru intocmirea documentelor de transport. In concret expeditorul trebuie sa puna la dispozitia carausului inscrisuri necesare pentru identificarea marfii si pentru indeplinirea unor formalitati pe care le solicita autoritatea, carausul ori destinatarul.

Expeditorul este raspunzator de regularitatea acestor documente.

- sa plateasca pretul transportului daca nu s-a convenit altfel cu destinatarul, (in acest ultim caz avem de a face cu o clauza de plata transmisa).

Carausul are urmatoarele obligatii:

- sa accepte cererea de transport. El este in stare permanenta de oferta de servicii adresata public, oferta ce-i angajeaza raspunderea in mod unilateral.

- sa procure un mijloc de transport adecvat. Mijlocul trebuie sa fie apt din punct de vedere tehnic si functional pentru a realiza in conditii normale transportul convenit.

- sa ia in primire marfa de la expeditor. Ea se cantareste in mod obligatoriu cu exceptia situatiei cand legea prevede altfel. HCM nr.951/1959 prevede reguli precise dupa care carausul preia marfa. El este indreptatit sa refuze primirea cand:

1. coletele sunt necorespunzator ambalate.

2. marfurile au fost incarcate fara respectarea regulilor tehnice.

3. marfurile au fost incarcate in mijloace inchise fara sigiliul expeditorului sau in mijloace deschise fara marcaje sau cu marcaje necorespunzatoare.

4. incarcatura are ca obiect marfuri interzise la transport sau admise in conditii speciale, fara ca acestea sa fie intrunite.

sau sa formuleze rezerve la transport. Prin rezervele depuse carausul isi preconstituie mijloace de aparare impotriva raspunderii ce si-o asuma de a asigura integritatea marfii supuse stramutarii.

Primirea marfii la transport prezuma ca datele inscrise in documentul de transport privitor la incarcatura corespund realitatii, fiind exacte. Prezumtia este relativa, putand fi inlaturata prin probe contrarii.

- sa elibereze documentul de transport expeditorului.

b) obligatiile partilor in cursul deplasarii marfurilor:

Expeditorul poate pe durata transportului sa-si modifice cererea initiala. In raport de atitudinea expeditorului sunt stabilite obligatiile partilor. Astfel:

1. in transporturile efectuate in conditiile initial convenite.

Expeditorul are urmatoarea obligatie:

- sa insoteasca marfa daca insotirea este obligatorie. Regulamentul prevede ca insotirea este obligatorie cand se transporta vietati in mijloace de transport complete si cand transportul se efectueaza prin mijloace auto si cuprinde produse ce nu se pot preda spre transport individualizate. In rest, expeditorul poate insoti marfa ori de cate ori doreste.

Expeditorul nu mai are alte obligatii, dupa ce a predat marfa catre caraus.

Carausul are urmatoarele obligatii:

- sa respecte ordinea expeditiilor, adica sa le puna in transport in ordinea primirii.

- sa parcurga ruta stabilita si sa respecte durata transportului.

- sa conserve marfa pe parcurs.

2. in transporturile modificate prin vointa expeditorului.

Contractul de transport permite expeditorului sa modifice prin vointa sa unilaterala unele clauze ale contractului printr-un contra-ordin. Aceasta regula este o exceptie de la principiul ca conventiile nu pot fi modificate decat prin consimtamantul mutual.



Contra-ordinul trebuie adus la cunostinta carausului, fie ca se renunta la transport, fie ca se modifica conditiile transportului. El trebuie redactat scris. Daca documentul de transport este sub forma unui titlu negociabil (la ordin sau la purtator), expeditorul ce emite un contra-ordin trebuie sa restituie carausului inscrisul de transport intocmit initial.

Dreptul de a emite contra-ordine poate fi transmis destinatarului sau unui tert. Ultima ipoteza priveste situatia in care documentul de transport are forma unui titlu negociabil. In acest caz, dreptul de a modifica contractul initial apartine celui ce poseda titlul.

Destinatarul poate da contra-ordin din momentul in care expeditorul i-a remis documentul de transport (art. 421 Cod com.).

Deci, in perioada de transport efectiv, singur, carausul, are o obligatie suplimentara, anume sa execute contra-ordinul, daca prestatia de serviciu se deruleaza fara incidente independente de vointa partilor.

Ceilalti subiecti au doar sarcina sa emita un contra-ordin valabil din punctul de vedere al formei si al fondului.

Este posibil, totusi, sa apara in cursul transportului situatii fortuite sau de forta majora, situatii ce pot duce la intarzierea executarii obligatiilor de catre caraus sau la imposibilitatea indeplinirii lor. In aceasta situatie, partile au drepturi si obligatii corelative, dupa cum urmeaza:

- dreptul expeditorului de a fi incunostintat despre perturbarea transportului (obligatia corelativa a carausului de a informa despre eveniment).

- dreptul expeditorului de a decide soarta transportului afectat (cu obligatia corelativa a carausului de a se conforma dispozitiei expeditorului).

- obligatia debitorului prestatiei de a suporta riscurile contractuale. In concret, debitor este carausul care va pierde contravaloarea la care ar fi avut dreptul daca marfa ajungea la destinatie. Totusi, expeditorul, in asemenea situatie trebuie sa plateasca carausului cheltuielile suportate de acesta din urma pentru pregatirea mijlocului de transport si, plata taxelor aferente stramutarii incarcaturii in proportie de drumul facut.

- obligatia expeditorului de a restitui documentele de transport negociabile.

c) obligatiile partilor la punctul de destinatie.

Carausul are urmatoarele obligatii:

- sa identifice destinatarul si sa avizeze despre sosirea transportului;

- sa elibereze marfa la destinatie. El poate sa refuze eliberarea marfii daca nu se platesc taxele de transport ori cand destinatarul este in stare de faliment. De asemenea, marfa nu se elibereaza daca este supusa unui sechestru asigurator sau daca reglementarile fito-sanitare de la locul de destinatie impun masuri de carantina.

Destinatarul are urmatoarele obligatii:

- sa ia in primire marfa transportata. Aceasta presupune verificarea marfii si constatarea deficientelor transportului. In caz de constatare de deficiente, destinatarul trebuie sa urmeze conduita prescrisa de art. 54 din Regulamentul aprobat prin HCM 951/1959.

- sa descarce marfa din mijlocul de transport in timp util.

- sa plateasca sumele restante datorate carausului.

Cele expuse mai sus reprezinta regulile generale in materie de contract de transport comercial. Prin prevederi speciale, prin regulamente si alte acte normative, pe sectoare de activitate de transport sunt reglementate alte particularitati ale contractelor de transport speciale. Aceste prevederi nu fac obiectul acestui studiu, fiind cuprinse in continutul disciplinei dreptul transporturilor.

Expunerea facuta insista asupra particularitatilor contractului de transport comercial, asupra elementelor ce deosebesc acest contract de alte contracte de prestari servicii si alte contracte comerciale.



O. Capatana, Contractul comercial de transport, Buc. 1995, p.43

O. Capatana, s.a., Titlurile comerciale de valoare, in Tratat de drept al comertului international, Vol. II, Buc. 1987, p. 74 -79.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate