Obligatiunile, rata dobanzii si inflatia

Obligatiunile, rata dobanzii si inflatia

Obligatiunile sunt titluri care materializeaza o datorie a debitorului fata de creditorul care detine titlul. Ele sunt titluri de creanta care pot fi negociate liber la bursa.

La momentul emisiunii, obligatiunea se poate defini prin urmatorele elemente: debitorul, valoarea nominala, esalonarea rambursarilor, cupoanele varsate.

In lume obligatiunile se pot cota fie in procent din valoarea nominala sau in suma absoluta.

Prima modalitate permite compararea unor obligatiuni emise cu valori nominale diferite.

Trebuie calculat pentru fiecare zi marimea cuponului scurs dupa ultima data de plata a acestuia, deoarece cuponul creste regulat in fiecare zi. Se va cota cursul obligatiunii fara acest cupon scurs, rezultand deci separat cursul cotat care reflecta influenta conditiilor pietei. Toti cumparatorii de la o anumita data trebuie sa plateasca acest curs cotat si portiunea de cupon aferenta, plus cheltuielile de cumparare (curtaj, impozitul de bursa, T.V.A. etc.).

Cotarea in suma absoluta indica direct cat costa titlul respectiv. "Dar acest mod de cotare prezinta neajunsul ca nu permite efectuarea de comparatii cu pretul altor titluri, caci si valorile nominale sunt diferite".

Un investitor care cumpara o obligatiune doreste sa cunoasca rata de randament global care va fi realizata de titlul sau, inainte de a plati pretul de cumparare.

Calculul este simplu pentru o obligatiune cu cupon 0, o obligatiune care nu varsa cupon si a carei valoare provine doar din rambursarea sa, la paritate fata de 100, in n ani. Pentru un investitor care cumpara o astfel de obligatiune la un pret P, rata de randament actuarial este rata la care plaseaza fondurile sale P, in conditiile in care i se va rambursa 100 in n ani.

Deci:

Cunoscand valoarea de rambursat fixata in contract si pretul platit P, investitorul poate calcula rata de randament a plasamentului sau. Daca, cursul este P = 32,2 si n = 10 ani =>12%. Pentru o obligatiune clasica, cu cupon, calculul se complica. Rata de randament actuarial este rata de actualizare care egalizeaza suma plasamentului cu suma actualizata a veniturilor ce le genereaza.

Presupunem ca un investitor cumpara la momentul emisiunii sau la bursa, o obligatiune cu un pret P, care ii aduce prin contract un cash flow C_t in anul t. Aceste cash flows se descompun in cupon si in rambursarea eventuala. Astfel putem sa-l obtinem pe r dintr-o ecuatie unde ceilalti termeni sunt cunoscuti:

Solutia r a ecuatiei este rata medie inregistrata pe durata plasamentului (in situatia in care obligatiunea se amortizeaza la scadenta). Durata plasamentului este greu de definit. Investitorul plaseaza plecand de la un an, dupa care primeste un cash flow C₁, apoi intra in al doilea an etc.

Durata medie la viata (maturitatea) este media diferitelor durate in cursul carora sunt incasate fluxurile de numerar, ea este in orice caz inferioara scadentei.

Daca determinarea ratei se realizeaza la o data diferita de data cuponului, actualizarea trebuie sa reflecte timpul scurs T dupa data platii cuponului precedent.

unde T este numarul de zile scurse dupa plata cuponului (in ecuatia precedenta T = 0), iar P este valoarea totala a obligatiunii (curs cotat plus cupon).

Obligatiunile sunt negociate liber in bursa pana la rambursare. Detinatorul unei obligatiuni care doreste sa intre imediat in posesia fondurilor sale poate revinde titlul unui investitor care doreste sa cumpere rentabilitatea acelui plasament. Cursul bursier al obligatiunii nu este influentat de cerere si oferta. Evolutia cursului obligatiunii va depinde de evolutia ratei dobanzii pe piata.

Care va fi in aceste conditii cursul unei obligatiuni cumparata cu P₀ si care ofera o rata de randament r₀ daca rata dobanzii pe piata ajunge la r₁?

Presupunem existenta unei rente perpetue (tip de imprumut care ofera un cupon fix perpetuu), a carei rata de randament actuarial este egala cu rata cuponului.

Presupunem ca renta in cauza este emisa la un P₀ = 100 unitati monetare valoare nominala, cu un cupon fix de 12 u.m. (rata dobanzilor r₀ = 12%).

Dupa un timp rata dobanzii urca si o noua renta este emisa la 100 u.m. cu un cupon de 14 u.m.

Deoarece nu mai este interesanta, vechea obligatiune va fi schimbata la un pret inferior lui 100 u.m., pentru a furniza o rentabilitate corespunzatoare celei a noii obligatiuni (r = 14 %).

Cuponul fiind dat la nivelul de 12 u.m., cursul bursier se va stabili la P₁ = 85,7 =>

La un curs dat P, putem deduce usor rata de randament a obligatiunilor si deci a pietei. Invers, cunoscand rata de piata r putem afla cursul teoretic P al obligatiunii. Daca cursul cotat deviaza puternic de la aceasta valoare, este posibil un arbitraj intre diverse obligatiuni cu un risc si o durata de viata comparabila.

Obligatiile indexate sunt obligatiuni al caror cupon si / sau valoare de rambursare sunt legate de evolutia unui indice, clauzele de indexare fiind fixate la momentul emisiunii.

Indicele de referinta poate fi pretul unui bun (aur), indice bursier, cifra de afaceri a intreprinderii sau profitul sau. In ultimele cazuri se poate vorbi de obligatiuni participative.

Mai recent numeroase obligatiuni au fost emise cu un cupon legat de rata dobanzii pe piata monetara sau obligatara (obligatiuni cu dobanda variabila).

Se mai pot emite obligatiuni convertibile, reinoibile, cu bon de subscriere, obligatiuni emise in devize, cu optiune de schimb, obligatiuni emise intr-o moneda convertibile in actiuni ale unei societati cotate in alta moneda etc.

Statul britanic a emis la inceputul lui 1980 imprumuturi de stat (GILTS) indexate la inflatia britanica.

Obligatiunile cu dobanda variabila (Floating rate notes F.R.N.) emise pe piata internationala sunt relativ standardizate:

• rata de referinta este in general LIBOR (London Interbank Offered Rate). Este o rata a dobanzii asupra eurodobanzilor cotata la Londra si serveste ca referinta la obligatiunile libelate in dolari.
• dobanda este fixata in ziua debutului perioadei cuponului si este egala cu LIBOR in vigoare la aceea data.
• Obligatiunile cu indexare semestriala (trimestriala) sunt indexate la LIBOR pe 6 luni (3 luni).

La inceputul perioadei de cupon, obligatiunea este comparabila cu un depozit in eurodolari pe 6 luni, deoarce in cele 6 luni care urmeaza va aduce aceeasi dobanda ca si acest depozit. Putem deci considera aceasta obligatiune ca si o reinoire a depozitului la 6 luni, realizata totdeauna la conditiile pietei.

In Franta exista o multitudine de clauze de indexare:

• rata de referinta poate fi o rata a dobanzii pe termen scurt (rata pietei monetare) sau pe termen lung (a noilor obligatiuni);
• rata de referinta poate fi predeterminata sau postdeterminata. In primul caz ea este fixata la inceputul perioadei de cupon, cu referinta la o valoare calculata la acea data (imprumutul este cu rata flotanta sau revizuibila). In al doilea caz, este fixata la momentul platii cuponului, cu referire la o valoare calculata la sfarsitul perioadei de cupon, cuponul scris neputand fi cunoscut cu precizie (este un imprumut cu rata de referinta sau rata variabila).

Rata de referinta poate fi una instantanee egala cu valoarea ratei de referinta in ziua calculului (FRN) sau poate fi o medie a ratelor pe o perioada de referinta.

De asemenea, cuponul fixat este egal cu rata de referinta + sau - o marja, care poate fi aditionala sau multiplicativa.