Scurt istoric turism rural

Scurt istoric turism rural

Turismul rural nu este un fenomen cu totul nou, ci el a existat din cele mai vechi timpuri. De cand oamenii au inceput sa strabata pamantul, tot de atunci a inceput sa se manifeste o traditie conservata de locuitorii regiunilor rurale de a oferi "casa si masa" celor care ii viziteaza. Multe zone rurale ale Europei si Asiei au fost strabatute in lung si in lat de-a lungul secolelor de numaroase "rute vechi" pe care numerosi calatori le-au strabatut spre diverse destinatii.

Astfel in perioada antica, multe sate primeau vizitatori care se gaseau in pelerinaj la renumite temple, sau pentru cure balneare in terme (Spania, Grecia. Italia).

In perioada Evului Mediu s-au dezvoltat multe rute comerciale destinate unor transporturi de produse mult solicitate: sare, lemn, matase, chihlimbar. Continua sa existe si acele drumuri de pelerini sau de cruciati care se indreptau spre biserica manastirii Santiago de Compstela (Spania), Mont Saint-Michel (Franta), Ierusalim etc.

Ascensiunea economica a continentului european va face ca primele forme organizate de turism rural sa se concretizeze intre secolele XVI-XVII. Este perioada cand se intensifica drumurile negustorilor, studentilor, artistilor care strabat tarile continentului. In trecerea lor prin acele locuri, calatorii veneau cu propriile deprinderi si obiceiuri si deseori cu o limba diferita de cea a gazdelor, aparand uneori neintelegeri si mici conflicte.

Turismul la tara a luat o mai mare amploare ca un fel de antidot contra urbanizarii accelerate. Initiative organizate apar prin actiunea organizatiei Touring Club din Franta, care si-a propus sa creeze camere de oaspeti (1898). Abia in anul 1912 presedintele Comisiei Agricole Franceze, printul Pierre d'Avunberg a propus prima ferma tip cu camere de primire pentru turisti. Ulterior, dupa primul razboi mondial, tot in Franta, in provincia Bretagne, s-au infiintat primele forme de gazduire in mediul rural. De altfel Franta este tara care detine cele mai multe initiative si actiuni de dezvoltare a acestei forme de turism.

In favoarea turismului rural s-a pronuntat si literatura sfarsitului secolului XIX si inceputului secolului XX, existand un curent denumit romantismul rural (R. Chauteaubriant, J. Giono).

Astfel in anul 1939 apare primul ghid in Europa "al turistului la tara", cu anumite informatii legate de conditiile oferite si comportamentul care trebuie adoptat si care impune si obtinerea unor autorizatii pentru cazare.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, turismul este privit ca un fel de ambasador al agriculturii si in anul 1947 se organizeaza si primul colocviu cu tema "Turismul si Mondenizarea lumii rurale" (Franta - FNSEA).

Un eveniment deosebit il constituie crearea in Franta in anul 1971 a asociatiei TER (Tourisme en espace rural) care inglobeaza toate formele de gazduire din mediul rural. Treptat, procesul de concentrare urbana, dezvoltarea si modernizarea transporturilor, generalizarea automobilului, cresterea veniturilor, a timpului liber au constituit premisele de dezvoltare a turismului rural. Acesta s-a intensificat in mod deosebit in secolul XX.

La inceput, cei care practicau aceasta forma de turism erau orasenii care se intorceau "la propriile gospodarii de la tara", pentru a vizita ceea ce parasisera cu ani in urma. Vizitatorii erau cazati, in majoritatea cazurilor, de catre prieteni sau familie, iar activtatile lor in timpul liber se limitau deseori la ajutorul pe care-l dadeau in gospodariile respective sau de a afla ultimele noutati, iar conditiile de cazare si masa erau modeste.

In multe tari (Franta, Belgia, Danemarca), turismul rural incepuse sa fie sinonim cu "turismul ieftin" ca o alternativa economica pentru cei care nu-si permiteau sa urmeze valul celor ce mergeau in statiuni balneare, litoral, montane renumite.

Incepand cu anul 1970, turismul rural capata accente noi mai ales in Europa, astfel se constata o diminuare a "turismului de masa" in favoarea celui industrial, schimbari ale preferintelor in ceea ce priveste tipul de asezare de vacanta, din punct de vedere al mediului de vacanta, vilegiaturistii fiind in cautarea autenticului, a locurilor mai putin umblate.

Astfel turistii au ocazia sa se bucure de privelisti naturale deosebite, sa prefere linistea si o ambianta curata, sanatoasa, relatii interumane pline de atentie, la care se mai adauga prezenta unui intreg ansamblu de traditii si valori specifice mediului rural.

Pe la mijlocul anilor '80, turismul rural era deja rentabil, avand in vedere ca 25% din populatia tarilor Comunitatii Europene isi petrecea cea mai mare parte a concediului in zonele rurale, iar 23% in zonele montane. Aceste zone au crescut in popularitate in mod special in majoritatea tarilor ca destinatie pentru petrecerea celui de-al doilea concediu sau a unor scurte vacante.

Schimbarile de atitudine si a modului de petrecere a concediului au fost insotite si de schimbari privind calitatea cerintelor celor care isi aleg turismul rural. Amatorismul expeditiv si standardele minime aplicate incep sa fie inlocuite treptat cu servicii de buna calitate.

Catre ultimul deceniu al secolului nostru accentul cade mai ales pe dezvoltarea agrementului, deoarece cea mai mare teama a turistilor privind sejurul lor la tara este aceea de a se plictisi. Drept urmare, organizatorii implicati in turismul rural (Italia, Franta, Austria, Elvetia, Germania) au inceput sa-si dea seama ca numai asigurarea unor minime servicii turistice (cazare, masa, transport) nu mai sunt suficiente pentru a satisface noile cerinte ale turistilor.

Excursii la fermele taranesti, vizitarea unor arii naturale deosebite, plimbari cu biciclete, cai sau pe jos, activitati culturale, amenajarea de baze nautice si sportive au darul de a atrage mai multi turisti. Acestea sunt acum componente importante ale produsului turistic rural.

In prezent turismul ruraleste privit ca o componenta importanta a industriei turistice, fiind inclus in tot mai multe programe de promovare. Fara sa-si piarda caracteristicile esentiale, activitatile ce privesc petrecerea concediilor in mediul rural sunt oferite acum de un mare numar de organizatori de turism din tot mai multe tari de pe glob, care incheie contracte cu organizatori individuali - proprietari de cabane, hotelieri rurali, fermieri s.a.

In ultimii ani, noi constrangeri au fost impuse de noua politica agricola europeana, prin care se restrange productia agricola la nivel mondial, dar mai ales european, si prin care populatia rurala tinde sa migreze spre oras, aparand acele sate fantoma, turismul rural devenind o solutie de viitor.

Oricat de modeste sunt veniturile obtinute prin derularea acestei activitati, locuitorii satelor au inceput sa realizeze faptul ca acestea sunt totusi suficiente pentru a putea face fata problemelor curente cu care se confrunta in intretinerea gospodariilor individuale si sa poata locui in mediul rural.

Din aceasta prezentare a modului cum a evoluat turismul rural rezulta ca el a inceput sa capete si o importanta functie sociala, dincolo de cea economica, asigurand zonelor rurale resurse suplimentare menite sa consolideze structurile lor economice, oferindu-le stabilitate si viabilitate pentru generatiile viitoare.