	Afaceri	Agricultura	Economie	Management	Marketing	Protectia muncii
	Transporturi

Turism

Index » business » » afaceri » Turism
» Studiu comparativ al politicilor de dezvoltare turistica in romania si croatia

Studiu comparativ al politicilor de dezvoltare turistica in romania si croatia

Studiu comparativ al politicilor de dezvoltare turistica in Romania si Croatia

Locul turismului in cadrul economiilor si societatii a devenit atat de important incat, peste tot in lume, au aparut o serie de politici si strategii avand ca obiectiv atragerea unui numar cat mai mare de turisti. O data cu transformarea turismului in fenomen de masa, dezvoltarea acestuia a ridicat insa numeroase probleme economico-sociale si spatiale tarilor de destinatie turistica.

Obiective strategice de dezvoltare a turismului in Croatia

Pana acum, politicile de dezvoltare turistica aplicate in lume par sa fi avut ca prioritate economicul. La ora actuala, in numeroase tari, se cauta o conciliere intre protejarea mediului natural, a factorului uman si imperativele economice legate de consumul turistic.

Daca in tarile turistice dezvoltate politicile de amenajare, spontane sau planificate, au avut ca finalitate o mare diversitate regionala, absenta unui turism intern sau realizarea lui la scara redusa, explica repetarea modelelor si concentrarea geografica in dezvoltarea turismului din majoritatea tarilor in dezvoltare.

Recentele crize economice si geopolitice, noile formule de petrecere a timpului liber intr-o lume din ce in ce mai concurentiala, fac necesare noi reflectii asupra strategiilor de dezvoltare in turism.

Pentru a beneficia de avantajul dezvoltarii pe pietele internationale si pentru a-si mari profitabilitatea intr-o maniera durabila, industria turistica din Croatia urmareste sa-si imbunatateasca competitivitatea. Imbunatatirea competitivitatii presupune reasezarea industriei turistice pe o pozitie in care sa fie recunoscuta pentru produsele si serviciile sale sofisticate, diversificate si de o inalta valoare, asigurand o valoare perceputa ridicata de catre consumatori. Aceasta va determina cresterea numarului vizitatorilor in Croatia, redistribuirea fluxului de turisti pe tot parcursul anului si cresterea sumei de bani pe care o vor cheltui. Imbunatatirea competitivitatii mai inseamna un pret adecvat pentru un profit rezonabil si investitii pentru dezvoltare.

Industria turistica asigura Croatiei cresterea incasarilor valutare - aproximativ 4 mld. USD pe an - dar aceasta este generata de un numar ridicat al vizitatorilor internationali - 6,99 mil. in 2002, cu 76,84% din innoptari concentrate in sezonul de vara (Iunie - August). Cheltuiala pe turist per zi in 2001 varia de la 36 USD (conform Ministerului Turismului din Croatia) la 44,12 USD (conform datelor furnizate de WTTC - World Tourism and Travel Council). Aceste cifre aseaza Croatia printre cele mai slabe tari sub aspectul cheltuielii realizate de un turist.

Agentii din domeniul turismului considera ca aceasta valoare scazuta este rezultatul unei strategii turistice de masa care este inadecvata pentru Croatia. Mai exista insa si alti factori negativi: mostenirea proprietatii de stat, consecinte ale razboiului din anii `90, statistici distorsionate de economia subterana etc. O valoare adaugata inalta si un produs de calitate ridicata ce caracterizeaza o strategie durabila ar trebui sa inlocuiasca turismul de masa.

Obiectivul acestei strategii este sa se conceapa o cale de mentinere a calitatii stilului de viata croat si sa se pastreze ceea ce face Croatia sa fie speciala. Problema esentiala a acestei strategii este: cum sa se realizeze o crestere economica si a standardului de viata fara sa se distruga esenta Croatiei - natura sa spectaculoasa, mostenirea culturala bogata si stilul de viata deosebit?

Recunoscand ca o strategie competitiva inseamna in mod deliberat alegerea unui set diferit de activitati care sa asigure un mix unic al valorii, activitatea turistica trebuie sa se diversifice ca un avantaj al competitivitatii. Prin diversificare, industria turistica va cauta sa asigure o valoare superioara si unica vizitatorilor si locuitorilor croati prin calitate ridicata si trasaturi speciale ale produselor si serviciilor sale.

Croatia este o tara cu diferente regionale semnificative. Unele din regiunile sale sunt mai bine pozitionate decat altele pentru a face schimbarile dorite. Pentru a mentine individualitatea fiecarei regiuni si a beneficia de diversitate regionala, colaborarea intre regiuni este esentiala.

Asigurarea unei valori adaugate inalte depinde de claritatea viziunii si de strategia folosita in industria turistica. O industrie turistica durabila trebuie sa fie construita pe calitate, servicii si valoare adaugata, care sa imbine traditia si frumusetea cu originalitatea si care sa trimita turistii inapoi cu o experienta noua.

Pe termen lung, procesul de dezvoltare al turismului croat in oferirea unor servicii inalt individualizate, flexibile si durabile, care sa asigure pastrarea veniturilor in comunitatile locale, va mari profitabilitatea turismului si va inlocui treptat turismul de masa care domina piata si este responsabil de generarea unor venituri mici si de disparitia resurselor naturale.

Pe langa stimulentele folosite pentru reinvestirea unei parti importante din profit, investitiile locale si straine precum si participarea la industria turistica vor fi incurajate, acestea fiind compatibile cu obiectivele strategiei de dezvoltare. Guvernul trebuie sa se implice in aceste eforturi de dezvoltare prin reinvestirea unei parti importante din veniturile obtinute din taxele platite de turisti in facilitarea serviciilor turistice: direct, prin promovare si indirect, prin infrastructura.

Hotelurile si celelalte capacitati de cazare trebuie sa ofere standarde care sa reflecte cultura croata dar, in acelasi timp, sa satisfaca asteptarile pietelor tinta. Restaurantele vor oferi preparate traditionale din gastronomia croata prin folosirea unor ingrediente locale, dar si preparatele specifice altor tari. Touroperatorii vor pune in evidenta "minunile" unice culturale, istorice si naturale ale Croatiei in timp ce proprietarii acestor atractii vor dezvolta activitati care sa faca din vizitarea lor o experienta deosebita. Elementele arhitecturale si de design vor fi construite pe identitatea si influentele istorice ale Croatiei intr-un mod original. Pregatirea profesionala va pune accent pe indemanare si creativitate.

Aceasta viziune trebuie sa fie sustinuta de tinte masurabile (preconizate sa fie atinse pana in 2008):

Cresterea de trei ori a cheltuielii turistului pe zi. 40% din aceasta crestere va veni din cresterea veniturilor hotelurilor iar 60% din cresterea cheltuielilor turistilor pe produse si servicii turistice mai noi si mai bune. Se preconizeaza ca valoarea cheltuielii zilnice realizate de un turist in 2008 va fi de 100 USD. O parte a acestei cresteri va rezulta din valoarea adaugata si o alta parte din transparenta fiscala.

Triplarea numarului vizitatorilor internationali in perioada Octombrie- Mai, extinzand sezonul turistic. Numarul vizitatorilor in anul 2002 in aceasta perioada a fost de 762.268 sau 10,98% din total, iar procentul tinta este de 30%. Acest deziderat, insa, va afecta cresterea valorii pe turist zi datorita, pe de o parte, preturilor medii mai mici in afara sezonului iar pe de alta parte, valorii medii mai mari a serviciilor, de obicei dorite de vizitatorii din afara sezonului.

Dublarea numarului turistilor care viziteaza locatii indepartate de Coasta Adriatica si raman acolo mai mult de o noapte. Numarul vizitatorilor era in 2003 de 817.245 vizitatori sau 10,89%, iar numarul innoptarilor era de 1.61474 sau 3,74%, iar tinta este cresterea de cel putin trei ori a numarului innoptarilor pentru a reduce presiunea din zona de coasta.

Cresterea activelor de capital pe termen lung utilizate direct in turism, reinvestirea a 100 mil. USD din profitul rezultat din turism pe an si atragerea a 50 mil. USD pe an pentru noi investitii. 20% din aceste investitii vor viza dezvoltarea produselor turistice, marketing si promovare, construirea de capacitati turistice si educatie in domeniul turismului.

In Croatia, turismul absoarbe un numar mare de forta de munca si cea mai mare cantitate de valuta; de asemenea, este perceputa ca fiind o destinatie ce implica costuri reduse. Provocarile majore cu care se confrunta turismul croat din perspectiva competitivitatii sunt politicile interne si mai putin amenintarile externe. Asigurarea unei odihne ieftine europenilor din clasa muncitoare este binecunoscuta si rezistenta la schimbare. Industria turistica croata foloseste o strategie de masa de mai bine de o jumatate de secol, desi multi antreprenori si institutii locale din toata tara recunosc ca aceasta strategie nu este cea mai eficienta pentru Croatia.

Din 1986 pana in 1990 turismul croat a cunoscut a descrestere continua pentru ca oferta nu urma schimbarile la nivelul cererii. Cu noile destinatii ale turismului de masa dezvoltate in aceasta perioada in Caraibe, Turcia si nordul Africii, Croatia a devenit irelevanta. Apoi, razboiul din 1991 a determinat o scadere rapida a sosirilor pana in 1999 cu exceptia catorva segmente ale turismului nautic. Anul 2000 a fost unul de normalizare, cu 6 milioane de turisti in timpul sezonului de varf iar anul 2001 a cunoscut o crestere nesemnificativa.

Statisticile preliminare ale Ministerului Turismului pentru anul 2002 utilizand o noua metoda de calcul arata o crestere cu 10% a sosirilor si a beneficiilor din turism. In ciuda numarului mai mare de sosiri in 2002, folosind metoda contului satelit, totalul sosirilor si cheltuielile turistilor in 2002 nu pareau sa mareasca standardele de viata ale cetatenilor croati sau profitabilitatea intreprinzatorilor.

Croatia are avantaje semnificative pentru dezvoltarea industriei turistice si se concretizeaza in atractii naturale spectaculoase prin linia de coasta "dotata" cu 1.185 de insule si vecinatatea centrelor populate. Vinul, maslinele si alte produse mediteraneene, combinate cu produse de mare exceptionale si trufele din nordul tarii, reprezinta accesorii perfecte ale vacantei in orice parte a tarii. La acestea se mai pot adauga istoria si cultura bogata si secole de traditie in ospitalitate.

In ciuda avantajelor sale, Croatia este pozitionata ca destinatie ieftina care atrage turisti care cheltuiesc putini bani. Conform Horwath International, firma de consultanta turistica cu reprezentanta in Croatia, pretul mediu pe camera in marile hoteluri a ramas la un nivel cuprins intre 35 si 40 Euro, printre cele mai ieftine din Europa in ultimii ani.

Scopul Ministerului Turismului in anul 2002 a fost de a promova un turism de calitate prin incurajarea familiilor locale de a deschide hoteluri mici, de tip "boutique" care sunt durabile sub aspectul social, economic si al mediului.

Schimbarile care au aparut au constat intr-o valoare adaugata inalta in turism, mai ales in Istria unde proprietarii de hoteluri au promovat o gastronomie de inalta calitate si alte forme de dezvoltare turistica durabila. In plus, imbunatatirea produselor turistice (hrana, servicii, transport) si participarea mai intensa a producatorilor de vin si bunuri la industria turistica au determinat o crestere a profitabilitatii in ultimii ani. De asemenea, Croatia ar trebui sa includa in sfera turismului si alte produse specializate, cum ar fi turismul nautic, cultural si de sanatate.

Consiliul National al Turismului are 15 oficii in strainatate si un buget de aproximativ 15 mil. USD pe an. Acesta a participat la 56 de expozitii si targuri internationale. Acestea s-au axat pe tarile europene din nord-vest: Italia, Germania, Slovenia, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Scandinavia si Franta.

Industria turistica in Croatia trebuie sa faca fata mai multor obstacole. Punctele slabe ale calitatii produselor si serviciilor, lipsa unui management eficient nu pot fi rezolvate peste noapte. Datoriile mari ale hotelurilor reprezinta o alta problema majora. Dar Croatia are avantajele deja mentionate. Un marketing eficient ar putea face diferenta.

Sectorul public a afirmat ca este pregatit sa lucreze cu sectorul privat in dezvoltarea si implementarea unor programe privind calitatea, cum ar fi Certificatul de Turism Autentic. Primul pas in aceasta directie a venit cand Ministerul Turismului a creat un program de finantare a renovarii micilor hoteluri. Aceste credite avantajoase sunt acordate pentru a veni in sprijinul antreprenorilor care, in alte conditii, nu si-ar fi permis asemenea investitii.

Indiferent de natura provocarilor, industria turistica croata detine resursele necesare pentru a deveni mult mai competitiva. Croatia dispune de o varietate de elemente pentru a atrage turistii, incluzand:

O locatie strategica, accesibila atragerii turistilor din Europa si, in viitor, a turistilor din Nordul Americii si Orientul Mijlociu;

Locatii antice, de la insule la munti, campie si paduri;

Flora si fauna diversa si unica;

O mostenire culturala bogata in traditie, arta si preparate traditionale;

O istorie bogata si fascinanta.

Ca o completare, am putea spune ca marimea tarii face posibil ca vizitatorii sa vada o serie de atractii intr-o singura calatorie. Croatia este o destinatie "pachet" naturala.

Principiile care vor conduce la o dezvoltare majora a industriei turistice se refera in principal la:

Identitate, diversitate si legaturi culturale, adica unicitate, diversitatea regiunilor sale si legaturile istorice si culturale;

Durabilitate: turismul in Croatia va asigura durabilitatea mostenirii culturale si naturale. Mediul turistic de afaceri va fi deschis si transparent in timp ce controlul societatii asupra conservarii resurselor naturale si culturale se va realiza in cooperare stransa cu mediul de afaceri.

Asigurarea calitatii vietii: turismul va fi tratat ca un aspect al vietii si economiei si nu ca sector industrial de sine statator. Toate componentele menite sa sustina dezvoltarea turismului durabil cum ar fi transportul si privatizarea vor fi promovate in aceeasi masura de autoritatile publice. Serviciile turistice vor fi integrate in viata si economia tarii si in mod special in interiorul comunitatilor care primesc turisti;

Calitatea serviciilor: serviciile turistice vor oferi experiente unice, autentice si bogate la un pret adecvat, asigurand o valoare perceputa rezonabila si imbunatatind calitatea produselor si serviciilor.

Scopurile strategice ale dezvoltarii se bazeaza pe principiile mai sus enumerate si vizeaza:

1. Implementarea unui management integrat al resurselor

Atractiile naturale si culturale vor fi conservate atunci cand sunt vizitate de catre turisti; aceste resurse vor sta la baza dezvoltarii economice a comunitatii; intreprinzatorii si comunitatea locala vor fi implicati in administrarea acestor resurse.

2. Asigurarea participarii tuturor actionarilor, mai ales a comunitatilor locale, la activitatea turistica, contribuind la cresterea calitatii vietii

Facilitarea participarii intreprinderilor mici si mijlocii la activitatea turistica prin oferirea de consultanta in dezvoltarea afacerilor;

Dezvoltarea transportului, utilitatilor, educatiei in locatii afectate de sezonalitate, cum ar fi insulele.

3. Dezvoltarea creativitatii in turism si servicii prin facilitarea interactiunii cu consumatorii, mediul de afaceri si comunitatea

Gandirea unui mediu care sa faciliteze dezvoltarea noilor produse si imbunatatirea serviciilor prin intrepatrunderea celor patru elemente: serviciile; afacerile si comunitatea; localitatea sau regiunea (pietele tinta) si nivelul national (piata globala);

O mai buna intelegere intre industrie, comunitate si consumatori; o mai buna calitate a produselor individuale, inovative, diversificate - astfel se creeaza o valoare mai inalta a afacerilor, beneficii comunitatilor locale, o valoare perceputa a produselor si serviciilor turistice mai ridicata si, in final, cresterea competitivitatii regiunilor

Crearea unei sinergii intre sectoarele public si privat

Indepartarea barierelor administrative in mediul de afaceri;

Transferul controlului asupra comunitatii, acolo unde este posibil;

Construirea capacitatii comunitatilor de a-si asuma responsabilitatea, reducand cheltuielile nationale guvernamentale;

Combinarea investitiilor publice si private in infrastructura publica;

Stabilirea unui cadru legislativ adecvat, in special in sectoarele financiare si productive, indepartand barierele de acces la capital.

5. Asigurarea unui echilibru intre colaborarea si competitia dintre regiuni

Imbunatatirea colaborarii autoritatilor publice regionale cu mediul de afaceri printr-o strategie nationala si schimburi interregionale de experienta;

Crearea competitiei pentru creativitate si performanta;

Proiectarea unei imagini unificate si furnizarea unor produse unice si diverse, cu servicii de inalta calitate, flexibile, individualizate.

Strategia turistica in Croatia urmareste sa mareasca beneficiile economice nationale rezultate din turism prin conservare si dezvoltare durabila. Initiativele nationale vor fi completate de initiative locale si interregionale.

Obiective strategice de dezvoltare a turismului in Romania

Dezvoltarea turismului reprezinta, pentru multe tari, un obiectiv important al politicii economice, avand in vedere efectele benefice asupra productiei, consumului, ocuparii fortei de munca, relatiilor internationale etc., rolul sau de factor stimulator al progresului, al cresterii. Dar, dinamica turismului este conditionata, in buna masura, de realizarile din alte ramuri si sectoare ale economiei. Or, relatiile sale de interdependenta din economie impun corelarea cresterii turismului cu ritmurile dezvoltarii de ansamblu si, implicit, integrarea dinamicii acestuia in strategia generala a evolutiei economice.

Rezultatul firesc al acestor raporturi este inscrierea procesului de elaborare a strategiei dezvoltarii turismului intre atributiile fundamentale ale administratiei nationale in domeniu, singura capabila sa asigure corespondenta cu celelalte componente ale economiei, sa defineasca, in mod obiectiv, locul acestuia intre prioritatile cresterii economico-sociale.

Coordonarea dezvoltarii turismului la nivel macroeconomic este argumentata si de particularitatile organizarii acestuia, in principal, de faramitarea exagerata a agentilor economici si, corespunzator, de raza lor limitata de actiune, de puterea economica redusa, de viziunea ingusta asupra propriilor interese. Aceste trasaturi fac imposibila suportarea, de catre agentii economici, a costurilor legate de elaborarea unei strategii (angajarea de specialisti, efectuarea de studii de piata) si, totodata, asigurarea caracterului obiectiv, echidistant al orientarilor in dezvoltarea turismului.

Pe de alta parte, dezvoltarea turismului, ca a oricarei alte ramuri a economiei, este determinata de existenta resurselor specifice, de cantitatea si calitatea acestora, de modul de utilizare a lor si posibilitatea de a fi reinnoite. Avand in vedere ca pentru turism resursele naturale au o semnificatie deosebita si ca reinnoirea lor este lenta si costisitoare, exploatarea exagerata a acestora - prin inscrierea unor ritmuri inalte ale cresterii turistice -, absenta unor masuri adecvate de protectie pot duce la deteriorarea sensibila a atractiilor si la limitarea dezvoltarii turistice. Practic, dinamica turismului se va alinia potentialului resurselor, in principal naturale, intre acestea si activitatea turistica existand o relatie de tip determinist.

De asemenea, resursele turistice prezinta si alte trasaturi cu impact asupra ritmurilor si orientarilor fenomenului in ansamblul sau; este vorba de eterogenitate, distributia inegala in teritoriu, calitatea diferita si, mai ales faptul ca, in cele mai multe situatii, acestea nu sunt destinate in exclusivitate turismului. In consecinta, dezvoltarea turismului trebuie sa tina seama de contextul economic, social si ecologic in care se inscrie. Toate acestea argumenteaza, o data in plus, necesitatea unei evolutii coordonate si controlate a turismului, integrarea lui in strategia generala a cresterii.

Perspectivele dezvoltarii turismului romanesc nu pot fi abordate decat in contextul restructurarii si privatizarii intregii economii nationale. In aceste conditii se va putea sustine ideea ca turismul constituie un sector prioritar aflat in interdependenta organica cu celelalte ramuri si sectoare economice. Pentru aceasta sunt necesare atat insusirea conceptiei privind locul si rolul turismului in economia nationala, stabilirea unor directii clare de valorificare a potentialului turistic national, cat si aplicarea in cadrul acestora, a unor masuri, solutii bine etapizate si stiintific fundamentate, in toate subsistemele turismului.

In definirea unei conceptii ferme si realiste privind valorificarea potentialului turistic si obiectivele dezvoltarii turismului, un rol crescand trebuie sa-l aiba statul, prin Ministerul Turismului, caruia ii revine rolul de a coordona dezvoltarea turismului si controlul activitatii acestuia.

Principalele directii de actiune trebuie sa vizeze:

Alinierea turismului la standardele europene, fapt realizabil datorita mobilitatii sale caracteristice, cat si importantei acestui sector in refacerea economica, in actuala si viitoarele etape de dezvoltare a Romaniei;

Cresterea competitivitatii ofertei turistice prin valorificarea optima a potentialului turistic, modernizarea, dezvoltarea si diversificarea structurilor turistice;

Perfectionarea in continuare, a cadrului organizatoric si legislativ necesar dezvoltarii unui turism competitiv;

Schimbarea conceptelor manageriale de ansamblu si la nivel de intreprindere;

Diversificarea si cresterea calitatii serviciilor turistice si a celor conexe;

Schimbarea imaginii, in Europa si in lume, despre Romania ca tara turistica;

Intensificarea comercializarii produselor turistice romanesti pe piata internationala;

Recastigarea pietelor externe traditionale pierdute si patrunderea pe noi piete emitente;

Dezvoltarea si diversificarea turismului pentru segmentele tineret si varsta a treia, in principal pentru populatia autohtona;

Perfectionarea formarii profesionale si manageriale a fortei de munca din turism si introducerea obligativitatii pentru prestatorii de servicii de a absolvi o forma de invatamant de profil;

Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii rutiere, feroviare si aeriene si echiparea corespunzatoare a acestora;

Facilitarea accesului in tara al turistilor straini sositi pe cont propriu, prin fluidizarea traficului la punctele de frontiera;

Diversificarea ofertei, prin crearea de produse turistice noi, competitive, accentul punandu-se in special pe ecoturism, asigurarea unei dezvoltari durabile a turismului;

Adaptarea ofertei pentru stimularea practicarii turismului de catre populatia defavorizata din punct de vedere economic;

Diversificarea si cresterea ofertei de agrement in toate formele de turism, conditie de baza a atenuarii caracterului sezonier;

Intensificarea masurilor menite sa conduca la asigurarea unei duble functionalitati a statiunilor turistice, care, pe langa oferta de baza, sa creeze conditii si in afara sezonului specific, de odihna si recreere, in principal in statiunile balneare (pe tot cursul anului) si montane ( in sezonul estival);

Obiective strategice pe termen lung

Turismul in Romania este o industrie de export, care genereaza schimburi cu strainatatea si creeaza locuri de munca. El difera de alte industrii de export prin faptul ca clientul vine in Romania pentru produs, nu este trimis produsul in tara clientului, asa cum se intampla in mod normal cu alte industrii. Turismul este complex, nu poate fi compartimentat si influenteaza alte sectoare economice, aspecte sociale, culturale si de alta natura ale vietii din Romania.

Evaluarea industriei turistice a Romaniei indica faptul ca turismul este una din industriile de export ale Romaniei, care poate concura efectiv cu alte tari. Cu toate acestea, exista probleme privitoare la standardele produsului si ale serviciilor, comercializarea si publicitatea, accesul si alte infrastructuri, cultura, mediul, organizarea si legislatia, care trebuie depasite pentru realizarea potentialului. Aceste probleme constituie rezultatul unei perioade de peste zece ani de investitii slabe sau inexistente in turism si ale schimbarilor profunde legate de tranzitia la o economie de piata libera.

Depasirea acestor dificultati necesita investirea de resurse in turism si in sectoarele adiacente. Turismul va concura cu alte sectoare pentru obtinerea acestor investitii. De aceea, este important ca Guvernul sa aiba o politica si obiective clare in privinta turismului si sa existe o abordare planificata pentru atingerea obiectivelor.

Politica si obiectivele Guvernului privitoare la industria turistica se refera, in ordinea prioritatii, la urmatoarele:

Turismul este un sector prioritar al economiei, care trebuie sa se dezvolte in viitor cu ajutorul statului;

Trebuie sa se foloseasca in mod optim resursele naturale, istorice si culturale ale Romaniei, o data cu asigurarea protectiei acestora si a mediului inconjurator;

Sa se ridice calitatea amenajarilor si serviciilor turistice si sa se dezvolte resursele umane;

Trebuie sa se incurajeze turismul din exterior, pentru a-si recastiga si dezvolta pietele;

Infrastructura generala trebuie sa fie modernizata si extinsa in folosul turismului;

Rolul sectorului privat din turism trebuie sa fie marit considerabil, pana cand va acoperi majoritatea activitatilor turistice si cifra de afaceri a sectorului;

Restructurarea si rentabilizarea societatilor de stat, care actualmente functioneaza in pierdere;

Concurenta neloiala trebuie sa fie descurajata, iar societatile care desfasoara activitati legale sa fie stimulate;

Tarifele protectioniste trebuie sa fie mentinute pentru turismul intern in perioada de tranzitie;

Trebuie sa se ia masuri pentru inlesnirea turismului spre si in Romania;

Dezvoltarea turismului trebuie sa aiba loc conform unui plan strategic, in acord cu intreaga politica nationala si obiectivele ei.

Obiectivele generale ale turismului

Urmatoarele obiective ale sectorului turistic sunt stabilite in sau decurg din politica:

Obiective economice

Marirea incasarilor valutare;

Marirea contributiei turismului la crearea PIB;

Intarirea legaturilor economice cu alte sectoare ale economiei;

Cresterea veniturilor nete;

Cresterea folosirii mainii de lucru productive.

Implicarea sectorului privat

Privatizarea majoritatii unitatilor proprietate de stat;

Obiective sociale

Furnizarea si diversificarea oportunitatilor de vacanta la nivel international, pentru romani;

Dezvoltarea turismului trebuie sa fie in folosul populatiei locale/ regionale.

Obiective privind mediul inconjurator

Protejarea si imbunatatirea mediului in zonele turistice; cladirile si alte amenajari trebuie sa respecte legea privind protejarea mediului, legile privind urbanismul si turismul, care au ca efect armonizarea cu mediul si optimizarea lui.

Obiective de dezvoltare a produsului turistic

Modernizarea si dezvoltarea produsului turistic, astfel ca Romania sa se distinga de alte tari cu destinatie turistica;

Optimizarea la maximum a componentei culturale a produsului turistic;

Cresterea calitatii si marirea capacitatii amenajarilor turistice;

Ridicarea standardului serviciilor, in conformitate cu categoria si tariful utilizat.

Obiective de marketing

Crearea unei imagini pozitive si corecte a Romaniei pe pietele furnizoare de turisti;

Restabilirea si dezvoltarea penetrarii Romaniei pe pietele occidentale si marirea numarului de turisti straini in Romania si a cheltuielilor lor medii;

Implicarea sectorului privat in comercializarea programelor turistice intr-un mod coordonat si eficient.

Obiective de inlesnire

Reducerea dificultatilor privind accesul si intrarea turistilor straini in Romania;

Imbunatatirea facilitatii de miscare a turistilor in Romania.

Obiective culturale

Protejarea si incurajarea culturilor si traditiilor din Romania;

Protectia consumatorilor

Imbunatatirea nivelului de protectie a turistilor;

Planul general se bazeaza pe o strategie a politicilor si obiectivelor nationale, iar masurile propuse in Planul General includ urmatoarele:

Marirea castigurilor din schimburile externe si a contributiei turismului la economie, prin modernizarea si diversificarea produsului, crearea unei imagini pozitive, marketing si promovare;

Cresterea calitatii si sporirea gamei produselor turistice care implica resursele istorice si culturale;

Imbunatatirea impactului turismului asupra mediului si imbunatatirea in general a mediului din zonele si de pe itinerarele turistice;

O mai mare constientizare a nevoilor turistilor si imbunatatirea instruirii pentru satisfacerea acestor nevoi;

Structurarea functiei de marketing, pentru atragerea sectorului comercial si restabilirea credibilitatii Romaniei pe pietele furnizoare, impreuna cu o strategie si un program de marketing planificat, pentru marirea aportului pietei;

Stabilirea de prioritati in propunerile de infrastructura generala, pentru depasirea dificultatilor existente pentru turism;

Imbunatatirea climatului de functionare si investitie al unitatilor turistice, in vederea cresterii rentabilitatii si a implicarii sectorului privat;

Cresterea coordonarii si cooperarii dintre sectoarele economiei nationale, in planificarea si executarea initiativelor in folosul industriei turistice;

Introducerea unor masuri pentru marirea protectiei consumatorului de produse si servicii turistice;

Incurajarea concurentei pe piata libera;

Reducerea neajunsurilor si intarzierilor la intrarea in Romania si imbunatatirea informatiei si circulatiei pe teritoriul tarii;

Imbunatatirea nivelului unitatilor si serviciilor turistice in folosul turistilor, atat interni, cat si internationali;

Atragerea si instruirea comunitatilor locale si regionale in turism, pentru sporirea castigurilor locale.

3. Politici de dezvoltare turistica

Studiu comparativ: Romania si Croatia

Strategia dezvoltarii turismului presupune identificarea principalelor directii/ obiective, a modalitatilor/ parghiilor de realizare a lor si la evaluarea efectelor acestor obiective/ politici in plan economic, social, cultural, politic, ecologic. Totodata, pentru a fi viabila, realista, strategia dezvoltarii turistice trebuie sa fie supla, flexibila, obiectivele prevazute sa aiba un caracter indicativ, nu imperativ, sa urmareasca concertarea actiunilor individuale ale agentilor economici si colectivitatilor locale, sa fie dublata de un sistem de parghii economice menit sa asigure transpunerea in practica a obiectivelor.

A. Politici de dezvoltare turistica in Romania

Produsul turistic al Romaniei se afla, in general, la un nivel scazut, turistii fiind atrasi mai mult de preturile mici decat de calitatea produsului. Obiectivele pietei se bazeaza pe un program de imbunatatire a produsului turistic, incluzand urmatoarele:

Imbunatatirea nivelului de cazare turistica si a altor facilitati, a caror stare proasta este rezultatul lipsei de investitii si modernizari;

Extinderea varietatii si ridicarea nivelului ofertei turistice de sporturi, recreere, distractii etc. si marirea animatiei in zonele turistice;

Dezvoltarea produselor turistice istorice si culturale;

Dezvoltarea circuitelor turistice si a inlesnirilor necesare, precum si a excursiilor de o zi in zone turistice;

Dezvoltarea produselor turistice pentru satisfacerea cerintelor altor piete cu profil special;

Dezvoltarea produselor turistice specifice Romaniei, care o deosebesc de tarile concurente.

Pentru atingerea acestor obiective, propunerile de dezvoltare a produsului turistic se bazeaza pe urmatoarele:

Dezvoltarea unui nou produs turistic romanesc de nivel international, bazat pe valori turistice culturale si naturale, mai ales in zonele montane, incluzand activitati speciale si calatorii individuale;

Dezvoltarea unei strategii de reala valoare pentru transformarea imaginii statiunilor de pe litoral si a statiunilor balneare, a suprastructurii actuale, care ofera cazare in general invechita, intr-o noua imagine conforma cu exigentele viitoare ale pietelor de turism interne si internationale.

In cadrul acestei abordari generale, propunerile sunt indreptate catre urmatoarele obiective:

Continuarea asigurarii de posibilitati de petrecere a vacantei pentru populatia locala, si, treptat, adaptarea si redezvoltarea statiunilor existente pentru a satisface schimbarile ce survin in cererile clientilor;

Inceperea imediata a unor actiuni pentru ridicarea calitatii amenajarilor turistice existente in zone prioritare, pentru intensificarea turismului international si realizarea de aport valutar;

Actiuni imediate pentru dezvoltarea unor noi produse turistice, pentru un turism international de calitate, conform standardelor internationale;

Stabilirea unui organ de control pentru fiecare statiune si zona turistica importanta, pentru asigurarea modernizarii treptate si ridicarii nivelului produsului turistic intr-un cadru planificat si coordonat si la standarde inalte;

Asigurarea unui turism cu specific romanesc, care reflecta trasaturile locale si regionale;

Extinderea dezvoltarii turistice si a avantajelor ei oriunde exista potential turistic.

Prima prioritate a dezvoltarii ar fi folosirea la maximum a infrastructurii si suprastructurii turistice existente, marind in acest fel profiturile. Strategia dezvoltarii produsului implica deci ameliorarea, consolidarea si dezvoltarea zonelor care prezinta cel mai mare interes pentru cererea internationala si unde exista deja amenajari turistice. Acestea includ statiunile de litoral, cele pentru sporturi de iarna si statiunile balneare, ca si cunoscutele zone turistice internationale Brasov, Sibiu si Suceava.

Abordarea problemei necesita eforturi speciale si intense asupra zonelor descoperite, ca avand prioritate in dezvoltarea turismului, pentru a se evita dispersarea si diluarea resurselor. Trebuie sa existe o abordare integrata, nationala si regionala a planificarii, dezvoltarii si publicitatii produsului.

Intr-un stadiu secundar, se va dezvolta turismul in acele zone unde este nevoie de noi activitati economice, ca judetele Maramures si Caras-Severin.

Strategia dezvoltarii teritoriale cuprinde urmatoarele prioritati:

Bucuresti

Revitalizarea Bucurestiului, ca centru de atractie pentru turismul de afaceri sau turismul de vacanta, prin urmatoarele mijloace:

Dezvoltarea unor noi amenajari hoteliere si continuarea ameliorarii hotelurilor existente;

Crearea unui centru de animatie in oras si cresterea calitatii atractiilor din oras si imprejurimi;

Imbunatatirea facilitatilor pentru expozitii.

Orasele resedinta de judet si alte centre de afaceri

Ameliorarea amenajarilor hoteliere existente si dezvoltarea altora noi;

Sprijinirea facilitatilor pentru cererile de turism de afaceri si turism de vacanta in zone importante.

Statiunile de pe litoralul Marii Negre

Trebuie continuata modernizarea si reabilitarea statiunilor de pe litoral pentru satisfacerea nevoilor turistice internationale si interne, in ceea ce priveste calitatea si varietatea serviciilor. La ameliorarea produsului turistic din statiuni este esential sa se stabileasca si sa se programeze imbunatatiri pentru intreaga statiune, evitandu-se ameliorarile fragmentate si partiale in amplasamente raspandite razlet. Politica potrivita ar fi sa se amelioreze statiunile, pe baza unei dezvoltari treptate, operandu-se schimbari atunci cand conditiile pietei permit acest lucru. Din cauza surplusului anticipat de cazare in statiunile litoralului, se va adopta o politica de concentrare asupra modernizarilor pentru satisfacerea cerintelor turistice internationale, in special in Neptun si Mamaia, care sunt socotite cele mai bune statiuni.

Constanta va trebui sa fie ameliorata ca punct turistic si loc de destinatie a excursiilor de o zi, punandu-se accent pe imbunatatirile din zona peninsulara, de interes istoric, si pe ridicarea standardelor conditiilor hoteliere.

Statiuni balneare

Este necesar un program selectiv si etapizat pentru imbunatatirea unui mic numar din multele statiuni balneoturistice, daca se doreste ca ele sa continue sa deserveasca piata interna si sa penetreze piata internationala.

In Romania exista peste 160 de statiuni balneoturistice, dintre care 24 se considera a fi de importanta majora. Pentru aceste statiuni cu potential turistic, care se considera ca sunt capabile sa raspunda cerintelor pietei in viitor, este necesar un program selectiv si etapizat. Pentru a face recomandari specifice statiunilor balneoturistice cu potential turistic, acestea au fost clasificate in trei categorii, clasificare bazata pe pietele potentiale avute ca obiectiv, care, la randul lor, sunt alese pe baza calitatii existente si a felului produsului turistic, precum si pe baza abilitatii demonstrate de a alege fonduri in vederea modernizarii:

Gradul I: Statiuni balneoturistice cum ar fi Felix, Herculane si Borsec, care au putere de atractie atat pe piata internationala din Europa si din America de Nord, cat si pe piata interna, oferind un produs superior celor oferite in mod curent si avand preturi in consecinta. Acestea trebuie sa fie considerate prioritati pentru investitii, datorita beneficiilor pe care le vor aduce intregului sector de statiuni balneoturistice, in privinta profitului si renumelui.

Gradul II: Covasna, Sovata, Stana de Vale si Mangalia, care atrag in mod curent atat turisti straini (mai ales din Europa Centrala si de Est, si, de asemenea, din Israel), cat si autohtoni. Aceste statiuni trebuie sa-si mareasca puterea de penetrare pe aceste piete prin preturi medii si, cu ajutorul unor investitii pe termen mediu, sa atraga vizitatori si din Europa Occidentala.

Gradul III: Sangeorz, Lipova, Slanic Prahova, Buzias si Lacu Sarat, care, pe termen scurt, nu vor fi capabile sa atraga investitii suficiente pentru a se moderniza si care, din acest motiv trebuie sa continue sa se adreseze acelor sectoare cu preturi scazute ale pietei, adica, in primul rand pietei interne. Pe termen mediu, aceste statiuni se considera ca au putina valoare comerciala sau chiar nu au deloc.

In ceea ce priveste statiunile balneoturistice de pe litoralul Marii Negre, este esential sa se ia in considerare si sa se planifice imbunatatiri pentru intreaga statiune.

Statiuni de munte

Este necesar un program selectiv, pe etape, pentru ameliorarea statiunilor prioritare.

Potentialul pe termen lung al principalelor statiuni internationale de schi se afla in:

Zona Sinaia, Busteni si Bucegi, care pot fi asociate cu noi amenajari turistice la Pestera;

Poiana Brasov

Zona de la sud si de la nord de Balea Lac in Arges si Sibiu, care pana acum s-au dezvoltat numai partial.

Una dintre prioritati este ameliorarea zonei Poiana Brasov - Sinaia pentru sporturi de iarna si functii de statiune estivala, care poate deservi turisti internationali si interni, ca si vizitatori de o zi din Bucuresti si Brasov.

Este necesara inlesnirea drumetiilor pentru cei atrasi de aceasta forma speciala de turism si pentru piata interna.

Delta Dunarii

Delta Dunarii este o valoare turistica majora, care poate fi folosita pentru imbunatatirea imaginii Romaniei. Ea deserveste turisti in excursii de o zi, turisti cu interese speciale (vanatoare, pescuit, ornitologie si alte interese legate de natura), ca si turisti atrasi de peisaj. Strategia dezvoltarii este de a delimita suprafetele, pentru a evita conflictul cu diferitii utilizatori, si de a restrange capacitatea de cazare, aceasta facandu-se numai pe ambarcatiuni si in case taranesti. O prioritate este oferta de facilitati superioare pentru ecoturism in Delta.

Alte centre si zone turistice

Este necesar un program pe etape pentru dezvoltarea principalelor orase si zone turistice unde au loc tururi organizate sau independente. Obiectivele urmaresc:

Dezvoltarea unei serii de centre turistice in orase si sate istorice si in zonele montane, ca puncte de popas in circuite sau ca baza centrala pentru circuite, cu centre intermediare, daca este necesar. Cazarea grupurilor mici si a turistilor individuali se va face in hoteluri pitoresti, unitati de buna calitate, care ofera gazduire si mic dejun, sau hanuri care reflecta arhitectura si cultura locala;

Dezvoltarea, de-a lungul drumurilor principale, a unei retele de unitati de servicii rutiere, care ofera facilitati de baza, ca benzinarii, toalete, produse racoritoare si produse locale.

Principalele zone de turism pe termen lung sunt:

Maramures: regiune cu traditii rurale, peisaje frumoase si cu bisericile din lemn, are un potential turistic pe termen lung pentru turismul cultural si montan de mica intensitate. Borsa detine un potential bun pentru sporturile de iarna;

Nordul Moldovei: cu bisericile cu fresce, manastirile si mostenirea lasata de Stefan cel Mare. O prioritate este dezvoltarea acestei regiuni ca produs integrat, care sa includa Suceava, Neamt si Iasi si care ofera servicii turismului cultural, fiind folosita fie ca punct de destinatie, fie in cadrul unui tur al Romaniei;

Sibiu: include zonele folclorice Sibiu si Marginimea si orasele si bisericile sasesti, care sunt binecunoscute si atrag deja multi turisti. Prioritara este dezvoltarea unor facilitati turistice in zona Sibiu pentru dezvoltarea turismului cultural si pentru a deservi tururi ale Romaniei si excursii de o zi din zona Brasov, precum si pentru promovarea drumetiilor in muntii Fagaras;

Nordul Transilvaniei: zona de la nord de Sibiu contine mai multe monumente ale sasilor si orase intarite cu fortificatii, ca Alba-Iulia si Bistrita. Activitatea turistica se limiteaza, in prezent, la orase, dar exista conditii pentru dezvoltarea mai multor atractii in regiune;

Dealurile subcarpatice: formeaza un brau linear ce contine o diversitate de atractii, printre care manastiri, conace intarite si alte atractii culturale, pesteri si peisaje care se intind de la Drobeta-Turnu Severin pana la Targoviste. Regiunea nu este organizata, toate drumurile sunt secundare, dar exista potential de dezvoltare;

Orasele din vest: Timisoara, Arad si Oradea au o caracteristica comuna: peisaje urbane si arhitectura de calitate, ca si multe facilitati culturale. Apropierea de granita cu Ungaria mareste importanta regiunii;

Regiunea Hunedoara: cu vestigii dacice si romane si cu monumentele ei, are un anume potential, daca punctele ei de atractie vor fi dezvoltate;

Muntii Carpati: pe lungimea lor exista potential pentru practicarea activitatilor turistice montane;

Fluviul Dunarea: ofera potential de cale riverana turistica. Acum, la instalarea pacii durabile in fosta Iugoslavie, exista conditii pentru reluarea croazierelor de la Viena si alte puncte din Austria, fiind necesare amenajari mai bune pe uscat, la Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu, Tulcea si Cernavoda.

B. Politici de dezvoltare turistica in Croatia

Guvernul croat recunoaste rolul sectorului turistic in cresterea macroeconomica si dezvoltarea sociala a tarii. Acest lucru este reflectat in includerea turismului in una din cele 19 sectiuni ale Planului National de Dezvoltare, numit "Dezvoltare strategica in Croatia in secolul 21". Totusi, acesta nu ia in considerare rolul de catalizator al turismului pentru dezvoltarea altor zone ale activitatii economice, cum ar fi agricultura, productia sau serviciile financiare. Mai mult, guvernul subestimeaza potentialul ridicat al turismului - incluzand cazarea, transportul, serviciile de catering, agrementul si alte servicii legate de calatorie. - care ar putea ajuta Guvernul croat sa-si atinga scopurile privind dublarea Produsului Intern Brut in urmatorii cincisprezece ani (incepand cu anul 2004) cu o medie anuala de crestere de 5-7%. Industria turistica ar putea de asemenea sa reduca diferentele dintre zonele urbane si rurale, pentru a accelera tranzitia Croatiei la o economie de piata stabila.

Incepand cu anul 1990, Croatia a suferit cativa ani de declin privind cererea si investitiile. Turismul si-a reluat apoi cresterea in a doua jumatate a anilor 1990 (asa cum putem observa din statisticile si analizele din capitolul 3), pentru a deveni impresionanta incepand cu anii 2002 si 2003. Se urmareste, de asemenea, imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor turistice, precum si dezvoltarea infrastructurii si capitalului uman.

Sectorul privat poate raspunde cel mai bine nevoii de dezvoltare a calitatii produselor si serviciilor competitive pentru a se adapta rapid schimbarilor internationale si cererii interne, in timp ce rolul guvernului este de a asigura conditiile cresterii increderii in piata si unei dezvoltari durabile.

S-au implementat masuri privind reducerea implicarii directe a guvernului in asigurarea de servicii turistice. De asemenea, puterea decizionala este transferata administratiilor locale, in timp ce participarea sectorului privat (inclusiv in transport) se afla intr-o continua crestere.

WTTC (World Travel & Turism Council) recomanda Ministerului de Turism din Croatia o promovare mai agresiva a turismului. Cresterea responsabilitatii Ministerului Turismului de a supraveghea agentiile si departamentele direct sau indirect legate de turism (cum ar fi transportul sau privatizarea) ar putea asigura o dezvoltare a turismului in concordanta cu standardele de calitate cerute de cresterea durabila pe termen lung.

Recunoscand importanta strategica a turismului pentru dezvoltarea de ansamblu a economiei croate, WTTC recomanda Guvernului Croat:

v Planificarea pe termen lung a activitatii turistice

In acest sens, Comitetul Dezvoltarii Strategice a Turismului din Croatia, McKinsey & Company si Compania de Investitie & si Dezvoltare din Germania desfasoara un proces de dezvoltare a Strategiei de Turism din Croatia 2010, care va inlocui planul lansat in 1993. Noua strategie trebuie conceputa si promovata rapid pentru a dezvolta planurile regionale, incluzand si Istria.

Noua strategie trebuie sa vizeze urmatoarele arii:

Noi obiective care sa ghideze industria turistica in urmatorii zece ani prin sustinerea dezvoltarii si liberei initiative, pentru a atrage investitori locali si internationali;

Implicarea guvernului, sectorului privat si comunitatilor locale in scopul dezvoltarii turismului;

Una din prioritatile cheie in planificarea turismului trebuie sa fie cresterea nivelului cooperarii intre turism si sectorul privat;

Punerea unui accent deosebit pe dezvoltarea si diversificarea produsului turistic croat.

Informatii privind dezvoltarea Strategiei Turistice Croate 2010 pot fi gasite in Planul de Marketing Strategic - Turismul Croat 2001-2005, elaborat de Consiliul Turistic National Croat. Acest plan propune cateva modalitati de restructurare a produsului turistic croat, identificand opt grupuri regionale, pentru fiecare dintre acestea identificand modalitati de dezvoltare a unor produse turistice competitive, prin imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor turistice, ca si prin dezvoltarea unei noi identitati de marca pentru Croatia.

Pentru o mai buna planificare si anticipare a schimbarii cererii turistice, este importanta cunoasterea evolutiei acesteia. Monitorizarea permanenta a cererii va facilita identificarea problemelor si oportunitatilor legate de cresterea acesteia. O astfel de problema ar putea fi, spre exemplu, imaginea Croatiei ca destinatie ieftina. O astfel de imagine poate influenta abilitatea tarii de a tinti anumite piete si investitori pe termen mediu si lung.

Croatia concureaza in prezent cu destinatii turistice mediteraneene atractive si sofisticate, incluzand Spania, Italia, Turcia si Grecia. Datorita razboiului, aceste destinatii au un avantaj de zece ani in fata Croatiei in termeni de dezvoltare turistica. Instabilitatea politica si razboiul de la inceputul anilor 1990 au avut un impact puternic asupra cererii turistice si, drept rezultat, scaderea investitiilor in acest sector. Astfel, Croatia este dezavantajata de o infrastructura turistica inadecvata, incluzand lipsa diversificarii produselor si serviciilor turistice. Acest lucru explica nivelul inalt al sezonalitatii turismului croat.

Cea mai mare concentrare a activitatii turistice are loc in perioada iunie - septembrie a fiecarui an, cand majoritatea turistilor vin pentru soare si plaja. Investitiile sunt necesare pentru a adapta produsele si serviciile turistice si altor segmente de piata care, in schimb, vor contribui la atenuarea sezonalitatii.

Turismul nautic

Clima calda si Coasta Adriatica ce gazduieste mai mult de 1.000 de insule fac din Croatia o destinatie ideala de vacanta. Multe din porturile tarii, mai ales Dubrovnik, sunt deja populare prin liniile de croaziera. Date provenind de la Horwath Consulting Zagreb arata ca turismul nautic detine mai mult de 13% din totalul innoptarilor in Croatia, oferind un potential urias de crestere industriei turistice.

Multe din aceste porturi au nevoie de investitii substantiale pentru a face fata competitiei si pentru a imbunatati calitatea infrastructurii turistice. Cele mai multe din aceste porturi se afla in proprietatea Clubului International Croat Adriatic (ACI) si al altor doua agentii de stat, care impreuna detin mai mult de 80% din actiuni in 21 de porturi ale tarii. Planurile de crestere a proprietatii private in ACI vor stimula investitiile in scopul dezvoltarii porturilor din Croatia.

Turismul balnear

Turismul balnear este cea mai populara forma de turism din Croatia, reprezentand mai mult de doua treimi din totalul innoptarilor. Turistii nu doresc doar soare, nisip si mare; ei cauta statiuni care sa le ofere posibilitatea de a face sport, de a se distra, de a se trata precum si alte facilitati pentru mentinerea sanatatii.

Croatia are nevoie de facilitati care sa faca fata cererii turistilor straini, pentru a asigura o dezvoltare durabila, pe termen lung sectorului turistic. Guvernul trebuie sa stimuleze investitiile in acest sector, dar, in acelasi timp, trebuie sa evite riscul supradezvoltarii statiunilor din regiunile specifice ale tarii.

Turismul de interes special

Cererea pentru vacante sportive, cum ar fi golful, creste rapid in intreaga lume. Clima calda si resursele naturale ale Croatiei ofera un potential urias tintirii acestei piete. In acest sens, au fost deja stabilite planuri de dezvoltare a primei statiuni de golf in Croatia. Pentru a face fata insa competitiei straine pe aceasta nisa, sunt necesare mai multe investitii pentru a asigura turistilor facilitatile necesare.

Guvernul croat a inceput deja sa stimuleze dezvoltarea vacantelor rurale si turismului agricol. In acest sens, au fost introduse masuri de incurajare (inclusiv financiare) a familiilor din aceste zone in scopul dezvoltarii unor activitati turistice.

Calatoriile stimulent, conferinte si expozitii (MICE)

Aceste tipuri de calatorii ocupa un loc relativ modest in turismul croat (4% din sosiri, desi au un potential ridicat de crestere). Pozitia centrala pe care o ocupa in Europa, permitand sejururi scurte, este un avantaj competitiv definitoriu pentru Croatia.

Facilitatile oferite pentru organizarea de conferinte, localizate in Zagreb, Opatija si Dubrovnik, reprezinta o conditie importanta pentru cresterea numarului de evenimente. Recenta crestere a cererii a condus la dezvoltarea de noi facilitati pentru grupuri de dimensiune medie, de pana la 400 de delegati.

Evenimentele speciale ar putea sustine cresterea acestui tip de calatorii. Croatia a avut deja succes in gazduirea unor evenimente speciale, cum ar fi Turneul de Tenis din Umag.

Turismul intern

In anul 2002, sosirile interne au totalizat 1,3 milioane, comparativ cu 1,6 milioane in 1989. Cresterea economica este o conditie necesara stimularii calatoriilor personale si de afaceri. In aceste conditii, turismul intern ar putea determina cresterea salariilor si a angajarilor pentru parti mai putin dezvoltate ale tarii, incurajand sustinerea dezvoltarii turismului de catre comunitatile locale.

Exista o serie de factori care pot influenta cresterea turismului intern. Acestia includ eficienta marketingului si promovarii comunitatilor locale, dezvoltarea unor produse si servicii turistice adecvate si, nu in ultimul rand, pretul.

Investitiile in marketing si promovare in Croatia ca destinatie turistica sunt menite sa asigure nu doar o cerere sustinuta a pietelor existente ci si generarea unor noi cereri. Consiliul National al Turismului trebuie sa continue sa promoveze Croatia ca destinatie sigura si primitoare, eradicand imaginea de tara care in urma cu zece ani termina un razboi. Eforturile trebuie sa se focalizeze si pe reducerea sezonalitatii si stergerea imaginii tarii ca fiind o destinatie ieftina.

Planul de Marketing Strategic Croat 2001-2005 subliniaza o noua strategie si pozitionare a tarii. Bazandu-se pe mediul cultural si natural bine conservat, Croatia a adoptat sloganul "Croatia - Mediterana asa cum era odata". Aceasta noua strategie de marketing promoveaza Croatia ca destinatie ieftina, doar pe perioada verii pentru turismul de masa. Strategia va fi implementata intr-un mod agresiv in anul 2006 pentru a determina cresterea numarului turistilor si cheltuielile acestora, durata medie a sejurului, intinderea geografica si sezonalitatea.

Bugetul Consiliului de Turism National Croat pentru marketing si promovare provine in principal din taxe platite de turisti. Acest buget acopera costurile activitatilor tuturor consiliilor regionale si nationale. De asemenea, asa cum se intampla si in alte tari, Croatia trebuie sa lucreze mai mult cu firme apartinand sectorului privat pentru a mari eficienta activitatilor de marketing.

Consiliul National al Turismului trebuie sa sustina eforturile de promovare a turismului in zonele rurale mai putin dezvoltate ale tarii ca si insulele din Croatia. Touroperatorii interni au un rol important de jucat in aceste zone, prin conceperea unor programe turistice specifice.

Turismul reprezinta pentru Croatia un sector important de export, generand cea mai ridicata cota a venitului in valuta. Turismul imbunatateste balanta de plati a tarii, creeaza un numar mare de locuri de munca si oportunitati profesionale pe termen lung si stimuleaza activitatea antreprenoriala, contribuind la reducerea ratei ridicate a somajului.

Activitatea turistica trebuie sa fie masurata intr-un mod mai eficient pentru a intelege impactul sau asupra economiei. Fiind o noua industrie, turismul nu este identificat in conturile nationale in ansamblul sau ci in mod fragmentat.

Contul Satelit este conceput pentru a masura activitatea unor noi sectoare de servicii. Contul Satelit al Turismului, conceput de WTTC si OEF (Oxford Economic Forecasting) pentru Croatia este un instrument important pentru planificare si politica de dezvoltare, fiind constituit pe o baza anuala.

Industria turismului este una din cele mai mari generatoare de locuri de munca din Croatia. Estimarile WTTC/OEF arata ca industria turismului si calatoriilor in Croatia va genera aproximativ 13% din totalul angajarilor in Croatia in anul 2003 sau 139.000 de locuri de munca. La acestea se adauga 29000 (sau 27%) in economia turistica. Numarul locurilor de munca din industria turistica se asteapta sa creasca cu 3,7% pe an pana in 2013 iar angajarile din economia turistica vor creste cu 3,8% pe an in aceasta perioada.

Guvernul croat trebuie sa contribuie la promovarea unei imagini pozitive a industriei turistice ca angajator al tinerilor absolventi care au tendinta sa caute locuri de munca in strainatate. WTTC recomanda practici de munca flexibile pentru a mari productivitatea si capacitatea de inovare in aceasta industrie.

Cercetarile WTTC/ OEF nu includ un numar mare de unitati de cazare neinregistrate, fara pregatire de specialitate in industria turistica, care opereaza pe asa-numita "piata gri" a Croatiei. Aceasta piata are o influenta negativa asupra eforturilor de promovare a tarii ca destinatie scumpa.

Dezvoltarea turismului in Croatia nu poate fi infaptuita fara angajarea unui numar suficient de persoane care sa aiba o pregatire de specialitate in domeniul turismului (studii medii si superioare) dar si calificare permanenta in scopul dezvoltarii abilitatilor necesare pentru a face fata noilor tehnologii. Din acest motiv s-au introdus in scoli specializari si discipline din domeniul turismului pentru dezvoltarea abilitatilor necesare iar alte scheme includ programe precum "De la universitate la munca" ce ofera consultanta absolventilor in gasirea unor slujbe in domeniul turismului.

Una dintre marile provocari careia Croatia trebuie sa-i faca fata este tehnologia. Cu exceptia universitatilor, cum ar fi Facultatea de Turism si Managementul Ospitalitatii din Opatija, sistemul educational nu s-a putut adapta rapid schimbarilor din industria turistica. De aceea, este necesara stabilirea unei legaturi mai stranse intre sectorul educational si industria turistica.

Industria turistica trebuie sa opereze pe o piata deschisa si competitiva, si nu protectionista intrucat depinde in mare masura de miscarea libera a oamenilor si capitalului. In acest sens, guvernul croat continua sa implementeze o politica economica si monetara dura spre o economie de piata libera. Integrarea in Uniunea Europeana reprezinta un pas major din acest punct de vedere.

Politicile de reforma ar trebui sa conduca spre o crestere durabila a industriei turismului. Aceste politici includ:

Reducerea marimii guvernului si a gradului de interventie a statului;

Echilibrarea bugetelor si reformelor de sanatate si pensii;

Mentinerea preturilor si ratelor de schimb valutar;

Accelerarea privatizarii;

Atragerea investitiilor straine directe.

Guvernul croat a facut pasi importanti in scopul incurajarii participarii sectorului privat incluzand servicii de marketing si management, societati pe actiuni, acorduri de leasing, concesiuni, cumpararea de actiuni in hoteluri, cumpararea de hoteluri etc., cateva hoteluri ramanand in proprietatea statului.

WTTC recomanda ca eforturile de privatizare sa fie facute in cooperare stransa cu Ministerul Turismului care este in masura sa evalueze corect deciziile luate de Fondul de Privatizare Croat. In acest fel, deciziile luate sunt in concordanta cu obiectivele pe termen lung ale dezvoltarii industriei turistice stabilite de Politica de Turism Nationala.

Recunoscand importanta experientei firmelor multinationale in atragerea vizitatorilor internationali si potentialul imens de creare de locuri de munca al acestora, guvernul croat si-a deschis piata catre companii de management recunoscute international cum ar fi Sol Melia, Hilton si Starwood Hotels.

Politicile de taxare guvernamentale afecteaza cererea si oferta turistica si nu numai. Taxele maresc preturile produselor si serviciilor turistice; in plus, daca preturile cresc prea mult comparativ cu alte destinatii turistice, cererea turistica va scadea drastic.

In ianuarie 2001, taxa pe valoare adaugata era de 22% pentru serviciile turistice. Propunerile de reducere a TVA la mai mult de jumatate ar putea asigura un mediu mai competitiv pentru turismul croat si ar incuraja turismul intern.

Alte propuneri de taxare sunt luate in considerare de catre guvernul croat. Acestea includ o noua taxa in turism care va cere tuturor unitatilor de cazare private ce ofera mai mult de 20 de paturi sa-si inregistreze activitatile si sa plateasca taxele aferente. De asemenea, unitatile care detin mai mult de sase paturi trebuie sa plateasca in fiecare an o taxa fixa. Toate aceste taxe sunt gandite in scopul reducerii nivelului "economiei gri", fara insa sa stranguleze productivitatea acestui sector.

Una dintre cele mai mari provocari ale industriei turismului croat este dezvoltarea liniilor de transport aeriene. Transportul aerian este, ca importanta, al doilea mijloc de transport in Croatia. Compania nationala de transport aerian, Croatian Airlines, are o flota internationala relativ mica, ce opereaza in principal intre Zagreb si Germania. Drept rezultat, drepturile de trafic aerian pentru multe orase europene sunt restrictionate. In plus, acest neajuns poate deveni o bariera intre vestul si sud-estul Europei.

Guvernul croat trebuie sa deschida piata de transport aerian pentru a atrage mai multe servicii internationale, determinand cresterea numarului de zboruri regulate si charter.

Siguranta si securitatea publica nu creeaza in prezent probleme majore Croatiei. Eventualele incidente trebuie sa fie incluse in strategiile centrale si locale in scopul protejarii turistilor.

Infrastructura adecvata si accesul la piata sunt doua dintre cele mai importante cerinte ale dezvoltarii destinatiei turistice. Fara aceste doua componente, potentialul acestei industrii pentru angajare, export si dezvoltare regionala nu poate fi atins.

Calitatea infrastructurii este esentiala pentru a diversifica produsul croat, a mari numarul vizitatorilor, fara sa afecteze insa resursele naturale sau antropice.

Guvernul croat a facut investitii considerabile in dezvoltarea infrastructurii; guvernul a solicitat suport financiar consistent din partea creditorilor internationali, cum ar fi BERD (Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare), Banca Mondiala si Banca Europeana de Investitii, in scopul cresterii turismului croat.

Doua elemente importante de infrastructura au fost initiate pentru a facilita legaturile de transport in scopul sustinerii cresterii economice atat in Croatia cat si intre aceasta si principalele piete generatoare de turisti. Acestea includ:

Reabilitarea infrastructurii cailor ferate croate care fac legatura cu Ungaria si Bosnia Hertegovina, pentru dezvoltarea fluxurilor turistice;

Constructia si reabilitarea autostrazilor, incepand cu cea care leaga Zagreb de Split (oras de coasta) si eventual Dubrovnik de Coasta Dalmatiana;

Alte elemente importante carora trebuie sa li se acorde atentie sunt legaturile dintre aeroporturi si marile orase si dintre autostrazi si orase si zonele de coasta.

Sase din cele noua aeroporturi internationale ale tarii sunt localizate pe coasta croata. Schimbarea vremii are un impact serios asupra serviciilor de linie la si dinspre aeroport si, de aceea, sunt necesare imbunatatiri ale infrastructurii rutiere si feroviare. Spre exemplu, multe zboruri spre aeroportul Dubrovnik, situat aproape de coasta Marii Adriatice, trebuie redirectionate spre Split cand conditiile meteo sunt nefavorabile. Constructia unei noi piste ar putea sa nu fie fezabila datorita limitarilor geografice. Slaba conexiune intre doua aeroporturi, prin cai rutiere si feroviare, extinde calatoria cu pana la trei ore.

Turismul marin/ nautic in Croatia este estimat ca va reprezenta mai mult de 90% din totalul activitatii turistice. Se asteapta ca acest sector sa atinga niveluri inalte de crestere in viitorul apropiat. Cu toate acestea, investitiile in imbunatatirea porturilor nu au tinut pasul cu cresterea proiectata a cererii. Slaba conexiune dintre insule si viteza si calitatea transferurilor dintre insule si tarm continua sa impiedice investitiile si sa incetineasca cererea pentru turismul croat.

Exista un punct de vedere unanim acceptat ca prioritatea, in dezvoltarea turismului croat in prezent, este reconstructia si restaurarea rapida a hotelurilor. Cele mai multe hoteluri croate au fost construite intre anii 1960-1980 pentru a gazdui vizitatori din alte economii socialiste ale timpului. Astfel, standardele de cazare nu sunt concordante cu cele internationale de astazi. Structura multora dintre ele trebuie sa fie modificata la nivelul cerintelor internationale. In concordanta cu estimarile Companiei de Investitii si Dezvoltare din Germania, mai putin de jumatate din numarul paturilor din hotelurile de trei-cinci stele indeplinesc conditiile necesare pentru a oferi 70 milioane de innoptari pana in 2010.

Guvernul a propus introducerea unui program numit "Stimulent pentru succes" care va contribui la cresterea unitatilor de cazare private (vile); propune, de asemenea, asigurarea unor rate mici a dobanzilor pentru imprumuturi pentru a incuraja extinderea si modernizarea vilelor si unitatilor de cazare private in scopul atragerii mai multor turisti.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Lucrarea cu tema "Turismul si dezvoltarea economica. Politica turistica a tarilor cu economie in dezvoltare. Studiu comparativ: Romania si Croatia" si-a propus sa analizeze in cadrul celor patru capitole nivelul de dezvoltare turistica si, implicit, economica in doua tari, foste socialiste, aflate in tranzitie (sau la sfarsitul tranzitiei) spre economia de piata. Fara sa fi epuizat toate elementele ce caracterizeaza turismul si economia celor doua tari, concluzionam ca cele mai importante aspecte demne de luat in considerare pentru aceasta analiza sunt urmatoarele:

In Romania, numarul turistilor inregistrati in unitatile de cazare a cunoscut din 1990 o perioada de declin, in ritmuri accelerate - peste 10% pe an. Deteriorarea sensibila a conditiilor de viata pentru majoritatea romanilor si calitatea tot mai slaba a serviciilor turistice, care a determinat petrecerea vacantei in strainatate de catre cei cu posibilitati financiare mai ridicate, sunt principalele cauze ale reducerii dramatice a numarului turistilor; in schimb, in Croatia, in acest interval de timp numarul sosirilor a crescut sensibil, de mai mult de 3,5 ori;

In timp ce in Croatia, numarul innoptarilor a crescut de patru ori in perioada 1990-2003, in Romania, acesta a scazut de 2,5 ori;

In Romania, cele mai multe innoptari (desi in scadere) s-au inregistrat in hoteluri si moteluri; in acelasi timp, se acorda o importanta mai mare construirii de hoteluri pentru tineret, hosteluri, pensiuni turistice si agroturistice; in privinta Croatiei, in hoteluri se inregistreaza, de asemenea, cel mai ridicat numar al innoptarilor, dar, spre deosebire de Romania, campingurilor li se acorda o mai mare importanta (fapt reflectat in numarul ridicat al innoptarilor, al doilea dupa hoteluri);

In Romania, cel mai mare numar de locuri de cazare se afla pe litoralul Marii Negre iar cel mai scazut in Delta Dunarii. In acelasi timp, in Croatia, cel mai ridicat numar de locuri de cazare se afla in zona de coasta;

In Romania, cel mai ridicat numar al sosirilor se inregistreaza in orasele resedinta de judet, urmate de zona montana, litoral si statiunile balneare; Delta Dunarii, cu un potential turistic deosebit, inregistreaza un numar foarte scazut al sosirilor; o situatie asemanatoare apare si in cazul innoptarilor; in Croatia, turistii prefera intr-o masura semnificativa zona de coasta, capitala (Zagreb), urmate de localitatile non-turistice si zona montana;

Cel mai mare numar al sosirilor in Romania provine din Europa (mai ales din tarile Central si Est- Europene, precum si din Germania, Italia si Turcia). Se respecta astfel principiul potrivit caruia, turistii unei anumite zone sunt atrasi in mod deosebit, in efectuarea unei calatorii turistice, de zone (tari) cat mai apropiate de zona in care locuiesc, intr-o marime direct proportionala; cele mai multe sosiri in Croatia provin din Germania si Italia, tari din estul Europei, iar cele mai putine din tari vestice precum Olanda si Marea Britanie (exista asemanari din acest punct de vedere intre cele doua tari analizate datorita faptului ca provin din aceeasi parte a Europei);

Ceea ce este interesant este faptul ca, desi este o tara cu mult mai mica decat Romania - ca intindere geografica si numar al locuitorilor, Croatia detine 87.661 kmp suprafata in timp ce Romania are 238.391 kmp si 4 milioane locuitori in Croatia, respectiv aproximativ 22 milioane in Romania - valorile indicatorilor mai sus analizati intre cele doua tari se apropie foarte mult, de unde rezulta ca in Croatia intensitatea turistica este mult mai mare, semn ca turismului croat i se acorda o mult mai mare importanta ca sursa de dezvoltare economica a tarii (potentialul turistic al Croatiei este valorificat mult mai bine decat in Romania);

In Croatia, media angajarilor (in perioada 1998-2003) in turism este de 12,12%, in timp ce in Romania aceasta este de doar aproximativ 1%. In plus, in Romania, procentul angajarilor scade, in timp ce in Croatia creste.

Analizand cei mai importanti indicatori ai nivelului de dezvoltare a turismului in cele doua tari, Romania si Croatia, consideram ca Romania este subvalorificata din punctul de vedere al potentialului turistic existent, in timp ce Croatia se gaseste pe un trend continuu ascendent, valorificand la maximum resursele turistice de care dispune.

Consideram ca, atenuarea dezechilibrelor ce caracterizeaza economiile celor doua tari poate fi realizata si prin acordarea unei importante mai mari sectorului turistic (datorita potentialului si resurselor turistice de care dispun). Acest lucru poate fi infaptuit prin accentul mai puternic pus pe sectorul turistic, in ansamblul strategiilor de dezvoltare economica ale tarilor analizate.

Principalele politici privind dezvoltarea turismului in Croatia sunt:

Conceperea unor cai de mentinere a calitatii stilului de viata croat;

Diversificarea activitatii turistice, ca avantaj al competitivitatii; Prin diversificare, industria turistica va cauta sa asigure o valoare superioara si unica vizitatorilor si locuitorilor croati prin calitate ridicata si trasaturi speciale ale produselor si serviciilor sale;

Oferirea unor servicii inalt individualizate, flexibile si durabile, care sa asigure pastrarea veniturilor in comunitatile locale;

Incurajarea investitiilor locale si straine precum si participarea la industria turistica;

Hotelurile si celelalte capacitati de cazare trebuie sa ofere standarde care sa reflecte cultura croata dar, in acelasi timp, sa satisfaca asteptarile pietelor tinta;

Cresterea de trei ori a cheltuielii turistului pe zi. O parte a acestei cresteri va rezulta din valoarea adaugata si o alta parte din transparenta fiscala;

Triplarea numarului vizitatorilor internationali in perioada Octombrie- Mai, extinzand sezonul turistic;

Dublarea numarului turistilor care viziteaza locatii indepartate de Coasta Adriatica si raman acolo mai mult de o noapte;

Includerea in sfera turismului si a altor produse specializate, cum ar fi turismul nautic, cultural si de sanatate;

Implementarea unui management integrat al resurselor

Asigurarea participarii tuturor actionarilor, mai ales a comunitatilor locale, la activitatea turistica, contribuind la cresterea calitatii vietii;

Dezvoltarea creativitatii in turism si servicii prin facilitarea interactiunii cu consumatorii, mediul de afaceri si comunitatea;

Asigurarea unui echilibru intre colaborarea si competitia dintre regiuni;

Noi obiective care sa ghideze industria turistica in urmatorii zece ani prin sustinerea dezvoltarii si liberei initiative, pentru a atrage investitori locali si internationali;

Implicarea guvernului, sectorului privat si comunitatilor locale in scopul dezvoltarii turismului;

Principalele politici privind dezvoltarea turismului in Romania sunt: