Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Idei bun pentru succesul afacerii tale.producerea de hrana, vegetala si animala, fibre, cultivarea plantelor, cresterea animalelor




Afaceri Agricultura Economie Management Marketing Protectia muncii
Transporturi

Turism


Index » business » » afaceri » Turism
RESURSELE TURISTICE NATURALE SI ANTROPICE SI ROLUL LOR IN DEZVOLTAREA TURISMULUI


RESURSELE TURISTICE NATURALE SI ANTROPICE SI ROLUL LOR IN DEZVOLTAREA TURISMULUI




RESURSELE TURISTICE NATURALE SI ANTROPICE SI ROLUL LOR IN DEZVOLTAREA TURISMULUI

Dezvoltarea economica si sociala a Romaniei are implicatii mari si asupra activitatii de turism atat prin crearea unei infrastructuri generale (cai de comunicatie si mijloace de transport), dotarea cu utilaje si construirea bazei tehnico-materiale specifice turismului, diversificarea bunurilor de consum si a produselor agro-alimentare etc., cat si prin realizarea unor obiective economice apartinand altor ramuri, dar care intereseaza turismul (baraje si lacuri de acumulare, hidrocentrale, obiective industriale, lucrari de arta inginereasca, palate ce cultura s.a.), unele dintre ele devenind obiective de mare atractie turistica.

Progresul tehnico-economic, dezvoltarea stiintei, culturii si invatamantului in Romania permit extinderea si diversificarea relatiilor sale externe pe plan economic (mai ales in conditiile economiei de piata), tehnico-stiintific, cultural etc., marind interesul cetatenilor straini de a ne vizita tara ca parteneri de afaceri, pentru studii, ca turisti etc.




1. CONDITIILE DE RELIEF SI ACTIVITATEA TURISTICA

Potentialul turistic al unui teritoriu reprezinta elementul fundamental in crearea produselor turistice, respectiv a ofertei turistice. In cadrul acestuia, potentialul natural are un rol principal in dezvoltarea turismului si inregistreaza o mare varietate si complexitate, data fiind diversitatea componentelor cadrului natural, ca atractii turistice si resurse potentiale.

Relieful tarii noastre si cu precadere cel carpatic se inscrie cu cel mai variat si important potential turistic, prezentand interes atat prin valoarea sa peisagistica, dar mai ales prin aceea ca ofera posibilitati diferentiate de amenajare si dotare turistica, si in general, de desfasurare a activitatii de turism, constituind "suportul" material al acesteia.

Romania se caracterizeaza printr-o mare diversitate a peisajului generata de feluritele structuri geologice si forme de relief, de alternanta a culmilor montane si deluroase cu depresiunile si culoarele de vale, de diferentierile altitudinale etc. ce se completeaza cu diferite componente ale vegetatiei, faunei si apelor, care-i sporesc complexitatea si atractivitatea.

Pe culmile carpatice cele mai inalte, de peste 2000 m, o mare atractie turistica prezinta peisajele alpine: cu pajisti intinse si bogate - leagan al pastoritului romanesc si al unor sarbatori traditionale ce se mentin si azi pe platourile Muntilor Godeanu, Tarcu, Sureanu, Cindrel, Lotru, Parang, Bucegi, Rodna, sau cele de mai jos, cu relief glaciar, stern, dar impunator prin grandoarea si semetia formelor sale, circuri si vai glaciare, piscuri golase, creste zimtate si custuri etc. specifice Masivelor Fagaras (cu cea mai mare suparfata ocupata de reliful glaciar 127 km2, 175 de circuri, 50 de vai glaciare), Retezat (54km2, cu cel mai complex relief glaciar), Parang, Rodna, Tarcu, Godeanu, Bucegi, Iezer. Cu un farmec aparte se inscriu aici numeroasele lacuri de inaltime (cca 180) adapostite pe fundul circurilor glaciare intre impresionante abrupturi stancoase si panze de grohotis (Retezat (58 lacuri), Fagaras (30), Parang (28), Rodna (23), Godeanu (22) etc.).

Arealele calcaroase putin raspansite in tara noastra (2% din teritoriu), se remarca, totusi, prin peisaje carstice, uneori aride, dar de mare spectaculozitate, cu o paleta larga de forme si fenomene carstice de suparfata si de adancime. O importanta deosebita pentru turism o prezinta platourile de doline si lacuri carstice temporare, cheile, abrupturile, izbucurile, stancariile, si crestele, precum si pesterile, Craiului, Aninei, Piatra Craiului, Culoarul Bran-Rucar, Muntii Rodna, Parang, Bucegi, Hasmasu Mare. Tara noastra dispune de un important potential speologic cu o recunoscuta valoare stiintifica si estetica. Cu cele peste 10.900 de pesteri, Romania se situeaza pe locul al treilea in Europa, alaturi de tarile fostei Iugoslavii si Frantei. Intre acestea sunt pesteri de dimensiuni mari, adevarate complexe carstice subterane, cu rauri si cascade (Topolnita, Cetatile Ponorului etc.) sau cu sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat si frumos concretionate (peste 300), altele cu mineralizatii rare sau cu picturi murale (pestera Cuciulat, pestera lui Adam etc.), dar nu toate intereseaza sau pot fi valorificate prin turism. O mare parte dintre acestea, prin valoarea stiintifica si estetica, se constituie ca unicate pe plan national si chiar international, fiind declarate monumente ale naturii sau rezervatii speologice, asa cum sunt pesterile: Topolnita, Cetatile Ponorului, Sura Mare, Pestera de la Izvorul Tausoarelor, Scarisoara cu renumitul ghetar, Closani, Ursilor (de la Chiscau) etc., multe intrate deja in circuitul turistic. Potentialul speologic este partial valorificat prin turism. In prezent, numai pestera Ursilor de la Chiscau este un obiectiv speologic si turistic bine conservat si cu o amenajare turistica comparabila cu cele existente in strainatate. Amenajari sumare mai sunt realizate si in pesterile Muierii din Muntii Parang, Ialomitei din Muntii Bihor. Dar sunt pesteri de o remarcabila valoare stiintifica si peisagistica aflate in apropierea unor zone sau statiuni turistice care pot fi amenajate pentru vizitare. Avem in vedere pesterile: Topolnita (zona Portile de Fier), Ponicova (Defileul Dunarii), Ghetarul de la Scarisoara si Cetatile Ponorului (Muntii Bihor), Ialomitei (Muntii Bucegi), Haiducilor (pentru un muzeu "om si mediu in Paleolitic"), La Despicatura (pestera termala), ambele la Baile Herculane etc.

In rocile conglomeratice din unele masive montane, agentii externi au sculptat un microrelief cu forme bizare si de mare atractie pentru turisti ("turnuri", "ciuperci", "clai", "sfincsi" etc.). Cele mai reprezentative asemenea "opere" ale naturii sunt in Bucegi (Babele, Sfinxul), Ceahlau (stancile Panaghia, Toaca, Caciula Dorobantului, Turnu lui Buda etc.), Ciucas (Ciupercile Tigaile Mari, Turnu lui Goliat etc.) si in alte masive.

Relieful vulcanic, in general neexpresiv, se inscrie totusi si prin forme spectaculoase ca Detunata goala, creata in bazaltul Muntilor Metaliferi si Creasta Cocosului, cizelata in andezitul din Gutai, sau introduce variatie in peisaj, precum si craterele din Muntii Calimani-Gurghiu-Harghita si conurile vulcanice din Muntii Tibles-Gutai.[2]

Impresionante si spectaculoase chei carstice, ca ale Bicazului, Turzii, Nerei, Carasului, Cernei, Oltetului, Gilortului etc. si defileele Dunarii, Jiului, Oltului, Muresului (Deda-Toplita), Crisului Repede etc., intregesc patrimoniul de frumuseti si atractii ale reliefului carpatic.

Fara a avea inaltimile Alpilor, Carpatii romanesti prezinta un intins domeniu schiabil , desfasurat pe aproape 1200-1400 m altitudine (de la 800 la 2200 m) si, in general, lipsit de avalanse de zapada si ferit de viscol. Fizionomia si expunerea reliefului, dispunerea altitudinala a acestuia alaturi de conditiile meteorologice sunt factori favorizanti ai sporturilor de iarna. Cele mai intinse si importante domenii schiabile se localizeaza intre 1500 si 1800 m altitudine, ca in Muntii Bucegi, Parang, Muntele Mic-Tarcu, Postavaru, Retezat, Rodna, Vladeasa, Fagaras etc., dar se poate schia, pana primavara tarziu, si la 1900-2000 m in circurile glaciare din Fagaras, Rodna si Retezat, dupa cum, in statiunile montane Semenic, Baisoara si Stana de Vale situate numai la 1100-1400 m inaltime, dar, in calea maselor de aer oceanic, schiatul se practica peste patru luni pe an.

Unele masive montane ca Muntele Mic-Tarcu, Parang, Rodna, Fagaras, Bucegi, permit amenajarea de partii si mijloace de transport pe cablu in sistem "releu", de la etajul inferior (900 - 1000m) la cel superior, montan (2200m), permitand o valorificare succesiva, de la poale spre culme, a domeniului schiabil si prelungirea sezonului de sporturi de iarna pana in aprilie - mai.[3]

Crestele si piscurile alpine, verticalitatea peretilor stancosi, prezenti la tot pasul in Carpati, au conturat si un important domeniu pentru practicarea alpinismului, mai ales in partea de est a Carpatilor, centrele de alpinism de la Busteni, Brasov si Sibiu fiind recunoscute pe plan national si international. Sunt peste 1000 de trasee cu diferite grade de dificultate pentru alpinismul de vara si de iarna, localizate, mai ales, in masivele in care predomina formele glaciare sau abrupturile calcaroase, cum sunt: Bucegi (256 trasee), Piatra Craiului (218), Retezat (71), Apuseni (69), Cheile Bicazului (42), Fagarasi (11), Cernei (21) etc.

Prin pozitia lor centrala, Carpatii sunt usor accesibili din toate colturile tarii, iar configuratia reliefului, altitudinile nu prea mari (2544 m altitudine maxima) si fragmentarea datorata multimii depresiunilor, a vailor, pasurilor si trecatorilor faciliteaza patrunderea si circulatia in toate directiile si pana aproape in interiorul masivelor montane.

Dealurile si podisurile se inscriu cu un potential turistic al reliefului mai modest, reprezentat prin aspecte peisagistice legate, mai ales, de alternanta dealurilor cu depresiunle si vaile, iar intinsele paduri de foioase si plantatii de pomi si vita de vie, covorul pasunilor sau fanetelor si bogaatia de ape si mai ales a celor minerale (clorosodice, bicarbonatate sau sulfuroase), completeaza si imbogatesc valoarea turistica a acestora. Un real interes turistic prezinta unele fenomene geologice ca "Focurile nestinse" de la Andreiasu de Jos (jud. Vrancea) si "Vulcanii noroiosi" de la Paclele Mari si Paclele Mici (jud.Buzau) sau structuri geologice cum sunt "blocurile de calcar" de la Badila (jud.Buzau), "Muntele de sare" de la Slanic (jud.Prahova), Rapa Rosie (jud.Alba) etc., toate monumente ale naturii.

In Podisul Dobrogei, relieful prezinta o mai mica varietate, predominant cel carstic cu pesteri, abrupturi, chei si cel rezidual format pe granite sau sisturi verzi cu maguri inecate in grohotisuri si stancarii care invioreaza peisajul stepic al Dobrogei de nord.

Campia, desi montana, prin prezenta unor vai cu lunci largi si insotite de zavoaie de salcii si plopi sau paduri de foioase, prin configuratia formelor fluviatile (meandre, belciuge sau cursuri parasite cu oglinzi de apa, maluri abrupte) si a crovurilor, uneori cu apa sarata, fondul piscicol si cinegetic, dispune de un potential turistic redus si putin valorificat, in prezent.

Reteaua hidrografica reprezinta unul din factorii determinanti ai turismului.

Apele curgatoare, care impanzesc intreaga tara, se inscriu cu un potential ridicat, atat prin peisajul creat, cat mai ales prin posibilitatile pe care le ofera pentru practicarea pescuitului sportiv si agrementului nautic, pentru baie si plaja etc. Amenajarile hidrotehnice realizate, pe principalele rauri (Bistrita, Arges, Olt, Sebes, Cerna, Raul Mare, Raul Sadu etc.) imbogatesc zestrea turistica a acestora, sporindu-le atractiviatatea pentru recreere. In ultimii ani, pe raurile mari, ca Muresul, Oltul, Somesul, Bistrita, au intrat in traditie "expeditiile nautice", reeditandu-se, dar, in scopuri recreative, traditia plutasilor sau a "carausilor" de sare de odinioara. Intre apele curgatoare, Dunarea se inscrie cu cel mai important potential turistic, de la aspecte peisagistice si pana la cele de amenajare si dotare croaziere etc. utilizat insa in mai mica masura.

Oglinzile de apa, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase in tara noastra, constituie un remarcabil potential turistic.

Lacurile de munte, fie ca sunt glaciare (Bucura si Zanoaga in Retezat, Capra si Balea-Lac in Fagaras, Calcescu si Rosiile in Parang, Lala si Buhaiescu in Rodna etc.), vulcanice (Lacul Sf. Ana in Muntele Ciomatu din Masivul Harghita) sau de baraj natural (Lacul Rosu pe Bicaz, in Muntii Hasmasu Mare), ultimele doua, unicate in tara noastra, reprezinta elemente de mare spectaculozitate, constituindu-se, prin ele insele, ca obiective turistice. In arealul dealurilor si podisurilor predomina lacurile cu apa sarata, utilizate balnear in statiunile care au aparut in apropiere (Sovata, Ocna Sibiului, Ocna Dejului, Slanic etc.).

Alte acumulari de apa, unele realizate inca din secolul al XIX-lea (Dracsani langa Botosani), sunt iazurile, importante domenii pentru irigatii alimentare cu apa si pescuitul sportiv din Campia Transilvaniei sau Campia Moldovei.

Lacurile de campie, destul de multe si in parte amenajate de om, au, de asemenea, importante valente turistice: balneare (Amara, Balta-Alba, Lacul Sarat), agrement si pescuit sportiv (Snagov, Caldarusani, Mostistea, Galatui, Cernica etc.). O nota aparte, de atractivitate, dar mai ales pentru recreere si odihna o au lacurile de pe Colentina, din partea de nord-est a capitalei (Straulesti, Baneasa, Herestrau, Floreasca, Tei etc.). Litoralul romanesc detine o importanta salba da lacuri fie cu apa dulce (Siutghiol, Tasaul, Neptun, Jupiter), Ori cu apa sarata (Techirghiol, Nuntasi) si sulfuroasa (Mangalia) folosite pentru agrement sau terapeutic. Lacurile din lunca si Delta Dunarii sunt destul de numeroase si de mare atractivitate pentru turism prin aspectele peisagistice si domeniul piscicol (Bistret, Suhaia, Greaca, Bugeac, Oltina, Dunareni, Crapina, complexul Razim-Sinoie, Gorgova, Lumina-Pui, Rosu, etc.).

Un loc aparte il ocupa acumularile de interes hidroenergetic ale caror oglinzi de apa si baraje, care intregesc valoarea peisagistica a cadrului natural din jur, au intrat, deja, in circuit ca obiective turistice sau pentru agrement nautic (Vidraru pe Arges, Izvorul Muntelui, Vidra pe Lotru, Portile de Fier I, Valiug in Muntii Semenic, Fantanele, Gilau pe Somes etc.).

Marea Neagra detine un loc important in potentialul hidrogeografic si turistic al tarii (agrement nautic, baie, plaja, talazoterapie, pescuit etc.).



CONDITIILE DE CLIMA SI FACTORII NATURALI DE CURA SI INFLUENTA LOR ASUPRA TURISMULUI

Studiile de specialitate au relevat ca in tara noastra conditiile de clima constituie un factor important de cura, fapt ce a condus la aparitia climatoterapiei ca mijloc terapeutic cu ajutorul elementelor climato-geografice.

Unele elemente climatice sunt indispensabile practicarii sporturilor de iarna (stratul de zapada si temperatura aerului). In munti, stratul de zapada se instaleaza in octombrie si chiar mai devreme, iar in regiunile joase la inceputul lui decembrie (20 decembrie pe litoral) si dureaza, cu intermitente, pana la sfarsitul lui martie in campie, pe litoral, si pana la finele lui mai sau iunie, in munti.

Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada inregistreaza mai putin de 25 de zile pe litoral, de la 50-70 in campie si creste la circa 100 de zile in dealurile subcarpatice, depasind 200 de zile la peste 1500 de m. In unitatile montane cu o durata a stratului de zapada ce depaseste cinci luni pe an, se remarca si unele diferentieri locale, in functie de altitudine, pozitie etc. Astfel, masivele din partea de vest a tarii, situate in calea maselor de aer umed, beneficiaza de un interval mai ridicat cu strat de zapada, chiar la inaltimi de sub 1500 m, ca in Semenic (225 zile pe an ), Baisoara, Muntele Mare (230 zile pe an) si Stana de Vale, iar circa 1800-1900 m, de valori apropiate de cele maxime, cum este in Vladeasa si Tarcu (315).

Stratul de zapada are grosimi favorabile pentru schi, peste 4-5 luni pe an, acestea fiind mai reduse la inceputul iernii cand se realizeaza si o densitate mai mica a zapezii. Grosimea creste odata cu luna ianuarie, pana la un maxim mediu, care se inregistreaza in prima decada a lui februarie si pana la mijlocul sau sfarsitul lunii martie. Si in acest caz grosimea medie a stratului de zapada are valori ridicate in masivele montane din vestul tarii, si mai mici pe cele mai inalte culmi, unde zapada este viscolita. Mentinerea stratului de zapada si a calitatilor ei pentru schiat, favorizate, printre altele si de temperatura aerului si, mai ales, atunci cand valorile maxime nu depasesc Oo C, in asa numitele zile de iarna. In Carpati, numarul anual al zilelor de iarna creste odata cu inaltimea, ajungand la peste 155 de zile la 2500 m altitudine. Efectul lor se cumuleaza, de regula cu al temperaturilor de inghet, care se produc peste 200 zile intr-un an pe culmile Carpatilor.[4]

Romania dispune de un exceptional fond de factori naturali de cura. In cadrul acestuia se remarca mofetariile, complexul de factori terapeutici ai litoralului, in care, pe langa elementele clasice ale talassoterapiei, intra namolurile sapropelice si de turba, ghiolurile, apele mezotermale, sulfuroase etc. Romania poate organiza in cele peste 160 de statiuni balneare si localitati ce poseda ape minerale, ape termo-minerale si mofete, toate cele trei tipuri de asistenta balneo-medicala: profilactica, curativa si de recuperare medicala. Dintre acestea, traditie foarte veche si o mare raspandire le are cel de-al doilea tip de asistenta.

Structura geologica complexa a teritoriului face ca Romania sa dispuna de o inepuizabila rezerva de ape minerale si termo-minerale. Acestea sunt cantonate, in principal, in arealul montan mai ales in aureola mofetica din imprejurimile vulcanice Oas-Gutai-Calimani-Harghita si apartin mai multor zone geo-chimice, apoi in cea a dealurilor subcarpatice si de podis, la contactul acestora cu muntii (ape clorurate, sodice, bicarbonate) si, in cele din urma, in campie (ape termo-minerale, de regula, bicarbonate).

Apele minerale din tara noastra au un continut deosebit de variat in elemente chimice, si de aceea reprezinta o mare complexitate si diversitate sub aspect fizico-chimic, mineralogic, termic etc., in tara noastra intalindu-se practic toate tipurile de ape cunoscute pe plan mondial.

Lacurile terapeutice. Prin calitatile fizico-chimice ale apelor, numeroase lacuri prezinta un deosebit interes terapeutic. In general, apele sunt clorurato-sodice, uneori iodurate sau sulfate (cele din Campia Romana), cu o mineralizare medie (30-50 g/l). Lacurile cele mai folosite in balneo-turism sunt cele din Campia Romana (Balta Alba, Lacu Sarat, Lacul Amara) sau pe litoralul marin (Techirghiol - apa sarata si Mangalia - apa sulfuroasa), unde bioclimatul excitant, baile de aer si de soare sporesc efectul terapeutic al bailor de lac. De asemenea, sunt utilizate si lacurile din masivele de sare din zona dealurilor subcarpatice sau de podis (de la Sovata, Ocna -Mures, Bazna, Ocna-Dej, Someseni, Cojocna, Ocna -Sibiului, Slanic-Prahova, Telega), care prezinta interes atat prin apa sarata, cat si prin fenomenul de heliotermie care completeaza calitatile terapeutice ale bailor (Lacul Ursu-Sovata). Toate aceste lacuri au pe fundul lor namoluri sapropelice de mare importanta balneo-medicala. Apele lacurilor sunt utilizate in terapia afectiunilor reumatismale, ale sistemului nervos periferic si in ginecologie.

Namolurile terapeutice. Tara noastra dispune si de importante rezerve de namoluri care contribuie la cresterea competitivitatii ofertei balneare romanesti. Dupa originea si calitatile lor fizico-chimice, se impart in trei categorii: sapropelice - namoluri negre, sulfuroase, produse prin procese chimice de putrefactie in lipsa oxigenului, specific lacurilor Techirghiol, Amara, Lacu Sarat sau de la Sovata, Ocna-Sibiului, Ocnele Mari (ca namoluri fosile), fie cele din statiunea Sacelu (namolul de depozit din izvoare sulfuroase) si Marea Neagra (situat la adancime; namoluri minerale de izvor - depuneri prin decantarea izvoarelor (Sangeorz - Bai, Felix, Someseni) si sedimente argilo-marnoase mineralizate (Nicolina - Iasi) etc.; turbe descompuse chimic - material vegetal semidescompus (humus) si resturi vegetale cu structura inca pastrata (Poiana Stampei, de langa Vatra Dornei - cea mai importanta exploatare in scopuri terapeutice - Borsec, Bilhor, Tusnad, Stobor - judetul Salaj, Geoagiu - Bai si Mangalia - in curs de valorificare balneara).

Terapeutic, sunt utilizate in aceleasi afectiuni ca si apele lacurilor sarate, administrandu-se sub forma de impachetari cu namol, infuzii cu turba uscata etc.

Emanatiile naturale de gaze terapeutice sunt specifice Romaniei, care este printre putinele tari din Europa ce dispun de o zona mofetica de mare extindere si valoare. Cele mai cunoscute si utilizate terapeutic sunt emanatiile de dioxid de carbon si cele sulfuroase.

Salinele constituie un important factor de cura in terapia afectiunilor respiratorii cronice, iar bazele de tratament se afla la Targul - Ocna, Slanic - Prahova si Praig, acestea fiind solicitate si de pacientii din strainatate.[5]

Litoralul romanesc al Marii Negre. Prima zona turistica a tarii care detine peste 45% din baza materiala de cazare a Romaniei si un important potential turistic. Desi, aparent, resursele terapeutice ale litoralului sunt considerate apa sarata a marii care, prin compozitia sa chimica (salinitate 17-18 mg/l) si prin actiunea valurilor intareste organismul si intensifica activitatea lui ca plaja cu nisipul ei; in realitate, este vorba despre o paleta mult mai variata de factori naturali: bioclimatul marin, apele minerale sau mineralizate prin foraje, lacurile sarate si namolurile terapeutice. Plaja litoralului romanesc, adapostita la baza falezei intre Constanta si Mangalia, si cu o larga extindere si deschidere in restul litoralului, are o orientare ce permite expunerea si la soare in tot cursul zilei (peste 10 ore), ceea ce se intalneste pe putine plaje din Europa. Coboara in mare cu o panta lina, ceea ce favorizeaza baile de mare si mersul pe apa - proceduri de mare valoare terapeutica. In general, plaja este naturala, are inaltimi de 400-500 m la Mamaia si Techirghiol, si 50 - 200 m in rest, iar nisipul - cuartos si calcaros - cu o puritate ridicata si o granulatie spre medie, se prezinta aproape in permanenta uscat. In sectorul Mangalia-Nord, prin indiguire si innisipire s-au amenajat si plaje artificiale (peste 200000 m2). Nisipul plajei face parte din complexul de cura balneara specific marii (talassoterapie), calitatile fizico-chimice ale acestuia fiind folosite in psamoterapie.

Apa de mare, prin componenta ei chimica (apa clorurata, sulfurata, magnezica, sodica), salinitatea redusa (17-18 mg/l), favorabila organismului sub aspect terapeutic si osmolar, contrastul termic apa - aer, prin actiunea valurilor si aerosoli proveniti din sfaramarea acestora si care plutesc in aerul marin constituie un factor natural care garanteaza o forma specifica de cura - talassoterapia, indicata in afectiunile aparatului circulator, lococmotor, de nutritie etc. Pe de alta parte, lipsa mareelor permite folosirea optima a plajelor, iar salinitatea redusa a apei favorizeaza practicarea sporturilor nautice, mai ales a celor subacvatice.

Pe litoral se gasesc si doua tipuri de ape minerale: cele de adancime, aduse la suprafata prin foraje (zonele Mangalia, Neptun si Eforie) si cele din lacurile sarate.

La Mangalia s-a pus in evidenta si namolul de turba (descompusa chimic), ale carui rezerve valorificabile in scopuri terapeutice sunt destul de ridicate, dar numai partial.[6]

Salinele terapeutice

Cel mai important factor de microclimat in terapia bolnavilor respiratorii il reprezinta asa-numitul microclimat de "salina" sau de "grota".

Recunoasterea si utilizarea sa terapeutica pe plan european cu deosebire in ultima jumatate de secol, a primit de la o serie de fapte de observatie cumulate, si anume:constatarea absentei imbolnavirilor de bronsita cronica si astma la minerii din minele de sare de la Wieliezka precum si vindecarea rapida a acestor boli la noii angajati, ameliorarea pana la disparitie a crizelor de astma la bolnavii asmatici refugiati in timpul primului si celui de-al doilea razboi mondial in pestera Kluttert (Germania) utilizata ca adapost in timpul bombardamentelor. Printe cele mai cunoscute saline si grote din Europa putem mentiona: Wieliezka si Inowroclaw din Polonia, Schonebeker si Kluttert din Germania, Solotwino din fosta URSS, Bekebarlang din Ungaria si Zalzen-Magdeburg din fosta RDG. A urmat o perioada de utilizare empirica dupa care, mai precis in ultimii 60 de ani s-au organizat studii sistematice in cadrul acestor saline si pesteri, privind microclimatul acestora si evolutia bolnavilor supusi unor astfel de cure, s-au organizat simpozioane stiintifice internationale de speleoterapie, care au subliniat rezultatele incurajatoare in terapia si astmul bronsic, bronsitelor cronice.

In tara noastra, in urma acestor recunoasteri ale traditiei terapeutice si a unor necesitati de tratament impuse in patologia aparatului respirator, au fost introduse in circuitul terapeutic salinele de la Slanic Prahova, Praid, Tg. Ocna, Cacica si Ocna Dej.[7]

3.FLORA SI FAUNA, CA FACTORI DE INFLUENTA

ASUPRA TURISMULUI



Flora se asociaza, de regula, altor componente de peisaj, completandu-le (peisajul carstic, montan, de dealuri etc.), dar reprezinta si un valoros potential, in toate regiunile tarii. Avem in vedere pajistile alpine sau montane, care dau farmecul muntilor inalti si medii, dar mai ales padurile. Alaturi de functiile economice, naturale sau de protectie, acestea au un rol important in practicarea turismului. Este evidenta valoarea pentru turism (peisagistica, estetica, aeroionizare, purificarea aerului etc.) a padurilor de conifere si foioase din munti si de dealuri, dar mai ales a celor din jurul statiunilor balneoclimaterice (Baile Felix, Sovata, Amara etc.), din campie (Vlasia, zavoaiele ce insotesc raurile), sau din zonele periurbane (Bucuresti, Timisoara, Craiova, Pitesti, Oradea etc.), care confera conditii pentru recreere si agrement.

Valoarea turistica a vegetatiei sporeste prin aportul stiintific dat de existenta unor specii declarate monumente ale naturii si a rezervatiilor naturale sau cu caracter stiintific (Fagetele seculare din Semenic, codrii de la Slatioara si din Giumalau, padurile Ciornuleasa, Comana, din Defileul Dunarii, Muntii Banatului si Valea Cernei, ca si padurile de liliac de care se leaga sarbatorile folclorice de la Carasova si Eftimie Murgu (jud. Caras-Severin), Ponoare (jud. Mehedinti) etc. Vegetatia variata cu caracter luxuriant si specifica din Delta Dunarii reprezinta, de asemenea un element important de atractie turistica.

Fauna, sub aspect turistic, prezinta importanta prin valoarea sa cinegetica, estetica sau stiintifica. Fondul cinegetic este reprezentativ pe plan international prin varietate, densitate, dar mai ales prin valoarea trofeelor premiate la numeroase expozitii internationale. Animalele de interes vanatoresc - urs, mistret, cerb, caprior, cocos de munte etc., se concentreaza in unitatile montane (Muntii Calimani - Harghita, Rodna - Maramures, Ceahlau - Bistritei, Tarcau, Parang, Godeanu - Tarcu etc.), dar si in padurile de deal si campie (caprior, cerb lopatar, mistret), iar baltile si Delta Dunarii constituie paradisul pasarilor pentru vanatoare, valoarea stiintifica si estetica.

Fauna acvatica si mai ales cea ihtiologica este un element de mare atractivitate, constituind o principala componenta de potential. Lacurile si raurile de munte detin un important fond salmonicol (pastrav, lipan), iar lacurile si apele de dealuri si campie sunt populate cu clean, mreana, dar si crap, stiuca, biban, caras. Dunarea si mai ales Delta Dunarii detin o bogata si variata fauna ihtiologica, de la crap, stiuca, somn, salau, scrumbie etc. pana la sturioni ca morun, nisetru, cega, pastruga etc. In Marea Neagra reprezentative sunt scrumbiile albastre, calcanul, hamsiile, stavrizii si guvizii, alaturi de sturioni. Fauna tarii noastre are si o valoare stiintifica, sporindu-i interesul turistic prin specii rare (ca cele mediteraneene), endemice sau pe cale de disparitie (dropia, lostrita etc.), altele repopulate (zimbrul, capra neagra, muflonul, marmoat etc.), toate ocrotite de lege, si cuprinse in rezervatii stiintifice, cum sunt cele din Delta Dunarii (ornitologice), Carpatii Orientali (pentru lostrita si cocos de mesteacan), Campia de Vest etc.[9]

Zonele protejate de interes national si monumente ale naturii sunt destul de numeroase si variate si prezinta importanta, atat sub aspectul estetic, ca element de atractivitate turistica, cat si, mai ales, cognitiv - stiintific si instructiv - educativ, ca baza a turismului stiintific, profesional si de cunoastere. De regula, acestea constituie obiective turistice distincte, dar, in cea mai mare parte, se asociaza altor componente de peisaj, sporind atractivitatea regiunii respective. Desigur, nu toate aceste zone protejate vor fi accesibile circulatiei turistice, unele avand un regim strict protejat, fiind destinate cercetarii stiintifice si refcerii ecosistemelor (reconstructie ecologica). In legislatia tarii sunt delimitate 17 zone naturale protejate de interes national, care sunt categorisite in Rezervatii ale biosferei, Parcuri nationale si Parcuri naturale. De asemenea, in Romania s-au legiferat 827 de rezervatii naturale si monumente ale naturii: botanice, zoologice, forestiere, geologice-geomorfologice, paleontologice, mixte, raspandite in toate regiunile tarii, dar mai ales in Carpati. O parte dintre acestea au fost incluse in lista Natiunilor Unite ca parcuri nationale si rezervatii echivalente sau in cadrul Programului international "Om - Biosfera", intre care Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, Parcul National Retezat, Parcul National Pietrosu Rodnei. Cele mai reprezentative pentru activitatea de turism intern si international se pot aminti Parcul National Retezat, Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, Parcul National Pietrosu Rodnei, rezervatiile Cetatile Ponorului, Complexul carstic Scarisoara, Muntele Domogled, mlastina Tinovu Mare de la Poiana Stampei (langa Vatra Dornei) etc., toate localizate in zone turistice importante.

Alaturi de rezervatiile naturale mai sunt ocrotite ca monumente ale naturii si o serie de arbori izolati sau in mici grupuri, cum este gorunul lui Horea de la Tebea, animale (capra neagra), formatiuni si fenomene geologice (Detunata goala, Focurile nestinse), pesteri frumos concretionate (Pestera Ursilor de la Chiscau), chei carstice (Cheile Corcoaia) etc., toate obiective de mare interes turistic.    

4. ROLUL PATRIMONIULUI CULTURAL - ISTORIC IN FORMAREA FLUXURILOR TURISTICE

Tara noastra este detinatoare a unui tezaur imens de vestigii arheologice, monumente istorice, de arta sau de arhitectura, ca si a unui inestimabil patrimoniu etnofolcloric, care atesta evolutia si perenitatea pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii si artei poporului roman. Tot acest fond cultural-istoric formeaza o parte insemnata a ofertei turistice si o componenta a imaginii turistice a Romaniei pe piata internationala.

O vizita la stralucitele monumente de arta medievala din Bucovina sau o excursie la monumentala simbioza daco-romana, care este Tropaeum Traiani de la Adamclisi, o drumetie in patriarhalul Maramures, cu ale sale civilizatii ale lemnului si traditia datinilor stravechi, fie o croaziera pe magistrala albastra Dunare - Marea Neagra reprezinta, fiecare in parte, o carte de vizita a Romaniei turistice. De asemenea, cateva itinerare precum "turul castelelor medievale", "fortificatiile sasesti din Transilvania", sau "itinerare ale latinitatii in Romania", fie "muzeele de istorie si de arta" din Romania sau "biblioteci cu fond de carte rara" etc., pun in lumina disponibilitatile pe care le are oferta cultural-istorica a tarii noastre.

In Romania, in anul 2000 au fost identificate 688 de valori ale patrimoniului cultural de interes national (monumente istorice de valoare nationala exceptionala), intre care 197 biserici si ansambluri manastiresti, 36 de monumente si ansambluri de arhitectura, 11 castele, conace, palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane (cladiri civile), 20 de centre istorice etc.

Vestigiile arheologice preistorice, care atesta prezenta omului inca din paleoliticul inferior, dar mai ales din cel mijlociu (cultura musteriana, circa 100.000 - 40.000 ani i.Hr.) cu marturii aflate in diferite muzee din Craiova, Slatina, Bucuresti, Deva etc. inscriu zona carpato - danubiana in marea arie geografica a antropogenezei.[10]

In neolitic (circa 5500-2500 i.Hr) existau pe aceste meleaguri mai multe arii de cultura, cu trasaturi proprii. Amintim aici: cultura Gumelnita (Muntenia) cu statuete de cult, aflate in muzeele din Bucuresti, Pitesti, Targoviste, Oltenita; cultura Hamangia (Dobrogea), careia ii apartin doua figurine de lut: "Ganditorul" si "Femeie sezand", remarcabile obiecte de sculptura neolitica, descoperite in apropiere de Cernavoda; cultura Boian (Campia Muntenia), cand incepe utilizarea aramei la executarea unor podoabe si unelte si apare pictura cu grafit, marturii aflate la muzeele din Bucuresti, Pitesti, Alexandria etc.; cultura Cucuteni (in Moldova, sud - estul Transilvaniei si nord - estul Munteniei), caracterizata printr-o ceramica cu forme variate, pictata intr-o tehnica superioara, cu motive decorative ce-i confera o individualitate si o deosebita valoare artistica, asa cum se remarca in muzeele de la Piatra Neamt, Bacau, Roman, Iasi, Buzau, Focsani etc. Specialistii, in unanimitate, considera ca aceste culturi constituie momente de varf ale neoliticului european si de aceea se pot constitui ca obiective in cadrul unui "itinerar prin neoliticul romanesc".

Vestigiile antichitatii sunt numeroase si de mare valoare pentru istoria culturii si civilizatiei poporului nostru. Amintim, mai intai, ruinele cetatilor grecesti infiintate de colonistii greci (secolele VII - VI i.Hr.) pe coasta Marii Negre: Hristos (Istria), Tomis (Constanta) si Callais (Mangalia), prin intermediul carora populatia autohtona -geto-dacii - au venit in contact cu marile civilizatii ale antichitatii: elenistice, persana, romana etc. Cetatile dacice si romano - bizantine, larg raspandite, sunt unele dintre cele mai reprezentative pentru existenta multimilenara a poporului roman. Descoperirile arheologice au scos la zi vestigii dacice (33 de fortificatii) in toate zonele tarii: Petrodava - Piatra Neamt si Batca Doamnei pe valea Bistritei in Moldova, Sucidava, langa Caracal, Pelendava - Craiova in Campia Romana, Drobeta - Turnu Severin, la Dunare, Ziridava - Pecica, in partea de vest, iar Potaissa - Turda si Piatra Craivii (langa Alba Iulia), in Transilvania etc.; dar in Muntii Orastiei se afla cea mai importanta aglomerare de cetati si asezari dacice, care a constituit centrul politic al statului dac in perioada lui Burebista si Decebal (circa 82 i.Hr. - 106 e.n.). Este vorba de cetatile de la Costesti (sec. II i.Hr. - I e.n.), Bildaru (sec. I i.Hr. - I e.n.), Sarmisegetusa Regia (sec. II i. Hr. -I e.n.), langa Gradistea Muncelului (cea mai mare, considerata capitala a statului dac, distrusa si apoi refacuta, dupa anul 106, de romani, la Sarmisegetusa - Cetate in depresiunea Hateg, Piatra Rosie (sec. I i.Hr. - I e.n.) toate cu ziduri si sanctuare lucrate in tehnica specifica dacilor. Intre vestigiile romane, (peste 33) un loc important il ocupa fortificatiile militare (castre), care constituiau puncte de sprijin in expansiunea romana in Dacia, si erau construite, de regula, pe vechi asezari dacice, ca la Drobeta, unde se afla si ruinele podului lui Traian, costruit de Apolodor din Damasc (103-105), Tibiscum (Jupa, langa Caransebes), Potaissa - Turda, Porolissum - Moigrad (judetul Salaj) etc. Apoi, ruinele centrelor urbane, ridicate la rang de municipiu sau colonie: Drobeta, Apulum - Alba Iulia, Napoca, Potaissa, Romula langa Caracal, Tomis si capitala Daciei Romane, Sarmisegetusa Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica de langa Hateg. Ruinele dotarilor edilitare - temple, amfiteatre, bai termale, palate, locuinte -, si bogatul material arheologic descoperit in aceste orase atesta inaltul grad de dezvoltare economica si sociala din aceste vremuri si convietuirea celor doua civilizatii - dacica si romana - care a condus la nasterea poporului roman. Un alt element al simbiozei daco - romane il constituie Tropaeum Traiani de langa Adamclisi, celebrul monument triumfal (renovat in intregime in anii '70), ridicat de imparatul Traian, in anii 108-109, pentru victoria repurtata asupra dacilor. Importante, prin forta de evocare a istoriei destul de zbuciumata a vietii noastre economice si social - politice, a tehnicilor de constructie si stilurilor arhitectonice din acele timpuri, sunt si vestigiile cetatilor medievale.

Cetatile de scaun din Moldova: Suceava, Neamt ale caror vestigii sunt restaurate, impreuna cu ruinele curtilor domnesti de la Piatra Neamt, Bacau, Iasi etc. constituie importante obiective turistice. In Tara Romaneasca se pastreaza vestigiile fortificatiilor si ansamblurilor voievodale din vechile capitale: Curtea de Arges, Campulung, Targoviste si ansamblul feudal Curtea Veche din Bucuresti. De o factura aparte sunt cetatile taranesti sasesti din sudul Transilvaniei sau din judetul Bistrita Nasaud ridicate in mai multe etape de populatia saseaca in fata invaziilor tatare sau otomane si care prin stilul arhitectonic si al fortificatilor sunt unicate in tara noastra. Fortificatii independente sau construite, de regula in jurul unui edificiu religios, romanic sau gotic, mai vechi (biserici fortificate), cetatile taranesti sunt alcatuite din una pana la patru incinte cu ziduri groase de circa 3 m si inalte de 10-12 m, si intarite cu turnuri de aparare. In interior aveau curtine cu camere de refugiu pentru populatia asezarii sau adapostul hranei, vitelor, munitiei etc. Se mai pastreaza vestigiile cetatilor taranesti de la Prejmer si Biertan, unele dintre cele mai puternice din acele vremuri, ale bisericilor fortificate de la Harman, Ghimbav, Rupea, SanPetru, Calnic (langa Sebes) etc. care, in parte, au fost cuprinse in circuitul turistic. Unele dintre bisericile fortificate si cetatile taranesti (Biertan, Prejmer, Calnic, Saschiz, Darju, Valea Viilor, etc.) sunt propuse pentru a fi incluse in lista Patrimoniului Universal.



Monumente istorice si de arta medievala, destul de numeroase si de mare valoare culturala se inscriu intre cele mai importante atractii turistice religioase din tara noastra, fiind de importanta nationala exceptionala si universala. Intre cele mai reprezentative sunt monumentele istorice si de arta medievala din Bucovina: Voronet, Humor, Sucevita, Arbore si Moldovita. Aceste biserici si manastiri - monumente din sec. XV-XVI - , apartin stilului moldovenesc "de arhitectura si pictura medievala" - o fuziune armonioasa a traditiilor turistice populare cu unele influente bizantine si gotice - , care a imbogatit patrimoniul artistic universal atat prin arta constructiilor, cat mai ales prin cea decorativa, respectiv prin frescele exterioare, unice in lume prin valoarea lor artistica. De aceea, aceste monumente de cultura straveche, devenite un simbol al decoratiei evului mediu (albastrul de Voronet, verdele de Sucevita, miniaturile de Humor etc.) si cuprinse in nomenclatorul UNESCO, ca tezaur universal de valoare exceptionala, au fost distinse, in urma cu peste un deceniu, cu premiul international "Pomme d'Or" (Marul de Aur) al Feferatiei Internationale a Ziaristilor si Scriitorilor de turism si care se afla depus la Moldovita.[12]

In Moldova se intalnesc si alte monumente istorice si de arta specifice stilului moldovenesc, intre care amintim: Manasirea Neamt (sec. XV), monument arhitectonic de mare valoare, unde a fiintat de-a lungul veacurilor un important focar de cultura si arta, iar edificiul de cult reprezinta una dintre cele mai desavarsite realizari ale arhitecturii moldovenesti medievale, devenind prototip al celor inaltate in Moldova, in secolele urmatoare: Trei Ierarhi (sec. XVII), unic in arhitectura romaneasca, datorita bogatei ornamentatii ce-i acopera fatadele cu motive geometrice in stil oriental, Golia (sec. XVII) si Sf. Gheorghe (sec. XVII) toate din Iasi, Dragomirna (sec. XVII), complexul episcopal (sec. XVI-XVIII) din Roman, Agapia (sec. XVII) si Varatic (sec. XIX) etc. din dealurile nemte. In orasul Bucuresti se gasesc unele dintre cele mai vechi si imporante monumente istorice si de arta, ca ansamblurile monahice Radu Voda (sec. XV), Mihai Voda (sec. XVI), cel din Curtea Veche (sec. XVI), Plumbuita (sec. XVI-XVIII), Patriarhia (sec. XVII) etc. Se impun sub aspect arhitectural si artistic si monumentele de arta religioasa musulmana, cu o bogata ornamentatie in lemn, asa cum sunt cele de la Mangalia (sec. XVI), Babadag (sec. XVIII), Medgidia (sec. XIX), Tulcea (sec. XIX) si Constanta (sec. XX). In ultimii ani s-au ridicat o serie de cladiri arhitectonice, unele fiind remarcabile monumente de arhitectura moderna, ca Palatul administrativ de la Baia Mare, Teatrele Nationale de la Targu Mures si Bucuresti, Sala Palatului, Palatul Radiodifuziunii, Hotelul Intercontinental si Palatul Parlamentului din Bucuresti etc., iar centrele civice realizate in unele orase ca Targu Mures Bistrita, Satu Mare, Iasi etc. sunt adevarate bijuterii arhitecturale. Muzeele si Casele memoriale, componente culturale valoroase pentru turism prezinta o mare varietate dupa continut si importanta fondului de exponate. Un interes deosebit au muzeele de importanta nationala, intre care amintim pe cele din Bucuresti (Muzeul de Istorie a Romaniei, Muzeul de Arta a Romaniei, Muzeul Colectiilor, Muzeul de Istorie Naturala "Gr. Antipa", Muzeul Geologiei etc.), Alba Iulia (Muzeul Unirii, Biblioteca Batthyaneum), Brasov (Complexul muzeal al culturii romanesti), Cluj-Napoca (Muzeul de Istorie), Dobeta Turnu Severin (Muzeul Regiunii Portile de Fier), Constanta (Muzeul de istorie nationala si arheologie, Complexul muzeal de stiintele naturii, Muzeul Marinei), Iasi (Complexul Muzeal din Palatul Culturii), Oradea (Muzeul Tara Crisurilor), Piatra Neamt (Muzeul de Istorie si stiintele naturii), Sibiu (Muzeul Brukenthal), Timisoara (Muzeul de Istorie), Tulcea (Muzeul Delta Dunarii).

Asezari rurale de interes turistic (sate turistice)

Aparute si dezvoltate pe cele mai variate forme de relief, inca din vremea traco-dacilor, asezarile rurale romanesti au pastrat si mai pastreaza inca, in buna masura, datinile si obiceiurile stravechi, un bogat si variat folclor, originale elemente de etnografie, factori naturali de cura sau beneficiaza de un pitoresc cadru natural, satisfacand, astfel multiple motivatii turistice. Aceste asezari, daca dispun de gospodarii corespunzatoare si au o dotare tehnico-edilitara adecvata si accesibilitate comoda, pot fi valorificate prin turismul rural si agroturism. Se impun atentiei pentru turism mai multe tipuri de sate. O mare raspandire o au satele peisagistice, adecvate turismului de sejur si care dispun de conditii naturale atractive si variate, favorizand petrecerea timpului liber cat mai agreabil. Sunt sate climaterice cu posibilitati de plimbare in aer liber, drumetie, bai de aer, helioterapie etc. ca : Fundata si Sirnea (Brasov), Tismana (Gorj), Botiza (Maramures), Bradet (Arges), Vama Veche (Constanta) etc., balneare cu izvoare minerale, sau emanatii de gaze terapeutice ca: Zizin (Brasov), Oglinzi (Neamt), Costiui si Rodna (Maramures), Valcele (Covasna) etc., sau pentru practicarea sporturilor de iarna: Garana (Caras-Severin), Sirnea, Fundata (Brasov), fie viti-pomicole: Recas (Timis), Jaristea, Jidvei (Alba), Niculitel (Tulcea), Agapia si Varatic (Neamt) etc.; pastorale: Vaideeni (Valcea), Jina si Sibiel (Sibiu) etc.; pescaresti si de interes vanatoresc: Crisan si Sf. Gheorghe (Tulcea), Ciocanesti (Suceava), Gurghiu (Mures) etc. sau cu obiective de interes stiintific: rezervatii naturale, monumente ale naturii: Ponoare (Mehedinti), Sadova si Bosanci (Suceava), Chiuzbaia (Maramures), Ciresu (Mehedinti) etc.

Se remarca si satele de interes cultural-istoric, ce se adreseaza indeosebi turismului itinerant cu valentele sale culturale. Unele sate etnofolclorice detin un inestimabil fond etnografic (port traditional, artizanat si arhitectura populara, folclor, muzee etc.): Bogdan Voda si Ieud (Maramures), Rasinari si Sibiel (Sibiu), Vama, Ciocanesti (Suceava), Naruja (Vrancea), Curtisoara (Gorj), Hoteni (Maramures), Avram Iancu si Arieseni (Alba) etc.; altele de creatie artistica si artizanala, cu o bogata creatie in arta populara, ofera posibilitatea ca turistii sa se initieze in diferite mestesuguri populare: Tismana, Marga, Dragomiresti, Sapanta, Sat Sugatag, Ciocanesti, Marginea.



Glavan, V., Turismul in Romania, Editura economica, Bucuresti 2001, pag. 23.

Glavan, V., Turismul in Romania, Editura economica, Bucuresti 2001, pag. 24.

Bran, F., Marin, D., Simon, T., Economia turismului si mediul inconjurator, Editura economica, pag. 130.

Glavan, V., Turismul in Romania, Editura economica, Bucuresti 2001, pag. 26.

Bran, F., Marin, D., Simon, T., Economia turismului si mediul inconjurator, Editura economica, pag. 134.

Bran, F., Dinu, M., Simon, T., Economia turismului si mediul inconjurator, Editura economica, pag. 135.

Sporis Gheorghe, Revista Romania turistica, anul 2003, numarul 171, pag. 31.

Glavan, V., Turismul In Romania, Editura economica, Bucuresti 2001, pag. 28.

Bran, F., Dinu, M., Simon, T., Economia turismului si mediul inconjurator, Editura economica, pag. 133.

Glavan, V., Turismul in Romania, Editura economica, Bucuresti 2001, pag. 3

Glavan, V., Turismul in Romania, Editura economica, Bucuresti 2001, pag. 35.

Bran, F., Marin, D., Simon, T., Economia turismuilui si mediul inconjurator, Editura economica, pag. 137.

Glavan, V., Turismul in Romania, Editura economica, Bucuresti 2001, pag. 44.








Politica de confidentialitate





Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate