MASIVUL LEAOTA - PREZENTARE GENERALA

Intre riurile Prahova si Dimbovita se intinde lantul muntos al Muntilor Bucegi, format din doua grupe: Bucegii propriu-zisi, situati la nord-est, intre Prahova si Valea Brateiului, si Leaota, situata spre sud-vest, intre Valea Brateiului si Valea Dimbovitei.

Fig 01

In timp ce Bucegii propriu-zisi, foarte cunoscuti turistilor, se caracterizeaza printr-un relief variat si spectaculos, printr-un peisaj pitoresc, cu creste puternic denivelate, cu cleanturi, hornuri, pesteri si chei, Leaota, dimpotriva, izbeste prin intinsele sale pajisti alpine ce amintesc de masivele Iezer-Papusa, Fagaras, Godeanu sau Paring.

Ca roca si structura, Bucegii sint formati din depozite sedimentare mezozoice asternute peste fundamentul cristalin care se intinde si se dezvolta spre vest, alcatuind in intregime Masivul Leaota. Bucegii si Leaota sint legati prin culmea importanta a Muntelui Bucsa, care se mentine la o altitudine ce variaza intre 1 800-1 900 m; ca element sigur de distinctie notam pozitia de sinclinal a Bucegilor, cu structura lor petrografica reprezentata prin cooglomerare, si pozitia de anteclinal a Leaotei, reprezentata prin sisturi cristaline.

Suprafata ocupata de culmile Leaotei este mai intinsa decit cea a Bucegilor propriu-zisi, iar altitudinea lor maxima este de 2 155 m, mentinindu-se in cca mai mare parte peste nivelul de 1 000 m.

Masivul cristalin al Leaotei, care se ridica anliclinal intre sinclinalul Bucegilor si cel al Pietrei Craiului, reprezinta impreuna o regiune muntoasa de tranzitie intre Carpatii Orientali si cei Meridionali, limita fiind constituita de Valea Prahovei sau, dupa altii, de Valea Dimbovitei. Complexitatea litologica[1] si varietatea elementelor morfostructurale din aceasta regiune au dat nastere la dispute inca netransate intre geografi si geologi.

Aria geografica a Masivului Leaota este delimitata la vest de apa Dimbovitei, care il separa de Iezer-Papusa; la nord se intinde culoarul Rucar-Bran, cu drumul national si Magurile Branului, care il separa de Piatra Craiului.

Limita de rasarit este marcata prin Valea Brateiului. Ea are pe stinga culmea sud-vestica a Bucegilor, numita Culmea Strunga, incepind cu Tataru, Deleanu si Lucacila, culmea prezinta un relief cu suprafete acoperite de pasuni alpine si pante domoale, datorite structurii lor din sist cristalin. Brateiul se varsa in Ialomita ceva mai jos. El este strajuit ele cetatea de piatra calcaroasa a Muntelui Lespezi, ale carui culmi joase dinspre sud sint despartite de Ialomita.

Spre sud, Masivul Leaota pastreaza caracteristica generala a Carpatilor si face trecerea spre zona subcarpatica prin culmi si piscuri prelungi si treptat mai joase.

Ca altitudine, zona alpina propriu-zisa este slab reprezentata in Leaota, insa vecinatatea apropiata a Bucegilor, Pietrei Craiului si a Masivului Iezer-Papusa confera peisajului grandoare si monumentalitate, specifica marilor inaltimi.

Intens fragmentat, relieful Leaotei se prezinta ca o insumare de plaiuri alpine cu suprafete de nivelare aidoma unor poduri suspendate, fara forme indraznete. Spinarile sale sint largi si rotunjite, cu povirnisuri moderat inclinate. Ne frapeaza asemanarea morfologica a culmilor sale, toate acoperite cu pasuni care favorizeaza in sezonul cald o intensa activitate pastorala.

Organizarea exploatarii pasunilor alpine cunoaste in prezent forme superioare. An de an taranii cooperatori ai comunelor limitrofe sau indepartate ridica constructii noi, contribuind la imbogatirea peisajului.

Virful Leaota are o inaltime de 2 135 m, este situat in centrul masivului si constituie nodul orohidrografic cel mai important. Are forma unei piramide cu baza triunghiulara si in jurul ei se disting o serie de culmi care se lasa in trepte din ce in ce mai joase spre regiunile inconjuratoare, corespunzind nivelelor de eroziune de la 1 800, 1 600, 1 400 si 1 200 m. Pentru orientare generala e bine sa retinem cele patru culmi principale dispuse sub forma unui X, avind directiile sud-vest, sud-est, nord-est si nord-vest.

Prima se numeste Marginea Domneasca si din ea pleaca spre nord-vest spinarile paralele ale muntilor Tincava, Obadarul, Tibra si Gruiul, care toate la un loc formeaza versantul sud-estic al Vaii Badeanca (sau Valea Badenilor cum ii spun localnicii). Spre sud-est se desfac culmile Leaota, Ratuneiul, Vaca, Frumuselul si Romanescu. Denumirea de Margine Domneasca ar avea, dupa unii, o semnificatie strategica, ea marcind limita de securitate pentru domnitor si curtea sa cind se refugiau in fata primejdiei, in trecutul zbuciumat al poporului nostru. Dupa altii, asa-numitul Plai Domnesc - o suprafata destul de intinsa in partea de nord a raionului Tirgoviste si la sud de Leaota - ar reprezenta fostele domenii ale curtii domnesti din Tirgoviste.

Culmea sud-estica, mai putin individualizata, este formata din spinarile nesfirsite ale Cufuritului, Rateiului, Raciului si Sutilei. Ea se termina cu dealurile subcarpatice din jurul satelor Pietrosita si Tita.

Initial, celelalte doua culmi principale ale Masivului Leaota pornesc impreuna spre nord, avind la est Muntele Mitarca, iar la vest Muntele Vija. Curind, insa, se desfac sub forma unor arcuri divergente, din care primul ia directia nord-est, apoi est (Jugureanu, Secarile, Pietrele Albe, Duda Mica, Duda Mare, Bucsa), creind o punte de legatura cu Bucegii in dreptul Strungilor sau, mai exact, prin Strunga Mica a Muntelui Grohotisul; al doilea arc se indreapta spre vest, apoi sud-vest si sud (Cumparata Mare-Riiosul, Albescu, Geabelea, Cioara, Fagetelu, Rosu si Priseaca), limitind la nord-vest Valea Badeanca pina in Dimbovita.

Catre vest Masivul Leaota coboara in versanti prapastiosi pina la nivelul scazut al Dimbovitei care daltuieste marnele senoniene, accidentind relieful (defileul Cetateni cu Valea Badeanca, Valea lui Coman, Valea Chiliilor, Culmea Schitului s.a.).

In partea de nord-vest a masivului, roca isi tradeaza schimbarea de structura prin aparitia calcarului tithonic din perioada Jurasicului in singulara Piatra a Dragoslavelor (1 437 m) si in cheile din jurul Muntelui Ghimbavul, sau de la poalele de vest ale Muntelui Sintilie (vaile Crov si Rudarita). Calcarul se continua in Piatra Craiului si in muntii vecini, Mateias, Posada, Juga, apartinind Masivului Iezer-Papusa. Coridorul Rucar-Bran isi face simtita prezenta sa apropiata prin varietate litologica si cele mai complexe forme de carst.

Versantul nordic al piramidei care formeaza Virful Leaota pastreaza urmele unui circ glaciar, fenomen geologic de data mai recenta apartinind Cuaternarului.

Edificiul muntos al Leaotei, cu aspect insular si dispozitie radiara, este brazdat de jur imprejur de o bogata retea hidrografica variabila in functie de relief si substratul litologic.

Izvoarele si piraiele Negrita, Marginea Domneasca, Frumuselul si Vaca au o dispozitie generala sudica; ele participa la formarea bazinului Ialomicioarei apusene sau Runcu ce se varsa in Ialomita la Fieni. Piriul Tita are forma liniara orientata catre sud-est, la fel ca Raciul si Brateiul care se varsa toate direct in Ialomita, primul in comuna Tita, iar celelalte doua linga hidrocentralele Moroieni si Dobresti.

Muntele Ratei adaposteste sistemul de captare a apei potabile pentru orasul Tirgoviste.

Brateiul colecteaza apele din culmea nord-estica a Leaotei si din culmea sud-vestica a Bucegilor. Piraiele Brateiului sint dispuse in palmeta si poarta numele culmilor din care izvorasc. In general vaile afluente din Muntii Leaota sint lipsite de rupturi de panta accentuate.

Pe de o parte, versantul nordic in jumatatea estica isi trimite apele in Turcul, ce apartine de bazinul Oltului; pe de alta parte, vaile Fundatica, Rudarita si Crov din jumatatea vestica merg spre Cheia, care limiteaza masivul in aceasta parte si care se varsa in Dimbovita in dreptul Cheilor Mari.

Piriul Ghimbavului, in palmeta si cu vale axiala, aduna toate apele din zona nord-vestica si le trimite prin chei strimte in Dimbovita.

La vest, piraiele care izvorasc din portiunea cuprinsa intre culmile principale nord-vestica si sud-estica sint culese de catre Badeanca si se varsa in Dimbovita la Badeni; de asemenea, putin mai la sud, piraiele din Valea lui Coman si cele din Valea Chiliilor curg direct in Dimbovita.

Pe toate vaile principale sint construite sosele noi de interes forestier, mult circulate.

Clima Muntilor Leaota prezinta caracteristicile obisnuite ale regiunilor alpine. Datele culese de la statiunile meteorologice de linga Leaota, din Tirgoviste (281,90 m) si Virful Omul (2507 m) arata o diferenta mare intre izotermele anuale sau lunare ale regiunilor de culme si cele joase. Numarul zilelor pe an cu temperatura sub 0⁰ la Virful Omul este de 220, pe cind la Tirgoviste numai 65. Suma precipitatiilor anuale este de 1112,6 mm la Virful Omul si 738,1 mm la Tirgoviste. Datele eoliene arata ca vinturile dominante sint cele care bat de la vest-nord-vest cu o frecventa de 33,5 si tarie de 2,3 m/s mai ales toamna si iarna. Notam totusi intensitatea ciclonica din august 1949 si toamna anului 1960, cind s-au produs pagube mari zonelor impadurite din Valea Brateiului.

Vegetatia este constituita prin etajul padurilor mixte (600-1500 m) in care predomina formatii de fagete si molidete; din subzona bradetelor pure se trece direct in zona pasunilor inalte, deoarece subarbores-centele obisnuite etajului alpin inferior sint rare si slab reprezentate. In schimb tufarisurile pitice sint foarte raspindite, ocupind versanti intregi, mai ales cele cu expozitie nordica. Smirdarul sau rododendronul infloreste in iunie, formind covoare imense de culoare roz-purpuriu.

Fauna este bogata in vinat principal si stabil: caprioare, cerbi, ursi, jderi, cocosi-de-munte; ca vinat secundar, de trecere, putem intilni lupi, vulpi, vidre, mistreti, iepuri, risi si sitari. Se poate pescui pastrav indigen si curcubeu, mreana, clean si zvirloaga.

In prezent, de Masivul Leaota ne putem apropia cu destula usurinta din toate cele patru puncte cardinale, datorita construirii unor sosele forestiere care urca pe cursul vailor pina la 1-3 km de zona golurilor alpine.

Cei care vin din sud pot folosi soseaua nationala Tirgoviste - Sinaia sau calea ferata Titu - Tirgoviste - Pietrosita cu statia de debarcare Fieni. Din Fieni - frumos centru muncitoresc, cu fabricile sale de ciment si becuri - porneste o sosea comunala pe Valea Ialomicioarei apusene, pina in comuna Runcu (8 km; zilnic curse I.R.T.A. Tirgoviste - Runcu, 36 km).

In Runcu se mai poate ajunge si din capatul sudic al Pietrositei, direct peste culme, prin satul Valea Tita (5 km), pe un drum recomandabil numai pe timp uscat.

Turistii care vor sa treaca din Bucegi in Masivul Leaota vor folosi cabanele Cheile Zanoagei si Padina de pe Valea Ialomitei. Astazi la aceste cabane se poate ajunge cu mijloace auto-moto din artera nationala Sinaia - Tirgoviste; de pe serpentinele versantului nordic al Muntelui Paduchiosul, cam la 2 km mai jos de crucea de virf, se desprinde o sosea deosebit de frumoasa care, dupa 12 km de privelisti variate, ne scoate in Valea Ialomitei la Cheile Zanoagei.

Pentru drumetii care dupa ce colinda Piatra Craiului doresc sa treaca la Leaota, din nord exista mai multe cai:

din partea rasariteana a Pietrei Craiului se poate cobori in satele Ciocanul sau Sirnea, iar de aici pe sosea sau pe poteci se merge in Fundata, situata de-a lungul drumului national Brasov - Cimpulung intre km 92 si km 94;

tot din partea rasariteana a Pietrei Craiului, prin satul Ciocanul sau prin Cheile Brusturetului si pe linga pestera Dimbovicioarei, ajungem in comuna Dimbovicioara; de aici prin Cheile Dimbovicioarei intram in satul Podul Dimbovitei (5 km); intre Cimpulung si Dimbovicioara - curse regulate I.R.T.A.;

din Dimbovicioara se poate merge direct si la cabana Giuvala (timp de mers 1 ora), situata pe soseaua nationala Cimpulung - Brasov, in satul Valea Urdei, care tine de comuna Dimbovicioara. Copiii din Valea Urdei merg zilnic la scoala in Dimbovicioara, distanta de la ultimele case ale celor doua sate nefiind mai mare de 10-15 minute de mers;

din partea apuseana a Pietrei Craiului se ajunge la soseaua forestiera din Valea Dimbovitei si de aici in satul Podul Dimbovitei.

Spre Leaota - in afara de cabana Giuvala sau Podul Dimbovitei - putem porni si din Rucar sau din Dragoslavele pe trasee diferite la inceput, dar care se intilnesc toate pe Valea Ghimbavului, in punctul numit Fierarie.

Km 47, la nord de comuna Cetateni, de pe soseaua regionala din Valea Dimbovitei, constituie punctul de plecare indicat pentru cei care intra in masiv dinspre vest, prin Valea lui Coman. Ceva mai jos, din comuna Badeni, un drum forestier recent construit inainteaza vreo 12 km pe Valea Badeanca pina sub poalele Muntelui Vija, iar din comuna Stoienesti se poate ajunge la Virful Leaota urmind un traseu de creasta pe culmea de nord-vest.

Fig 02

1. RUNCU -CABANA LEAOTA - VIRFUL LEAOTA

Durata: 6-6½ ore.

Din Runcu o buna sosea forestiera ne duce dupa 8 km la punctul numit intre Vai, unde se afla o cabana forestiera la intilnirea cu piriul Vaca ce vine din dreapta. Lasam soseaua ce se desprinde catre aceasta vale si ne continuam drumul inainte si putin spre stinga, pe valea care aduna apele din piraiele Frumuselul si Negrita. Dupa vreo 500 m de pe stinga coboara piriul Marginea Domneasca, iar dupa alti 1 500 m, ajungem la zidurile unei foste cladiri din piatra. Aici parasim soseaua indreptindu-ne spre stinga, sarim peste un gard de lemn si incepem a urca serpentinele care se astern pe culmea din fata noastra; este Muntele Romanescu, pe care studentii au construit in 1959 o sosea, azi mai putin ingrijita. Initial urcam pe versantul estic, apoi trecem pe cel vestic, iar ultima portiune o strabatem chiar pe muchie. De la soseaua forestiera si pina la cabana sint vreo 2 km, de mers prin padure de fag, mesteacan si brad; urcusul este moderat; timp necesar de parcurgere 1 ora. Practic nu ne putem rataci, fiind vorba nu de o poteca, ci de un drum pe care pot circula - cu anumite rezerve si numai pe timp frumos - chiar autovehicule de tip I.M.S., Gaz etc.

Inainte de a sosi la cabana trecem pe linga o constructie, care era destinata unui bazin de inot si pe linga un izvor.

Cabana este situata la 1 370 m altitudine, fiind deschisa in tot cursul anului, insa fara posibilitati de alimentatie. Platoul din fata cabanei ofera o panorama vasta spre sud.

Din Fieni si pina la cabana sint 20 km deci, aproximativ 5 ore de mers. Din spatele cabanei porneste spre est o poteca care se indreapta imediat spre nord, urmind muchia muntelui. Dupa 10 minute trecem pe linga o stinca construita din piatra si dam in golul alpin. Poteca noastra de culme are acum directia nord-vest, timp de alte 10 minute si din nou spre nord, trecind peste vreo doua mici cocoase pina cind Muntele Romanescu se uneste cu Marginea Domneasca. Pe acest virf era o baliza din care nu a ramas decit o placuta metalica prinsa in beton pe care scrie COT. 1961. De la cabana pina la acest punct facem aproximativ 20 de minute. Aici ne intilnim cu poteca care vine din stinga din Valea Dimbovitei prin Valea lui Coman. Ne aflam aproape de creasta ramurii sud-vestice a Masivului Leaota, iar cind ajungem pe creasta nu o vom parasi pina la terminarea traseului. Poteca noastra este orientata nord-est, bine batatorita, cu variante multiple si paralele, la mici distante una de alta. Din loc in loc sint marcaje cu banda albastra, fiind folosite, in ultimii ani, de participantii la taberele studentesti. Mergem in continuare pe versantul sudic timp de vreo 30 minute, dupa care la o curmatura mica (este o banda albastra chiar in poteca, iar alta rosie la vreo 5 m spre stinga, la nord-vest), trecem pe cel nordic, ca sa ocolim Virful Frumuselul, de unde privim adinca vale Badeanca la stinga, iar dupa 100 m revenim pe versantul sudic. Lasam pe dreapta culmi paralele care, domol, se desprind la sud din creasta principala: Romanescu, Frumuselul, Vaca, Ratuneiul si Leaota. Uneori, poteca face ocoluri mari spre stinga pentru a depasi vaile mai largi; in dreptul celei de a cincea culmi de la Romanescu incoace se afla baliza din lemn pe creasta principala din stinga noastra, din care se desprinde Culmea Leaota (1 983 m). Se vede Virful Leaota, in fata Rateiului cu cele doua mari cocoase ale sale si la dreapta Raciu. Chiar din radacina Virfului Leaota se desprinde cea mai lunga culme denumita Cufuritu, pe care o depasim si dupa vreo citeva sute de metri poteca ia directia nord, pentru a ajunge intr-o mica sa situata intre Leaota si Rateiul. Pentru virf, schimbam directia spre vest si incepem urcusul pe o poteca nu prea bine batatorita inca 30 minute.

De la cabana Leaota facem 3 ore pina in Virful Leaota (2135 m), de unde se deschide o panorama extraordinara: Bucegii (Virful cu Dor, Caraiman, Costila, Omul, abruptul vestic al Strungilor), Magurile Branului, Piatra Craiului, Iezer-Papusa, Fagarasul, Mateiasul, Cimpulung, Matau etc.

In continuare putem merge la cabana Cheile Zanoagei pe traseul nr. 2 (3 orc), sau la cabana Padina pe traseul nr. 3 (4½ ore).

Fig 03

2. CABANA CHEILE ZANOAGEI- VALEA BRATEIULUI - SUB VIRFUL LEAOTA - CABANA LEAOTA

Durata: 6½-7 ore.

Cabana Cheile Zanoagei este asezata in Valea Ialomitei, la 500 m nord de cheile cu acelasi nume, la altitudinea de 1 400 m pe drumul forestier care vine din Virful Paduchiosul si pe traseul marcat cu cruce albastra care pleaca de la Dobresti prin Scropoasa si merge in amonte la cabanele Padina si Pestera. Ea ofera conditii bune de cazare si masa in tot timpul anului, cu dezavantajul ca in perioada de vara este aglomerata.

Traseul nostru incepe chiar de la riul Ialomita, de pe malul sau drept, la vreo 100 m mai sus de podul din beton al Cheilor Zanoagei, acolo unde exista tablite rosii si inscriptii forestiere. De aici un drum de carute merge in directia nord printr-o padure de conifere, in curs de defrisare, in stinga lasind sa se vada abruptul calcaros al Zanoagei. Dupa 15 minute intilnim linia funicularului ce vine de la Bolboci; o cotim si noi spre vest, adica la stinga, o data cu ea si urcam impreuna pe drum sau pe poteca pina ajungem sus, in curmatura dintre Zanoaga la sud si Lucacila la nord. De la cabana pina aici se face mai putin de o ora. Am ajuns intr-o mica poienita in care se afla casa si statia funicularului, un saivan in constructie si stina Zanoaga in jos, la stinga, inaintam si intram din nou in padure pe o poteca de cal mult frecventata, unica si care ne duce sigur la tinta pentru ca merge mereu in apropierea liniei funicularului pina in Valea Brateiului, intii coborim pe dreapta funicularului mai multe serpentine, dam intr-o zona defrisata si ocolim tot spre dreapta o vale larga; trecem pe linga o cabana parasita; in fata ne apar primele culmi din Leaota. Coborim in continuare poteca ce serpuieste pe sub funicular pina cind zona defrisata se termina si intram iarasi in padure. Serpentinele incep a fi presarate cu piatra faramitata care anunta roca cristalina. Coborim din ce in ce mai iute pe masura ce ne apropiem de vale. Aici dam peste statia terminus a funicularului, un scoc ce vine de pe Valea Lucacila, o mare rampa de descarcare si o casa cu etaj.

Astazi, se mai poate ajunge aici pe soseaua care pleaca din Pucheni (catun nordic al satului Moroeni) la Sanatorul T.B.C. Moroeni si Uzina Dobresti; un granic mult inclinat si un drum scurt ne scot repede in Valea Brateiului.

Timpul necesar de mers de la cabana Cheile Zanoagei si pina in Valea Brateiului - 2 ore.

De la statia terminus a funicularului mergem cca. 200 m pina ajungem la un podet peste apa in care putem zari uneori pastravi. Putin mai la vale, in lunca din munte, zarim mai multe cladiri ale administratiei I. F. si C. F. F. Noi trecem apa pe un podet format din doua portiuni, prima avind trei, iar a doua cinci busteni; dupa 30 de metri avem in fata cabana muncitoreasca "23 August' din scinduri, cu telefon. De linga ea porneste poteca cu directia nord si apoi imediat vest, in serpentine scurte si repezi, printre ierburi si bradet.

Urcusul este greu: dupa aproximativ 150 m intram in padurea de conifere si urcam mereu tinind numai creasta culmii pe care ne aflam. Dam intr-o poiana de unde putem privi inapoi spre Lespezi la sud, Zanoaga in fund, ambii calcarosi, iar Lucacila la nord, inierbat. Urcusul devine mai moderat, poteca se transforma intr-un drum de caruta, cu piatra mai maricica, trecem printr-o rariste, intilnim un marcaj forestier IV/130. Ajungem in alta poiana plantata cu bradisori de 2-3 m. Putin mai spre stinga reintram in padure prin dreptul unui marcaj cu banda galbena simpla pe copaci. Dupa inca 200 m dam in golul de munte, unde se afla o stina mare cu multe ocoale pentru oi si vite. In spatele stinei se afla un izvor, mai sus, la 150 m. Poteca se indreapta pe versantul sudic, dar putem merge si direct pe muchie; e Culmea Sutila care se va uni curind cu Rateiul. Sintem in zona golului de munte care permite privelisti largi; urcusul devine iarasi greu. Mai sus, intr-o mica sa, intilnim doua pietre pe care sint scrise cu vopsea galbena majusculele M F si respectiv RAPID.

Ne apropiem de cele doua virfuri ale Rateiului pe care le ocolim pe versantul lor nordic si ajungem in curmatura dintre Virfurile Leaota si Rateiul; este locul de formare a crestei sud-estice a Masivului Leaota la care concura Rateiul cu Sutila si Cufuritul cu Raciu.

Din Valea Rateiului si pina sub Virful Leaota am urcat continuu timp de 2 ore. Aici ne-am intilnit cu traseul nr. 1 care vine de la cabana Leaota. Il urmam in sens invers, coborind mereu si in mai putin de 3 ore sintem la cabana. Tot aici ne intilnim cu traseul nr. 3 care vine de la cabana Padina pe creasta ramurii nord-estice a Masivului Leaota. De aici pina la Padina facem 4½ ore.

Fig 04

3. CABANA PADINA -CURMATURA FIARELOR - SUB VIRFUL LEAOTA - CABANA LEAOTA

Durata: 8-9 ore.

Cabana Padina este arhicunoscuta drumetilor care cutreiera Bucegii, iar in ultimul timp motociclisti si automobilistii o prefera pentru accesibilitatea si confortul sau.

Din spatele ei o poteca marcata cu punct rosu are directia initiala spre sud-vest si apoi nord-vest, urcind in serpentine pina ajunge la o stina. De aici parasim marcajul si ne indreptam la stinga, pe linga un teren imprejmuit cu gard de sirma. Poteca bine conturata, avind in dreapta stincarii abrupte calcaroase, ne scoate in curmatura dintre Muntele Coteanu si Strungi.

De la cabana pina aici facem 1 ora. Lasam in spate Bucegii; privim inainte si putin la stinga spre Virful Leaota, iar la dreapta spre creasta nord-estica a masivului cu cele doua Dude. Din curmatura poteca trece printre doua stinci: Strunga Mica, care coteste la dreapta pentru a ocoli valea ce se deschide spre sud, si saua Duda Mare, la care ajungem numai dupa 500 m, unde se afla o mica movila de ciment, borna fostei granite. Privelistea este zguduitoare: Strungile, satele branene, Piatra Craiului si Iezer-Pupusa.

Drumul oierilor pe care mergem urmeaza versantul sudic aproape de creasta; nu ne vom lasa atrasi de potecile care se desprind din el si coboara spre vaile din stinga, in Bratei. Din cind in cind sintem chiar pe creasta si trecem pe linga alte borne de frontiera. In fata drumului nostru se ridica Duda Mica, care aparent e mai mare decit Duda Mare (1 954 m). Aceasta din urma isi trimite culmile spre sud. Muntele Duda Mica poate fi recunoscut dupa urmatoarele caractere: mascheaza Virful Leaota; pe versantul estic are o vilcea pietroasa si ingusta prin care curge o apa zgomotoasa; tot pe acest versant se vede un singur brad uscat; inainte de a urca ne aflam intr-o curmatura cu borne de granita. Versantul nordic al curmaturii e impadurit pina aproape de creasta; de aici pornesc doua poteci care se vor intilni dupa 20 minute, una ocolind Duda Mica pe versantul nordic, iar alta traversind-o de-a coasta peste o sa. Spre sud, un virf din Duda Mica are baliza de lemn. Cele doua poteci se reintilnesc intr-o curmatura unde ridicatura de pamint este inalta de vreo 20 m. Vechea granita ia directia nord-vest, iar noi o apucam spre sud-vest. De la cabana Padina pina aici am mers 2 ore.

Poteca urmeaza in continuare versantul sudic, la aproximativ 200 m mai jos de creasta Muntelui Jigarea, care se continua mai departe cu Pietrele Albe. Nu se mai vad Bucegii si Piatra Craiului, in schimb reapare Virful Leaota. Trecem citeva minute printre brazi si mai departe peste izvoare care se indreapta spre Valea Neagra, al carei fir de apa il zarim departe in stinga jos. Valea Neagra se uneste cu Valea Brateiului care colecteaza izvoarele din Dude si Bucegi.

Treptat, poteca, dupa un mare ocol sub Pietrele Albe, ia directia sud-vest catre Virful Leaota. In ansamblu traseul nostru dintre cabana Padina si Virful Leaota descrie o jumatate de cerc cu centrul in Valea Brateiului, la statia terminus a funicularului de pe traseul nr. 2.

Sosim in curmatura Fiarelor, situata intre Pietrele Albe si Muntele Secarile (sau Secarea cum ii spun ciobanii). De aici pleaca o poteca batatorita in directia nord catre Muntele Sintilie, spre Fundata (2 ore, traseul nr. 5). Din Curmatura Fiarelor putem urca direct pe Muntele Secarile cu mai multe virfuri, de pe care se poate cobori spre vest la stina Secarea si in Valea Ghimbavului (traseul nr. 4).

Poteca spre Virful Leaota continua in directia sud, pe versantul estic al Muntelui Secarile, descriind mai multe ocoluri joase si largi; trecem si de curmatura larga dintre Secarile si Jugureanul. Pe versantul estic al Jugureanului intram intr-o zona de conifere pe o distanta de vreo 400 m si pe urma dam intr-o sa adinca si ingusta, dupa care poteca trece tot printre conifere mici, pe versantul vestic al Muntelui Jugureanul. Reapare in fata noastra Virful Leaota care disparuse de la Curmatura Fiarelor incoace. Spre stinga se intind culmile din Jugureanul (1 786 m), iar spre dreapta, la vest, se desface Culmea Cumparata Mica, pe care se poate ajunge in Valea Ghimbavului (1 ora pina la cabana I. F., traseul nr. 4, varianta b).

Tot pe versantul vestic trecem din nou pentru vreo citeva sute de metri printre conifere si apoi in saua care marcheaza imbinarea ramurii nord-estice cu ramura nord-vestica a masivului. Sintem pe Mitarca si luam de acum incolo directia sud-est pe versantul nord-estic al Virfului Leaota ca sa ajungem in saua dintre aceasta din urma si Ratei. Aici ne intilnim cu traseul nr. 2 ce vine din valea Ialomitei si cu traseul nr. 1 ce vine de la cabana Leaota, pe care il strabatem in sens invers.

De la cabana Padina pina la Curmatura Fiarelor facem 3½ ore, iar pina in Virful Leaota alte 2½ ore.

Drumul de creasta pe ramura nord-estica nu are diferente mari de nivel, dar cele mai multe dintre culmile sale prezinta aspecte geografice asemanatoare. Ca puncte de reper ne vom folosi de bornele fostei frontiere si de caracteristicile pentru recunoastere ale Muntelui Duda Mica; dupa aceasta, cu ochii mereu la Virful Leaota, nu vom parasi de loc versantul sud-estic pina la Curmatura Fiarelor, cind schimbam directia de mers cu 90°, spre sud. Nu vom cobori din golul de munte in bradet decit numai pentru o distanta de cel mult 200-400 m. Ajunsi sub Virful Leaota luam directia sud-est si chiar est in ultima portiune, pina ne intilnim cu traselee nr. 1 si 2.

Fig 05

4. CIOCANUL SAU SIRNEA - FUNDATA - FUNDATICA - SLEANUL MINDRULUI - CURMATURA FIARELOR

Durata: 4-5 ore.

Din partea rasariteana a Pietrei Craiului un traseu marcat cu cruce albastra coboara din Piatra Galbena (1 474 m) in satul Ciocanul, care din punct de vedere administrativ apartine de comuna Dimbovicioara. Traseul continua peste Piscul Breazului pina in Dimbovicioara, pe un drum de tara; marcajele turistice sint disparute in cea mai mare parte. Drumul de tara, bine intretinut, dintre Dimbovicioara si Ciocanul, continua spre nord-est pina in comuna Sirnea, traversind vechea granita. Casele sint rasfirate, asezate pitoresc in mijlocul unor pasuni intinse, intrerupte de portiuni impadurite. Intre Ciocanul si Sirnea sint mai multe poteci directe (timp de mers ½ ora).

Comuna Sirnea ofera conditii bune de cazare ocazionala. In ultimul timp a devenit o mica statiune climaterica, mult cautata in sezonul cald pentru frumusetea imprejurimilor sale. Aici se afla in proiect constructia unei case pentru turisti. Din Sirnea pleaca o sosea care dupa 8 km da in drumul national DN 7.1 la aproximativ 3-4 km mai jos de Fundata. Pe distanta Sirnea - Brasov circula curse I.R.T.A.

Intre Ciocanul si Sirnea se intinde un picior de munte care coboara din Piatra Craiului pina la drumul national DN 73, avind altitudini care variaza, in aceasta parte, intre 1 219 si 1 228 m. Pe coama se afla o poteca recomandabila pentru calatorul indragostit de frumusetile naturii.

Descrierea traseului nostru incepe din punctul in care soseaua care leaga Ciocanul cu Sirnea traverseaza aceasta coama in portiunea ei cea mai inalta. Drumul este usor si odihnitor; pe dreapta sint casele din Ciocanul, iar pe stinga cele din Sirnea. La un moment dat bornele de frontiera impreuna cu un drum de padure se indreapta spre stinga, dar noi mergem spre dreapta si inainte, trecind pe linga ultimele 3-4 case; ca punct important de reper ne folosim de Oficiul P.T.T.R. instalat intr-una din ele si de aici intram in padure pe linga o vale saraca in apa si numai dupa 10 minute dam intr-o poiana mlastinoasa unde se afla un izvor cu adapatoare pentru vite. Nu ne vom abate la stinga asa cum ne-ar tenta relieful locului, ci o luam la dreapta, chiar spre sud, urcind pieptis prin padure timp de 5 minute, pina la soseaua nationala in dreptul bornei kilometrice 92, acolo unde sint plantate indicatoarele limita ale regiunilor Arges si Brasov.

De aici, la stinga, incepe comuna Fundata, care din punct de vedere administrativ cuprinde satele Giuvala (acesta in care ne aflam noi), Roia la 1 km mai inainte si la dreapta si Fundatica la vreo 2 km spre sud; casele sint raspindite pe magurile din coridorul Branului.

Mergem pe sosea si inainte de a ajunge la km 93 sintem in centrul comunei Fundata, cea mai inalta asezare umana permanenta din tara noastra. Sfatul popular isi are sediul in fosta vama; in fata dispensarului medical se afla statuia colonelului Gh. Poenaru-Bordea, primul ofiter roman cazut in luptele din 1916. Comuna este electrificata.

Fig 06

Pe linga Oficiul P.T.T.R. la dreapta, deci spre sud, un drum modest trece prin catunul Roia si pe linga o borna de frontiera, apoi dupa 2 km coboara in satul Fundatica, situat pe valea cu acelasi nume.

Din Ciocanul sau din Sirnea, pina in Fundatica facem aproximativ 1½ 2 ore.

Satul Fundatica este rasfirat pe inaltimi domoale; de-a lungul apei se afla un drum greu care duce pina in partea sud-estica, unde este un fel de rascruce a drumurilor de tara si de padure. La ultima casa putem cere informatii precise asupra drumului spre Sleaul Mindrului. Din cele trei drumuri, cel din mijloc are un brad cu marcaj forestier, o banda alba intre doua rosii, orizontale, si cifrele VI/251; pe acesta apucam si noi, initial spre sud-est, apoi imediat spre sud si incepem a urca domol pe linga un gard de lemn. Drumul de care cu pietris si santuri sapate de apa trece printr-un fel de coridor larg si luminos delimitat de brazi tineri. Ajungem intr-o poienita si cu cit urcam ni se arata in urma casele satelor branene, Piatra Craiului si Iezer-Papusa. Sintem pe creasta unei culmi alungite; intilnim marcajul VI/250 si mai incolo o borna de frontiera pe care este desenat cu vopsea un punct alb inconjurat cu rosu si insemnele H VI/277. Urcusul devine iute, intram in padure (pina acum am fost in bradet) si urmarim marcajul forestier H pe arbori. Drumul este vizibil si fara ramificatii. Mai trecem pe linga o borna de granita si curind urcusul se domoleste, iar drumul se transforma in poteca. Aici sleaul este lat, acoperit cu iarba la mijloc si conifere rare pe margini. Dam peste cea de a treia borna de frontiera cu notatiile H T G VI/281. Este un punct de recunoastere a traseului foarte important.

Urcam in directia sud printr-un peisaj incintator. Poteca se abate, pentru putin timp, spre dreapta, intilnim o alta borna de granita si iarasi luam directia sud, acolo unde Sleaul Mindrului se termina si trecem pe versantul estic al Muntelui Sintilie, tot prin padurea care se va termina o data ce am ajuns la saua situata intre Sintilie si Pietrele Albe, cu cele doua borne din ciment. Din Fundatica pina aici am mers exact pe fosta granita dintre Transilvania si Tara Romaneasca. Granita ia directia spre est; pe versantul sudic al Muntelui Sintilie coboara o poteca din Valea Ghimbavului si Valea Cheii, iar noi din sa trecem pe versantul vestic al Muntelui Pietrele Albe care se vede in fata si la stinga noastra. Tinem directia riguros spre sud. Sintilie ramine in urma si la dreapta, continuindu-se spre vest cu Ciuciu, Zabava si Ghimbavul, care delimiteaza spre nord Valea Ghimbavului, care-si are originile in piraiele ce se formeaza mai jos sub picioarele noastre.

Mergem de-a coasta pe o poteca de cal, cum ii zic localnicii si dupa aproximativ 2½ ore de mers, socotite de la Fundatica, sosim in Curmatura Fiarelor. De aici mai avem 3-3½ ore pina la Padina sau 5 ore pina la cabana Leaota, urmind traseul nr. 3 sau nr. 1. De asemenea putem cobori in Valea Ghimbavului pe Culmea Secarilor, 1½ ora.

Fig 07

5. CABANA GIUVALA SAU PODUL DIMBOVITEI - VALEA CHEII -VALEA GIMBAVULUI - SUB VIRFUL LEAOTA - CABANA LEAOTA

Durata: 8-9 ore.

Acest traseu extrem de frumos si variat poate fi parcurs in prima sa parte pe doua variante care se intilnesc in Valea Cheii: in prima varianta se poate pleca de la cabana Giuvala, iar in a doua din satul Podul Dimbovitei.

Varianta A

Dupa cum am vazut, turistii care coboara din Piatra Craiului in Dimbovicioara (Oficiul P.T.T.R., curent electric, restaurant, cazare ocazionala buna) pot merge mai departe pina la cabana Giuvala. Pentru aceasta ne indreptam spre capatul de est al Dimbovicioarei pina la biserica, unde se desfac trei drumuri: la nord spre Ciocanul (1 ora), la est o poteca veche spre Bran, mai putin folosita azi, iar la sud drumeagul spre Valea Urdei (40 minute din acest loc).

Cabana Giuvala se afla situata in Valea Urdei, la km 88,700 al soselei Pitesti - Cimpulung - Brasov, la 900 m altitudine, cu cazare si bufet permanet. Din sosea se vad: Piatra Craiului, Dealul Sasului, Ciuciu, Sintilie, Capatina si Giuvala.

Chiar din fata cabanei porneste un drum de caruta spre sud, printre finete, case si culturi de cartofi, coborind pe Valea Urdaritei; dupa vreo 15 minute intilnim pe stinga Valea Fundatica (traseul nr. 6). La confluenta acestor doua sorburi de apa se afla o stina mica, doua indicatoare (spre Valea Cheii si spre Pepiniera Fundatica) si o borna forestiera pe un brad VI/24. Coborim pe firul apei care se ascunde.din loc in loc, intre Dealul Sasului pe dreapta si Muntele Capatina pe stinga, prin padure pe un drum de carute pietruit. Dupa alte 20 minute dam intr-un luminis si peste un pilc de vreo 20 brazi tineri, in punctul numit "La Uluce' de linga soseaua forestiera cu directia est-vest care vine din Podul Dimbovitei (5 km) si urca spre Cheile Rudarita si Prepeleac de sub Muntele Sintilie. Pe acesti brazi sint fixate trei indicatoare: spre Valea Urdei, spre Dealul Sasului si spre Sleaul Mindrului; mai exista si un marcaj forestier VI/260. O luam la dreapta pe sosea pe linga apa Cheia, printr-un defileu pitoresc si dupa vreo 800 m valea se largeste putin, primind din stinga piriul Crovului, insotit de un drum forestier care se infunda in cheile cu acelasi nume. Aici, in fata abruptului impresionant de la nord, se afla noua bradisori in jurul unei mese pe care este o sageata rosie si un marcaj VI/311.

Soseaua forestiera continua prin defileul care devine din ce in ce mai larg si dupa aproximativ 1 km aproape de marcajul VI/326 apar citeva asezari pastorale si apoi pe stinga noastra vom urmari marcajul

forestier VI/335, pentru ca numai dupa 100 m intilnim un gard de scinduri care imprejmuieste citeva salcii. Aici se desface la stinga un drum, care are pe dreapta lui un brad de virsta mijlocie, cu doua inscriptii de interes forestier si o banda rosie verticala.

Varianta B

Din satul Podul Dimbovitei, cam la 500 m mai departe de pod, in directia Branului, din soseaua nationala se desface la dreapta un drum forestier auto - DFA 178 - care coboara imediat in lunca din Valea Cheii de la poalele Ghimbavului, unde isi schimba directia spre est: privim in urma si la dreapta cum piriul se pregateste sa intre in Cheile Mari ale Cheii numite si defileul Cheita, intunecat si prapastios. Mergem in amonte si foarte curind intram in cheile mijlocii ale Cheii, care se intind pe o distanta de aproximativ 350 m.

Drumul este ingust, dar bine intretinut si accesibil mijloacelor auto-moto-velo. Trecem pe linga borna kilometrica 2, situata sub un arin; lasam in urma pe partea dreapta multe marcaje forestiere si dupa vreo 3 km de mers, socotiti de la soseaua nationala, vom intilni marcajul VI/338 pe un fag (in viitor marcajele vor fi notate pe borne din ciment, speciale, in curs de plantare); numai dupa citeva sute de pasi ajungem la drumul care la dreapta merge spre Curmatura Ghimbavului, intilnindu-ne astfel cu prima varianta a traseului nostru care coboara de la cabana Giuvala pe aceeasi sosea, in sens invers.

Parasim soseau forestiera principala de pina acum si mergem in directia sud, pe un drum modest asternut cu piatra alba calcaroasa. Dupa 400-500 m prin padure, valea se largeste; pe stinga apar casute, iar in fata se intinde o pajiste mare. Parasim drumul pietruit care de altfel se si termina putin mai incolo la dreapta si apucam pe o poteca din fata noastra care urca spre finete; pe stinga sint vreo citiva carpeni mici cu benzi rosii verticale, o apa firava, un drumeag si un gard modest care se infunda in mal. Trecem vilceaua si dupa 20 m de urcus, pe dreapta noastra, aproape, vom vedea un singur mesteacan linga un grup de salcii mici. E semn ca sintem pe poteca cea buna care de acum inainte, peste pasuni frumoase, urca domol de-a coasta pe versantul drept al vaii (stinga noastra), printre stoguri de fin si odai pastorale. In 25 minute ajungem la Curmatura Ghimbavului sau Zabava, unde se afla o stina si o pepiniera; in spatele nostru, privelistea atragatoare spre Piatra Craiului. Cei doi versanti care limiteaza curmatura sint impaduriti cu foioase si putine conifere.

Coborim panta sudica, ceva mai inclinata, pe linga o stina modesta, pe un drum care intra in padure imediat. Dupa un sfert de ceas ajungem in Valea Ghimbavului, udata de piriul cu acelasi nume si la soseaua forestiera moderna in dreptul km 9,200. Aici ne intilnim cu traseele nr. 7 si nr. 8 care vin din Rucar prin Cheile Ghimbavului si din Dragoslavele pe soseaua peste Prislop.

Mergem in amonte pe sosea, iar la km 9,200 dam peste niste cabane si magazii; e punctul numit "Fierarie'. La km 11,300 (soseaua are pietre kilometrice si hectometrice) ajungem la o confluenta de ape: Andolia din nord-est, Secarea din sud-est si Valea Popii din sud. Pe fiecare din ele merge cite un drum forestier. Aici, la rascruce, peste pod, se afla cabana I. F. Secarile, curata, cu cabanier permanent, inclusiv duminica, ce poate oreri o buna gazduire.

In fata ei sint doua indicatoare pretioase care ne pun in dilema pentru ca pina in creasta se poate ajunge pe cai diferite. De la cabana Giuvala sau din Podul Dimbovitei pina la cabana I. F. Secarile facem 2- 2½ ore. Mai departe, putem alege una din urmatoarele cai:

a) Varianta peste Culmea Secarilor

Din fata cabanei forestiere situata la aceasta tripla confluenta o luam la stinga pe soseaua care ne duce in amonte pe linga apa Andoliei, conform indicatorului; dupa 500 m ne oprim in dreptul unde aceasta primeste primul afluent, un piriias ce vine din stinga ei, deci pe dreapta noastra. Aici se afla un fag nu prea batrin insemnat cu doua benzi rosii orizontale si specificatia VII/42. Pasim peste apa si ne pregatim sa urcam din greu spre muchia uneia din culmile Muntelui Secarile, pe o poteca destul de vizibila, in serpentine scurte si repezi. Poteca urmeaza initial nu muchia, ci versantul nordic; exploatarile forestiere au dat nastere la poteci multiple care sint blocate uneori de arbori doboriti si gramezi de crengi ce ingreuiaza uneori inaintarea noastra, dar nu si orientarea care ramine riguros pe directia est.

Trecem prin zone defrisate pina ajungem in golul de munte unde se afla stina Secarea a taranilor cooperatori din Malul cu Flori. In stinga stinei, la nord-est, se afla marcajul forestier 112, semn important si sigur de recunoastere a traseului. De la sosea pina aici am urcat timp de peste o ora.

Golul muntelui se prezinta ca o fisie lunga si ingusta, orientata est-vest chiar pe coama muntelui, delimitat pe laturi de rasinoase; este o alta caracteristica de recunoastere mai ales pentru turistii care strabat acest drum in sens invers. Urcusul este ceva mai domol, pina aproape de Virful Secarile, pe care-l putem ataca pieptis sau mai bine de-a coasta, schimbind directia de mers inspre sud, pe una din multiplele variante ale potecii nu prea bine evidentiata, ca sa dam curind in traseul de creasta nr. 3 ce vine de la cabana Padina. Ajunsi pe Muntele Secarile putem schimba directia de mers si spre nord, dind peste 10 minute de mers in Curmatura Fiarelor (traseul nr. 3 spre Padina si traseul nr. 4 spre Fundata). De la stina Secarea pina in creasta facem mai putin de o ora, iar de la capatul traseului pina aici aproximativ 4½ ore. Pina sub Virful Leaota mai sint 2½ ore, iar pina la cabana Leaota alte 2½ ore (vezi traseele nr. 3 si nr. 1).

Intregul traseu poate fi strabatut intr-o zi sau se poate fragmenta in doua etape folosind cazarea satisfacatoare oferita la cerere in cabanele forestiere in Valea Ghimbavului.

b) Varianta peste Culmea Cumparata Mica

Asa cum ne arata indicatorul din fata cabanei I. F. Secarile, lasam la stinga Valea Andoliei si o apucam la dreapta si inainte pe Valea Secarilor; soseaua este buna si urca usor printr-un defileu frumos. Dupa 4 km ajungem la o alta cabana I. F. recent construita alaturi de alta veche, mica, de tip finlandez, la o confluenta de vai.

Chiar din spatele cabanei porneste in directia est muchia Cumparata Mica, defrisata recent pe fata sa sudica. Poteca urca din greu printre resturile de crengi lasate dupa exploatare si se mentine tot timpul pe creasta exact la limita dintre zona defrisata a versantului sudic si zona inca inpadurita a versantului nordic. In dreapta este creasta principala nord-vestica a Masivul Leaota, care se uneste spre virf cu creasta nord-estica, foarte aproape in fata noastra, in dreptul Muntelui Mitarca si Cumparata Mare.

Dupa vreo 700 m de urcus zona defrisata se termina (probabil ca in viitor exploatarea forestiera sa se extinda asupra ambilor versanti si pina sus, aproape de golul alpin; in acest caz absenta padurii ar permite o mai buna vizibilitate si orientare); intram in padure si mergem mereu pe creasta, care prezinta din 50 in 50 m marcaje forestiere pe brazi, o banda rosie verticala simpla; nu ne abatem la stinga sau la dreapta in vale. De altfel sintem pe o poteca buna, un hatas pentru oi, care, pe masura ce urcam, devine vizibil, iar muchia muntelui mai ingusta. Inainte de a iesi din padure intilnim o borna forestiera, un stilp de lemn infipt intr-un morman de pietre cu cifrele XI/113/28, iar mai sus pe un brad cu tulpina dubla si pe o piatra la radacina lui VII/59. Sintem la marginea padurii si precizam ca aceasta fisie de rasinoase nu se taie niciodata, raminind ca zona de protectie pe o latime de 100-300 m. Golul alpin prezinta un mic intrind in padure, unde dam peste locul unei foste stine (cea actuala se afla construita mai sus si mai la dreapta). Dupa inca 500 m ajungem in creasta, pe traseul nr. 3. De la soseaua forestiera pina aici facem aproape 2 ore; din creasta la dreapta, pina sub Virful Leaota, mergem inca 1½ ora sau la stinga pe Curmatura Fiarelor, 1 ora. Varianta aceasta este cea mai utilizata de catre ciobani si muncitorii forestieri, ca atare recomandabila si turistilor.

c) Varianta de sub Mitarca

De la cabana forestiera noua din capul soselei, care a urcat pina in Valea Cumparata Mica, pleaca un drum modest in directia sud, cu posibilitati de dezvoltare in viitor. Mergem pe el vreo 500 m si pe stinga dam de o vilcea pe a carei poteca ne angajam si noi. Prin citeva mici serpentine parcurgem curind fata ei nordica si ajungem pe muchie. Totul este defrisat si urcam pieptis, avind vizibilitate buna. Pina la creasta mai trecem prin fisia ingusta de conifere, de protectie, apoi ajungem sub Muntele Mitarca, acolo unde ramurile nordice ale Leaotei se unesc. Aceasta portiune de traseu a fost marcata, recent de un grup de studenti participanti la taberele de vara alpine (banda albasta de la cabana Leaota, sub Virful .Leaota, Valea Ghimbavului, Valea Cheii); parte din aceste marcaje au disparut.

CABANA GIUVALA - FUNDATICA

Durata: 1-1½ ora.

De la cabana Giuvala, situata in satul Valea Urdei, comuna Dimbovicioara, raionul Muscel, regiunea Arges, se poate merge pe sosea in directia Branului pe serpentinele Muntelui Giuvala pina in satul Giuvala, comuna Fundata, raionul si regiunea Brasov, situat la km 93 - DN 73. Spre dreapta se desface din soseaua nationala un drum de tara care trece prin catunul Roia, pe linga o borna a fostei granite si coboara in satul Fundatica, situat pe valea cu acelasi nume (2 km, vezi traseul nr. 4).

O alta cale mai scurta: de la cabana se merge initial pe soseaua nationala pina la prima curba, apoi parasim soseaua la dreapta pe o poteca ce coboara in Valea Fundatica prin defileul format de muntele Giuvala la nord si Muntele Capatina la sud.

Si, in sfirsit, din fata cabanei o a treia varianta merge mai intii pe traseul nr. 5, prin Valea Urdarita pina la ultima casa. Aici, de pe stinga, vine apa Fundatica, unde exista o stina, cele doua indicatoare amintite la traseul nr. 5 si marcajul forestier VI/24. In directia est, lasam spre dreapta, la sud, traseul nr. 5, urcam usor pe Valea Fundatica si dupa 25 minute sintem in sat.

Timp de mers necesar de la cabana Giuvala si pina in Fundatica aproximativ 1½ ora pe prima varianta si 1 ora pe ultimele doua.

In continuare pe Sleaul Mindrului, pina in Curmatura Fiarelor, mai facem inca 2½ ore (vezi traseul nr. 4).

Fig 08

RUCAR - PIRIUL GHIMBAVULUI - FIERARIE

Durata: 2 ore.

Traseul incepe din marginea de est a Rucarului, din locul unde Dimbovita scapa din inclestarea stincilor si unde se termina cheile Mari, avind pe dreapta ei Virful Crucii, iar pe stinga frecventatul loc pentru excursii denumit "Cuculet'. Sintem in "Fata Cheii'. Dupa cum am mai vazut, acest hau inspaimintator nu poate fi strabatut de piciorul nici al celui mai curajos drumet. De aceea poteca se indreapta la nord de riu si urca imediat un povirnis care devine din ce in ce mai inclinat. Panorama peste Rucar este minunata.

Tinem poteca drept inainte, ba chiar spre stinga, in nici un caz spre dreapta, catre prapastiile Dimbovitei. Stinca este golasa, cu jnepenis rar. Inaintam pe linga peretele vertical al Virfului Crucii (916 m) din Muntele Posada, care apartine din punct de vedere geografic Masivului Iezer-Papusa. Pe celalalt mal al Dimbovitei, cu Muntele Fundul Neagului si mai incolo Muntele Ghimbavului, incep culmile care apartin de Leaota.

Poteca are caracter alpin; traversam vilcele cu grohotis, coborim pe birne protejate de cabluri metalice, calcam podete aruncate cu fantezie si indrazneala peste mici prapastii. Este o regiune carstica deosebit de atragatoare.

Dupa mai putin de o ora ajungem intr-o frumoasa poiana cu flori, lumina si apa cristalina a Dimbovitei, care primeste ca afluent pe stinga piriul Ghimbavului. E un punct de rascruce: spre nord-est se ridica in continuare peretii Cheilor Mari ale Dimbovitei, greu sau chiar imposibil de trecut cu piciorul; spre nord-est este poarta inalta si ingusta prin Cheile Ghimbavului, nu mai putin impresionante, cu pereti apropiati, verticali si inalti de peste 100-200 m. Pina mai ieri era instalat un scoc pentru transportul bustenilor cu ajutorul apei dirijate si alaturi un pod de lemn foarte comod. Astazi, datorita dezvoltarii transportului forestier pe calea rutiera, acest procedeu a fost parasit; demontarea probabila a scocului si podului insotitor va face dificila traversarea cheilor. In mod obisnuit, cantitatea mica de apa a Ghimbavului nu ridica obstacole de netrecut, ci cel mult incomode.

Frumusetea si salbaticia acestui loc sint pe nedrept prea putin cunoscute. Cheile se intind pe o distanta de peste 3 km, dupa care ajungem in valea mai larga a aceluiasi piriu, unde ne intilnim cu traseul nr. 5 ce vine de la Giuvala sau Podul Dimbovitei peste Curmatura Ghimbavului si impreuna dam in soseaua forestiera DFA 179, care vine din Dragoslavele peste Prislop (traseul nr. 8).

8. DRAGOSLAVELE - DFA 179 - FIERARIE

Durata: 2½ ore.

Din centrul satului Dragoslavele, pe linga bisericile din Joseni si Suseni, se indreapta spre est un drum comunal. Dupa mai bine de 1 km, la iesirea din sat pe stinga, o tablita galbena marcheaza inceputul unuia dintre cele mai recente si mai indraznete drumuri forestiere auto, cu serpentine numeroase si pante mai inclinate ca de obicei; curbele sale periculoase care se avinta pe sub Piatra Dragoslavelor, peste Prislop, nu fac decit sa mareasca farmecul acestei sosele date de curind in exploatare cu titlul experimental. Soseaua este foarte bine intretinuta, iar circulatia oricarui vehicul se face in conditii bune.

Din centrul satului pina in Valea Galbenului, pe jos, facem 2½ ore; ne intilnim cu traseele nr. 5 si 7. Plecarea din Dragoslavele prezinta avantaj ca putem folosi unul din frecventele autocamioane care, goale, se indreapta spre bazinul forestier.

La km 9,200 intilnim piriul Ghimbav, la km 9,900 cabanele muncitoresti de la "Fierarie', iar la km 11,300 cabana I. F. Secarile. De aici soseaua urca inca 3 km la stinga, pe Valea Andoliei, unde se infunda si 4 km spre dreapta, pe Valea Secarilor, pina sub Cumparata, care in felul acesta a devenit cea mai scurta si cea mai populata cale intre Valea Ghimbavului si Virful Leaota.

Fig 08

9. STOIENESTI SAU BADENI - VIRFUL LEAOTA

Durata: 5½ ore.

Comunele Stoienesti si Badeni, situate pe Valea Dimbovitei, constituie puncte importante de intrare in masiv dinspre vest. Pentru a ajunge la Virful Leaota cei care pleaca din Stoienesti pot folosi traseul de creasta, iar cei care pleaca din Badeni - drumul forestier de pe Valea Badeanca.

a) Varianta de creasta Stoienesti - Virful Leaota.

Intinsa de-a lungul apei, comuna Stoienesti este strajuita la est de Muntele Priseaca. La capatul de nord al comunei, dupa vreo 500 m de la Sfatul popular in sus, acolo unde se termina asfaltul, un pod peste Dimbovita ne scoate pe malul celalalt, in fata unei pepiniere a Ocolului silvic. De aici, pe versantul defrisat al Muntelui Priseaca porneste o poteca care urca in serpentine in directia nord-est. Dupa 20 minute de efort moderat am ajuns si ne continuam drumul pe creasta. Versantul din dreapta noastra este impadurit. In fata vedem tinta spre care ne indreptam in prima etapa a traseului; golul de munte cu o stina pe dreapta; in spate si la stinga se vede satul Slobozia, care apartine de comuna Stoienesti, iar mai in departare Mateiasul.

Dam intr-o poiana lunga in care, pe dreapta noastra, pe doi brazi imperechiati este marcajul forestier VII/16. Intram in padurea de fag, urcam ceva mai greu vreo 5 minute si nu ne abatem de la poteca de creasta. Curind pasim in golul Muntelui Priseaca, unde vom intilni stina si citeva constructii noi pentru grajduri de vite. Aici avem o priveliste larga si ne putem orienta bine. Spre sud-est se vede Valea Badeanca, spre sud-vest Culmea Priseaca, pe care am venit noi, la vest curge Dimbovita prin Stoienesti, iar in departare, la nord-vest, Virful Matau. Cam la vreo 300 m mai sus de aceste constructii se desface o poteca nu prea vizibila care coboara in Valea Badeanca la dreapta si pe ea se poate face legatura intre cele doua variante ale traseului nostru.

Ne continuam drumul abatindu-ne usor si treptat pe versantul din dreapta, intilnim multe movile din pamint provenite din stringerea musuroaielor de catre taranii cooperatori in vederea valorificarii pasunilor. Dupa Priseaca traversam o mica sa limitata spre nord de o padure de fag, iar la sud de o vale nisipoasa. Saua este brazdata de santuri despre care localnicii spun ca ar fi urme ale transeelor din primul razboi mondial; din acest loc se vede la nord-vest orasul Cimpulung, inaintam pe Piscul Ciinelui, tinind mereu versantul din dreapta al muntelui facem un ocol destul de mare si jos, printr-o padure de brad, trecem pe linga un alt grajd de vite construit recent si apoi pe stinga apare Virful Rosu bine individualizat, conic si impadurit. Linga el, spre est exista un lac cu apa de culoare inchisa, care nu dispare nici in cele mai secetoase veri, avind o suprafata ovala de aproximativ 20/10 m, si constituind un punct sigur de orientare.

Mai departe, un ocol mare spre stinga, peste Fagetelul si apoi sub Virful Albescu (1 793 m) ne poarta printre pajistile golului de munte; trecem pe linga izvoare, adapatori pentru animale si "imitatori' ale stinelor ce se afla mai jos, aproape de liziera padurilor din dreapta. Cind la privelistea minunata a acestui drum de creasta se adauga si cea a Virfului Leaota inainte si putin la dreapta, inseamna ca am trecut pe Muntele Geabelea, care isi trimite multe si prelungi picioare impadurite spre Valea Badeanca. Acum directia noastra de mers este inspre rasarit si dupa ce ajungem la o stina, care la vreo 300 m in spatele ei mai sus are amenajata o captare a izvorului pentru adapat, poteca intra in padure pentru mai multe sute de metri si apoi se indreapta lin pe spinarea care se intinde spre Riiosul si Cumparata Mare. Aici ne intilnim cu varianta a doua a acestui traseu, cea care vine din Valea Badeanca. De aici se vede la stinga Valea Ghimbavului, iar la stinga si inainte ramura nord-estica a Masivului Leaota. Inca 15 minute de mers in directia usor est-sud-est si la Mitarca ne intilnim cu traseul nr. 3 care duce de la Cabana Padina la Virful Leaota, pe care mergem si noi mai departe, in directia sud.

Din Stoienesti si pina la Mitarca facem 4½ ore, iar pina la Virful Leaota inca mai bine de 1 ora.

b) Varianta prin Valea Badeanca.

De la intreprinderea forestiera din Stoienesti pleaca o sosea prin Badeni si pe Valea Badeanca in sus, pe o distanta de peste 12 km. De la I. F. Stoienesti sau de pe parcurs se pot folosi masini de ocazie.

Cei care isi fixeaza ca punct de plecare comuna Badeni, vor trece Dimbovita peste podul care se afla in spatele cooperativei de la soseaua regionala (aici este si statia I.R.T.A.); apoi prin partea de nord-est a comunei trecem pe o punte apa Badeanca, pe malul ei drept, unde se asterne soseaua forestiera care pleaca de la I. F. Stoienesti in sus. Ea strabate apoi satul Valea Badenilor; din dreptul magazinului satesc putem sa mergem la stinga, spre nord, pe o poteca ce urca in 20 minute la golul de munte Priseaca, acolo unde este constructia noului grajd de vite si ne intilnim cu prima varianta a traseului, cea de creasta.

Soseaua merge paralel cu apa Badeanca, care este bogata in pastravi. Citeva sosele secundare se desprind lateral la dreapta, spre exploatarile din Gruiu si Tibra (km 8), sau la stinga, spre Fagetelul (km 9). Noi tinem drumul principal si la km 12 intilnim grupul de cabane modeste, magazii si pravalii de la Vija, de unde ne putem aproviziona, dar unde nu ni se poate oferi o gazduire corespunzatoare. Lasam soseaua care merge la dreapta spre Vija si o luam inainte si putin la stinga pe linga centrul de colectare a fructelor. De aici soseaua se transforma intr-un drum modest de carute care trece pe linga doua cabane vechi si dupa inca aproximativ 800 m, la o confluenta de ape si bifurcatii de poteci, ne abatem la dreapta si inainte, pe linga o ingraditura cu un adapost, modest pentru animale. Dupa inca 300 m ne umplem bidonul cu apa si ne pregatim sa urcam muchia care apare in fata noastra impadurita cu fag si brad. Serpentinele sint repezi, iar dupa vreo 30 minute ajungem la golul de munte; in marginea padurii marcajul forestier VII/130 constituie punctul de reper important, mai ales pentru cei care parcurg traseul in sens invers. Pina in creasta, unde ne intilnim cu varianta prima a acestui traseu, nu mai mergem decit 5 minute.

Timp de mers din Sloienesti sau Badeni pina in creasta, pe Valea Badeanca, 4 ore. Mai departe, spre Virful Leaota, urmarim varianta descrisa anterior.

Fig 09

10. VALEA LUI COMAN - VALEA OLANELOR - MARGINEA DOMNEASCA - CABANA LEAOTA

Durata: 4½-5 ore.

In partea de nord a "Cetatuiei' (2 km nord de comuna Cetateni din raionul Muscel), cam in dreptul km 47 al drumului regional Tirgoviste - Cimpulung, porneste o sosea forestiera auto peste Dimbovita, pe Valea lui Coman, in directia est, strabatind un defileu pitoresc.

Dupa 4 km se desprinde din ea o alta sosea la stinga, catre Gaina (2 km); trecem pe linga aceasta si mergem inainte inca 2 km, pina ajungem la o noua bifurcatie unde se afla cabana noua I. F. Fiasu; lasam soseaua din dreapta care duce la Timisoarele si o apucam la stinga, spre nord-est, pe Valea Fiasului, inca 2 km. Dupa 8 km de mers, socotiti de la riul Dimbovita, soseaua se termina in dreptul unei cabane forestiere modeste; acesti kilometri pot fi parcursi cu masini de ocazie.

In continuare, in aceeasi directie nord-est, se deschide Valea Olanelor, pardosita pe fund cu dale mari de piatra, asemenea vailor alpine din Retezat. Dupa numai 300 m fie mers, valea primeste pe stinga ei, adica pe dreapta noastra, un mic afluent. Aici se afla, drept semn important de orientare, un marcaj forestier, o banda alba incadrata de alte doua rosii orizontale pe un fag tinar, iar pe o piatra la radacina fagului, inscriptia: VII/95. Lasam valea din dreapta noastra cu adapostul ei pentru hrana vinatului si tinem drumul inainte, putin la stinga, pe valea mereu pietroasa, care isi va pastra acest caracter pina la originea ei din golul alpin. Desi are versanti apropiati si repezi, impaduriti cu fag si mesteacan, alaturi de alte plante obisnuite luncilor de munte, valea este luminoasa si pare familiara. O poteca se tine mereu linga firul apei; nu intilnim cataracte sau alte obstacole greu de trecut. Dupa vreo 10 minute de urcus nu prea usor, calea ne este barata de un copac cazut de-a curmezisul cu radacinile pastrate in pietrisul malului sting; trecem pe sub el si imediat dam peste o piatra inclinata cu suprafata de aproximativ 1 mp, avind pe ea o inscriptie cu vopsea rosie. Aici valea primeste pe stinga ei, deci pe dreapta noastra, un alt afluent; noi tinem poteca spre stinga si inainte; valea se strimteaza si apar coniferele, printre ramurile carora zarim in fata, din cind in cind, golul alpin al Marginii Domnesti. Timp necesar de mers de la capatul soselei forestiere pina in golul muntelui 1½ ora.

Odata ajunsi pe covorul catifelat al pasunilor, parasim valea spre dreapta si incepem a urca din greu catre creasta Marginii Domnesti timp de vreo 20 minute. Pentru a evita un urcus prea pieptis, putem sa ne indreptam mai intii catre sud, pentru putin timp. Muntele este brazdat de numeroase poteci de picior si decorat cu multe subarborescente. Cind ajungem in creasta intilnim un drum de carute si urcam moderat pe urmele lui, in directia nord-est.

Infinitatea inaltimilor alpine scaldate in vazduhuri albastre ofera incintatoare tablouri panoramice ascunse privirilor noastre in zona impadurita a vailor. Spre sud, dealuri si paduri nesfirsite; spre vest, Mioarele cocotate pe Culmea Mataului (1 019 m), Cimpulung cu stralucitoarele hale ale industriei metalurgice si Mateiasul; spre nord, virfurile Albescu si Riiosul din ramura nord-vestica a masivului.

Drumul de creasta este usor; ocolim spre stinga Valea Marginea Domneasca, asa incit fara sa vrem ne aruncam privirea in viroagele care converg spre Valea Badeanca la nord de traseul nostru. Tinem drumul de carute, lasam in dreapta o tirla cu doua ocoale pentru oi si la un moment dat ne apar in fata crestele calcaroase ale Bucegilor, iar spre sud, fumul fabricilor din Fieni. Sintem aproape de Virful Romanescu (1 716 m; pe locul fostei balize a ramas doar o tablita metalica prinsa in beton la sol, pe care scrie COT. 1961) care-si trimite o culme lina spre sud, cu doua mici proeminente si cu un pilc de conifere cam cu vreo 500 m mai jos, in dreapta.

De aici se vede Virful Leaota cu forma sa piramidala; aici ne-am intilnit cu traseul nr. 1; pina la cabana Leaota coborim cam in 30 minute, trecind pe linga stina mare a taranilor cooperatori din Nucet.