 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
IMPORTANTA INVESTITIILOR IN DEZVOLTAREA COMPLEXA A SPATIULUI RURAL
Obiective:
definirea conceptului de investitie si evidentierea principalilor factori de crestere a eficientei economice a investitiilor;
identificarea criteriilor de clasificare a indicatorilor ce reflecta eficienta economica a investitiilor;
explicarea indicatorilor ai eficientei economice a investitiilor;
intelegerea proiectarii amplasarii obiectivelor din industria rurala.
1 Investitia - conceptul si factorii de crestere a eficientei economice a acesteia
In general , investitiile reprezinta economiile pe care generatia actuala le face la fondul de consum in vederea asigurarii dezvoltarii capitalului fix in perioada de timp urmatoare. In aceste conditii nu poate fi tratat cu indiferenta modul cum se consuma aceasta economie, fapt ce impune compararea rezultatelor economice cu eforturile investitionale facute.
Prin eficienta economica a investitiilor se intelege relatia care se stabileste intre cantitatea si structura efortului pe de o parte, ca generator de efecte, si nivelul rezultatelor economice obtinute in urma desfasurarii procesului investitional.
In categoria eforturilor se cuprind cele care se refera la procesul investitional (valoarea investitiei, valoarea lucrarilor de constructii - montaj, numarul de utilaje si de personal atras in procesul investitional etc.) la care se adauga si cele referitoare la procesul de productie (costurile de productie, cheltuielile materiale, cheltuielile cu salariile si asimilate lor etc.). Aceste eforturi se pot referi la un singur an (cheltuieli anuale de investitii sau de productie) sau la intregul volum de activitate (investitia totala sau cheltuielile totale realizate pe intreaga perioada de functionare a obiectivului).
De asemenea, in aprecierea eficientei economice a investitiilor, eforturile se pot referi numai la activitatea de investitii (valoarea investitiei totale, valoarea utilajului) sau la activitatea de productie (cheltuieli de productie, fondul de salarii) ori la ambele (efortul total pentru investitii si pentru productie).
Efectele economice, atat ca volum cat si ca structura, au un rol deosebit de important in aprecierea eficientei economice. Acestea pot fi directe, adica rezultatele imediate obtinute in urma procesului investitional si indirecte care apar la utilizatorul rezultatelor procesului investitional.
Efectele directe, la randul lor, se pot imparti in efecte anuale (profit anual,valoarea anuala, valoarea anuala a productiei) sau efecte totale, insumate pe intreaga perioada de functionare a obiectivului.
Efectele economice ale procesului investitional, se mai poate imparti in efecte brute, ca de exemplu, valoarea productiei si efecte nete, cum ar fi profitul.
In vederea cresterii eficientei economice a investitiilor se recomanda sa se actioneze in urmatoarele directii: analiza temeinica a variantelor propuse pe baza unui sistem complex de indicatori ai eficientei economice; imbunatatirea structurii de productie; respectarea termenelor de punere in functiune a obiectivului de investitii etc.
Un rol important in asigurarea cresterii eficientei economice a investitiilor il au factorii care contribuie la procesul investitional, dintre care cei mai importanti sunt: beneficiarul investitiei, activitatea de cercetare stiintifica si de proiectare, industria si ramura constructiilor
Beneficiarul are un rol hotarator in asigurarea cresterii eficientei economice a investitiilor pentru ca el este cel care va folosi viitorul obiectiv si va beneficia de rezultatele procesului investitional. El se preocupa de fundamentarea necesitatii si a oportunitatii realizarii investitiei deoarece acesta constituie o cheltuiala certa pentru un viitor incert si, deci, este interesat de modul cum se cheltuiesc banii alocati. In acest sens, el se preocupa de fundamentarea variantelor decizionale pe baza unor indicatori specifici, precizarea termenului de incepere a lucrarii, principalele etape ale controlului si receptiei lucrarilor, data punerii in functiune etc.
Beneficiarul in calitate de proprietar, isi exercita controlul fie personal, fie printr-o persoana de specialitate, imputernicita in acest scop.
Cercetarea stiintifica in special cea aplicata, are un rol important in pregatirea de noi tehnici si procese tehnologice care sa asigure calitati si performante superioare capitalului fix nou construit sau celui modernizat asigurand, in acest fel, modernizarea proceselor de productie.
Un rol important in cresterea eficientei economice a investitiilor il au ramurile industriale care participa la realizarea investitiilor prin urmatoarele trei directii:
1. producator de utilaje sau instalatii complexe de productie;
2. producator de materiale de constructii; producator de utilaje pentru ramura constructiilor.
Industria, ca producator de utilaje si instalatii complexe trebuie sa asigure o productie de calitate si durabila cu un grad ridicat de fiabilitate, ladimensiuni cat mai mici pentru a reduce consumurile de materiale. In conditiile economiei actuale se acorda o atentie sporita cooperarii inproductie cu firme straine sau achizitionarea de utilaje performante de la acestea.
Industria, ca producator de materii prime de constructii presupune
livrarea unor materiale de calitate superioara care sa necesite o punere
usoara in opera si diminuarea consumurilor specifice.
Utilajele pentru constructii trebuie astfel executate incat sa permita
promovarea unor tehnologii cat mai eficiente in activitatea de constructii.
- Un alt factor de influenta a eficientei investitiilor este activitatea de
constructii care realizeaza obiective de investitii. In intreaga sa activitate,
constructorul trebuie sa aiba ca obiectiv imbunatatirea calitatii lucrarilor si
a organizarii productiei; ridicarea gradului de mecanizare a muncii;
eliminarea risipei pe santierele de lucru; permanentizarea muncii etc.
2 Criterii de clasificare a indicatorilor ce reflecta eficienta economica
a investitiilor
Folosirea unui sistem de indicatori este impusa de caracterul
complex al eficientei economice al acestei activitati, de faptul ca fiecare din
ei surprinde un anumit criteriu de eficienta economica.
Indicatorii folositi in aprecierea variantelor de investitii se pot
clasifica dupa mai multe aspecte, astfel:
Dupa sfera de cuprindere, in functie de care se pot identifica
urmatoarele grupe:
a. indicatorii care reflecta efectele economice cum ar fi: capacitatea
de productie, valoarea anuala a productiei, structura productiei anuale,
profitul anual etc.;
b. indicatorii care cuantifica eforturile necesare realizarii
obiectivului de investitii si functionarii capacitatilor de productie cum sunt:
investitia totala, structura investitiei totale, marimea imobilizarilor,
cheltuielile anuale de productie, structura costurilor de productie, numarul
total de salariati etc.;
c. indicatori referitori la realizarea si functionarea obiectivului. Din
aceasta categorie fac parte urmatorii: durata de executie a obiectivului;
durata pana la punerea in functiune a unor capacitati de productie; durata
pana la atingerea parametrilor proiectati; durata de functionare fizica si
eficienta a capacitatilor de productie etc.;
d. indicatori ai eficientei economice. Dintre acesti indicatori
mentionam: investitia specifica, termenul de recuperare, coeficientul de
eficienta economica a investitiilor, viteza de recuperare a investitiilor etc.
- Un alt criteriu de clasificare il constituie "nivelul la care se face
evaluarea si analiza economica":
a. indicatori stabiliti la nivel macroeconomic;
b. indicatori calculati la nivel microeconomic, adica cei calculati
pentru evaluarea eficientei economice a investitiilor la nivelul agentului
economic. La randul lor se pot imparti, dupa sfera de cuprindere, in
indicatori cu:
1. caracter general;
2. caracter de baza;
caracter suplimentar;
4. caracter specific.
Indicatorii cu caracter general se refera la cei care se folosesc si in
activitatile de productie; indicatorii de baza sunt cei ce se refera la eforturile
si efectele investitionale si exprima eficienta economica a investitiilor;
indicatorii suplimentari completeaza sistemul de informatii, cu scopul
evaluarii cat mai corecte a eficientei economice a investitiilor si se refera la
aprecierea activitatii desfasurate in domenii adiacente (bilantul tehnic si
energetic al intreprinderii, structura de productie care se va obtine dupa
punerea in functiune a noului obiectiv, randamentul pe utilaj etc.);
indicatorii specifici surprind particularitatile pe care le prezinta unele ramuri
sau domenii de activitate in evaluarea eficientei economice a investitiilor.
Calcularea indicatoriilor cu caracter general ai eficientei
economice a investitiilor permit formarea unei imagini globale asupra
eforturilor si efectelor ce vor caracteriza activitatea viitoare a obiectivului
economic, precum si a performantelor economice ale acestuia
In aceasta grupa se cuprind:
. Capacitatea de productie, care exprima cantitatea maxima de
produse ce se poate obtine intr-o perioada, in conditii normale de
functionare, impuse de utilizarea deplina a capitalului fix si a resurselor
umane, organizarea judicioasa a productiei si a muncii.
Capacitatea de productie este un indicator de volum, care cuantifica
principalul efect economic al investitiei. Utilizarea acestui indicator de
eficienta economica este necesara pentru ca ajuta la formarea unei imagini
generale asupra dimensiunii obiectivului analizat.
Numarul de salariati de care va avea nevoie viitorul obiectiv, in
perioada functionarii sale, se stabileste cu ajutorul indicatorului cantitativ de
efort cunoscut sub numele de numar mediu scriptic de salariati. Pentru
orice proiect de investitii intereseaza atat numarul total de salariati cat si
structura acestora dupa profesie (muncitori, tehnicieni etc.).
Cheltuieli de productie. Prin intermediul cheltuielilor de productie se cuantifica eforturile totale facute de agentul economic pentru obtinerea productiei ce urmeaza a se realiza, de catre viitorul obiectiv
economic. Este un indicator sintetic de apreciere a agentului economic si se
poate calcula fie pe fiecare produs in parte sau pentru intreaga productie. Cu
ajutorul cheltuielilor de productie si a productiei fizice se calculeaza costul
fiecarui produs, indicator ce reflecta eficienta economica a fiecarui produs.
La nivelul viitorului obiectiv eficienta cheltuielilor de productie se poate
aprecia cu indicatorul "Cheltuieli la 1000 lei valoare a productiei".
Valoarea productiei, indicator de efect care insumeaza
rezultatele activitatii economice a agentului economic, pe o anumita
perioada de timp de obicei un an. Indicatorul se stabileste pe intreaga
activitate ce se desfasoara in obiectivul de investitii. In functie de valoarea
productiei se pot calcula o serie de indicatori de eficienta economica cum ar
fi: productia la 1000 lei capital fix, productivitatea muncii etc.
Profitul, indicator deosebit de important in aprecierea fiecarui
produs sau pe totalul activitatii de productie a noului obiectiv. Prin el,
agentii economici asigura recuperarea capitalului consumat si isi asigura
dezvoltarea unitatii.
Productivitatea muncii. D
e modul cum se asigura introducerea
progresului tehnic in productie si de gradul de folosire a fortei de munca
intr-o intreprindere depinde nivelul productivitatii muncii, care exprima
productia ce poate fi realizata de un salariat intr-o unitate de timp, exprima
valoarea productiei pe un salariat, timpul de munca, in ore/om consumat
pentru realizarea unei unitati fizice de produs sau productia obtinuta intr-o
unitate de timp (ora/om, zi/om) etc.
Consumurile specifice de materii prime, combustibil, energie
Acesti indicatori au o importanta aparte in aprecierea eficientei economice a
investitiilor pentru ca influenteaza in mod direct costurile de productie si
prin intermediul acestora nivelul profitului.
La fel de importanti sunt si indicatorii de baza pentru determinarea
eficientei economice a investitiilor, acestia sunt:
1. Valoarea investitiei
Marimea fondurilor necesare pentru realizarea unui obiectiv
constituie unul din indicatorii de volum principali, folosit in adoptarea
deciziei privind varianta de investitii. Investitiile insumeaza totalitatea
resurselor ce se consuma pentru realizarea obiectivului pana la punerea sa in
functiune. In valoarea investitiilor, pe langa cele propriu-zise mai sunt
asimilate urmatoarele:
- cheltuieli cu pregatirea salariatilor care vor lucra in anumite
specializari, dupa punerea in functiune a obiectivului;
- cheltuieli privind supravegherea desfasurarii lucrarilor;
- stocul de materiale necesar la inceperea activitatii de productie.
Investitiile se materializeaza in capitaluri fixe, care pot fi active -
(participa direct in procesul de productie) sau pasive (asigura numai buna
desfasurare a proceselor productive). Indiferent de cele doua forme precizate
anterior, in final, investitiile se concretizeaza in: cladiri, constructii speciale,
masini de forta etc.
2. Durata de executie a lucrarilor de investitii
In acest interval de timp se materializeaza fondurile investitionale in
capital fix. Ca urmare a faptului ca pe aceasta perioada sunt scoase din
circuitul economic productiv o serie de resurse (umane, materiale,
financiare), se recomanda ca aceasta perioada sa fie cat mai scurta, pentru a
reduce imobilizarile de fonduri. Punerea in functiune partiala a unor
capacitati de productie, inaintea darii in functiune a intregului obiectiv, are
menirea de a reduce din efectele negative ale imobilizarilor.
Durata de functionare a capitalului fix
In general, perioada procesului investitional poate fi impartita in trei
etape: perioada de proiectare, in care se elaboreaza documentatia necesara,
perioada de executie a obiectivului si perioada de functionare a capitalului
fix realizat prin investitie. Intre acestea un rol important il are durata
functionarii capitalului fix pentru ca abia acum se obtin efectele economice
(productia, profitul) si se verifica in ce masura deciziile luate in procesul
investitional se dovedesc a fi cele mai bune.
In general si aceasta perioada o putem imparti in trei, si anume:
1. perioada pana la obtinerea parametrilor proiectati;
2. perioada normala de functionare;
perioada de declin.
In ceea ce priveste prima si ultima perioada, acestea trebuie sa fie cat
mai scurte pentru ca profiturile obtinute se afla sub cele normale, stabilite
prin documentatia tehnica. A doua perioada in care utilajul functioneaza la
parametrii tehnico-economici proiectati prezinta o importanta deosebita
deoarece efectele sunt maxime. Pentru acest motiv, proprietarul se preocupa
sa prelungeasca aceasta perioada prin toate mijloacele, inclusiv prin
modernizare
4. Investitia specifica. Acest indicator asigura comparabilitatea intre
efortul investitional facut pentru realizarea unui obiectiv economic si
rezultatele obtinute exprimate prin capacitatea de productie. Relatia se
stabileste diferentiat pentru obiective noi de cele modernizate.
a. Pentru obiective noi:
5. Termenul de recuperare a investitiilor este un indicator ce
exprima perioada de timp in care investitia se recupereaza din profit in urma
punerii in functiune a unor capacitati de productie. In practica si in literatura
de specialitate, acest indicator se mai numeste si durata de recuperare a
investitiilor
Pentru calculul acestui indicator se folosesc mai multe relatii in
functie de destinatia investitiei (constructia de obiective noi, modernizari,
dezvoltari sau retehnologizari etc.).
De exemplu, pentru obiective noi:
P
T I
T - termenul de recuperare a investitiei (se exprima in ani);
I - investitia totala;
P - profitul anual al variantei.
6. Coeficientul de eficienta economica a investitiilor.
Acest indicator exprima profitul anual ce se obtine la un leu investit
si in cazul mai multor variante se opteaza pentru varianta la care coeficientul
de eficienta economica este cel mai mare. Indicatorul nu este o marime
adimensionala, cum este orice coeficient, ci semnifica efectul net anual ce
poate fi obtinut la un leu investit.
Relatiile de calcul sunt:
a. Pentru obiective noi:
I
E P
E - coeficientul de eficienta a investitiilor;
P - profitul anual obtinut dupa darea in functiune;
I - valoarea investitiei.
Ca urmare a continutului sau economic, decizia de investitii se ia in
functie de varianta la care acest coeficient are valoare maxima. Din relatie
rezulta ca intre termenul de recuperare si coeficientul de eficienta
economica a investitiei exista o relatie inversa.
T
E
Datorita acestui fapt, cei doi indicatori sunt complementari. Pentru
acest motiv in calculele de eficienta a economiei investitiilor se foloseste
numai unul din ei, se prefera termenul de recuperarea investitiei.
b. Pentru modernizari, dezvoltari, reutilari, se foloseste urmatoarea
relatie
I
E - coeficient de eficienta a investitiilor;
P si P - profitul dupa efectuarea investitiei, respectiv inaintea
investitiei
I - valoarea investitiei.
7. Randamentul economic al investitiilor. Acest indicator are un
grad mai mare de cuprindere fata de indicatorii prezentati mai sus. El
asigura comparabilitatea intre profitul net obtinut in urma realizarii
obiectivului economic si efortul investitional, se calculeaza cu ajutorul
relatiei
I
R Pn
R - randamentul economic al investitiei
Pn - profit net pentru aceeasi varianta
I - valoarea investitiei
Prin profit net intelegem profitul ce se obtine, dupa ce efortul
investitional a fost compensat de profitul anual, deci:
Pn Pt - I
Pt - profitul obtinut pe intreaga durata de functionare a obiectivului.
I - valoarea investitiei.
3 Proiectarea amplasarii obiectivelor de industrie rurala si servicii
In activitatea de dezvoltare a productiei industriei rurale si a
serviciilor, prin sporirea capacitatilor de productie, pe baza noilor investitii,
activitatea de stabilire a locului unde se va infiinta si dezvolta
intreprinderea, reprezinta un element esential in asigurarea viabilitatii sale.
Activitatea de amplasare a noilor obiective devine complexa, pentru ca
presupune rezolvarea intregului set de probleme care concura la
functionarea si dezvoltare sa ulterioara.
Documentatia necesara amplasarii noilor obiective de industrie
rurala, presupune solutionarea unei game variate de probleme, care ar putea
fi grupate astfel:
constructive
tehnice si tehnologice;
economice
organizatorice
Rezolvarea problemelor constructive au un grad ridicat de
dificultate, mai ales daca avem in vedere particularitatile functionale ale
acestor unitati. Daca avem in vedere rolul important de valorificare a
resurselor locale agricole si neagricole, sezonalitatea obtinerii materiei
prime, dimensionarea lor, in prezent si perspectiva, reprezinta totalitatea
restrictiilor pentru dimensionarea capacitatilor de productie, alegerea
caracteristicilor terenului pe care vor fi amplasate, stabilirea tipurilor de
cladiri si de constructii necesare proceselor de productie, caracteristicile
materiale de constructii etc. Un loc aparte revine precizarii fluxului
tehnologic, tipului de instalatii ce urmeaza sa fie montat, sistemul de
depozitare al materiilor prime si produselor, combaterea poluarii apei,
aerului si solului etc.
Problemele tehnice si tehnologice detin o pozitie centrala in
activitatea de proiectare si amplasare a noilor obiective de industrie rurala si
servicii, cu efecte directe asupra eficientei productiei care urmeaza sa se
realizeze. Aspectele esentiale se refera la: stabilirea procedeelor si
echipamentelor tehnologice care vor fi folosite, conditiile tehnologice de
amplasare a locurilor de munca, stabilirea caracteristicilor tehnice ale
sistemelor de transport intern etc.
Functionarea la parametrii prestabiliti a noilor obiective din industria
rurala, presupune analiza si rezolvarea multiplelor probleme cu caracter
economic care vizeaza urmatoarele grupe de activitati: precizarea marimii
capacitatilor de productie, modalitati de aprovizionare cu materii prime;
asigurarea serviciilor acestora; elaborarea unui studiu cuprinzator de
marketing cuprinzand cele doua laturi esentiale - asigurarea cu factori de
productie si vanzarea produselor; stabilirea nivelului si structurii
investitiilor, modul de finantare, termenele de dare in functiune etc.
Problematica cu caracter organizatoric devine cea mai complexa
daca ne referim la gama variata de activitati si a efectelor acestora asupra
performantelor economice si de productie ale obiectivului infiintat. Se
analizeaza si se proiecteaza: structura organizatorica a viitorului obiectiv de
industrie rurala; sistemul de relatii organizatorice si subordonarea posturilor,
functiilor si compartimentelor; metodele de organizare a productiei;
organizarea spatiala a desfasurarii proceselor de productie; organizarea
retelei de distributie a produselor; se precizeaza solutiile pentru asigurarea si
pregatirea personalului necesar. Un loc central revine analizei si proiectarii
sistemului informational, sistemului de control si alte elemente ale
sistemului managerial.
4 Metode si criterii de amplasare a noilor obiective din industria
rurala
Procesul decizional privind amplasarea noilor obiective de industrie
rurala si servicii este complex si adesea, comporta riscuri mari, motiv pentru
care factorii decizionali trebuie sa apeleze la anumite metode de lucru
adecvate si sa aiba in vedere o serie de criterii specifice
Exista mai multe metode printre care amintim : costurile de
transport; a centrului de greutate, a compararii costurilor totale; a
coeficietilor de importanta.
Metoda costurilor de transport presupune amplasarea noului
obiectiv in functie de costurile ocazionate de vanzarea produsului finit sau
de aprovizionare sau cumulativ. Aceasta metoda se bazeaza pe minimizarea
cheltuielilor de transport atat a celor ocazionate de asigurarea factorilor de
productie cat si a distribuirii produselor finite. Desigur, vor fi elaborate mai
multe variante decizionale, se evalueaza fiecare in parte cu ajutorul unui
sistem de indicatori sau parametrii si se opteaza pentru cea care ofera
avantajul maxim.
Dan Anghel Constantinescu (coord.), Managementul productiei industriale, Colectia Nationala,
Bucuresti, 2000, pg. 110
Metoda centrului de greutate presupune alegerea pozitiei de
amplasare pe baza distantei medii fata de furnizorii principalilor factori de
productie si beneficiarii produselor obtinute, aceasta distanta calculandu-se
in raport cu un punct de origine ales arbitrar. In aceasta situatie, daca nu se
iau in considerare si alte elemente privind tarifele sau volumul de transport,
pozitia de amplasare, denumita si centrul de greutate, este data de distanta
medie a beneficiarilor fata de origine.
Metoda compararii costurilor totale presupune alegerea unui
amplasament in functie de costurile fixe si variabile ale intreprinderii.
Costurile totale ale unei unitati din sistemul industrie rurale se
impart in costuri fixe si costuri variabile. Costurile fixe sunt independente
de volumul si calitatea produselor obtinute (cheltuieli cu amortizarea,
impozite si taxe pe cladiri etc). Costurile variabile au un impact direct
asupra productiei si ele pot fi diferite de la o zona la alta. Pentru rezolvarea
unei astfel de probleme se parcurg urmatoarele faze:
elaborarea de variante de amplasare;
se estimeaza costurile totale pentru fiecare varianta la diferite
niveluri ale cererii;
se reprezinta grafic variantele, trecand pe abscisa nivelurile
cererii iar pe ordonata costurile totale pentru fiecare varianta;
se stabileste punctul de intersectie al graficelor corespunzatoare
acelui nivel al cererii pentru care costurile totale ale diferitelor variante de
amplasare sunt egale;
se identifica valorile sau intervalele de valori ale cererii pentru
care o varianta este preferata alteia.
V
V
Cf
Cf
E
Costurile totale
Volumul cererii
Fig. 7.1 Pragul rentabilitatii
(sursa, op. cit., pg.117)
In fig. 7.1 sunt prezentate costurile fixe (Cf si Cf ) si respectiv
evolutia costurilor totale in raport cu nivelul cererii de produse pentru
fiecare varianta. S-a plecat de la premisa ca dependenta costuri-productie
este una liniara.
Punctul E reprezinta acel nivel al cererii pentru care nivelul
costurilor totale este acelasi in ambele variante de amplasare.
Pentru valori ale cererii superioare valorii corespunzatoare punctului
E este preferata varianta V , pentru ca se inregistreaza costuri totale mai
mici
Pentru o cerere mai mica decat cea corespunzatoare punctului E se
prefera varianta V
Metoda coeficientilor de importanta este cel mai frecvent utilizata.
Metoda combina factorii cantitativi cu cei calitativi utilizati in analiza
amplasarii unor obiective de industrie si a serviciilor rurale. Aceasta
presupune luarea in considerare a multor factori, o parte dintre acestia fiind
greu de cuantificat (preferintele proprietarilor, ale echipei manageriale,
atitudinea consumatorilor etc.).
Diferitele variante de amplasare pot avea in vedere si factorii greu de
cuantificati
Metoda coeficientilor de importanta se foloseste in cazul deciziilor
multicriteriale si presupune parcurgerea urmatoarelor faze:
inventarierea variantelor de amplasare;
se elaboreaza setul de criterii in functie de care se va lua decizia
finala
se stabilesc coeficientii de importanta pentru fiecare varianta in
functie de fiecare criteriu;
fiecare criteriu este evaluat in functie de importanta pe care o
acorda decidentul;
se calculeaza scorul ponderat pentru fiecare varianta in functie de
multimea factorilor si se opteaza pentru varianta cu cel mai bun rezultat.
Desigur, exista si alte metode care pot fi folosite in amplasarea
noilor obiective de industrie rurala si a serviciilor, important este
fundamentarea complexa a acestor decizii care au efecte propagate pe
termen lung si isi pun amprenta asupra performantelor economice si a
calitatii productiei obtinute.
Pe langa practicarea uneia sau alteia dintre metodele specifice, la
amplasarea noilor obiective de industrie rurala si serviciilor este necesar sa
se aiba in vedere urmatoarele criterii
Ocuparea mai completa a fortei de munca disponibila temporar
Noile obiective realizate creeaza locuri de munca permanente sau sezoniere,
asigurand pe aceasta cale o stabilitate mai mare a populatiei rurale, la care
adauga faptul ca forta de munca din aceste localitati este mult mai ieftina
decat in mediul urban.
Cresterea gradului de urbanizare. Dezvoltarea activitatilor
manageriale presupune cresterea dotarii edilitare si imbunatatirea
confortului populatiei: se dezvolta si se consolideaza infrastructura din
localitate, obiectivele nu pot functiona fara apa curenta si un sistem de
canale la care se pot racorda si gospodariile populatiei din localitate.
Protejarea mediului natural. Activitatile industriale specifice
spatiului rural cum ar fi cele de procesare a produselor agricole, dar nu
numai acestea, sunt poluante. Ca urmare, amplasarea obiectivelor se
realizeaza astfel incat sa se preintampine asemenea fenomene. In acest sens
putem aminti amplasarea abatoarelor, sectiilor de prelucrare a pieilor de
animale etc., care sunt mari consumatoare de apa, dar in acelasi timp sunt si
mai mari poluante a apei si aerului. La amplasarea acestor obiective se are in
vedere directia vantului predominant, investitii suplimentare pentru
combaterea poluarii - filtre de aer, statii de epurare a apei etc.
Rationalizarea cheltuielilor de productie. Amplasarea obiectivelor
de industrie rurala in localitati care ofera anumite oportunitati, au
posibilitatea de a reduce cheltuielile de productie si pe aceasta cale are loc
cresterea eficientei economice a produselor finite.
Daca avem in vedere faptul ca, multe materii prime folosite de
industria rurala contin un procent redus de substanta utila (de exemplu,
sfecla de zahar) si un volum mare de transport, prin amplasarea acestor
obiective in zonele cu conditii bune pentru cultura amintita si traditii in
cultura sa, se pot reduce substantial cheltuielile de transport. Criteriul isi
mentine valabilitatea si pentru obiectivele care au materie prima de prelucrat
legumele proaspete. In acest caz, pe langa cheltuielile de transport
oportunitatile decurg si din reducerea deprecierilor calitative a materiilor
prime si obtinerea unor produse finite de calitate superioara.
Aproprierea de sursele de combustibil si energie Cooperarea cu
agenti economici mari care produc si dispun de termocentrale proprii, prin
folosirea in comun a acestora sau prin utilizarea aburilor reziduali, va
contribui la reducerea atat a cheltuielilor de investitii, cat si a celor de
productie
Apropierea obiectivelor de locurile cu apa potabila si industriala
Acest criteriu prezinta importanta pentru obiectivele care urmeaza sa
produca bauturi racoritoare sau bere, urmarindu-se minimizarea cheltuielilor
cu investitiile privind conductele de aductiune, diverse forari, castele de apa,
la care se adauga si calitatea produsului finit.
Apropierea obiectivelor de centrele de consum. Obiectivele a
caror produse finite (painea) ridica probleme mai complexe cu privire la
pastrarea si transportul lor, fata de materia prima din care provine (graul)
necesita a fi amplasate in apropierea centrelor de consum.
Localitatile rurale cu traditii in obtinerea unor bunuri de
consum vor beneficia de amplasarea acelor obiective care desfasoara
activitati specifice asigurand oportunitati referitoare la: personal calificat,
cheltuieli reduse de productie, piata de desfacere a produselor traditionale.
5 Delimitarea zonei de aprovizionare a noilor obiective de industrie
rurala
Dimensionarea zonei de aprovizionare a noilor obiective mari de
industrie rurala a carui materie prima de natura agricola vizeaza obtinerea ei
din mai multe localitati invecinate, reprezinta o activitate complexa si dificil
de realizat, datorita riscurilor la care este supusa. Aceste riscuri sunt
generate, in principal, de influenta factorilor aleatori la care este supusa
productia agricola.
Analiza si stabilirea distantei maxime de la care se va aproviziona
incepe cu capacitatea de productie a noului obiectiv avand in vedere
numarul caracteristicilor tehnice proiectate. Aceasta analiza se efectueaza
luand in calcul durata optima a unei campanii de prelucrare. Pentru
obiectivele care au asigurata materia prima pe tot parcursul anului, chiar cu
anumite amplitudini a variatiei produselor agricole (de exemplu, productia
de lapte) problemele pot fi rezolvate printr-o organizare corespunzatoare a
intregului set de activitati. In perioada de iarna cand productia de lapte are
cotele cele mai reduse se pot organiza activitati de reparatii si intretinere a
diferitelor componente tehnologice, astfel incat, in perioada de vara, cand
aceasta productie are nivelul maxim, obiectivul sa functioneze la intreaga
capacitate, marind coeficientul de schimburi daca se simte nevoia.
Probleme deosebite sunt de rezolvat pentru obiectivele care au
materie prima agricola numai o perioada limitata din timpul anului. In
aceasta situatie sunt obiectivele care prelucreaza produse agricole vegetale
cu un grad ridicat de perisabilitate, cand capacitatile de productie sunt
folosite un numar redus de zile dintr-un an.
Caracteristicile tehnice proiectate definesc productia ce se poate
obtine in unitate de timp.
materia prima necesara functionarii obiectivului in conditii normale.
Determinarea duratei unei companii este o problema complexa, care
presupune rezolvarea armonioasa a doua obiective: primul se refera la
utilizarea capacitatilor de productie o perioada cat mai mare in scopul
obtinerii unui volum sporit al produselor finite si pe aceasta cale reducerea
cheltuielilor cu amortizarea pe unitatea de produs; cel de al doilea obiectiv
se refera la scurtarea duratei campaniei de prelucrare pentru a reduce
pierderile peste normele tehnologice a materiilor prime perisabile.
Reducerea perioadei de prelucrare a produselor perisabile este determinata
si de faptul ca la temperaturi scazute are loc o convertire a substantei utile in
alti compusi nefolosibili. In aceasta situatie prelungirea perioadei de
functionare a capacitatii de productie poate fi rezolvata avand in vedere
doua variante: prima se refera la constructii suplimentare cu dotari speciale
ceea ce ar spori semnificativ cheltuielile cu investitiile, varianta care se
poate lua in calcul numai in situatii speciale; cea de a doua posibilitate se
refera la cazul in care, printr-o investitie minima privind adaptarea unor linii
tehnologice, sa se prelucreze alte materii prime agricole mai putin perisabile
si care pot fi pastrate o perioada mai mare fara cheltuieli de investitii si
cheltuieli de pastrare deosebite. In acest context, amintim faptul ca un
obiectiv de prelucrare a productiei de cartofi poate functiona tot timpul
anului - mai putin timpul de remont - daca linia tehnologica se adapteaza
pentru prelucrarea produsului fasole. Este vorba de o asemanare a fluxului
tehnologic si cu aceleasi utilaje - cu mici modificari - se poate asigura
folosirea completa a capacitatilor de productie.
Productia agricola ce poate fi obtinuta in teritoriul dat. Scopul
analizei productiei agricole totale ce se poate obtine din teritoriul dat este de
a asigura materia prima necesara procesarii. Este necesar sa se analizeze
evolutia suprafetelor cultivate cu cultura respectiva, posibilitatea asigurarii
acesteia pe o perioada mai mare de ani, prin conventii sau contracte. O
problema mai delicata de rezolvat se refera la randamentul posibil de
obtinut. In functie de randamentul obtinut la unitatea de productie (hectar,
animal), zona de aprovizionare se poate extinde sau se restrange. Luarea in
calcul a unor randamente reale poate asigura functionarea normala a noului
obiectiv de investitii. Exagerarea aprecierii randamentelor - pozitiv sau
negativ - vin sa sporeasca riscul obtinerii performantelor economice
proiectate. Cu acest prilej se analizeaza soiurile de plante ce urmeaza a se
cultiva si substanta utila pe care o contine, cunoscut fiind faptul ca aceasta
(substanta utila) difera de la un soi la altul la aceeasi cultura (amidon si
substanta uscata la cartofi, zahar in radacinile sfeclei de zahar).
La stabilirea zonei de aprovizionare cu factori de productie de natura
agricola este necesar sa se aiba in vedere mijloacele de transport al
produsului agricol, rezultatele procesarii acestuia - produs finit si productia
secundara daca aceasta are valoare economica pentru alte scopuri (borhotul,
melasa etc.).
Avand in vedere legaturile de cauzalitate dintre transport si costurile
produselor finite, alegerea tipului mijlocului de transport si modalitatea
optima de folosire, merita acordarea unei atentii aparte. Acest lucru rezulta
din faptul ca la unele produse finite, ponderea cheltuielilor de transport -
aprovizionare si distributie - reprezinta peste 45% din costurile totale de
productie
In adoptarea acestei decizii delicate apreciem ca este necesar sa se ia
in considerare influentele intregului sistem de factori, printre care mai
importante sunt: costul pe unitatea incarcata; gradul de incarcare a
autovehiculului; costul total de transport; protectia incarcaturii impotriva
conditiilor meteorologice; reglementari normative in domeniul transportului
etc
Indiferent de modalitatea de transport aleasa mai apar si alte
probleme cum ar fi cele legate de numarul vehiculelor, capacitatea de
transport, rutele pentru fiecare mijloc de transport.
6 Tipologia proiectelor si criterii de alegere a investitiilor
Gruparea proiectelor de investitii se pot efectua dupa mai multe
criterii. Daca avem in vedere drept criteriu "scopul pentru care au fost
elaborate" exista urmatoarele tipuri de proiecte:
Proiecte de inlocuire - se elaboreaza in principal in vederea
modernizarilor si reutilarilor. Aceste proiecte nu au ca scop final infiintarea
unor capacitati noi de productie, ci se urmareste, cu precadere, cresterea
performantelor tehnice si economice a unitatii prin cumpararea de utilaje,
linii tehnologice cu caracteristici superioare. Aceste proiecte privesc
inlocuirea utilajelor defecte si a celor care functioneaza dar au un grad
ridicat de uzura morala. Scopul acestor proiecte este de a asigura o crestere
substantiala a productivitatii muncii, reducerea consumurilor specifice si pe
aceasta cale cresterea performantelor economice ale intreprinderii.
Proiecte de dezvoltare. Aceste proiecte pot prevedea
dezvoltarea de noi capacitati de productie concomitent cu modernizarea
celor existente. Procesul de dezvoltare a productiei presupune existenta unui
studiu al pietei privind vanzarea produselor a caror volum fizic urmeaza sa
se vanda.
Proiecte de restructurare a sortimentelor de produse ce urmeaza
a se obtine. Cheltuielile de investitii cuprinse intr-un astfel de proiect pot fi
grupate, dupa caz, in cheltuieli pentru procurarea de noi utilaje sau
echipamente si cheltuieli pentru obtinerea de produse noi pentru cucerirea
de noi piete.
Proiecte de protectia mediului Orice unitate care se infiinteaza
sau se dezvolta este necesar sa aiba aprobat un proiect privind protectia
mediului. Cheltuielile aferente unui astfel de proiect sunt cunoscute si sub
denumirea de investitii obligatorii sau proiecte non-profit.
Alte tipuri de proiecte au in vedere anumite laturi de activitate din
intreprindere. Pot fi amintite, printre altele, cele de: reglare, care nu
furnizeaza in mod direct profit, dar ajuta ca activitatea din intreprindere sa
se desfasoare mai bine, impuse de indeplinirea unor cerinte legale - de
protectie, siguranta, sanatate etc.
Optiunea pentru varianta de proiectare care se apreciaza ca fiind cea
optima, este momentul cel mai dificil pentru decident si pentru acest motiv,
este necesar sa se apeleze la una din metodele de mai jos.
Metoda termenului de recuperare reprezinta numarul de ani
acceptat de intreprindere pentru recuperarea investitiei initiale. Recuperarea
are loc atunci cand fluxul cumulat de numerar net incasat de intreprindere
minus investitia initiala este egal cu zero. Daca notam cu "T" termenul de
Nicolae Hoanta, Capitalul financiar, Bucuresti, Editura Tribuna Economica, 1998, pg. 198-211
recuperare si cu "t" termenul impus de beneficiarul proiectului, regula
privind luarea deciziei asupra variantei de proiect este urmatoarea:
- daca T < t, varianta proiectata se accepta;
daca T > t, varianta proiectata se respinge;
- daca T t, varianta proiectata este indiferenta.
Daca exista doua variante de proiectare concurente, se opteaza
pentru cea care are termenul de recuperare cel mai mic.
Desi pare o metoda simpla, ea prezinta importanta, pentru ca se
exclud variantele investitionale care au un termen lung de recuperare a
capitalului investit si care ar putea conduce la un risc mai mare. Este
cunoscut fenomenul prin care cresterea riscului este proportionala cu aceasta
perioada
In situatia in care exista o modificare semnificativa a valorii
unitatilor monetare in care a fost elaborat proiectul, va putea lua forma
"termenul de recuperare actualizat" prin actualizarea fluxurilor de numerar
de intrare.
Metoda valorii prezente se bazeaza pe actualizarea fluxurilor de
numerar viitoare, adica tine seama de valoarea in timp a banilor. Ea se
obtine ca diferenta intre valoarea prezenta a veniturilor viitoare si valoarea
prezenta a investitiei.
o
n
t
I
K t
V P
CFt fluxul de numerar anual generat de proiect in perioada t;
I investitia initiala;
N durata de viata a proiectului;
K costul capitalului (rata de actualizare care se afla in jurul ratei
dobanzii, care depinde de riscul implicat de proiect).
Regula de adaptare a deciziei in functie de aceasta metoda este:
- daca V.P.N. > 0, varianta se accepta;
- daca V.P.N. < 0, varianta se respinge;
- daca V.P.N. 0, varianta proiectata este indiferenta.
Prin apelarea la aceasta metoda, decidentul beneficiaza de
urmatoarele avantaje:
- ia in considerare periodicitatea cheltuielilor de investitii si a
profiturilor
- este luata in considerare orice informatie semnificativa
masurabila referitoare la decizie;
- este practica si usor de realizat.
Metoda ratei interne de rentabilitate (RIR) este un concept al
fluxului de numerar actualizat. Rata interna de rentabilitate este definita ca
rata de actualizare care face sa existe egalitate intre valoarea prezenta ale
intrarilor de fluxuri de numerar viitoare pentru un proiect si costul investitiei
acestui proiect. Rata interna de rentabilitate (sau randamentul proiectului)
poate fi gasita rezolvand ecuatia urmatoare, in care necunoscuta este RIR.
I
RIR t
n CF
t
t
in care:
CFt fluxul numerarului in perioada t;
I costul initial al investitiei;
RIR rata interna de rentabilitate a proiectului.
Rata interna de rentabilitate este rata de actualizare care face ca
V.P.N. sa fie egala cu zero.
I
RIR
n CF
t
t
t
I VPN
RIR
n CF
t
t
t
Rata interna de rentabilitate este rata maxima a venitului pe care
investitorul poata sa-si permita sa o calculeze.
Pentru alegerea unui proiect, rata interna de rentabilitate a acelui
proiect este comparata cu costul capitalului solicitat, rata prag, K. Regula
privind luarea deciziei in functie de rata interna de rentabilitate este
urmatoarea
- daca RIR > K, proiectul se accepta;
- daca RIR < K, proiectul se respinge;
- daca RIR K, proiectul este indiferent.
Apelarea la aceasta metoda in alegerea variantei de investitii prezinta
doua dezavantaje:
a) daca costurile si veniturile pentru un proiect isi schimba semnul
mai mult decat o data, atunci au loc fluxuri de numerar neconventionale
(costurile sunt mai mari ca veniturile dand fluxuri negative alternand cu
cazul cand veniturile sunt mai mari decat costurile dand fluxuri pozitive) pe
durata de viata a unui proiect, in aceasta situatie, este necesar sa se apeleze
si la alta metoda;
b) in anumite cazuri aceasta metoda poate da o alta ordine, de
preferinta pentru un anumit proiect decat metoda VPN. Daca rata prag
utilizata in aceasta metoda este costul de finantare, atunci in majoritatea
cazurilor cele doua metode (VPN si RIR) vor da rezultate identice, adica
decizia va fi de acceptare sau de respingere a proiectului. Fluxul de numerar
este conventional cand are numai o schimbare de semn.
7 Modernizarea potentialului productiv din industria si serviciile
rurale
Productia bunurilor materiale si a serviciilor, in etapa actuala, se
caracterizeaza printr-o puternica influenta a factorilor interni si din mediul
ambiant, avand drept consecinta accelerarea procesului de schimbare a
rezultatelor de productie destinate pietei. Aceasta schimbare este insotita de
reducerea continua a duratei de viata a produselor si serviciilor oferite
beneficiarilor
Pentru a raspunde mecanismelor si exigentelor pietei, producatorii
sunt nevoiti sa aloce un volum tot mai mare de resurse banesti, materiale si
umane pentru obtinerea de noi tehnologii si produse, elaborarea si
operationalizarea celor mai potrivite metode si tehnici de management.
Modernizarea productiei in unitatile industriei rurale si a serviciilor,
este un proces complex si cere un consum sporit de energie creatoare si
vizeaza, in principal, perfectionarea mijloacelor de munca, a tehnologiilor
practicate, calitatea produselor si serviciilor, metodele promotionale etc.
Procesul de dezvoltare a unitatilor din industria si serviciile
practicate in spatiul rural, este o activitate complexa, prin care se creeaza noi
capacitati de productie, ce se vor adauga la cele existente, cu scopul
realizarii unei productii suplimentare.
Conceptul de dezvoltare presupune sporirea productiei fizice pe
seama cresterii numarului de caracteristici tehnice. Exista doua posibilitati
de dezvoltare a capacitatilor de productie: cand echipamentele au aceleasi
performante tehnice, ca si cele existente in acest caz, performantele
economice sunt determinate de cresterea volumului fizic al productiei; cand
dezvoltarea este insotita si de modernizare, in sensul ca noile utilaje sunt
mai performante asigurand consumuri specifice mai reduse, calitatea
produselor este superioara celor existente; usurinta si securitate in exploatari
etc., in acest caz, cuantificarea efectelor economice se efectueaza avand in
vedere efectele comune aratate mai sus.
Decizia privind dezvoltarea productiei va preceda o analiza
amanuntita privind posibilitatile de obtinere a unei productii suplimentare
prin utilizarea extensiva si intensiva a capacitatilor existente. Scopul analizei
consta in evitarea efectuarii unor cheltuieli de investitii neeconomice. Cu
acest prilej se urmareste daca exista posibilitatea ca in spatiul construit
existent sa se instaleze noi linii de fabricatie si ce productie suplimentara se
poate obtine. In situatia in care productia suplimentara ce se obtine pe seama
folosirii extensive si intensive a capacitatilor extinse cu mici adaugiri
investitionale, satisface cerintele pietei si a scopului urmarit de unitate,
procesul de dezvoltare se limiteaza la aceasta forma.
Dezvoltarea capacitatilor de productie prin montarea de noi linii
tehnologice alaturi de cele existente in cladirile construite anterior, s-a
dovedit a fi convenabila pentru ca se reduc cheltuielile de investitii cu cele
corespunzatoare constructiilor de noi cladiri.
Daca se ajunge la concluzia ca produsul sau produsele in cauza sunt
solicitate pe piata in cantitati tot mai mari prin largirea cercului de
consumatori si se estimeaza ca aceasta cerere se mentine ridicata pe o
perioada de mai multi ani, se recurge la dezvoltarea unitatii prin extindere,
construind noi constructii si dotarea acestora cu echipamentul tehnic
solicitat de fluxul tehnologic al produsului in cauza. Acest mod de
dezvoltare se poate infaptui fie prin construirea unor noi cladiri
independente de cele existente, fie prin extinderea celor existente.
Extinderea constructiilor existente s-a dovedit eficienta pentru ca se
pot folosi unele oportunitati existente, realizandu-se in acest mod economii
importante la cheltuielile de investitii, la care se adauga economia de spatiu
neconstruit ce poate primi alte destinatii.
Dezvoltarea unitatii prin extinderea constructiilor existente se poate
realiza prin urmatoarele moduri: in lungime, in latime sau in forme
neregulate
Extinderea in lungime presupune organizarea succesiva a doua sau
mai multe linii de fabricatie aceluiasi produs. Daca extinderea se efectueaza
concomitent cu modernizarea capacitatilor de productie si modificarea
tehnologiilor, aceasta forma de dezvoltare prezinta marele avantaj de a
asigura cresterea numarului de operatiuni sau marimea numarului fazelor de
productie
Extinderea in latime se realizeaza prin organizarea in paralel a doua
sau mai multe linii de fabricatie pentru acelasi produs, urmarindu-se
cresterea substantiala a volumului fizic al productiei. Aceasta forma de
dezvoltare a productiei nu exclude montarea unor linii tehnologice mai
performante sau obtinerea altor produse daca tehnologia acestora este
compatibila
Extinderea in forme neregulate se recomanda atunci cand
suprafetele libere de teren de care dispune unitatea sunt limitate si permit o
astfel de configuratie a constructiilor. Aceasta forma de extindere se
realizeaza prin construirea unor aripi noi la constructiile existente, sporind
lungimea si latimea acestora in functie de conditiile concrete din unitate.
Aceasta forma de dezvoltare se recomanda pentru unitatile productive care,
pornind de la prelucrarea unei materii prime, se ajunge prin prelucrari
succesive, la o gama sortimentala variata de produse finite. In fiecare aripa
nou construita se poate monta o linie de fabricatie a unui nou produs.
Din punct de vedere al performantelor utilajelor care fac obiectul
dezvoltarii capacitatilor de productie poate avea loc pe doua cai:
cu utilaje de acelasi nivel tehnic, avand in vedere un proces
extensiv, rezultatele economice sunt determinate numai de cresterea
volumului fizic al productiei. Aceasta solutie poate fi viabila numai in cazul
in care utilajele ce compun capacitatea de productie nu sunt uzate moral, iar
produsele obtinute se caracterizeaza printr-un grad ridicat de eficienta
economica
si au o cerere
eficientei economice a produselor se impune, intr-un termen cat mai scurt,
fiind presati de progresul tehnic care cere inlocuirea tehnologiilor la
intervale de timp scurt;
cu utilaje de un nivel tehnic superior celor existente. Noile utilaje
ce compun capacitatile de productie pot sa nu afecteze substantial
organizarea celor existente, cele noi pot sa se integreze in vechiul flux
tehnologic existent. Exista situatii cand noile utilaje, prin performantele
tehnice pe care le au sa fie incompatibile cu unul sau mai multe utilaje
existente, in acest caz este necesar sa se gaseasca solutii de compatibilitate,
cu investitii cat mai reduse.
Procesul de modernizare presupune mentinerea potentialului
productiv al unitatii "racordat" la cele mai noi cuceriri ale stiintei in
domeniu
Modernizarea este un proces complex care afecteaza intreaga
activitate a intreprinderii, referitoare la: modernizarea productiei,
modernizarea echipamentelor tehnice, modernizarea produselor.
Modernizarea ca actiune de adaptare a unitatii la impulsurile venite
din mediul ambiant si din interiorul sau, se refera la:
modernizarea tehnica care presupune proiectarea, construirea si
aplicarea in productie a unor echipamente complexe, cu performante
superioare
modernizarea tehnologica consta in ansamblul de procese,
metode si procedee stiintifice, pe baza carora materiile prime, materiale sunt
prelucrate si valorificate la un nivel superior, obtinandu-se produse de
calitate mai buna;
modernizarea manageriala, se refera la ansamblul activitatii
sistemului managerial, cu scopul adoptarii deciziilor cele mai potrivite
privind activitatea din unitate, noi mecanisme motivationale si cucerirea de
noi piete de desfacere a produselor cu un grad ridicat de eficienta
economica
modernizarea prin reutilare, presupune inlocuirea unor utilaje,
instalatii si aparate care au un grad avansat de uzura fizica sau morala cu
altele mai performante.
Reutilarea are drept urmare:
cresterea potentialului productiv al unitatii;
sporirea productivitatii muncii;
obtinerea unor produse de calitate superioara;
reducerea costurilor de productie prin mecanismul diminuarii
consumurilor specific;
cresterea performantelor economice ale intreprinderii.
Eforturile depuse pentru cresterea potentialului productiv al
unitatilor din industria rurala, este necesar sa se regaseasca in efecte
corespunzatoare in cresterea performantelor economice si dezvoltarea
acestora
In analiza eficientei economice a acestor categorii de investitii
privind modernizarea potetialului productiv in industria rurala se
incepe, cu principalele obiective de realizat in urma eforturilor depuse.
Daca se analizeaza activitatea investitionala privind procesul de
dezvoltare a capacitatilor de productie cu echipamente tehnice, la acelasi
nivel tehnic cu cele existente, efectele economice sunt determinate de
cresterea productiei fizice. Profitul suplimentar care intra in calculul
indicatorilor ce reflecta eficienta investitiilor se determina prin urmatoarea
relatie
P Qi (po - co
in care:
P profitul suplimentar;
Q productia fizica suplimentara obtinuta dupa dezvoltare;
p si c pretul de vanzare si respectiv pretul de cost.
Relatia de mai sus este valabila numai cand costul de productie si
pretul de vanzare sunt constante sau daca se doreste sa se cuantifice numai
influenta pozitiva a sporului de productie, care din punct de vedere teoretic
se justifica. In situatia in care sporeste masa productiei obtinute, de regula,
influenteaza pozitiv costul de productie (reducere) prin mecanismul unor
cheltuieli indirecte care inregistreaza o reducere pe unitate de produs.
Analiza efectelor modernizarii si reutilarii este un proces mai
complex, efectele fiind pe mai multe planuri. Pentru a surprinde multiplele
efecte determinate de acest proces, este necesar sa se sublinieze principalele
obiective urmarite prin modernizare si reutilare.
Acestea sunt:
cresterea randamentului masinilor si utilajelor prin perfectionari
constructive, urmarindu-se reducerea timpului cat actioneaza asupra
produsului finit;
amplificarea gradului de mecanizare si de automatizare a unor
operatiuni, cu efecte pozitive asupra productivitatii muncii;
cresterea fiabilitatii si reducerea timpului necesar opririlor pentru
reparatii si intretineri curente;
reducerea consumurilor specifice de materiale, energie
combustibil; eliminarea rebuturilor;
imbunatatirea calitatii produselor;
imbunatatirea conditiilor de exploatare;
reducerea gradului de poluare a mediului inconjurator etc.
Obiectivele enumerate mai sus influenteaza direct sau indirect
intregul sistem de indicatori care reflecta eficienta economica a productiei.
Daca avem in vedere indicatorul "profitul suplimentar obtinut" care permite
reflectarea eficientei investitiilor, acesta va cuprinde influenta intregului
sistem de factori cu actiune directa si indirecta.
In acest caz profitul suplimentar se va calcula dupa urmatoarea
relatie
P Q + P + C.
In aceasta situatie profitul suplimentar ( P) este determinat de
urmatoarele influente:
productia fizica suplimentara Q) prin amplificarea diferentei
dintre pretul de vanzare si pretul de cost, la care se adauga influenta pozitiva
indirecta asupra pretului de cost;
pretul de vanzare P) care sintetizeaza calitatea produselor,
patrunderea pe piete mai avantajoase, fiabilitatea produselor; usurinta in
pastrarea pe o perioada mai mare a produselor etc.
pretul de cost C); influenta pozitiva a acestui factor se
concretizeaza in: reducerea consumurilor specifice; valorificarea superioara
a materiilor prime locale; cresterea productivitatii muncii (reducerea
cheltuielilor cu salariile) etc.
Avand in vedere cele de mai sus, daca se calculeaza eficienta
investitiilor in dezvoltarea potentialului de productie al unitatilor din
industria rurala, calculul indicatorilor au urmatoarea forma:
1. Termenul de recuperare a investitiei
P
T I
In care:
T termenul de recuperare (se exprima in ani);
I investitia efectuata;
P profitul suplimentar obtinut in urma activitatii investitionale.
2. Coeficientul de eficienta al investitiilor
I
C P
C coeficientul de eficienta al investitiilor care exprima nivelul
profitului anual ce revin la un leu investit; ( P si I reprezinta semnificatiile
de mai sus).
Activitatea de dezvoltare a potentialului productiv al unitatilor nu
presupune inlocuirea tuturor componentelor capitalului fix existent in
unitate; o parte din acesta a suferit anumite interventii iar alta parte a ramas
sub aceeasi forma. Ele continua sa functioneze si dupa modernizare,
aducandu-si un aport direct sau indirect asupra performantelor economice
ale intreprinderii. In consecinta, cei doi indicatori principali, prezentati mai
sus, trebuie sa cuprinda acest fenomen si va avea urmatoarea forma:
1. Termenul de recuperare a investitiilor
P
T I C
unde
I investitia efectuata;
C valoarea capitalului fix ramasa din investitia precedenta si care
participa la obtinerea productiei;
P profitul total anual obtinut dupa modernizare.
2. Coeficientul de eficienta a investitiilor
I C
C P
unde
C coeficientul exprima volumul profitului anual total la un leu
valoare a capitalului total folosit in procesul de productie.
Cuvinte si notiuni cheie:
investitie
factori de crestere ai eficientei;
metode si criterii de amplasare a noilor obiective;
dezvoltarea si modernizarea potentialului productiv.
Verificarea cunostintelor
Definiti investitia si dati exemple de investitii care contribuie la
dezvoltarea spatiului rural.
Un rol important in asigurarea cresterii eficientei economice a
investitiilor il au factorii care contribuie la procesul investitional;
enumerati si explicati.
Enumerati criteriile de clasificare a indicatorilor ce reflecta eficienta
economica a investitiilor.
Explicati indicatorii cu caracter general si de baza ai eficientei
economice a investitiilor.
Identificati principalele metode si criterii de amplasare a noilor
obiective din industria rurala.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
