DEZVOLTAREA SERVICIILOR HOTELIERE PE PIATA TURISTICA

DEZVOLTAREA SERVICIILOR HOTELIERE PE PIATA TURISTICA

Intr-o zona, statiune, localitate, etc., turismul se poate dezvolta satisfacator numai in ipoteza ca exista suficiente posibilitati pentru cazarea si odihna vizitatorilor. De aceea dintre formele de baza tehnico-materiala, capacitatile de cazare conditioneaza, poate in cea mai mare masura, volumul activitatii turistice, desi anumite categorii de viyitatori sositi intr-o localitate (statiune) de interes turistic nu recurg intotdeauna la serviciile obiectivelor de cazare.

1 Capacitatile de cazare in industria hoteliera : Continut si clasificare

Capacitatile de cazare raman elementul cel mai caracteristic al bazei tehnico-materiale a turismului si pentru considerentul ca celelelate elemente ale bazei materiale indeplinesc functii mult mai eterogene si deci participa cu ponderi relativ oscilante la incasarile provenite din activitatea turistica.

In general, prin capacitati de cazare se inteleg acele dotari de baza materiala care asigura innoptarea si odihna turistilor pe o anumita durata de timp, in baza unor tarife determinate, diferentiate in functie de gradul de confort oferit pe perioada din an (sezonalitatea) in care sunt solicitate, etc..

Capacitatile de cazare cuprind totalitatea formelor de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, popasuri turistice, etc.) care, in vederea asigurarii unui sejur cat mai atractiv, ofera turistilor conditii optime de adapostire (innoptare), indeplinind, dupa caz, si alte functii caracteristice odihnei in domiciliul temporar (alimentatia, agrementarea, igiena, etc.).

In practica turistica internationala se cunosc mai multe criterii de clasificare a obiectivelor de cazare:

- Dupa structura retelei de cazare pot fi distinse forme de cazare de baza (hotelul, motelul, hanul turistic, etc.) si forme complementare de cazare (campingul, satul de vacanta, satul turistic, etc.) care se realizeaza in zonele (statiunile, localitatile) in care reteaua de baza nu dispun de capacitati suficiente, respectiv activitatea turistica are un caracter pronuntat sezonier.

Clasificarea porneste de la considerentul ca un obiectiv de cazare reprezinta, de fapt, o oferta tridimensionala rigida de servicii de cazre (in timp, in spatiu si volum de activitate), care nu poate satisface, in toate imprejurarile, crearea de cazare a clientelei potentiale in perioadele de varf de sezon.

Capacitatile complementare de cazare sunt reprezentate de amenajari relativ simple, se realizeaza intr-un timp mai scurt si cu investitii specifice mai reduse decat capacitatile de baza si sunt destinate, in principal, preluarii unei parti a solicitarilor din perioadele de afluenta maxima a clientelei.

In functie de evolutia cererii turistice si de intensitatea sezonalitatii, ponderea formelor de baza si complementare poate diferi substantial de la o statiune (localitate) la alta si chiar de la o tara primitoare de turisti la alta.

- Dupa categoria de confort a obiectivelor de cazare. Unitatile de cazare din domeniul turismului, organizate pentru gazduirea pasagerilor, se clasifica dupa caracteristicile constructive, amplasament (pozitia lor pe plan teritorial), calitatea si complexitatea dotarilor, instalatiilor si diversitatea serviciilor pe care le ofera. De exemplu, la ora actuala, in tara noastra, toate unitatile de cazare turistica sunt clasificate in cinci categorii de confort, numerotate cu stele de la 1 la 5; cele 5 stele au gradul de confort cel mai ridicat si invers, cele cu o stea - gradul de confort cel mai scazut.

- In functie de regimul (perioada) de folosire a obiectivelor de cazare, acestea pot avea o activitate permanenta (in cazul in care functioneaza fara intrerupere in tot cursul anului) sau sezoniera )in cazul in care activitatea pronuntat sezoniera din unele statiuni turistice impune intreruperea temporara a activitatii in anumite perioade de extrasezon). In mod paradoxal, obiectivele de cazare cu o activitate sezoniera inregistreaza sejururi medii mai lungi, in comparatie cu obiectivele de cazare cu activitate permanenta (cu exceptia unor obiective de cazare cu destinatie speciala ca, de exemplu, hoteluri sanatoriale).

- In functie de durata sejurului, obiectivele de cazare pot fi:

a) de tranzit, caracterizate prin sejururi medii scurte (uneori numai pentru o innoptare), ca asa-numitele hoteluri terminale din vecinatatea (sau chiar din incinta) aerogarilor, porturilor, garilor, etc. din centrele urbane;

b) de sejur, care inregistreaza sejururi medii relativ mai lungi, in functie de durata aranjamentelor turistice preferate sau de durata concediilor ori vacantelor turistilor (de exemplu, obiectivele de cazare din statiunile turistice, hotelurile de tratament balneomedical (balneoclimaterice) etc.);

c) mixte, a caror clientela se formeaza atat din turisti de sejur, cat si din turisti de tranzit. Cel mai bun exemplu pentru acest caz il constituie hotelurile romanesti, precum si obiectivele de cazare cu functionalitate permanenta din localitatile turistice sezoniere in general.

- In functie de amplasarea structurilor de cazare in diferite localitati de tip urban se disting:

structuri de cazare in statiunile de litoral;

structuri de cazare in statiunile de munte;

structuri de cazare in statiunile balneoclimaterice;

structuri de cazare in centrele urbane (orase).

- In functie de capacitatea de primire a structurilor de cazare. Capacitatea de primire exprima facilitatea unui obiectiv de cazare de a asigura serviciile de baza unui numar determinant de turisti. Din acest punct de vedere se disting: structuri de cazare mici, cu o capacitate de cazare pana la 20-40 de locuri, mijlocii - pana la 200-400 locuri si mari, de tipul complexelor turistice, unde capacitatea depaseste 1000 de locuri.

Media mondiala a capacitatii de primire a unui obiectiv turistic se situeaza in jurul a 300-500 locuri de cazare, ceea ce poate justifica o activitate rentabila din punct de vedere economic, chiar si in conditiile unor categorii eterogene de clientela si ale fluctuatiilor de intensitate neuniforma a solicitarilor de servicii in anumite perioade ale anului.

Functiile indeplinite de hoteluri

Studiile de specialitate definesc hotelul ca fiind o unitate de cazare a carei misiune consta in oferirea spre inchiriere, pentru o perioada convenita - o noapte, o saptamana, etc. -, de camere sau apartamente mobilate, solicitate de clientela de sejur sau de tranzit, dar care nu isi stabileste aici domiciliul permanent.

Hotelul reprezinta forma traditionala cea mai cunoscuta de cazare a industriei hoteliere, detinand ponderea cea mai mare in totalul unitatilor de cazare.

In afara functiei principale de cazare, hotelurile indeplinesc si functii conexe, menite sa asigure satisfacerea cat mai deplina a cererii turistilor pe toata durata sejurului lor.

Contributia unitatilor hoteliere la desfasurarea activitatilor de prestatii de servicii rezida in necesitatile fiziologice pentru odihna si reconfortare ale unei persoane in timpul calatoriei sau sejurului.

Pentru a corespunde acestor cerinte, obiectivele de cazare indeplinesc urmatoarele functii:

a) functia de odihna si igiena: are menirea sa ofere un adapost confortabil clientilor, constituind, de fapt, ratiunea pentru care au fost create structurilor respective de primire;

b) functia de alimentatie;

c) functii complementare: constituie o complementare fireasca a functiilor de cazare si alimentatie si include prestatiile destinate petrecerii agreabile a timpului pasagerului pe timpul sejurului sau intr-un complex hotelier;

d) functii productive;

e) functii comerciale;

f) functii de intermediere.

Activitatea hoteliera este rezultatul imbinarii armonioase a acestor functii, menite sa asigure conditiile de confort necesare caminului temporar al turistilor in timul sejurul lor.