CONSIDERATII TEORETICE PRIVIND FORMELE DE TURISM

CONSIDERATII TEORETICE PRIVIND FORMELE DE TURISM

Istoria turismului

In trecut foarte putini oameni se bucurau de timp liber. Pentru oamenii de rand orice timp liber era de obicei, pentru motive religioase. In trecut calatoriile erau deseori limitate la pelerinaje. Mai tarziu, oamenii calatoreau pentru intretinerea sanatatii. Odata cu intrarea in secolul XVIII, au inceput sa calatoreasca pentru cultura. Ca rezultat, faimosul Grand Tour a devenit popular.

Pe cand dezvoltarea sociala si economica a tarilor s-a accelerat (in principal in Europa si America de Nord), nivelul salariilor si conditiile de munca s-au imbunatatit simtitor. Gradual oamenilor le era dat mai mult timp liber. In acelasi timp formele de transport s-au imbunatatit si a devenit mai rapid si mai ieftin sa ajungi in diferite locuri. Revolutia industriala din Anglia a permis aceste schimbari. Caile ferate, in secolul al XIX-lea, au facut legatura cu faimoase statiuni de la malul marii precum Blackpool si Brighton.

In timpul primei jumatati a acestui secol, clasele sociale superioare au inceput sa calatoreasca in toata lumea. Aparitia transportului aerian a deschis mai mult lumea si a stimulat cresterea turismului. Oricum, oportunitatile pentru o vacanta pentru oamenii de rand erau inca limitate. Pentru cei mai multi oameni, din tarile in curs de dezvoltare, sansele de a calatori sunt tot limitate.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial turismul a explodat in tarile dezvoltate. Prosperitate, un venit mai discretionar, un transport mai bun si mai ieftin, si mai mult timp liber, a adus noi oportunitati de marketing. Tour operatorii au inceput si au raspuns cererii. Turismul la "Pachet" s-a dezvoltat odata cu transportul aerian de tip charter. S-a dezvoltat turismul international.

Vacantele au inceput sa se lungeasca in timp ce sistemele de transport se dezvoltau si deveneau mai ieftine in termeni reali. Mai multe tari au devenit mai prospere, incepand sa trimita cat mai multi turisti in strainatate. Deasemenea, se extinde si turismul domestic si foarte multi oameni acum isi iau mai mult de o vacanta pe an.

Noi destinatii continua sa iasa la iveala si turismul a devenit cea mai mare industrie a lumii.

1.2 Definirea turismului si a turistului

Turismul este ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara locului de resedinta, atat timp cat acestea nu sunt motivate de o stabilire lucrativa oarecare. Acesta poate fi de mai multe feluri: turism cultural, turism de afaceri, turism de circumstanta, turism de cunoastere, turism de masa, turism de sejur, turism de soare, turism intern, turism international, turism itinerat, turism organizat, turism pe cont propriu, turism rural, turism sezonier, turism social, turism verde. Aceasta definitie este orientata cererii de calatorii.

Turistul este orice persoana care se deplaseaza, pe o durata de cel putin 24 de ore, in afara locului sau de resedinta, in scopuri turistice, si anume: placere si vacante; afaceri si alte motive profesionale, alte scopuri turistice - studii, sanatate, pelerinaje.[2] Turistul este de mai multe categorii: turist de iarna, turist estival, turist intern, turist international.

Cele trei perspective ale turismului sunt:

Turistul. Turistul cauta diverse experiente fizice, psihice si satisfactii. Natura acestora va determina destinatiile alese si activitatile propuse.

Afacerile care ofera turistului bunuri si servicii. Oamenii de afaceri vad turismul ca o oportunitate de a produce profit prin oferirea bunurilor si serviciilor care piata turistica le cere.

Comunitatea gazda. Oamenii din comunitatea gazda vad de obicei turismul ca un factor cultural si care ofera locuri de munca. Este foarte importanta interactiunea dintre turisti si oamenii locali. Aceasta poate fi benefica sau daunatoare, sau chiar amandoua.

Forme de turism:

Turismul cultural este o forma de mobilitate turistica al carei scop principal este largirea orizontului de cunostinte prin descoperirea patrimoniului cultural-artistic sau arhitectural si al teritoriilor in care acesta se incadreaza. Conform Micului Dictionar Enciclopedic, cultura reprezinta expresia civilizatiei materiale si spirituale generate a unui popor. In sens larg cuprinde atat cultura materiala (toate bunurile materiale si tehnicile necesare producerii lor), cat si cultura spirituala (creatiile din domeniul stiintei, literaturii, artelor). In acest context turismul cultural reprezinta o forma de valorificare a resurselor antropice si tocmai de aceea in sfera sa de cuprindere se poate include si turismul citadin si turismul rural-etnografic. Turismul cultural trimite obligatoriu la notiunea de patrimoniu, care reprezinta componentele materiale si imateriale ale identitatii oricarei societati, elaborate, apoi transmise si reactualizate in teritoriu. Patrimoniul material cuprinde muzeele, monumentele, ansamblurile arhitectonice, orasele de arta, satele cu traditii bine pastrate, siturile arheologice, gradinile, edificiile de natura religioasa sau militara. Patrimoniul imaterial include sarbatorile si manifestarile culturale, traditiile si aptitudinile creative acumulate in timp.[3]

Turismul cultural cuprinde calatoriile si participarile la festivaluri de arta, care confera individului ceva mai mult decat iesirea din cotidian, raspunzand motivatiei de cunoastere, dobandirii de noi cunostinte, dezvoltarii personalitatii umane, contactarii marilor galerii si colectii ale celor mai importante realizari ale spiritului omenesc (arta, stiinta, tehnica, habitat), mod de viata, comportament, vestimentatie, religie, etc;

Agroturismul este acea forma de turism in care persoana (sau grupul) se deplaseaza, cazeaza si isi desfasoara activitatea intr-un cadru natural, in mediul rural. Agroturismul este capabil sa valorifice excedentul de cazare existent in gospodaria taraneasca prin implicarea turistilor in viata gospodariei si furnizarea acestora de servicii si activitati (masa, cazare, interactiune cu mediul socio-natural) proprii gospodariei taranesti, fara a-i conturba acesteia specificul.

Turismul rural imbratiseaza toate activitatile turistice derulate in mediul rural, avand drept scop valorificarea potentialului natural si uman al satelor.[4]

Turismul de sanatate (de tratament) este o forma specifica turismului care imbina diferite forme de cura si tratament balneo-medical, si se practica in statiunile balneo-medicale si climaterice cu bogate resurse naturale de cura: ape minerale, termale, namoluri, cu efecte terapeutice, situate de obicei in zonele cu microclimat specific.[5]

Turismul de afaceri si congrese (reuniuni) reprezinta ansamblul activitatilor de calatorii organizate de intreprinderile economice si de administratiile publice pentru personalul lor, cu ocazia deplasarilor in interes profesional, comercial, participarilor la diferite reuniuni, congrese, simpozioane, intruniri, seminarii nationale sau internationale.

Aceasta forma de turism necesita facilitati adecvate specificului activitatilor de acest gen (reuniuni, afaceri), combinate cu cerinte pentru serviciile turistice.[6]

Turismul sportiv este o forma a turismului de agrement, motivat de dorinta de a invata si de a practica diferite activitati sportive, ca o consecinta tot mai pregnanta a vietii sedentare a populatiei urbane din zilele noastre. Ponderea cea mai mare in turismul sportiv il ocupa sporturile nautice de vara (canotaj, schi nautic, yahting etc) si sporturile de iarna in statiunile de altitudine (schi, patinaj), unde abudenta si durata zapezii permit practicarea acestora, la care se adauga alpinismul si ascensiunile pe munte, motivate de dorinta de cucerire a naturii, plimbarile si excursiile, pescuitul sportiv si vanatoarea sportiva (din ce in ce mai apreciate si solicitate), activitatile sportive pronuntat individualizate (gimnastica sportiva, aerobica, ciclism, echitatie etc.), precum si orice alte manifestari sportive ocazionale (competitii sportive amicale, tenis, golf, tir sportiv, "safari fotografic" etc.)[7]

Turismul pentru tineret cuprinde mai multe categorii de tineri intre 18 si 30 de ani si anume: studenti, tineri necasatoriti aflati in campul muncii, familii tinere fara copii, familii tinere cu copii.

Actiunile turistice organizate pentru fiecare dintre categoriile mentionate sau pentru indivizi apartinand mai multora dintre acestea vor trebui sa aiba in vedere motivatiile, exigentele si cerintele manifeste ale acestora, pentru amortizarea programelor, evitarea disfunctionalitatilor, si realizarea unei asistente calificate si permanente din partea organizatorilor. Formarea "deprinderilor turistice", a "gustului pentru turism" va trebui sa nu lipseasca din programul acestor grupuri, ca si din acela al elevilor.

In organizarea si derularea activitatilor turistice pentru tineret se impune cultivarea notiunilor si actiunilor de protectie a mediului natural, a valorilor antropice ale patrimoniului national, dar si a intelegerii de intercunoasere intre tinerii din tari diferite, pentru indeplinirea mandatului turismului de "pasaport al pacii".

Turismul pentru tineret se afla in atentia organismelor O.N.U., a Consiliului Europei si ar trebui sa fie mai mult in atentia Ministerului Tineretului si Sportului.

Turism inseamna cunoastere, sport, educatie, cultura si sanatate, coordonate ce nu pot lipsi experientei tinerei generatii.

Turismul pentru tineret apeleaza, de asemenea, la tabere de creatie, cantonamente, vacante la preturi medii si submedii, fiind utilizate mijloace de transport mai ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni, etc.

Sarcinile tour-operatorilor si operatorilor in turismul pentru tineret si elevi sunt dintre cele mai importante si necesita multa competenta, exigenta si spirit de intelegere in definitivarea personalitatii celor ce maine ii vor inlocui pe adulti.[8]

Turismul religios conserva forme de masa in participare si se modernizeaza continuu, dezvoltand o cerere speciala pentru servicii de cazare, transport, alimentatie, comercializarea obiectelor de cult si nu numai, telecomunicatii, tiparituri si confectii specifice, tamaie, lumanari, betisoare de santal, inscrisuri pe hartie speciala, talismane, cruciulite, statuete, icoane, etc.

In interiorul tarii noastre exista un interes deosebit pentru anumite monumente istorice si de arta de esenta religioasa din: nordul Moldovei, nordul Olteniei si Valea Oltului, centrul Transilvaniei, zona preoraseneasca a Bucurestiului.

Anual, au loc hramurile unor biserici, ale unor manastiri, cu care prilejuri mase mari de oameni calatoresc si participa la aceste praznice, aducand ofrande patronilor bisericilor respective si, in unele cazuri, "moastele facatoare de minuni" ale unor Sfinti Mucenici ai Bisericii Ortodoxe.

Saptamanal manastirile sunt vizitate de un numar mare de oameni, dar mai ales cu prilejul unor festivaluri folclorice si ale mestesugurilor populare in unele zone ale tarii.[9]

1.3 Turismul in Romania

Numele tarii "Romania" a fost adoptat in anul 1862, dupa formarea statului national prin unirea Principatelor Romane si Moldova in anul 1859.

Romania este situata in SE central al Europei, in nordul peninsulei Balcanice. Are o intindere de 238,391 km², comparabila cu Marea Britanie, Romania fiind pe locul 13 in Europa si pe locul 80 in lume. Romania are o forma ovala, masurand 735 km de la vest la est, si 530 km de la nord la sud.

Pozitia geografica a Romaniei se defineste prin 3 elemente naturale de importanta europeana: tara carpatica (2/3 din aceasta catena muntoasa revenind romanilor); tara dunareana (38% din lungimea fluviului Dunarea - partea cea mai importanta ca debit si navigatie, inclusiv gurile lui, (de 1075 km/granita, 280 km/teritoriu romanesc) - se situeaza pe pamantul Romaniei; tara maritima/pontica (litoralul Marii Negre deschide cai navigabile spre alte lumi).[10]

Turismul in Romania se concentreaza asupra peisajelor naturale si a istoriei sale bogate, avand de asemenea o contributie importanta la economia tarii. In 2006, turismul intern si international a asigurat 4,8% din PIB si aproximativ o jumatate de milion de locuri de munca (5,8% din totalul locurilor de munca). Dupa comert, turismul este cea de-a doua ramura importanta din sectorul de servicii. Dintre sectoarele economice ale Romaniei, turismul este unul dinamic si in curs rapid de dezvoltare, fiind de asemenea caracterizat de un mare potential de extindere. Dupa estimarile World Travel and Tourism Council, Romania ocupa locul 4 in topul tarilor care cunosc o dezvoltare rapida a turismului, cu o crestere anuala a potentialului turistic de 8% din 2007 pana in 2016. Numarul turistilor a crescut de la 4,8 milioane in 2002, la 6,6 milioane in 2004. De asemenea, in 2005, turismul romanesc a atras investitii de 400 milioane de euro.

In ultimii ani, Romania a devenit o destinatie preferata pentru multi europeni (mai mult de 60% dintre turistii straini provin din tarile membre UE), rivalizand si fiind la concurenta cu tari precum Bulgaria, Grecia, Italia sau Spania. Statiuni precum Mangalia, Saturn, Venus, Neptun, Olimp si Mamaia (numite uneori si Riviera Romana) sunt printre principalele atractii turistice pe timp de vara. In timpul iernii, statiunile de schi de pe Valea Prahovei si din Poiana Brasov sunt destinatiile preferate ale turistilor straini. Pentru atmosfera lor medievala si pentru castelele aflate acolo, numeroase orase transilvanene precum Sibiu, Brasov, Sighisoara, Cluj-Napoca sau Targu Mures au devenit niste importante puncte de atractie pentru turisti. De curand s-a dezvoltat si turismul rural ce se concentreaza asupra promovarii folclorului si traditiilor. Principalele puncte de atractie le reprezinta Castelul Bran, manastirile pictate din nordul Moldovei, bisericile de lemn din Transilvania ori Cimitirul Vesel din Sapanta. Alte atractii turistice importante din Romania sunt cele naturale precum Delta Dunarii, Portile de Fier, Pestera Scarisoara si inca alte cateva pesteri din Muntii Apuseni.

Bucovina este situata in partea de nord a Romaniei, in nord-vestul Moldovei. Regiune montana pitoreasca, cu traditii etnografice ce dainuie nealterate, Bucovina se remarca printr-o activitate turistica dinamica, datorata in primul rand manastirilor. Cele cinci manastiri cu pictura exterioara, intrate in patrimoniul turistic mondial, isi pastreaza frumusetea dupa mai bine de 450 de ani.[12]

1.4 Promovarea turismului romanesc

In economia de piata, un produs turistic bun, un canal de distributie adecvat si un pret corespunzator nu sunt suficiente pentru a asigura vanzarea acestuia. Este necesara o a patra forta, capabila sa influenteze comportamentul de cumparare si consum al clientilor potentiali, respectiv promovarea turistica. Luand in calcul acest considerent firmele de turism trebuie sa-i rezerve promovarii un loc important in derularea activitatii lor si sa armonizeze eforturile promotionale cu eforturile intreprinse pentru celelalte variabile (clasice) ale marketingului mix - produs, pret, distributie.

Promovarea turistica reprezinta transmiterea permanenta, pe diverse cai, a unor mesaje destinate informarii clientilor potentiali asupra produselor turistice si actiunii de sprijinire si influentare a procesului de vanzare, cu intentia de a dezvolta o atitudine pozitiva fata de produs si firma, respectiv de a provoca modificari favorabile in mentalitatea si obiceiurile de cumparare si consum ale acestora.

Instrumentele promovarii turistice sunt constituite din:

Reclama

Publicitatea gratuita

Vanzarea personala

Relatiile publice (public relations)

Targurile si expozitiile

Reclama este unul dintre cele mai importante instrumente generice de influenta in industria turisitica. Aceasta se adreseaza unei largi palete de clientela printr-o prezentare impersonala. Mesajul ajungand la mii de persoane starnindu-le dorinta de achizitie a produselor oferite, dupa ce, in prealabil, au parcurs treptele de atentie, interes, dorinta. Campaniile de reclama sunt concepute si realizate de agentii de profil.

Publicitatea gratuita este distincta de promovare, si nu se poate confunda cu reclama. Prin intermediul acesteia se pot face mentiuni favorabile sau pur si simplu enuntiative la adresa firmei turistice sau a produselor oferite asigurandu-se simpla informare a publicului. In acest instrument promotional se includ interviurile, reportajele, mesele rotunde cu invitati etc., care pun intr-o lumina favorabila unitatea turistica, insa fara ca aceasta sa se considere reclama.[14]

Vanzarea personala are un rol foarte important in turism datorita nevoii resimtite de consumator de a se consulta in legatura cu efectuarea calatoriilor de vacanta. Sarcina persoanei implicate in actul vanzarii este de a convinge clientul asupra calitatilor ofertei turistice, ceea ce presupune cunostinte vaste si un comportament adecvat fata de client.

Relatiile publice grupeaza o serie de tehnici cu actiune si efecte pe plan pshihologic si pe termen lung, fiind ca si publicitatea, greu masurabila. Prin intermediul lor se vizeaza construirea" unei ambiante favorabile nu doar la nivelul pietei turistice, ci la nivelul intregului ansamblu, cu toate componentele sale.

Targurile si expozitiile sunt forme complexe de promovare ce permit atat prezentarea firmei cat si a produsului turistic, prin intermediul standurilor organizate, materiale publicitare si informatii privind produsele turistice.[15]