CIRCUITE TURISTICE - RETEZAT

CIRCUITE TURISTICE - RETEZAT

Circuitul Nucsorului

Raspindite pe versantul nordic al masivului, pe o largime de peste 6 km, la izvoarele Galesului, Vaii Rele, Pietrilor si Stinisoarei (torentii de origine ai Nucsorului), 20 de lacuri alpine alcatuiesc o familie strins legata de obirsia acestui binecunoscut riu de munte, imprastiate pe intinsa suprafata alpina dintre Custura Retezatului si culmea Vf. Mare-Gales.

Lacurile Nucsorului sint adunate mai mult in caldarile Stinisoarei si Vaii Rele decit in celelalte.caldari, iar locul de frunte printre ele il detine marele lac Galesul, a carui suprafata este de 'doua ori mai intinsa si al carui volum reprezinta cam ele cinci ori volumul celorlalte lacuri la un loc. In anii din urma, datorita impulsului tot mai mare pe care regimul de democratie populara l-a imprimat turismului de munte, grupuri din ce in ce mai numeroase se indreapta catre masivul Retezat; a devenit asadar o traditie pentru cei ce poposesc la casa de adapost Pietrile, sa faca o vizita la taul Galesului, sa urce pe valea Stinisoarei pina la lacul cu acelasi nume, sau sa admire citeva clipe silueta bizara a intunecatului pisc al Bucurei, oglindindu-se in apele limpezi ale taului Pietrile.

In cele ce urmeaza, vom cauta sa punem la inde-mina acestor iubitori ai frumusetilor Retezatului, un circuit care sa-i poarte pe la toate lacurile din familia Nucsorului, fara sa le impuna un efort mai mare de o zi plina de vara, adica maximum 10-12 ore, servindu-se partial de magistrala turistica nord-sud a Retezatului, care a devenit artera principala a masivului ca urmare a marii extinderi pe care a luat-o circulatia turistica din ultima vreme

In mai putin de 4 ore, urcam de-a lungul acestei magistrale, dinspre satul Nucsoara pina la cabana Pietrile, pe malul sting al Nucsorului, avind tot timpul in fata ochilor fie piramida ciuntita a Retezatului, fie caldarile inalte de la obirsia Nucsorului, fie cascadele care se pravalesc ca niste imense perdele de apa peste pragurile caldarilor de pe celalalt versant (Beagu, Lolaia).

Dupa un popas de o noapte la casa de adapost Pietrile, ascunsa pe fundul vaii Stinisoara, la umbra voluminosului pisc al virfului Retezat, vom porni in fapt de dimineata catre taul Galesul, lasind magistrala nord-sud sa urce pieptis peste pragurile glaciaie ale vaii Pietrile, in directia Bucura-Lapusnic-Buta-Cimpu lui Neag.

Din punctul de separatie dintre vaile Stinisoarei si Pietrile, dupa ce paraseste magistrala, circuitul nostru coboara in valea Pietrile, trece pe la poalele muchiei Pietrile si ajunge usor la Izvorul Galesului, mai jos de confluenta lui cu Valea Rea; de aci urca peste pragurile inferioare ale vaii glaciare a Galesului, pentru a ne duce pe malul lacului cu acelasi nume, in marginea vastei caldari a Galesului. Aci vom parasi drumul marcat care urca spre Vf. Mare-Lancitul-cabana Baleia si vom continua circuitul lacurilor Nucsorului pe un traseu impus de necesitati, cind pe hatase ciobanesti, cind direct peste cimpurile de grohotis.

Caldarea Galesului este o larga incapere glaciara, inchisa intre muchia inalta a Galesului si spinarea scunda, dar tot atit de arida, a muchiei valea Rea: in fund se inalta, ca o cortina intunecata, creasta ascutita si accidentata a Custurii Papusii, punte inalta si greu de trecut, intre Papusa si Vf. Mare.

Treapta superioara a caldarii Galesului, prelungita pina sub peretii verticali ai Papusii, ni se infatiseaza, ca si Fundul Bucurei sau ca treapta mijlocie a caldarii Gemenile, sub aspectul sinistru al unui pustiu de bolovani si blocuri granitice pravalite de pe peretii inconjuratori, intr-o dezordine de neinchipuit, despicate in forme de o perfecta regularitate geometrica; datorita marii asemanari dintre acest fund de caldare si cel de la obirsia Bucurei, i-am dat numele de Fundul Galesului.

Este bine de retinut ca drumul turistic care leaga casele de adapost Pietrile si Baleia si pe care l-am folosit venind dinspre Pietrile, strabate in parte acest sinistru fund de caldare, distrus de teribilele efecte ale dezagregarii granitului, pe portiunea destul de dificila dintre lacul Gales si saua Virful Mare.

Taul Galesul (1990 m) este asezat pe marginea treptei mijlocii a caldarii, o suta de metri mai jos de Fundul Galesului, adapostit intr-o cuta a peretilor inconjuratori (foto Originea glaciara a marelui lac este marturisita nu numai de spinarile de berbeci care se gasesc pretutindeni in jurul lui, dar mai ales de valurile de morene vizibile atit pe fruntea, cit si pe laturile lacului. Conturul aproape circular, infatisarea lui de imensa oglinda cu reflexe metalice, precum si intregul cadru natural in mijlocul caruia se gaseste, fac din Galesul unul din cele mai frumoase lacuri de munte din tara noastra; prin marea lui apropiere de cabana Pietrile, el a devenit unul din cele mai vizitate lacuri din masivul Retezatului.

O dubla priveliste ne apare de pe malurile joase ale Galesului: pe de o parte, cortina inalta care domina intreaga caldare cu piscurile succesive ale Papusii, ca niste imense virfuri de piramida, iar pe de alta parte - in jos, prin larga spartura a vaii Galesului si a Nucsorului - se vede pina departe Tara Hategului cu minunatele ei sate si ogoarele ei fertile.

Prin dimensiunile lui destul de impunatoare, Galesul se situeaza pe locul al patrulea printre marile lacuri din Retezat, imediat dupa Bucura, Zanoaga Mare si Taul Negrii; marele volum al apelor lui este intretinut de un torent foarte abundent, care coboara vijelios ca o vina de apa lata de citiva metri din Fundul Galesului. Prisosul de apa da nastere altui torent, care sparge zavorul din fata lacului si se pravaleste catre valea propriu-zisa a Galesului, luind numele de "Izvorul Galesului'; acesta strabate mai intii treapta inferioara a Galesului, plina de grohotis si imbracata din belsug cu jnepeni, cunoscuta sub numele "La Oboare', pe unde am urcat venind de la cabana Pietrile, si coboara apoi catre confluenta cu Izvorul Valea Rea.

Taul dintre Brazi (1740 m) este o mica formatie lacustra locala, a carei prezenta in imediata apropiere a Galesului a dat nastere la nenumarate confuzii ce se oglindesc in diferitele denumiri sub care este cunoscut: Taul Brazilor, Taul Negru dintre Brazi, Taul dintre Brazi si chiar Taul Galesului.

Lacul este un mic "ochi de apa' rotund, de origine categoric neglaciara, ascuns pe malul sting al vaii Galesului, in spatele unei dese perdele de molizi falnici care-i imprumuta un aspect din cele mai romantice; ceea ce ne-a indemnat sa mentionam prezenta acestui mic lac nu este numai infatisarea lui pitoreasca, dar mai ales faptul ca se gaseste pe drumul turistilor care urca dinspre casa de adapost Pietrile catre lacul Galesului si mai departe catre Baleia, pe o varianta a circuitului nostru.

Intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, Taul dintre Brazi nu va mai putea fi vizitat, fiind astupat (ca si Taul Secat) sub abundentele depuneri de namol, care inca de pe acum i-au invadat malurile si fundul negru, intunecat.

Zanoagele Galesului (2170-2180 m) sint trei laculete liliputane, cu apa mereu limpede, adapostite pe o treapta laterala a caldarii Galesului, in cite o mica depresiune prelunga - "Zanoaga' - de tinde li se trage si numele; prisosul lor de apa da nastere unui torent destul de bogat care coboara in mici cascade peste pantele repezi ale muntelui Valea Rea. spre Fundul Galesului, contribuind la alimentarea lacului Galesul.

Desi reprezinta una din minunatele podoabe ale Retezatului, prin asezarea lor pitoreasca si prin prezenta lor neasteptata in cuprinsul unui tinut alpin destul de arid, Zanoagele Galesului nu au figurat pe harti si nu au fost mentionate ca atare decit in ultimii zece ani, intr-o lucrare turistica de unde am preluat si denumirea lor locala (l8). Ele apar in calea drumetului in dreapta hatasului care urca dinspre lacul Galesul spre piscurile Papusii sau Pelegii, de indata ce am terminat de urcat pantele Vaii Rele, de-a lungul piriiasului despre care ani vorbit mai sus, imediat sub saua Vaii Rele (2250 m), in drum spre lacurile din caldarea Vaii Rele.

Caldarea Vaii Rele este o incinta glaciara larga numai de vreo mie de metri, la obirsia vaii cu acelasi nume, sub peretii nordici ai piscurilor Peleaga si Papusa, inchisa de muchia Vaii Rele si muchia Pietrile.

Intreaga suprafata a fundului caldarii este transformata intr-un fantastic cimp de blocuri granitice de forme aproape geometrice, rivalizind prin ariditate cu Fundul Galesului, Fundul Bucurei sau caldarea Gemenile, dar intrecindu-le prin infatisarea mult mai sinistra pe care culoarea verzui-vinetie, spalacita, a lichenilor o imprumuta intregului bolovanis.

Aceasta culoare care a devenit un specific al Retezatului, cu variatiile ei pe aceeasi tema, indispune intr-un mod deosebit pe drumetii dornici de imagini plastice si mai ales pe amatorii fotografi, facind din unele regiuni ale maiestosului masiv, zone lipsite de fotogenie. Localnicii au caracterizat infatisarea mohorita a acestui loc, dindu-i numele atit de potrivit de "Caldarea la Borzii Vineti' (bord = bolovan mare, stei). Pe latura de rasarit a acestui impresionant labirint de bolovani sterpi, imediat sub peretii verticali ai Papusii, chiar linga drumul turistic care urca dinspre caldarea Galesului spre Curmatura Pelegii, se gaseste un grup de 6 lacuri glaciare, cunoscute sub denumirea comuna de Taurile din Valea Rea; unul singur din ele (Taul Mare) prezinta dimensiuni mai apreciabile, celelalte (Taurile Mici) fiind doar marunte "ochiulete'.

Taul Mare din Valea Rea (2200 m) prezinta o forma trapezoidal, este foarte putin adinc si lipsit de farmecul cu care ne incinta cele mai multe dintre lacurile alpine ale Retezatului.

Dimensiunile lui destul de reduse[1], desi fac din el fruntasul intregului grup, nu rezista totusi lipsei complete a izvoarelor, ceea ce face ca lacul sa dea alarmante semne de scadere a nivelului, lasind sa se vada, pe o mare intindere, lespezile rosietice de pe fund; la capatul de rasarit al lacului, poate fi semnalat un satelit liliputan, expus si el secarii in timpul verilor secetoase.

- Taurile mici din Valea Rea (2170-2180 m) alcatuiesc un grup de patru laculete liliputane, asezate la o mica departare de Taul Mare si aflate intr-un stadiu de disparitie atit de inaintat, incit nu peste multi ani vom gasi aici numai urma acestor lacuri, napadite de milul care se depune pe fundul lor foarte putin adinc; laculetele seaca in mare parte catre sfirsitul verilor secetoase.

Lasind in urma taurile din Valea Rea, ne pregatim sa strabatem mai departe circuitul Nucsorului, incepind dificila traversare a pustiului de bolovani din caldarea "La Borzii Vineti'. Vom lasa in stinga poteca despre care am amintit ca urca usor catre Curmatura Pelegii (2274 in) (foto 6) si, trecind pe malurile Taului Mare din Valea Rea, ne vom strecura printre blocurile vinetii, sarind de pe unul pe altul sau furisindu-ne printre ele, pina cind vom reusi sa poposim in Saua Pietricelelor (2192 m), la hotarul dintre Valea Rea si valea Pietrile.

Taurile Pietricelelor (2090-2100 m) sint primele lacuri care ne intimpina pe fundul larg si framintat al caldarii Pietricelelor, o anexa foarte interesanta a caldarii Pietrile, dupa ce am coborit din Saua Pietricelelor spre framintata caldare a Pietrilor. Un fir de apa limpede si mereu prezent strabate fundul acestei caldaruse, alimentind cele doua laculete, apoi se indreapta catre torentul principal al Pietrilor.

Strabatind in toata largimea ei caldarea Pietricelelor, ajungem in curind pe fundul caldarii Pietrile, in jurul punctului "Bordul Tomii', unde intilnim unul din bine cunoscutele "blocuri eratice', care servesc drept adapost pastorilor pe timpul verii.

Caldarea Pietrile este una din cele mai cunoscute si mai bine cercetate incinte glaciare din masivul Retezatului, fiind asezata pe marele drum turistic care strabate masivul de la o margine la cealalta (magistrala nord-sud) si care urca dinspre cabana Pietrile spre Bucura. Caldarea se gaseste la obirsia vaii Pietrile, inchisa intre muchia Pietrile (peste care am trecut prin Saua Pietricelelor) si muchia Stinisoarei; in fund Custura Bucurei si peretele intunecat al piscului Bucura II se ridica marete deasupra framintatelor trepte ale caldarii, pline de grohotis si blocuri granitice desprinse de pe pereti.

Taul Pietrile (1990 m) este un lac de proportii modeste[2] , de forma in general circulara, care ocupa treapta mijlocie a caldarii Pietrile, adapostita sub peretii intunecati ai piramidei Bucura II, o suta de metri mai sus de bordul Tomii (foto 7).

Lacul nu se remarca printr-o infatisare deosebit de fermecatoare; el isi datoreste faima de care se bucura, exclusiv maretiei ansamblului care-l inconjoara si asezarii lui pe traseul de mare circulatie turistica al magistralei nord-sud, care trece chiar pe malurile lui joase.

Sintem in pragul ultimei etape a circuitului Nucsorului, pregatindu-ne sa trecem din caldarea Pietrile in cea a Stinisoarei, unde vom intilni ultimul grup de lacuri alpine de pe circuitul nostru. Cei care vor dori sa-si scurteze traseul si sa ajunga cu un ceas mai devreme la cabana, vor putea cobori de la lacul Pietrile pe la bordul Tomii si apoi pe malul sting al vaii Pietrile, poposind in mai putin de doua ore la cabana Pietrile. Ceilalti vor intregi circuitul Nucsorului, urcind de pe malul taului Pietrile pe un hatas ciobanesc pina in Saua Stinisoarei (2150 m), de unde vor cobori in caldarea Stinisoarei, spre lacul cu acelasi nume.

Caldarea Stinisoarei este o cavitate glaciara situata la obirsia vaii cu acelasi nume, dominata de peretii nordici ai piscului principal Bucura si strinsa intre Custura Retezatului, la vest si muchia Stinisoarei, la est. Valea glaciara se prelungeste mai jos de caldare, pina in preajma casei de adapost Pietrile, fiind - ca si valea Pietrile - una din cele mai bine cunoscute si cercetate vai de ghetar din Retezat.

Caldarea adaposteste pe treapta ei superioara, precum si pe laturile ei, un numar de 6 lacuri, dintre care numai taul Stinisoara se distinge prin dimensiunile lui apreciabile, celelalte fiind de talie liliputana; treapta inferioara este o foarte frumoasa lunca, ierboasa si umeda, lipsita de lacuri (Lunca Stinisoarei).

Taul Stinisoara (1990 m) este cel din urma membru mai de seama al bogatei familii de lacuri alpine de la obirsia Nucsorului; de origine glaciara marturisita de valul morenic de pe fruntea lui si de nenumaratele urme bine cunoscute dimprejurul sau, taul Stinisoara prezinta un contur capricios, greu de definit, cu o latura ocupata de aluviunile aduse de un puternic izvor de suprafata, precum si o alta latura sugrumata de o faleza care il domina, facind si mai puternica impresia de salbaticie a acestui fund de caldare.

Ca dimensiuni, taul Stinisoara este de doua ori mai intins decit vecinul lui din caldarea Pietrile[3]. Alimentate de citeva izvoare de suprafata, apele lacului dau nastere unui torent viguros care sare cu zgomot peste un prag de vreo 100 m inaltime, domolindu-si apoi cursul de-a lungul unor nenumarate meandre, pe neteda suprafata mereu verde a Luncii Stinisoarei, inainte de a se arunca in santul adinc al vaii propriu-zise, pentru a trece apoi pe linga cabana Pietrile si mai departe, spre valea Nucsorului.

Tauletul Stinisoarei (2030 m) este un mic lac alpin de o exceptionala frumusete, asezat intr-o minunata pozitie printre nenumaratii "berbeci' si bolovani de pe umarul care intovaraseste malul sting al vaii, imediat sub pantele stincoase ale Virfului Retezat.

Nesemnalat pina acum, laculetul este una din micile dar minunatele podoabe ale Retezatului, constituind o placuta surpriza pentru cei care colinda prin aceste locuri neumblate ale masivului. Un grup de trei lacuri foarte mici, fara nume dar permanente si limpezi, intovarasite de citeva mlastini, se aila pe un alt umar inalt al caldarii (2180 m), imediat sub peretii intunecati ai piscului Bucura; un alt lac liliputan, tot fara nume si tot atit de limpede, mai poate fi semnalat deasupra taului Stinisoarei, in dreptul Custurii Retezatului.

Taul Steviei (2060 m), desi nu face parte din familia lacustra a Nucsorului, trebuie sa fie semnalat aici nu numai pentru frumusetea lui proprie, cu caractere vadit alpine si pentru infatisarea evident glaciara a caldarii care-l gazduieste, dar si pentru ca poate fi vizitat destul de usor de la cabana Pietrile, urcind pe valea Stinisoarei pina la Lunca Stinisoarei, iar de aici, direct in sus, pe versantul sting al vaii, pe un hatas ciobanesc care ne scoate in strunga inalta a Retezatului, intre Vf. Retezat si Lolaia, la limita dintre caldarea Steviei si cea a Stinisoarei.

Situata imediat sub peretii nordici ai Virfului Retezat, intre spinarea inalta a Lolaiei si Custura Prelucii, caldarea Steviei se afla la obirsia vaii cu acelasi nume, vale cu caractere glaciare vizibile, lunga de vreo 3 km si confundata uneori cu valea Valereasca (20); in realitate, torentul care strabate valea Steviei venind din lacul cu acest nume, se uneste cu cel de pe valea Valereasca, alcatuind impreuna Riusorul, riu de munte bine cunoscut in regiune, afluent al Riului Mare.

Caldarea Steviei este si ea un imens depozit de grohotisuri granitice care coboara de pe pereti, stran-gulind apele lacului si dindu-i conturul bizar sub care poate fi vazut de pe Vf. Retezat sau din strunga inalta a Retezatului, care permite trecerea dinspre casa de adapost Pietrile spre lac. Dimensiunile taului Steviei sint destul de modeste[4], totusi lacul se situeaza inaintea taurilor Portii, Zanoguta, Pietrile si Ciumful Mare, in ierarhia lacurilor din Retezat.

Circuitul Bucurei

Cu cele 20 de lacuri de la izvoarele Nucsorului. situate in caldarile Galesului, Vaii Rele, Pietrilor si Stinisoarei, precum si cu taul Steviei se incheie circuitul lacurilor alpine care pot fi vizitate cu cea mai mare usurinta de la casa de adapost Pietrile, avind ca traseu de baza magistrala nord-sud. Pentru a trece mai departe, la alte grupuri de lacuri ale Retezatului, va trebui sa urcam de la cabana Pietrile pina in Curmatura Mare a Bucurei, de unde vom avea o prima vedere de ansamblu asupra vastului complex al Bucurei.

Complexul de lacuri, caldari si trepte glaciare de la originea vaii Bucura, inconjurat de un vast coronament de creste inalte si dominat de unele din cele mai proeminente piscuri din intregul masiv, reprezinta un asa-numit "sistem', cunoscut in limbaj local sub denumirile populare de ,,Zanoaga Bucurei' si ,,Caldarea Bucurei'.

Impresionantul ansamblu de custuri alpine format din Custura Bucurei, Custura Slaveiului si piciorul masiv al Pelegii, in mijlocul carora se afla cea mai numeroasa aglomerare de lacuri alpine din tara noastra, este completat prin cele doua "porti' pe unde s-a putut stabili o legatura permanenta - desi dificila - intre cele doua versante ale masivului si anume: Poarta Bucurei (2261 ni) si Curmatura Mare a Bucurei (2206 m).

In timp ce Poarta Bucurei ne deschide perspectiv, a caldarilor Bucurei venind dinspre Riu de Mori sj Gura Zlatei, pe la taul Gemenile, cealalta mare poarta a Retezatului - Curmatura Mare a Bucurei - este punctul cu cea mai mare inaltime pe care-l atingem urcind dinspre cabana Pietrile, pe magistrala nord-sud. Pentru a putea vizita pe indelete intreaga comoara de frumuseti alpine a regiunii Bucura, impreuna cu zonele invecinate Slaveiu si Peleaga, vom fi obligati sa poposim citeva zile pe malul lacului Bucura, in centrul geografic al masivului, asigurindu-ne astfel posibilitatea de a cunoaste in amanunt, atit aceste trei zone de mare interes, cit si altele situate la o oarecare departare ca: Gemenile, Zanoaga, Judele, Coltii Pelegii (ture de alpinism), Custura Papusii (tura dificila), valea Lapusnicului Mare si alteie, (foto S).

Caldarea Bucurei este ramasita unui vast amfiteatru din care mai vedem azi doar o treapta aproape orizontala, in mare parte ocupata de intinderile de apa ale lacului Bucura, precum si o incinta mai inalta si mult mai inclinata, asezata lateral, al carei fund rascolit de o multime de "berbeci'[5] imbracati in jnepeni si ienuperi, se prelungeste pina sub centura piscului Peleaga.

Urmele fostului ghetar sint vizibile pe marginile acestei incinte laterale, fiind reprezentate printr-un briu de grohotis care face ocolul acesteia pe la 2200-2300 m inaltime. Printre numerosii "berbeci' care acopera fundul incintei, se ascunde un mic lac fara nume (2150 m).

Desi aparentele ne-ar indreptati sa credem ca ansamblul Bucurei este alcatuit dintr-o singura si vasta incapere, larga de peste 2,5 km. si intinsa pe circa 8 kmp, in realitate constatam prezenta a doua mari compartimente de dimensiuni si infatisari atit de diferite, incit nu nu scapat nici observatiei rudimentare a localnicilor.

Intr-adevar, in loc de o singura denumire comuna, constatam urmatoarele: valea propriu-zisa a Bucurei, cu ulucul ei larg si prelung, aflata in partea de apus a ansamblului, imediat sub Poarta Bucurei, apare sub denumirea populara de Zanoaga Bucurei, iar partea dinspre rasarit care se intinde pe sub Curmatura Mare pina catre Peleaga, este denumita Caldarea Bucurei (foto 9-10).

Zanoaga Bucurei se deosebeste usor de primul compartiment prin prezenta unui sirag de lacuri ce se inlantuie strins pe ulucul vechii vai de ghetar, in vreme ce Caldarea Bucurei adaposteste doar marele lac Bucura si citiva sateliti mai marunti. Un umar scund, rotunjit de indelungata actiune a fostului ghetar si acoperit azi de tufe bogate de ienuperi si de rododendroni, desparte cele doua mari incaperi ale Bucurei.

Lacul Bucura (2041 m) este cel mai intins lac alpin din muntii nostri, constituind un permanent punct de atractie in cuprinsul masivului, atit pentru oamenii de stiinta, cit si pentru turisti. Cu toate acestea informatiile despre el nu sint totdeauna concordante; astfel, dupa o schita a geologului L. Loczy, (22) constatam ca lacul ar avea o suprafata de 12,4 ha, in timp ce din alte lucrari rezulta o suprafata de numai 10 ha (20); la unii autori contrazicerile sint si mai mari, variind de la 7 ha la 11, 16, 18 si chiar 25 ha (!). "O adevarata mare alpina, cu lungimea de peste l km si latimea de 250 m', dupa cum putem citi in lucrarile lui M. Haret si ale altora (11 - 13, 18, 29).

Supunind unor repetate verificari operatiile mele de ridicare in plan a lacului Bucura, din cursul anilor 1944_1945 am ajuns la urmatoarele dimensiuni, pe care le socot cele mai aproape de adevar: 504 m lungime pe axul mare dirijat de la nord-nord-vest la sud-sud-est, 290 m latime maxima in dreptul celor doua mari golfuri de la capatul de jos al lacului, 164 m latime minima, in dreptul gurii celor doua izvoare mari de la capatul de sus, 1540 m perimetru, 10,9 ha (109390 mp) suprafata, precum si un volum aproximativ de 1,8 milioane mc, socotit la o adincime mijlocie de 16 m (adincimea maxima: 14,2 m dupa L. Loczy si 16,5 m dupa sondaje recente[6]).

Avem asadar in fata noastra nu un simplu lac de munte, ci o mica "mare alpina' a carei infatisare este una din cele mai interesante - o imensa gaura de cheie privita de departe - cu malurile pe alocuri ridicate in chip de faleza, in unele parti ierboase si coborite pina la nivelul apei sau alcatuind o vasta intindere de lespezi printre care se strecoara apele lacului[7] (foto 11).

Va trebui insa sa tinem mereu linia malurilor, intortochiata si plina de o multime de golfuri - unele foarte largi - daca vrem sa avem mereu in fata noastra oglinda vie a lacului, pe al carui fund apar intinse tablii geometrice de granit, printre care se strecoara ca intr-un urias acvarium, siluetele elegante ale pastravilor mari, punctati cu rosu.

In cursul acestei lungi plimbari, vom intilni in jurul Bucurei o sumedenie de izvoare (circa 15) care contribuie la alimentarea marelui lac; doua din acestea sint adevarati torenti, venind de pe versantii caldarii: unul de pe treapta inalta a Pelegii, varsindu-se cu atita violenta incit materialul adus de el a incenut sa intocmeasca o mica "delta' la gura lui, celalalt venind din amfiteatrul Bucurei, transforma malul lacului intr-o intinsa zona mlastinoasa.

Lacul Bucurelul (2070 m) se gaseste deasupra lacului Bucura, la vreo 500 m departare spre apus, sub umarul care desparte cele doua compartimente ale vastului complex alpin Bucura. Laculetul prezinta dimensiuni modeste[8], o forma aproape geometric dreptunghiulara si este foarte putin adinc, ceea ce contribuie - impreuna cu lipsa izvoarelor - la secarea lui completa in cursul perioadelor de mare seceta sau numai partial in timpul verilor obisnuite. Fundul lacului este milos, ceea ce dovedeste o inaintata faza de colmatare ( astupare cu namol).

Zanoaga Bucurei sau valea glaciara propriu-zisa, se gaseste la apus de caldarea Bucurei, adapostita intre peretii inalti si prapastiosi ai Custurii Slaveiului si umarul care desparte in doua compartimente complexul Bucura (foto 9-10).

Pe cursul acestei vai a stationat odinioara capatul superior al unui mare ghetar care se prelungea in jos pe ulucul Lapusnicului Mare, acoperind o suprafata de aproximativ 8 kmp, numai pe cursul superior al Bucurei. In urma lui a ramas o vale cu fundul lat, intrerupta de o serie de trepte pe care se gasesc insirate nu mai putin de 14 lacuri, atit de strins inlantuite incit torentul propriu-zis al Bucurei nu se formeaza decit la o departare de vreo 2,5 km de la izvoare.

In fruntea acestei inlantuiri de lacuri alpine, unica in tara noastra si cunoscuta sub numele de ,,taurile insirate', se afla marile si frumoasele lacuri: Lia, Ana, Viorica si Florica, urmate de altele mai modeste (Taul Portii, Taul Agatat), ca si de altele foarte mici dar tot atit de frumoase.

Un hatas abia vizibil strabate discret intregul amfiteatru, urcind de la lacul Bucura pe la lacul Ana, apoi pe deasupra lacurilor gemene Viorica si Florica si in fine printre Taul Agatat si Taul Portii, iar de aici inainte pe sub Poarta Bucurei, catre vf. Judele sau printre turnuletele Portii, catre cimpul de grohotis din caldarea Gemenile.

Privita in aspectul ei general, Zanoaga Bucurei este de o maretie rar intilnita in muntii nostri; de pe ultimele pante ale amfiteatrului bolovanos de sub Poarta Bucurei, ale carui trepte trebuie sa le urcam fara incetare din fundul vaii pina sus, se desfasoara in fata noastra un uluc larg si prelung, sprijinit pe dreapta in peretii abrupti ai Custurii Slaveiului, iar mai jos in "creasta de cocos' a Pintenului Slaveiului. Pe linia de mijloc stralucesc in soare, ca un colier de pietre pretioase, numeroasele "tauri insirate' ale Bucurei; numai pe stinga, liniile aspre se mai domolesc putin, iar ochiul intilneste aici spinarile framintate ca niste valuri de piatra ale "berbecilor' imbracati din belsug in boschete de jnepeni si ienuperi sau in tufe de rododendroni care indulcesc asprimea peisajului.

Completat cu infernul de bolovani din Fundul Bucurei, cu cele doua pilnii pe fundul carora se ascund Taul Portii si Taul Agatat, precum si cu alte trei "cuiburi de vulturi' agatate pe peretii Slaveiului, tabloul ne arata limpede opera realizata de grandiosul ghetar al Bucurei care a intimat multa vreme priii aceste locuri.

Denumirile de: Lia, Ana, Viorica si Florica au ramas de la M. Haret care le-a dat acest caracter familiar in afara de orice indoiala; aceste numiri fiind preluate de peste doua decenii atit de turisti cit si de localnici, vom fi obligati sa le folosim mai departe, dar pentru a scoate in evidenta caracterul lor neautohton, le vom insoti de termenul "lac' in loc de "tau', ca si in cazul lacurilor Bucura si Bucurelul.

Lacul Lia (1908 m) ocupa treapta interioara a ulucului Bucurei, asezata cu 130 m mai jos decit treapta pe care se gaseste marele lac Bucura. Lacul este accesibil fie de pe magistrala nord-sud, pe care o vom folosi de la lacul Bucura in jos pina in punctul unde poteca trece peste torentul Bucurei, fie direct! de la Bucura, coborind de-a lungul torentului care se pravaleste in cascade, fie chiar de pe ulucul vaii, pe la laculAna (foto 12).

Acumulind apele provenite atit din Bucura cit si din lacurile de pe ulucul superior al vaii si trimitin-du-le mai departe prin torentul Bucurei spre Lapusnic, lacul Lia este un interesant "regulator general' al apelor complexului lacustru de la obirsia Bucurei, complex care insumeaza uri volum de peste 2 mii. mc de apa.

Dimensiunile lacului Lia sint din cele mai remarcabile[9] malurile lui alcatuiesc un triunghi aproape geometric, cu latura superioara plana, situata la nivelul apei si cu celelalte doua laturi barate de o compacta bariera de jnepeni viguros! care imbraca un val morenic. Extrem de fotogenic, bucurindu-se de un cadru inconjurator care se preteaza la o infinitate de speculatii fotografice, lacul Lia este unul din principalele puncte de atractie din Retezat, atit prin romantica prin asezare la poalele severului Pinten al Slaveiului, cit si prin prezenta unuia din marile centre florale ale Retezatului, in apropierea lui, pe malul sting al vaii. Aceasta vestita "gradina botanica' a Bucurei adaposteste, pe o suprafata foarte redusa, in golurile din mijlocul pilcurilor de jnepeni, la umbra falnicilor zimbri solitari, o flora alpina exceptional de bogata, care a gasit aici conditii potrivite pentru dezvoltarea ei.

- Lacul Ana (1979 m) se gaseste pe treapta urmatoare a ulucului Bucurei, la aproximativ 70 m deasupra lacului Lia: ingusta cavitate unde s-au adunat apele lacului abia poate cuprinde dimensiunile surprinzator de mari, care fac din lacul Ana al doilea membru al familiei Bucurei si al cincilea printre marile lacuri din Retezat[10] (foto 13).

Imagini noi si de-a dreptul senzationale ni se ofera de pe malurile acestui mare lac alpin, al carui contur - in genere oval - este delimitat de maluri joase si in cea mai mare parte nisipoase. De pe aceste maluri vom privi cu emotie tulburatoarea imagine a piscului Pelegii, rasarit din insusi luciul apei sau fantastica spartura a Portii Bucurei oglindindu-se in apele lacului, asa cum ne-a mai aparut si de pe malurile lacului Lia (foto 14).

Lacul Ana este legat de lacurile superioare Viorica si Florica printr-un torent care scapa de pe treaptn superioara si se strecoara cu zgomot pe sub bolovanii ce imbraca pragul despartitor, inalt de vreo 90 m; peste acest prag ne vom catara pentru a trece de pe treapta mijlocie a ulucului Bucurei pe cea superioara, oprindu-ne la cele doua lacuri gemene Viorica si Florica, ascunse pe fundul unei cavitati invadate de grohotisurile care aluneca de pe pantele dimprejur, impunind lacurilor un contur foarte capricios (foto 15).

- Lacul Viorica (2070 ni) este singurul semn de viata in pustietatea acestui fund de caldare, numit chiar "Fundul Bucurei'. Dimensiunile lui il aseaza in categoria lacurilor mijlocii din Retezat; lacul este lipsit de alte izvoare in afara de torentul care-i aduce apele lacului Florica si care sare cu zgomot peste un prag de 10 m inaltime (foto 16).

Trei lacuri liliputane, limpezi si permanente, se aliniaza pe malul apusean al lacului Viorica; un al patrulea satelit poate fi semnalat la vreo 500 m spre apus (2090 m), in mijlocul "berbecilor' din caldarea inconjuratoare, iar al cincilea (2120 m) este ascuns printre bolovanii voluminosi de pe pantele de rasarit, ca un mic "ochi de apa' pierdut sub umarul care desparte in doua complexul alpin al Bucurei.

Lacul Florica (2080 m) s-a refugiat la capatul de sus al cavitatii pietroase din Fundul Bucurei, fiind invadat de grohotisul care coboara de pe pantele dimprejur sugrurnindu-i malurile, ca si in cazul lacului Viorica; dimensiunile lui sint mai reduse decit ale vecinului[12], iar conturul sau prezinta o mare asemanare cu al taului Stinisoara. Lacul se bucura de un sistem original de alimentare cu apa, fiind in legatura subterana cu lacurile superioare (foto 16).

Nu este de loc usor urcusul de la lacurile gemene Viorica si Florica spre ultimele doua componente ale seriei "taurilor insirate': Taul Agatat si Taul Portii. Pe stinga, prin haosul de bolovani din Fundul Bucurei si pe sub abruptul Judelui nu vom reusi sa urcam din cauza pantei foarte inclinate care cade aproape la verticala pe aproximativ 100 m, facind ocolul acestui fund de caldare pe la 2100-2200 m altitudine. Vom reusi sa ajungem la aceste doua lacuri superioare urcind prin dreapta, pe un hatas abia vizibil care se strecoara printre blocuri imense de granit si printre tufe dese de jnepenis.

Privelistile sint neintrecute iar imaginile se succed prin lata ochilor nostri ca intr-un film documentar in care fantezia operatorului a lucrat mina in mina cu a naturii insasi.

Taul Agatat (2208 m) este una din podoabele de frunte ale Retezatului, mai ales prin imaginile tulburator de frumoase care ne intimpina de pe malurile lui, deasupra carora sta mereu treaza silueta piramidala a piscului Pelegii, oglindindu-se in apele limpezi ale laculetului (foto 1

Lacul se ascunde pe fundul unei pilnii adinci si inguste, situata pe ultimele pante ale amfiteatrului Bucurei, imediat sub Poarta Bucurei (2261 m), unde vom ajunge urcind de la lacul Florica peste bolovanisul din fundul extrem al caldarii.

Coplesit de grohotisul care coboara pina sub nivelul apelor sale venind de pe pantele Judelui, lacul isi pastreaza totusi ovalul perfect precum si volumul, rezistind celor mai excesive secete din timpul cercetarilor noastre, cu toate ca izvoarele lipsesc cu desavirsire. Ne aflam asadar in fata unui caz tipic de alimentare din zapezi subterane, ascunse adinc sub stratul gros de blocuri care inconjoara lacul. Dimensiunile foarte reduse[13] fac din Taul Agatat cel mai mic exemplar masurat in Retezat, ceea ce nu-i impiedica totusi de a-si face simtita prezenta pe aceste meleaguri pustii ale Retezatului, prin frumusetea sa deosebita.

Taul Portii (2240 m) este unul din lacurile cele mai inalte din Retezat, situat imediat sub Poarta Bucurei, la vreo 500 m spre est de Taul Agatat, intr-o cavitate semicirculara inchisa intre cutele inclinate ale piscului Bucura, in spatele unui puternic baraj morenic; blocuri mari si bolovani mai marunti coboara de pe peretii Bucurei pina la nivelul lacului, deformindu-i conturul, in general circular (foto Desi dimensiunile lui sint destul de modeste , Taul Portii ramine totusi unul dintre cele mai pitoresti lacuri de munte din tara noastra, atit prin farmecul asezarii lui, cit si prin exceptionalul peisaj inconjurator, in mijlocul caruia piramida indepartata a piscului Peleaga si umbra apropiata a Bucurei se oglindesc pe luciul netulburat al oglinzii lacului. Doua laculete mai sint de semnalat pe cumpana dintre cele doua compartimente ale complexului Bucura (2200 m); le mentionam aici pentru faptul ca pe linga ele vom trece dupa ce vom fi vizitat ultimul membru al familiei lacurilor Bucurei (Taul Portii), indreptindu-ne catre punctul de unde am pornit si incheind astfel circuitul Bucurei, printr-o frumoasa excursie de o zi.

Circuitul Slaveiului

Pe versantul de miazazi al culmii Slaveiului, cu fata spre adinca vale a Lapusnicului Mare se insira trei caldari suspendate la distante apreciabile atit fata de linia de creasta, cit si fata de fundul vaii; dintre aceste caldari, numai primele doua dinspre rasarit adapostesc lacuri alpine, ultima fiind astazi aproape distrusa de eroziune.

O poteca larga, ciobaneasca, se desprinde din magistrala nord-sud chiar de pe malul lacului Bucura; ea ne conduce pe la capatul de jos al lacului Ana urca usor pe sub peretii Custurii Slaveiului, pe care o traverseaza cam pe la altitudinea de 2200 m si incepe apoi sa coboare foarte incet si prelung, in dreptindu-se spre fundul vaii Lapusnicul Mare, la Lunca Berhina (foto 19).

Pe aceasta mare artera de comunicatie pastorala vom putea intreprinde vizitarea lacurilor Slaveiului, catre primul si cel mai mare din ele (Taul Slaveiu) fiind obligati sa coborim vreo citeva sute de metri, in timp ce pe cel de-al doilea (Taul Turcel) il vom intilni chiar pe poteca.

Taul Slaveiu (1950 m) ocupa fundul larg al unui imens "gavan' semicircular, cu peretii inalti de peste 200 m, ascuns vederii noastre in spatele crestei dantelate a Pintenului Slaveiului, la aproximativ 300 m sub linia coamei si la 400 m deasupra Lapusnicului Mare; denumirile de "Scliveiu' si "Zglaveiu' trebuie evitate, fiind deformari fonetice ale numirii originale (foto 20).

Datorita asezarii lui mai putin accesibile, precum si adincimii gavanului care-l adaposteste, lacul este mai putin cunoscut marii mase a drumetilor, fiind citat numai in treacat chiar si de specialisti, desi prin aspectul lui de o rara frumusete, prin proportiile lui impunatoare si prin caracterele lui glaciare atit de vizibile, ar fi meritat mai multa atentie.

Prin dimensiunile sale, Slaveiul face parte din grupul marilor lacuri ale Retezatului ocupind locul al saselea in ierarhia acestora prin volum, al saptelea prin suprafata si al optulea prin lungimea perimetrului[15]. El prezinta un foarte interesant contur in cinci laturi, dintre care una este dominata de o faleza stincoasa, alta este ocupata de o mlastina ce s-a format la gura singurului izvor care alimenteaza lacul, alte doua laturi sint adincite in forma de golfuri largi, iar latura frontala este inchisa printr-o puternica bara morenica lasata de fostul ghetar; un torent foarte abundent se arunca zgomotos catre fundul Lapusnicului Mare, sarind peste un prag de aproximativ 400 m.

Taul Turcel (2090 m) ocupa un spatiu foarte redus pe fundul plat al caldarii vecine, agatata tot pe flancurile sudice ale Slaveiului, la 600 m inaltime deasupra Lapusnicului Mare si numai la 100 m sub linia de creasta.

Mica jucarie a fostilor ghetari suspendati care au ocupat cele trei caldari ale Slaveiului, taul Turcel este mult mai accesibil decit vecinul sau, dat fiind faptul ca marea poteca ciobaneasca dintre Bucura si Lunca Berhina trece chiar pe malul sau. Lacul a devenit azi o mare balta miloasa si putin adinca, amenintata serios cu astuparea lenta dar sigura, prin namolul carat de cei patru torenti care-l alimenteaza; la acest sfirsit mai contribuie si dimensiunile reduse ale lacului, precum si lipsa unor maluri stincoase[16] . Taul Turcel isi trage numele de la nenumaratele tufe de ienuperi care imbraca peretii si fundul caldarii si carora localnicii le spun "turcei'.

Pentru intoarcerea la lacul Bucura, dupa vizitarea acestor doua interesante si frumoase lacuri ale Slaveiului, recomandam continuarea drumului pina la Lunca Berhina; de aici vom reveni pe Lapusnic in sus, pe o carare foarte romantica, strabatind o padure deasa de molizi si zimbri, pina la Gura Bucurei unde vom intilni magistrala nord-sud care ne va conduce catre lacul Bucura de-n lungul vaii cu acelasi nume, urcind fie pe malul drept (drumul de cai), fie pe cel sting, prin Poiana Pelegii.

Circuitul Pelegii

Marele riu de munte Lapusnicul Mare, care strabate regiunile sudice ale Retezatului, este nascut din contributia a doi torenti alpini: Bucura si Peleaga, ale caror ape se intilnesc intr-un adinc fund de vale, in punctul Gura Bucurei (1597 m).

La obirsia torentului Bucura se afla, dupa cum am vazut, complexul alpin cu acelasi nume ale carui lacuri mari si mici le-am vizitat; pe versantul din dreapta al Lapusnicului, imediat mai jos de Gura Bucurei, stau agatate cele doua lacuri alpine din familia Slaveiului, pe care de asemenea le-am vizitat.

Pentru a vizita si cele doua mari si frumoase lacuri alpine de la obirsia torentului Peleaga, vom folosi tot lacul Bucura ca punct de plecare, presupunind ca am reusit sa-i convingem pe cititorii nostri sa-si instaleze un bivuac de citeva zile pe malurile acestui prea inimos lac alpin.

Un circuit al lacurilor Pelegii, ca si cel destinat lacurilor Slaveiului, nu ne va cere mai mult de o jumatate de zi, restul timpului fiind destinat popasurilor si drumului de intoarcere; vom pleca deci de la lacul Bucura fixindu-ne drept punct de reper piscul Pelegii si vom urca prin caldarea larga, plina de "berbeci' si jnepenis care se inalta ca o treapta enorma deasupra lacului Bucura, pina sub vf. Peleaga.

Trecind prin Curmatura Mica a Bucurei (2290 m), vom atinge fara prea multe eforturi Coltii Pelegii, de pe ale caror piscuri vom privi prin ingusta fereastra .a strungii inalte a Pelegii (2420 m), spre prapastiile si crestele care danteleaza acesti colti, facind din ei unul din principalele centre de alpinism din Retezat; dupa ce vom poposi pe piscul cel mai inalt din masiv: vf. Peleaga (2511 m), urmatorul punct de reper va fi Curmatura Pelegii (2274 m), sub care vom intilni cele doua tauri ale Pelegii si anume: Peleaga (zis si Taul Ghimpelui) si Peleguta, doua mari si foarte frumoase lacuri adapostite in cite un gavan scobit de fostii ghetari pe versantii piscului Peleaga. Primul si cel mai spatios din aceste doua gavane este Caldarea Pelegii, care se gaseste chiar la originea vaii cu acest nume, de forma perfect circulara si de proportii mai modeste decit cea a Slaveiului, strajuita de piscurile Peleaga si Papusa si dominata de creasta ovala a Curmaturii Pelegii, pe unde lacurile sint foarte usor accesibile. Caldarea se prelungeste cu valea Pelegii printr-un uluc foarte bine conservat, lung de vreo 4,5 km, strabatut de torentul cu acelasi nume, pina la confluenta cu valea Bucurei. - Taul Peleaga (2122 m), cunoscut si sub numele de Taul Ghimpelui, ocupa fundul caldarii superioare, acoperind cu suprafata lui destul de mare, de forma circulara, o buna parte a acesteia; conturul lacului prezinta o deviere pe curbura de sus, ceea ce ii da oarecum infatisarea interesanta a unei imense frunze de plop (sau poate a unui ghimpe?). In jurul lacului sint vizibile, intr-un mare numar, urmele trecerii ghetarului, in special nenumarati "berbeci', precum si un puternic baraj morenic pe fruntea lacului.

Taul Peleaga este un lac alpin de dimensiuni mijlocii[17]; proportiile lui modeste care echivaleaza totusi cu ale unora din marile lacuri din muntii Fagarasului, nu-i impiedica de a fi unul din cele mai pitoresti lacuri alpine din cuprinsul Retezatului, privit mai ales de pe versantul opus, de pe coastele sterpe ale Custurii si in special din saua Custurii. Lacul este din abundenta alimentat prin contributia a trei izvoare de suprafata, dind nastere vigurosului torent al Pelegii, ale carui ape sar zgomotos peste un prag de aproape 100 m inaltime care desparte lacul de ulucul vaii.

Taul Peleguta (2097 m) se gaseste si el pe fundul unui gavan invecinat, mult mai redus ca intindere si adincime, agatat pe versantul sudic al piscului Peleaga, la vreo 300 m deasupra vaii Pelegii. Coplesita de numeroasele urme ale fostului ghetar, precum si de blocurile granitice desprinse de pe peretii gavanului, caldarea aceasta inalta, cunoscuta sub numele de ,,Peleaga Mica', este una din cele mai pitoresti regiuni alpine ale Retezatului, mai putin cercetata din cauza asezarii ei in afara marilor drumuri turistice din masiv.

Lacul pe care-l adaposteste caldarea suspendata a Pelegii Mici (Taul Peleguta), desi nu se distinge prin proportii deosebit de insemnate[18], ramine totusi unul din cele mai caracteristice exemplare de lac alpin suspendat, fiind totodata unul din cele mai frumoase lacuri din intregul masiv, cu malurile lui pietroase si inalte, dominate de o faleza stincoasa, care ii string apele intr-un contur oval, usor de recunoscut de departe.

Poza 17..24

Am ajuns la taul Peleguta, trecind de la taul Peleaga de-a coasta peste muchia care le desparte, strecurindu-ne printre bolovani sau printre pilcurile de jnepeni care imbraca versantul; pentru intoarcerea la lacul Bucura vom folosi pina in fundul vaii Peleaga una din "lasatorile' care au croit citeva alei destul de largi, desi foarte intortochiate, printre pilcurile de jnepeni. Ajunsi in poteca de pe valea Pelegii, ne vom opri la bordeiul unde, prin anii 1946- 1948, flacaul Ludovic Nalatan, de fel din Covragiu-Hunedoara, ne-a facut o minunata dovada a artei sale aratindu-ne citeva "turci' admirabil crestate de el pentru fetele din sat; de aici vom cobori usor pina la Gura Bucurei, unde vom intilni magistrala nord-sud care ne va conduce inapoi la lacul Bucura (foto 27-

Pentru cei care se vor multumi cu vizitarea grupurilor de lacuri ale Bucurei, Slaveiului si Pelegii, in-tentionind sa coboare spre Cimpu lui Neag dupa un popas de citeva zile la lacul Bucura, indicam drept drum de iesire din masiv magistrala nord-sud pe portiunea ei dintre Gura Bucurei si Cimpu lui Neag, pe la cabana Buta.

In acest scop, de la Gura Bucurei vom folosi magistrala catre miazazi, urcind pe versantul apusean al culmii Papusa-Dragsanu, oprindu-ne pentru o mica halta in saua Plaiul Mic, pe spinarea Dragsanului. Aici vom avea prilejul sa vedem de aproape urmele "balaurului' despre care baladele populare oltenesti afirma, ca ar fi fost urmarit de viteazul Iovan Iorgovan pina la izvoarele Cernei si mai jos, urme intiparite intr-o brazda adinca, sapata in stinca Dragsanului; tot aici vom intilni si cele doua laculete, numite "Taurile Papusii'.

Taurile Papusii (1875 m) sint doua taulete lunguiete, adapostite in cite o mica depresiune in imediata apropiere a seii Plaiului Mic (1879 m). Asupra originii acestor lacuri cercetatorii nu s-au pus inca de acord, unii sustinind ca sint simple lacuri acumulate din zapezi si ploi in santuri sapate de eroziune, altii (de partea carora sintem) afirma ca pe aici s-ar fi scurs o parte din marele ghetar Lapusnic, scobind saua larga a Plaiului Mic si dind nastere - pe versantul sudic - unei caldari de ghetar unde vom intilni micul lac Buta.

Taul Buta (1850 m) este un lac de proportii liliputane, dar de origine glaciara, situat la originea cunoscutului torent Buta pe ale carui maluri coboara magistrala nord-sud spre Cimpu lui Neag. Laculetul se afla pe fundul unei mici incinte bolovanoase situate pe dreapta torentului, foarte aproape de casa de adapost Buta (1580 m), spre care ne conduce magistrala nord-sud; un mic ocol din saua Plaiul Mic ne va da prilejul sa vizitam si acest vestigiu glaciar de pe versantul sud-oriental al Retezatului, inainte de a cobori catre capatul drumului nostru: Cimpu lui Neag.

Circuitul Judelui

La izvoarele torentului Judele, strinse intre spinarile masive ale culmilor Zanoaga si Slaveiu si creasta inalta si ascutita a Custurii Slaveiului, se gaseste un numeros grup de lacuri alpine ai carui componenti - in numar de 16 - alcatuiesc o familie bine inchegata, care ocupa vastul amfiteatru al Judelui, una din cele mai largi caldari de ghetar din cuprinsul Retezatului.

Toate aceste lacuri de o larga varietate de forme si dimensiuni, sint legate de torentul mare si puternic al Judelui printr-o numeroasa retea de torenti avind un aspect asemanator radacinilor unui copac batrin, intinse In interiorul cununii de munti care inconjoara ca o potcoava imensa intregul ansamblu.

Caldarea Judelui, larga de vreo 4 km, este alcatuita din doua compartimente, unul cu fata spre culmea Zanoagei, altul spre Slaveiu, despartite printr-o creasta inalta, stincoasa si foarte ruinata, cunoscuta si sub numele de Muchia Ascutita, desprinsa din Custura Slaveiului in dreptul virfului Sintamaria (2328 m) sau "Virful din Mijloc', cum il mai numesc ciobanii.

In afara de aceste doua compartimente situate imediat sub peretii inalti si abrupti ai Custurii Slaveiului, mai putem vedea doua "gavane' agatate pe versantul drepta al Judelui, la mare inaltime fata de fundul salbatic al vaii, pe flancul interior al culmii Zanoaga. In toate aceste despartituri ale vastei caldari a Judelui se ascund numeroase lacuri alpine, adunate mai multe la un loc sau razletite pe trepte inalte.

Pentru vizitarea acestor lacuri vom folosi marele drum pastoral care urca de la cabana Gura Zlatei (784 m) pe spinarea Radesului Mare; o data ajunsi pe Cioaca Radesului, in zonele cele mai de apus ale masivului Retezat, drumul ne va purta pe la taurile Zanoguta si Zanoaga Mare, apoi pe la cele din compartimentele din fund ale Judelui (Taul Judele, Taul Ascuns, Taul Rasucit, Taul Urit), dupa care vom urca din greu, printr-o caldare plina de blocuri haotice, pe spinarea Slaveiului unde vom intilni celalalt drum ciobanesc de care ne-am servit pentru vizitarea lacurilor Slaveiului.

Caldarea Zanoaga Mica, ultimul vestigiu glaciar de pe flancurile de miazazi ale culmii Zanoaga, este una din exceptionalele podoabe ale peisajului retezatian, atit prin caracterele ei deosebit de impresionante in aceasta zona lipsita de pitoresc alpin, cit si prin prezenta unei "gradini botanice naturale', unul din acele centre florale in mijlocul carora pot fi intilnite cele mai caracteristice exemplare ale florei alpine din Retezat.

O vale tinara, adinca, strabatuta in panta pronuntata de apele care coboara vertiginos din taul Zanoguta, leaga aceasta caldare de cursul mijlociu al vaii Judele, deasupra careia intreg ansamblul Zanoagei Mici se gaseste suspendat la 500-600 m inaltime; caldarea Zanoagei Mici este de asemenea situata la 150 m diferenta de nivel fata de linia de coama care se onduleaza usor in ultimele "cocoase' ale Radesului: vf. Zlata (2151 m) si Cioaca Radesului (2085 m), despartite prin saua larga din Curmatura Zlatei (1950 m).

Taul Zanoguta (1.830 m) este un incintator lac glaciar care ocupa o incapere laterala a caldarii Zanoaga Mica, impreuna cu Taul Spurcat; nici nu s-ar putea banui ca la citiva pasi de drumul ciobanesc de pe Radesul Mare se gasesc colturi atit de pitoresti, ascunse in mijlocul unui peisaj destul de banal; in acest fund de caldare foarte putin cercetat, taul Zanoguta isi ascunde incomparabila lui frumusete, in spatele unei compacte bariere de jnepeni, dominata de citeva exemplare singuratice de pini care se vad de la mare departare.

De dimensiuni modeste[19], aproape o treime din suprafata lacului este invadata de o bogata flora acvatica, compusa din rogoz si pipirig, dind un aspect de "delta' acestui frumos lac de munte, in permanenta inundat de abundentele ape ale izvorului sau.

Taul Spurcat (1930 m) este un "ochi de apa' liliputan, plin de namol, lipsit de scurgere ca si de izvoare, a carui infatisare generala justifica numele ce i s-a dat; dimensiunile neinsemnate ale acestui lac lipsit de importanta, ascuns intr-o cuta laterala a caldarii Zanoaga Mica, la vreo 20 m sub linia neteda a platoului din jurul Curmaturii Zlatei (1950 m), nu ne-ar fi obligat decit la o simpla mentionare a.lui. Lacul acesta a fost insa, timp de citiva ani la rind, un fel de "lac fantoma, imposibil de gasit pe locul unde era indicat - atit pe harti, cit si in texte - drept un lac destul de insemnat. Dupa repetate cercetari prin caldarile bolovanoase si pustii ale Radesului Mare, am gasit in cele din urma acest lac intr-o regiune opusa celei unde era indicat si anume aici in caldarea Zanoaga Mica, pe versantul sudic al muntelui; nu mica ne-a fost dezamagirea cind ne-am gasit in fata unui exemplar lacustru de cea mai inferioara speta, in locul unui lac "mare si frumos', cum ne fusese prezentat in unele texte (20).

Ne oprim asupra acestui incident din cursul indelungatelor noastre peregrinari prin aceste colturi retrase ale Retezatului, pentru a ne aminti cu placere, dar si cu o oarecare nostalgie, despre noptile pe care am fost obligati sa le petrecem in toamna anului 1948, in tovarasia unui singur insotitor, in mijlocul acestor pustietati, dormind in conditiile unei totale lipse de confort in bordeiul intocmit de ciobani la adapostul marelui "stei' de pe malurile de rasarit ale lacului Zanoaga Mare (Bordul Zanoagei), din imediata apropiere.

Zanoaga Mare (1973 m) este prototipul lacurilor suspendate, a caror, intinsa suprafata atirna la mari inaltimi pe flancurile vailor glaciare; enorma lui intindere ocupa, cu conturul ei circular, fundul unui "gavan' foarte larg, adinc de vreo 100 m, intre ai carui pereti a stat odinioara unui din cei mai reprezentativi ghetari suspendati ai Retezatului: ghetarul Zanoaga Mare, larg de peste l km, spirizurat la 600 m deasupra fundului vaii Judele.

Reproducind intocmai - in aparenta - imaginea unui crater de vulcan, gavanul Zanoagei Mari pastreaza si azi urmele fostului ghetar, reprezentate printr-un "umar' care face.ocolul lacului pe la 100 m inaltime, printr-un masiv "zavor' care inchide apele lacului, precum si prin nenumarati "berbeci' si citeva mari blocuri singuratice, raspindite in jurul lacului (foto 23).

Unul din aceste blocuri este asemanator ca volum si infatisare cu cele semnalate pe malul lacului Bucura, in valea Pietrile, la Gura Bucurei sau pe valea Galesului; este un mare stei la adapostul caruia s-a intocmit un rudimentar dar binevenit adapost ciobanesc, numit Bordul Zanoagei (1955 m); el inlocuieste fostul adapost de vinatoare disparut cu multe zeci de ani in urma, dar pe care hartile il mai mentioneaza inca pe malul lacului, in marginea marii poteci ciobanesti care strabate regiunea, venind dinspre Gura Zlatei peste Radesul Mare, spre valea Judele.

,,Mare alpina' in miniatura, ca si lacul Bucura, taul Zanoaga Mare nu se bucura de o asezare deosebit de pitoreasca si nici de o frumusete proprie incontestabila; am putea afirma chiar ca el este unul din cele mai putin fotogenice lacuri din intregul masiv, irnpresionind in mod deosebit numai, prin caracterele marete ale gavanului pe care-l ocupa si prin exceptionalele lui dimensiuni, care-l asaza in fruntea marilor lacuri alpine din muntii nostri, imediat dupa lacul Bucura si Taul Negru[20]. Printre aceste dimensiuni, semnalam o suprafata de doua ori mai mare decit a celorlalte 15 lacuri din familia Judelui si un volum care ajunge la o cilra de zece ori mai mare decit al acestora, datorita exceptionalei adincimi a scobiturii ocupate de apele lui.

Un numar de sapte izvoare asigura alimentarea imensului rezervor de apa al Zanoagei Mari; doua din acestea sint foarte abundente, venind vijelioase de pe malurile rasaritene ale gavanului, iar altul - tot atit de puternic - uda malurile lui apusene in jurul unei plaje intinse de nisip; o faleza inalta de peste 20 m se ridica pe latura superioara a lacului, contribuind intr-o oarecare masura la imbogatirea elementelor pitoresti destul de sarace din jurul lacului.

Caldarea Judelui dinspre Zanoaga este despartitura de nord din fundul caldarii Judelui; ea are infatisarea unui uluc scurt si ingust, strins intre pantele repezi ale Zanoagei, ale virfului Judele si ale peretelui abrupt al Muchiei Ascutite. Un numar de opt lacuri alpine, in general de mici proportii, se grupeaza fie pe fundul plat al acestui uluc, fie pe unele din firele lui laterale; in fruntea lor sta taul Judele, la care ajungem parasind poteca mare de la lacul Zanoaga si urcind putin pe firul vaii, pina la obirsia ei, sub vf. Judele.

Taul Judele (2120 m) este un lac alpin de forma aproape trapezoidala, situat in fundul extrem al caldarii, imediat sub peretii abrupti ai piscului Judele (2382 m) de la care isi trage si numele; este demn de retinut ca toate hartile turistice continua sa ne indice un lac cu acest nume pe versantul opus, adica in caldarea Gemenile, acolo unde se paseste de fapt perechea de mici tauri "gemene' de la care a luat probabil numele, intreaga regiune a Gemenilor.

Taul Judele este un lac de dimensiuni mijlocii[21], coplesit de bolovanii care se pravalesc de pe peretii inconjuratori; el apare ca o mica pata, cu reflexe de otel, in mijlocul unui peisaj alpin deosebit de salbatic, incadrat de peretii inalti, stincosi si abrupti ai piscului Judele, de unul din versantii inclinati, plini de darimaturi si deosebit de salbatici ai Muchiei Ascutite, precum si de creasta inalta a Slaveiului a carei linie ondulata pare inaccesibila, privita de pe malurile lacului.

Mai jos de lac, pe ulucul vaii, pot fi intilnite mai intii trei laculete liliputane, insirate unul sub altul intre 2050-2000 m altitudine, precum si un altul tot atit de redus, ascuns printre jnepeni la 2000 m -altitudine, in jurul punctului unde firul apei este traversat de poteca larga care coboara dinspre lacul Zanoaga Mare; alte trei laculete, de o frumusete nebanuita, se ascund la capatul superior al unui vilcel lateral, la 2160 m altitudine, dominate de saua larga de pe spinarea Zanoagei, numita Curmatura Birlii (2260 m).

Caldarea Judelui dinspre Slaveiu prezinta o forma mult mai deschisa decit vecina ei dinspre Zanoaga, fiind mult mai larga si intinzindu-se pina sub peretii abrupti ai Custurii Slaveiului si ai Muchiei Ascutite, care o domina de aproape. Caldarea adaposteste un ultim grup. de lacuri foarte frumoase, apartinind tot familiei Judelui, pe care le putem vizita folosind, in continuare poteca larga care ne-a, condus, pe la taurile Zanoguta, Zanoaga Mare. si Judele si care ocoleste pe la poale Muchia Ascutita, urcind apoi din greu. peste bolovanisurile dinspre Slaveiu, pina la creasta acestuia.

Doua lacuri gemene ocupa o treapta laterala a caldarii, spinzurata pe flancul slab inclinat si foarte bolovanos al culmii Slaveiului, la vreo 100 m mai jos de nivelul treptei superioare "Sura Mare", unde gasim cel de-al treilea lac din acest compartiment; primul cuplu de lacuri, foarte diferite ca infatisare unul fata de celalalt dar de dimensiuni aproape identice, figureaza pe harti numai cu numele unuia dintre ele si nu prin al celui mai interesant, ci tocmni prin al celui de care s-au lovit nevoile pastorale ale localnicilor (Taul Urit); celalalt lac nu a. primit nici un nume, desi este unul din cele mai frumoase din intregul masiv.

- Taul Urit m) este un mare "ochi de apa', foarte putin adinc lata de proportiile lui, cu malurile joase si miloase si cu conturul oval, intr-un cuvint un lac destul de "urit' ca infatisare si cu apele relativ murdare, ceea ce i-a atras si denumirea populara foarte potrivita; pe malurile miloase ale acestei pinze de apa statatoare, se afla o foarte bogata colonie de broscute, de talie extrem de mica (2-3 cm), care reprezinta o excelenta momeala pentru pastravii voluminosi din marile lacuri ale Retezatului.

Dimensiunile modeste[22] si lipsa completa a izvoarelor fac ca lacul sa nu poata lupta impotriva depunerii aluviunilor care il ameninta cu disparitia printr-o lenta dar sigura astupare. Numai "berbecii' din jurul lui mai dovedesc astazi originea glaciara a acestui lac, ajuns intr-un stadiu destul de inaintat pe calea fara de intoarcere a disparitiei:

Taul Rasucit (2110 m) se deosebeste categoric de vecinul sau, atit prin caracterele lui vizibil glaciare, cit si prin infatisarea deosebit de pitoreasca a asezarii lui; situat la o mica departare de Taul Urit, lacul are malurile in mare parte stincoase, apa lui este limpede, in permanenta improspatata, dar conturul ii este atit de capricios rasucit, incit am socotit ca nu s-ar fi putut gasi un nume mai potrivit decit cel de "Taul Rasucit', pe care am fost nevoiti sa i-l dam, in lipsa unui nume local.

De dimensiuni moderate[23], Taul Rasucit constituie totusi una. din podoabele de frunte ale Retezatului, un punct de o. nedezmintita atractie pentru drumetii care se vor aventura prin aceste meleaguri ale masivului, situate atit de departe de marile drumuri turistice.

Taul Ascuns (2180 m) este numele pe care l-am dat unui lac alpin de o rara frumusete, desi de dimensiuni modeste, identificat in vara anului 1945, in fundul pustiu si bolovanos al treptei superioare a caldarii Judelui dinspre Slaveiu, dominata de peretii Muchiei Ascutite si ai Custurii Slaveiului si cunoscuta in vorbirea ciobanilor sub denumirea de "Sura Mare'.

Lacul lipseste atit de pe hartile oficiale cit si de pe cele turistice si nu a mai fost mentionat in nici o alta lucrare referitoare la masivul Retezatului; ciobanii il cunosc desigur, dar nu i-au dat nici un nume, ceea ce se intimpla de altfel si cu alte lacuri mult mai mari, cum a fost cazul Taului Rasucit, situat putin mai jos in aceeasi caldare, sau al "lacurilor insirate' de pe ulucul superior al vaii Bucura (Lia, Ana, Viorica, Florica).

Taul Ascuns este un exemplar lacustru a carui origine glaciara o certifica numeroasele urme lasate aici de fostul ghetar, in special barajul morenic destul de proeminent de pe fruntea lacului; el ocupa fundul unei incaperi foarte bolovanoase, cu totul neumblata, aflata in stinga drumului ciobanesc care traverseaza caldarea Judele venind dinspre Zanoaga Mare catre spinarile Slaveiului, la locul numit Sura Mare.

Lacul prezinta proportii[24] care il pun inaintea altora mai bine cunoscute (de pilda Taul Portii) si este alimentat din belsug de trei izvoare care - de buna seama - isi au originea sub depozitele de bolovani imprastiati haotic pe tot fundul caldarii si sub care se ascund probabil nebanuite cantitati de zapada hipogee; piriiasul care porneste din lac spargind zagazul frontal, reprezinta inceputul timid al unui torent care, dupa ce mai primeste si contributia celorlalte doua lacuri alpine (Taul Urit si Taul Rasucit), se uneste cu firul de nord al Judelui, dind nastere torentului Judele abia dupa ce primeste st apele care vin zgomotoase din marele lac al Zanoagei.

Prin identificarea Taului Ascuns, comoara de lacuri alpine a Retezatului a fost imbogatita cu un exemplar din cele mai incintatoare, reprezentind rasplata eforturilor noastre depuse in scopul cercetarii si cunoasterii cit mai desavirsite a masivului.

Pentru incheierea circuitului, recomandam traversarea haosului de bolovani de la "Sura Mare' pe poteca ciobaneasca dinspre Zanoaga spre Slaveiu; odata ajunsi pe spinarea Slaveiului, vom cobori fie catre lacul Bucura, pe la lacul Ana, fie catre valea Lapusnicului Mare, pe la Lunca Berhina, folosind marele drum pastoral de pe Slaveiu.

Circuitul Gemenilor

Versantul de nord al Retezatului este brazdat de o multime de vai cu caracter torential, precum si de citeva caldari glaciare mari (Birlea, Gemenile, Radesul Mare), pe fundul carora gasim un numar de 8 lacuri alpine, printre care unele sint dintre cele mai mari si mai frumoase de pe intreg cuprinsul masivului. In timp ce vaile din Radesul Mare coboara direct catre santul adinc al Riului Mare, brazdind flancurile nordice ale culmii Zanoaga, caldarile Birlea si Gemenile sint axate pe santul adinc al vaif alpine Zlata (sau Zlatuia) ale carei fire se raspindesc pe o mare intindere, pe flancurile piscurilor Birlea, Judele, Bucura si Vf. Retezat.

Ca si in cazul lacurilor Judelui, pentru vizitarea marilor si frumoaselor lacuri din Gemenile si Birlea (Taul Gemenile, Taul Stirbului, Taul Negru etc.), vom folosi ca punct de plecare tot casa de adapost de la Gura Zlatei, cu intrarea in masiv pe la Riu de Mori, dar nu vom mai urca pe spinarea Radesului Mare, ci vom trece direct pe valea Zlatuia, lasindu-ne condusi de o alta poteca larga care se ridica deasupra fundului adinc al vaii si ne poarta mai intii pe la taul Gemenile si apoi pe la Taul Negru, in sus.

Caldarea Gemenile este o vasta incapere glaciara, marginita lateral de Custura Retezatului si de piscul Birlea, iar in fund de creasta accidentata dintre piscurile Bucurei si Judelui (Poarta Bucurei). Lata de peste 2 km, caldarea se gaseste la izvoarele torentului Zlata, care isi schimba de doua ori numele pe cursul sau: o data in piriul Dobrun si apoi in cel de Izvorul Gemenilor; trei dintre cele mai proeminente piscuri ale masivului strajuiesc mareata caldare a Gemenilor si anume: Vf. Retezat, Bucura si Judele, dind intregului ansamblu un aspect alpin desavirsit, in cadrul Caruia peretii abrupti si salbatici ai Bucurei si Judelui se asociaza cu linia frinta care inchide orizontul in "Poarta Bucurei', pentru a da intregii regiuni coloritul sumbru al marilor si salbaticelor caldari de ghetar de pe versantul nordic al masivului.

Taul Gemenile (1934 m) ocupa treapta inferioara a caldarii, lasind numai un mic spatiu unei lunci mereu verzi, impadurita cu jnepeni de o talie impresionanta, care nu mai au nimic comun cu semenii lor tiritori de pe crestele si platourile alpine, bine cunoscuti turistilor. Ocrotit de o cuta larga a piscului Birlea, lacul prezinta un interesant contur aproape triunghiular, coplesit de bolovanii care se scurg de pe pereti si dintre care vreo citiva mai voluminosi au ajuns pina in mijlocul lacului, alcatuind o mica insula (foto 24).

Taul Gemenile este unul din cele mai mari lacuri ale Retezatului, ocupind locul al patrulea ca lungime, al cincilea ca perimetru si volum si al saselea ca suprafata[25]. Lipsit complet de izvoare, lacul isi mentine totusi nivelul pastrind o apa mereu limpede si bogata in oxigen, in care traiesc pastravi de dimensiuni apreciabile; el da nastere unui torent foarte puternic, adevarata vina de apa care iese din lac spargind bara frontala si contribuind in mod vizibil la alcatuirea piriului Gemenile; existenta unor izvoare subterane este deci mai presus de orice indoiala.

Treapta care adaposteste lacul este un adevarat paradis al plantelor rare din Retezat, constituind inca unul din acele centre florale ale Retezatului pe care le-am mai identificat si in alte parti ale masivului (Valea Bucurei, Caldarea Zanogutei) si care a devenit aici centrul unei "rezervatii stiintifice', menita sa serveasca naturalistilor - mai mult decit oricare alt colt al vastului Parc National al Retezatului - la urmarirea diverselor fenomene din lumea florei specifice a masivului Retezat. Ceea ce ne atrage in primul rind atentia sint citeva splendide exemplare de zimbri, care rasar din mijlocul pilcurilor de jnepeni, precum si cea mai vasta colonie de afini din intregul masiv, dezvoltata pe unul din malurile lacului, printre jnepeni.

In mijlocul acestui cadru natural de o frumusete exceptionala, taul Gemenile capata fara indoiala caracterele celui mai salbatic lac alpin din muntii nostri, atit prin aspectul romantic al asezarii lui, cit si prin desavirsita-i izolare, departe de marile linii de circulatie turistica din restul masivului.

Taul Stirbului (2090 m) este un lac alpin de o mare frumusete a carui suprafata ovala ocupa centrul vastului infern de bolovani de pe treapta mijlocie a caldarii Gemenilor, aruncind cu intinsele lui ape o pata intunecoasa pe albul nemarginit al bolovanisului granitic, ale carui pinze se intind, neintrerupte, din preajma lacului pina la picioarele Judelui si Bucurei, urcind pe linia de mijloc a caldarii pina sub strungile si tancurile din Poarta Bucurei (foto 25-26).

De dimensiuni moderate[26], Taul Stirbului este inca un exemplu neindoios de alimentare subterana din zapezi hipogee, fiind complet lipsit de alte izvoare; o frumoasa faleza si un golf adinc adauga la farmecul desavirsit al lacului, inca o nota de pitoresc.

Zanoagele Gemenilor (2160-2180 m) sint doua mici lacuri invecinate situate pe treapta superioara a caldarii Gemenilor si ascunse in cite o mica depresiune ("Zanoaga'), pe fundul plat al incaperii, printre nenumaratii "berbeci' care ocupa intreaga ci suprafata, intre pantele abrupte ale Judelui si cele ale piscului Birlea.

Este cazul sa aratam ca toate hartile indica pe locul lor un "Tau al Judelui' despre care stim ca se gaseste- in realitate - pe celalalt versant al muntelui, cu fata spre caldarea larga a Judelui. Denumirea de "Zanoagele Gemenilor', pe care am dat-o celor doua laculete vecine, se explica prin asemanarea lor cu "Zanoagele Galesului', pe care le-am vizitat pe circuitul Nucsorului. Asezate la citeva sute de metri departare unul de altul, Zanoagele Gemenilor desi sint de proportii liliputane, dovedesc totusi o origine glaciara categorica prin nenumaratele marturii dimprejurul lor; lipsite de izvoare, amindoua tauletele dau impreuna nastere unui abundent fir de apa care se uneste cu torentul Gemenile, mai jos de Taul Stirbului.

Dupa ce ne-a condus pe malul lacului Gemenile, marea poteca de pe valea Zlatuia mai urca foarte putin pe pantele piscului Birlea si coboara in valea Birlii, trecind printr-o mica lunca inverzita, udata din belsug de apele care coboara in cascada venind dinspre Taul Negru.

Caldarea Birlea este o incinta glaciara mult mai redusa ca proportii, dar tot atit de pietroasa si de pustie ca si caldarea Gemenile, de care o desparte doar piscul Birlea. Situata la obirsia vaii Birlea care brazdeaza cu nenumaratele ei fire versantul nordic al muntelui cu acelasi nume, apartinind culmii Zanoaga, caldarea Birlea adaposteste pe treapta o unica, ocrotita de piciorul prelung al Seselor, un singur dar exceptional lac alpin: Taul Negru.

Taul Negru (2014 m) este unul din cele mai mari lacuri alpine din Retezat, un adevarat colos al lacurilor din muntii nostri, impreuna cu Bucura si Zanoaga Mare[27] pentru a arata locul ocupat de Taul Negru in ierarhia marilor lacuri alpine din muntii nostri, vom spune ca lacul cel mai mare din muntii Fagarasului (Bilea), se afla mult in urma lui cu suprafata sa de aproximativ 5 ha si cu volumul sau de 300 000 mc. (foto 27).

Malurile lacului, aproape rectilinii, inalte si stincoase, inchipuind un mare trapez, sint inconjurate de un cordon de jnepeni al carui colorit intunecat imprumuta suprafetei lacului infatisarea posomorita de la care i se trage probabil si numele. O faleza de vreo 40 m domina latura superioara a marelui patrulater de ape, ocupind-o in mare parte cu blocuri de granit enorme, de forme geometrice, pravalite pina sub nivelul lacului; o puternica bariera morenica include latura inferioara, incingind fruntea lacului.

O plimbare de-a lungul celor peste 1000 m de tarrn din jurul Taului Negru, ne va lasa pentru multa vreme intiparita in minte o imagine de-a dreptul coplesitoare: o vasta intindere de ape in mijlocul unor munti pustii, infiorata de valurile provocate de un vint iavorabil, iar in departare piramida cu virful retezat a piscului care poarta acest nume, se inalta amenintatoare deasupra luciului apei, iar intre aceasta si "Virful Retezat' se interpune adincul sant al vaii Gemenilor, precum si piscul Birlea.

Un foarte abundent torent ia nastere din apele Taului Negru; el sare cu zgomot peste un prag de vreo 80 m inaltime care desparte lacul de firul vaii Birlea, formind ceea ce vom numi - intr-o forma mai acceptabila - Cascada Birlea, pentru a inlocui denumirea populara, destul de scabroasa. Nu am putut semnala urme de scadere substantiala a nivelului apelor Taului Negru in tot cursul cercetarilor noastre, desi acesta este lipsit de, izvoare de suprafata; singura explicatie a acestui interesant fenomen ramine numai contributia unor puternice izvoare subterane, venind dinspre depozitele de blocuri de la extremitatea superioara a lacului.

Izolat in mijlocul unei zone periferice si pustii a Retezatului, foarte putin frecventata de turisti, Taul Negru a ramas pina azi aproape necunoscut atit marilor mase turistice, cit si cercetatorilor mai vechi care au cutreierat masivul si dintre care unii abia il citeaza, cu toate ca - prin proportii, prin caracterele specific glaciare si prin intregul ansamblu alpin din jurul lui - Taul Negru poate fi asezat in fruntea lacurilor de munte din tara noastra, alaturi de marii lui semeni: Bucura si Zanoaga Mare.

Este cu atit mai vrednica de mentionat actiunea intreprinsa recent de Comisia pentru ocrotirea naturii, de pe linga Academia R.P.R., care a instituit in cadrul perimetrului larg al Parcului National al Retezatului, o rezervatie stiintifica in ale carei limite a inchis atit centrul floral de la lacul Gemenile, cit si caldarea Birlea impreuna cu Taul Negru.

La originea unei mici vai seci situata imediat la apus de Taul Negru, pe aceleasi pante nordice ale muntelui Birlea, se poate vedea locul unde se afla Cindva un lac pe care hartile continua sa ni-l indice ca existent si pe care l-am denumit: Taul Secat (2043 m). Numind astfel acest lac disparut de mult prin uscare, am vrut sa atragem atentia asupra soartei pe care o vor avea, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, alte citeva lacuri din masivul Retezatului ca: Bucurelul, Taul Turcel, Taul Urit, Taul Spurcat, Taul dintre Brazi, cele doua mici laculete de linga Taul Portii, toate cele sase tauri din Valea Rea etc.

Taul Secat se gaseste chiar in marginea marii poteci ciobanesti care traverseaza intregul versant nordic al Birlii, urcind dinspre valea Gemenile catre Sesele si Zanoaga, pe sub Taul Negru; o data ajunsi pe Zanoaga deasupra Taului Negru, ne putem intoarce la Gura Zlatei peste Radesul Mare sau ne vom putem incheia circuitul pe la lacul Bucura si cabana Pietrile.

Lacurile din Radesul Mare

Pe acelasi versant nordic al culmii Zanoaga se insira, la apus de muntele Birlea, dincolo de piciorul Seselor, un numar de patru vai al caror caracter glaciar mai poate fi inca recunoscut, desi sint in cea mai mare parte distruse de eroziune si astupate de mari depozite de bolovani dezagregati, care le dau o infatisare extrem de respingatoare. Cele patru vai ale Radesului sint: valea Cirligului (singura care are lacuri), Cioaca Radesttlui, Radesul Mare si Radesul Mic, toate adunate intr-un singur manunchi in zona subalpina de la poalele masivului, pe Riul Mare, in vecinatatea punctului Gura Zlatei. Pe cursul superior al acestor vai se adaposteau odinioara patru ghetari alpini care alcatuiau grupul Radesul Mare si de pe urma carora nu au mai ramas decit trei mici lacuri pe valea Cirligului si citeva caldari destul de reduse.

Taul Cirligului (2030 m) este un lac liliputan, putin adinc, oval, inconjurat de citeva mlastini, situat pe treapta superioara a caldarii "Groapa Seselor', reprezentind zona de obirsie a vaii Cirligului. Caldarea aceasta, singura care mai pastreaza infatisarea tipica a fostelor caldari glaciare, adaposteste pe treapta mijlocie locul de refugiu al caprelor negre din Retezat, ale caror sute de culcusuri ocupa golurile dintre pilcurile de jnepeni care imbraca intreaga regiune.

Taurile Radesului (1911 m) sint doua lacuri gemene, foarte putin cunoscute din cauza asezarii lor periferice si pe care numai un singur autor le citeaza ca atare (20) fara sa ne dea insa amanunte asupra lor. Lacurile ocupa un mic spatiu pe treapta inferioara a vaii Cirligului, asezata lateral sub piciorul Zanoagei, la vreo 150 m mai jos de Groapa Seselor. Lacul cel mare, de forma trapezoidala, este exceptional de frumos, foarte limpede, asezat intr-o pitoreasca pozitie alpina si incon furat de o bariera de jnepeni foarte desi[28]; lacul cel mic este triunghiular, mai putin frumos, mai superficial si serios amenintat cu astuparea .

Pe valea invecinata (Cioaca Radesului) ar fi trebuit sa gasim un lac pe care toate hartile si descrierile ni-l dau inca si azi ca existent si destul de important: Taul Spurcat, O cercetare mai putin superficiala ar fi condus pe oricine inaintea noastra la constatarea ca Taul Spurcat se gaseste in realitate pe versantul opus, cu fata catre valea Judelui, unde l-am intilnit printre lacurile Judelui. Ceea ce am mai observat insa, in cursul examinarii zonei glaciare a Radesului Mare, a fost faptul ca hartile ne infatiseaza cu totul gresit cursul acestor vai, facind necesara o punere la punct si anume: valea Cioaca Radesului (la a carei obirsie ar fi trebuit sa apara Taul Spurcat) nu se uneste cu valea Cirligului, in care caz piciorul Zanoagei ar fi trebuit sa dispara sau cel putin sa se scurteze simtitor; ea se uneste direct cu valea Radesului Mare, lasind un spatiu mult mai mare piciorului prelung al Zanoagei, care sfirseste deasupra "plostinelor' de pe malul Riului Mare.

Individualizarea celor patru vai de pe versantul nordic al Radesului a atras o modificare substantiala si in schita glaciologica a regiunii, in sensul ca si ghetarii din grupul Radesului au capatat o individualitate mai bine precizata.

Circuitul Riului Barbat

La izvoarele riului de munte cu un nume atit de sugestiv si de sonor: Riul Barbat, pe versantul oriental al masivului, se deschide o vasta caldare de ghetar, cea mai larga din tot cuprinsul Retezatului, hotarnicita de crestele inalte si ascutite ale Custurii Papusii si de muchia puternica a Gruniului, alcatuind ceea ce se numeste popular "Cununa Custurii'.

Doua din cele mai proeminente piscuri ale Retezatului - vf. Papusa si vf. Custura - strajuiesc de ambele parti ale caldarii, in timp ce in fundul ei se inalta ca o cortina de granit Custura Papusii. Saua Custurii (2205 m) este singurul loc de trecere pentru marea artera turistica - magistrala est-vest - care strabate masivul de la o margine la alta, dinspre Hobita-Baleia spre Dragsanu, Godeanu si Baile Herculane.

Pe flancurile prapastioase ale caldarii de la obirsia Riului Barbat (Caldarea Custurii) se adapostesc in pilnii adinci sau in caldari laterale inalte, opt din cele mai mari si interesante lacuri alpine ale Retezatului. Doua dintre acestea (Taul Tapului si Taul Adinc) se ascund in fundul unor pilnii agatate pe flancul sting al caldarii, sub Custura Papusii, In poalele piscului Papusa; restul de sase (Taurile Custurii, Taul Ciumful Mare si Taurile Ciumful Mic) sint raspindite pe fundul caldarilor inalte ale Gruniului, suspendate la citeva sute de metri deasupra vaii propriu-zise, pe peretii abrupti ai spinarii masive a Gruniului.

Pentru vizitarea lacurilor din bazinul Riului Barbat vom patrunde in Retezat prin poarta de la Hobita-Baleia si vom lua ca punct de plecare casa de adapost Baleia (1450 m), situata la citeva ore de zona de obirsie a Riului Barbat. Magistrala est-vest urca potrivit pe piciorul Lancitului si, o data ajunsa la nivelul de 1900 m, incepe sa coboare de-a coasta, ajungind in fundul vaii la Stina din Riu (1563 m), asezata in punctul unde se unesc torentii care vin din Taul Tapului, Taul Adinc, Taurile Custurii si Taul Ciumful Mare.

De aici, marea poteca ciobaneasca pe care o foloseste magistrala, urca din greu in serpentine pe versantul nordic al piscului Custura, iesind in saua Custurii (2205 m), pe ramura sudica a crestei ascutite numita Custura Papusii; mai departe, aceeasi artera larga si foarte accesibila strabate de-a lungul intreaga culme Papusa-Dragsanu, se intilneste cu magistrala nord-sud in saua Plaiul Mic si isi continua drumul catre periferia vestica a Retezatului Mare, trecind prin zona de calcare a Retezatului Mic sau mai departe, peste Godeanu, pun valea Cernei spre Baile Herculane.

Pentru vizitarea celor doua mari lacuri de pe stinga Riului Barbat (Taul Tapului si Taul Adinc), vom folosi magistrala est-vest numai pina in punctul unde ea incepe sa coboare spre Stina din Riu; din acel punct, vom folosi traseul de legatura dintre cabanele Baleia si Pietrile, care strabate in continuare piciorul Lancitului si ne vom opri deasupra caldarii Fundul Galesului, la obirsia vaii Vasielului, in saua Lancitului (2270 m).

Taurile Vasielului alcatuiesc un grup de trei lacuri alpine de proportii liliputane dar evident glaciare, situate pe treptele superioare ale caldarii Vasielului. la obirsia vaii Riul Alb de pe versantul oriental al Retezatului; ulucul glaciar al Vasielului se prelungeste pe vreo 6 km intre muchia inalta Vf. Mare - Intilnicioara si spinarea prelunga a Lancitului.

Pe treapta superioara pot fi vazute, chiar din saua Lancitului, doua taulete situate la 2200 m altitudine, ascunse printre nenumaratii "berbeci' care dovedesc originea glaciara a acestui fund de caldare; pe treapta mijlocie se gaseste lacul care poarta efectiv numele de Taul Vasielului (1990 m), de proportii de asemenea reduse, desi hartile continua sa ni-l arate drept un membru important al complexului lacurilor din Retezat.

Din saua Lancitului, lasam drumul de legatura de la cabana Baleia spre Pietrile sa coboare in caldarea Galesului, pe linga Vf. Mare si prin saua Vf. Mare, iar noi ne indreptam catre stinga unde vom zari, la o mica departare, marele triunghi de ape al Taului Tapului, usor de recunoscut dupa insulita de la capatul superior.

Taul Tapului (2050 m) cu marea lui suprafata, in trei colturi atit de capricios trasata, ocupa fundul unei pilnii adinci, sapata in peretele sudic al piscului Papusa, cu fata spre Riul Barbat, imediat la baza ramurii nordice a crestei ascutite si accidentate a Custurii Papusii. Pilnia actuala, desfigurata in decursul vremii de teribilele efecte ale dezagregarii granitului, nu mai are nimic comun cu fosta ei infatisare glaciara, fiind azi pur si simplu ingropata sub noianul de bolovani care curg de pe pereti ajungind pina la nivelul lacului (foto 28).

Mentionat fara nume pe toate hartile, abia citat (uneori tot fara nume) in citeva descrieri, Taul Tapului apare pentru prima data sub acest nume in lucrarea turistica "Opt zile in Retezat' publicata in 1944 de Em. Iliescu (18), apoi in lucrarea noastra "Drumuri de munte' (15), precum si in studiul geologic al lui L. Pavelescu (29). Facem aceste observatii pentru a scoate in evidenta faptul ca lacul, cu toate ca prezinta proportii demne de cele mai mari exemplare din Carpati[30], nu a retinut atentia cercetatorilor anteriori: el ocupa totusi locul al saptelea prin lungime si perimetru si al noualea prin volum si suprafata, printre lacurile alpine din Retezat.

Prezenta lui nu poate scapa celui care trece pe deasupra lacului, pe Custura Papusii, dar cum traseul acesta este unul din cele mai putin umblate din Retezat, ne explicam in parte faptul ca lacul a scapat pina acum atentiei cercetatorilor neinzestrati cu calitati de alpinisti. Taul Tapului este cu toate acestea mult mai accesibil de pe Custura Papusii decit dinspre fundul vaii, de care il desparte un prag de peste 400 m inaltime, descompus in citeva trepte succesive.

La un colt al lacului, a carui oglinda lucitoare straluceste intens sub razele soarelui de dimineata, se gaseste o insulita mereu verde, care adauga o nota originala la farmecul exceptional al acestui mare lac alpin, atit de putin cercetat. Desi complet lipsit de izvoare, lacul da nastere unui torent abundent care sare peste un prag de vreo 450 m inaltime, afundindu-se in santul adinc al Riului Barbat, la a carui formare contribuie impreuna cu alti torenti adunati in manunchi, in jurul punctului "Stina din Riu'.

Taul Adinc (2150 m:) se afla pe fundul caldarii vecine care nu mai este o pilnie, ci un "gavan' larg, scobit in peretii verticali ai virfului Papusa si a carui adincime de peste 300 m a dat numele sau "Caldarii Adinci' si lacului. Un alt nume sub care este cunoscut lacul este acela de "Taul Papusii', dar pentru a inlatura confundarea lui cu "Taurile Papusii', aliate pe spinarea Papusa-Dragsanu si pe care le-am intilnit in saua Plaiul Mic, vom folosi exclusiv numele mai bine individualizat de "Taul Adinc' (foto 29).

De dimensiuni modeste[31] dar deosebit de atragator atit prin asezarea lui pe fundul Caldarii Adinci, cit si prin infatisarea lui, lacul acesta a devenit (pentru noi cel putin) unul din cei mai interesanti membri ai marii familii lacustre a Retezatului, fiind cel care ne-a dat posibilitatea de a gasi o explicatie a mecanismului alimentarii din izvoare subterane, a lacurilor lipsite de izvoare de suprafata.

Observind modificarile conturului acestui lac, in functie de variatia sezoniera a nivelului sau, am putut identifica mecanismul specific care explica fenomenele de rezistenta, observate la aproape toate lacurile lipsite de izvoare de suprafata din Retezat, confirmind banuiala noastra privitoare la alimentarea acestora din "zapezi hipogee'. Tn cursul perioadelor de mare seceta din anii 1945-1947, am putut constata ca apele Taului Adinc s-au retras pe o adincime de circa 30 m in cuprinsul golfului de la extremitatea superioara, lasind in urma lor un fund nisipos; de-alungul acestui fund am constatat existenta unui fir de apa limpede, a carui temperaturii extrem de scazuta (5-6^OC), ne-a aratat ca provine din topirea unor mase de zapada aflate in apropiere

Urmarind firul de apa pe cit a fost posibil pe sub depozitul de blocuri de pe malul lacului, am ajuns la convingerea ca originea lui nu poate fi decit m masele de zapada intarita ascunse sub aceste blocuri. Datorita topirii lente si uniforme a acestor mase de zapada intarita, a luat nastere firul de apa pe care l-am identificat pe fundul lacului; acesta - impreuna cu multe altele - compenseaza pierderile provocate de evaporare si mai ales de torentul care tisneste si aici cu violenta, ca din toate lacurile Retezatului. Torentul Taului Adinc sare si el (ca si cel care provine din Taul Tapului) pina in fundul vaii Riul Barbat, mai sus de Stina din Riu, peste un prag de vreo 400 m inaltime, descompus si el intr-o serie de trepte succesive, de-a curmezisul caruia un hatas abia schitat, ne scoate din caldarea Taului Adinc direct in Saua Custurii (2205), situata pe Custura Papusii in punctul unde magistrala est-vest trece din bazinul Riului Barbat in cel al Lapusnicului Mare, indreptindu-se catre Dragsanu si valea Cernei.

Dupa ce vom arunca o privire de-a dreptul senzationala spre piscurile Pelegii si Papusii, incadrind perechea de lacuri ale Pelegii agatate deasupra vaii Peleaga, ne vom indrepta catre vf. Custura si catre spinarea Gruniului, lasind drumul pastoral sa continue spre sud, pe magistrala est-vest. Regiunea alpina Custura-Gruniu a fost foarte putin cercetata din punct de vedere geografic si turistic iar toponimia ei destul de saraca, ne-a fost transmisa cu erori grave Gruiu in loc de Gruniu, Ciungiu, Cionfu, Ciumu, in loc de Ciumfu etc;, sau multe lipsuri (Valea Marii, Taurile Custurii etc.), desi regiunea este bogata in aspecte alpine si plina de surprize, ceea ce ar li putut constitui un element de atractie pentru cercetatori sau pentru turisti.

Din cele sase caldari laterale care se insira pe flancul nordic al Gruniului, suspendate la o mare inaltime deasupra Riului Barbat si cunoscute sub numele comun de "Caldarile Gruniului', cea mai vasta si mai bine conservata in tiparele ei glaciare este caldarea Ciumful Mare, un fel de mica vale de ghetar suspendata la aproape 500 m, deasupra fundului vaii si incovoiata in arc de cerc in jurul pintenului voluminos al piscului Custura (foto

Ulucul larg si incovoiat al acestei vai glaciare suspendate, care nu este in realitate decit un compartiment lateral al caldarii Custura, este intrerupt de doua mari praguri inalte de 150-200 m, care impart ulucul in trei trepte succesive: o treapta superioara la 2250-2300 m altitudine, situata imediat sub piscurile Custura si Ciumful Mare, adapostind grupul celor trei lacuri insirate, numite Taurile Custurii; apoi o treapta mijlocie la 2050-2100 m altitudine, adapostind taul Ciumful Mare, precum si o treapta inferioara la 1900 m altitudine, lipsita de lacuri, atirnind deasupra fundului adinc al Riului Barbat la peste 300 m inaltime.

Din restul de cinci caldari laterale ale Gruniului, numai cea a Ciumfului Mic (sau Ciurnfttletelui) mai adaposteste un grup de doua lacuri mici; celelalte sint in mare parte distruse, fara sa-si piarda insa cu totul infatisarea si caracterele cunoscutelor locasuri de ghetari suspendati.

Ele se insira una linga alta, la rasarit de caldarea Ciumful Mic si anume: doua caldari gemene (fara nume) intre vf. Ciumful Mare (2340 m) si vf. Gruniu (2362 m), apoi caldarea Lazarului intre vf. Gruniu si vf. Lazarul (2283 m), iar ultima - Zanoaga Vacariei - intre vf. Lazarul si vf. Custura Vacariei (2237 m).

Taul Mare al Custurii (2270 m), prin altitudinea lui stabilita cu ajutorul unui altimetru aneroid compensat (susceptibila asadar de a fi rectificata) este deocamdata cel mai inalt lac alpin din muntii nostri, intrecind altitudinea lacului Capra din muntii Fagarasului (2241 m). Originea glaciara a lacului este certificata de un puternic val morenic care ii inconjoara malurile atit frontal cit si lateral, stringind apele lacului intr-o bariera de pietris glaciar care-i da un contur foarte capricios si greu de definit, asemanator unei imense "alune americane' (foto 31-32).

Prin dimensiunile sale, Taul Mare al Custurii ocupa locul de frunte in familia de lacuri alpine a Riului Barbat, iar in ierarhia lacustra a masivului Retezat ocupa locul al patrulea ca perimetru (inaintea taului Gemenile), al saselea ca lungime, al saptelea ca volum si al optulea ca suprafata[32]. Lipsit de izvoare, lacul nu pierde totusi din suprafata lui, in timpul perioadelor de mare uscaciune, decit o foarte redusa intindere (cca. 1000 mp); aceasta rezistenta speciala se datoreste exclusiv faptului ca izvorul de iesire (emisarul) al lacului este foarte slab, altfel absenta marilor depozite de blocuri granitice din jurul lacului atragind lipsa izvoarelor subterane, ar fi provocat lacului pierderi de nivel apreciabile.

Taul Mare al Custurii mai este demn de retinut si prin faptul ca - pe lespezile de pe malurile lui - se poate vedea in fiecare an un strat de citiva centimetri de "guano', depus de stolurile mari si foarte agresive de acvile si vulturi barbosi (sau zagani), care si-au facut cuiburile in peretii inconjuratori; printre aceste marete zburatoare trebuie retinuta prezenta "vulturului barbos', care s-a retras aici din Alpii europeni si din restul Carpatilor, fiind vizibil la noi numai in acest colt al masivului Retezat.

Taul Mic al Custurii (2250 m) este vecinul mult mai modest[33] si mai putin interesant al lacului precedent, numarindu-se totusi si el printre cele mai inalte lacuri din Carpati, la egala altitudine cu iezerul Podul Giurgiului, cel mai inalt lac alpin din muntii Fagarasului (foto 31). Lacul prezinta dimensiuni modeste, o suprafata de forma oblonga si este dotat cu o apa foarte limpede si cu nivel constant, ceea ce (in lipsa izvoarelor de suprafata si a unei contributii mai substantiale din partea lacului superior) se explica numai prin existenta unor izvoare de adincime care pot proveni de sub depozitele de bolovani ce si-au facut din nou aparitia, din belsug, in jurul lacului. Ca dimensiuni, Taul Mic al Custurii trece inaintea Taului Adinc, Zanogutii, Pietrilor si Taului Portii.

Tauletul Custurii (2240 m), cel de-al treilea membru al grupului numit "Taurile Custurii', este un mic ochi de apa neinsemnat in comparatie cu proportiile vecinilor lui, dar de o limpezime atit de desavirsita incit oglinda lui straluceste in soare ca un far luminos vizibil de departe; o mica bijuterie a Retezatului, ca atitea alte taulete de talia lui.

Grupul celor trei lacuri ale Custurii se afla la originea unui viguros torent care strabate in intregime ulucul Ciumfului Mare si poarta acelasi nume. Coborind de la Taurile Custurii de-a lungul acestui torent, pe linga cascadele pe care le fac apele lui sarind din prag in prag, de pe treapta superioara pe cea mijlocie, vom intilni modestul dar frumosul lac Ciumful Mare.

Taul Ciumful Mare (2040 m) este un lac de forma ovala si de proportii modeste[34], care ocupa o firida laterala, pe terasa mijlocie a ulucului incovoiat al Ciumfului Mare, sediu al unor lacuri alpine de proportii si aspecte exceptionale. Lipsit de izvoare de suprafata, lacul este alimentat din abundenta de apele torentului Ciumful Mare, care coboara de pe terasa superioara cazind intr-un sir de mici cascade. peste un prag inalt de vreo 150 m. Dupa ce iese din lac printr-o vina groasa de apa, torentul strabate restul treptei mijlocii, precum si treapta inferioara, dupa care se arunca peste un prag de 300 m pina in fundul vaii, contribuind si el la debitul Riului Barbat, sub numele de ,,Piriul Pinului'. Peste acest ultim prag, torentul Ciumfului Mare da nastere unei foarte frumoase cascade - Cascada Ciumfului - inalta de vreo 150 m si vizibila de la mari departari, de pe Papusa, Lancitul etc.

Taurile Ciumful Mic sau Ciumfuletelui (2040 m) sint doua taulete gemene, ascunse printre numerosii "berbeci' si tufele de jnepeni de pe unica treapta a caldarii vecine: Ciumful Mic, despartita de ulucul Ciumfului Mare printr-o creasta putin inalta care coboara din vf. Ciumful Mare.

Cu vizitarea lacurilor Ciumfuletelui ia sfirsit prezentarea celor mai atragatoare elemente turistice din bazinul Riului Barbat; un hatas ciobanesc de va scoate "de-a coasta' pe sub Saua Custurii, in drumul magistralei est-vest pe care o vom urma fie inapoi spre cabana Baleia, fie inainte spre Dragsanu unde vom intilni magistrala nord-sud in saua Plaiul Mic.

ALTE CIRCUITE TURISTICE

Magistrala nord-sud (de la Nucsoara la Cimpu lui Neag, pe la cabane Pietrile - lacul Bucura - Cabana Buta).

Cel care vine la cabana Pietrile prin Hateg, pe soseaua care leaga acest mic si linistit orasel de munte de satele de la poalele Retezatului, are doua mari avantaje: mai intii se bucura de pe dealul Oriei din spatele orasului, de o exceptionala privire de ansamblu spre versantul nordic al masivului, vedere ale carei limite largi cuprind intreaga gama de piscuri, incepind din Vf. Mare pina la Vf. Retezat; in al doilea rind, are prilejul sa vada, in treacat, vechea biserica Sintamaria-Orlea cladita, ca si cea din Densus pe temelii de pietre luate din ruinele castrelor romane din apropiere.

El va mai putea vedea si castelul fostilor grofi Kendeffy - fostii proprietari ai Retezatului - inaltat pe dreapta soselei, pe o buza de deal la trecerea peste apa Riului Mare al Hategului; in stinga, pe acelasi deal al Oriei, deasupra comunei Subcetate, calatorul va mai putea vedea si ruinele unui turn de paza, ramas de pe timpul navalitorilor si numit de localnici "Turnul lui Vece'.

Pentru a ne bucura de aceste prilejuri, va trebur sa venim fie dinspre Caransebes cu trenutul care urca din greu pe o linie special construita "cu dinti'' (cremaiera), trecind peste "Poarta de Fier transilvana' de la Boutari, pentru a cobori la Hateg, fie dinspre Deva si Simeria, pe sosea.

Cel care vine la cabana Pietrile cu trenul dinspre Simeria, Deva sau Petrosani, va cobori in statia Baiesti (halta Ohaba de sub Piatra), iar dupa 2,5 km pe soseaua principala se va opri la ramificatia din Ohaba de sub Piatra, pentru a se indrepta catre satele Salasul de Sus si Nucsoara, de la poalele Retezatului.

Fig. Vedere panoramica a Retezatului dinspre Hateg

Urcind pe drumul de tara care serpuieste printre holdele bogate ale Tarii Hategului, ne va intimpina pentru prima data imaginea virfului tesit al Retezatului, in cadrul unei largi perspective care se intinde de o parte si de cealalta a lui, cu valea Pietrile si muchia Stinisoarei in stinga, limitata de spinarile prelungi ale Lancitului catre Baleia, iar in dreapta de dealurile de deasupra satului Riu de Mori, ale carui case isi profileaza la orizont acoperisurile; in mijloc, pustie si surprinzator de impresionanta, troneaza caldarea superioara a Beagului, prea putin cunoscuta, cu urme de zapada pina tirziu in primavara.

La iesirea din satul Salasul de Sus, o poteca de cal si de picior paraseste drumul de tara plin de bolovani si se indreapta spre satul Nucsoara prin holdele din tarina; ea lasa in stinga bisericuta si putinele case ale catunului Malaesti, (unde se vad ruinele altui turn de paza agatate pe un virf de deal) isi urmeaza malul sting al piriului Salasului, sfirsind intre cele doua parti componente ale satului Nucsoara; aici vom putea poposi si angaja cai, daca nu am facut acest lucru in Salasul de Sus. La capatul de sus al satului privelistea este neinchipuit de frumoasa. La picioarele noastre se deschide, larga, valea Nucsorului pe al carei fund plin de bolovani carati din munte serpuieste torentul care vine din minunatele lacuri ale Nucsorului. Riul acesta de munte isi schimba de citeva ori numele; firele lui de obirsie se numesc Stinisoara, Pietrile, Valea Rea si Galesul, la al caror numar se mai adauga si Beagu; in vatra satului Nucsoara el se numeste Nucsorul, dar mai jos isi schimba numele in Ohaba si Sibisel, pentru ca, in cele din urma, sa se contopeasca cu Riul Mare, sub numele comun de Riul Hategului.

Coborim pe nesimtite in fundul vaii, la podetul care trece peste apele involburate ale Nucsorului; avem timp sa ne desfatam cu imaginile cu totul noi ale acestei adevarate "guri de rai', asezata la iesirea Nucsorului din munti. Doua spinari bogat impadurite, abia lasa sa se vada piramida trunchiata a piscului Retezat sau "Ratezatu', cum ii spun localnicii in pitorescul lor grai hategan; in fundul vaii, "Cheile Nucsorului' string puternic apele vijelioase care lupta din greu sa scape din strinsoarea stincilor. Pretutindeni se vad urmele marilor framintari geologice care s-au petrecut in epocile stravechi ale istoriei acestor locuri, bolovani carati de puhoaiele apelor, un capat de morena de ghetar taiata adinc de puterea acestora, inceputuri de terase, urmele fostului fund al marii care acoperea odinioara.aceste tinuturi etc.

Dincolo de apa, un urcus ne scoate deasupra vaii, iar mai departe drumul nu mai intimpina nici o piedica, urcind domol, aproape plan, pe plaiuri inverzite si insorite, prin poienite zmaltate cu mii de flori. Sintem pe marginea unei largi terase croite pe stinga vaii, rest din vechiul fund al fostului ghetar Nucsorul si ne oprim in fata unui nou tablou: virful tesit al "Ratezatului' a disparut, dar din stinga s-au ivit ulucurile inalte ale Pietrilor si Vaii Rele, tronind deasupra santului adinc si impadurit al Nucsorului, in vreme ce piscurile indepartate ale Papusii si Pelegii intregesc acest minunat tablou alpin. Privim cu emotie spre imaginile din fata noastra, carora dungile albe ale zapezilor de primavara le dau o infatisare si mai specific alpina.

Drumul sfirseste intr-o poiana strimta, coplesita de un faget bine dezvoltat; sintem in Poiana Cirnicului (980 m), pina unde se poate veni si cu caruta sau cu automobilul; aici, valea Cirnicului se afunda spre dreapta, catre Lolaia, mult mai atragatoare decit spre stinga unde se pierde, prapastioasa, spre fundul adinc al Nucsorului, ale carui ape vijelioase isi fac simtita prezenta prin eterna lor simfonie. Peste vale apare spinarea inalta a Virfului Marc, dominind padurile masive ale Galesului si caldarea larga a Beagului, aceasta vale atit de putin cunoscuta; dar abia dupa ce poteca ia locul drumului, mai sus de Poiana Cirnicului, incepem sa patrundem in paradisul alpin al Retezatului. Faptul se petrece dintr-odata: la iesirea din poiana, la un cot al potecii, sintem invadati de o lumina noua, ca si cind am intra intr-o lume de basm. In acest timp, la picioarele noastre, s-a apropiat mult zgomotul profund al torentilor adunati in valea Nucsorului iar dincolo, pe malul opus, se insira ca la o parada a gigantilor: Galesul cu piciorul lui masiv, partea de sus a ulucuhr Vaii Rele cu muchia ei stearpa, valea inalta a Pietrilor intr-o haina noua, muchia Pietrilor si a Stinisoarei care inchid tabloul acesta de o rara prospetime, in timp ce caldarea inalta a Beagului a disparut in urma noastra.

Nu departe de Poiana Cirnicului se desface spre stinga un hatas care ne invita sa parasim pentru citeva minute poteca mare si sa ne afundam spre apa al carei zgomot s-a apropiat surprinzator de mult; in citeva clipe sintem la picioarele cascadei duble a Loialei (1150 m), cunoscuta si sub numele de Cascada Jgheabului, dupa numele unui vilcel de unde ii vine o mare vina de apa, vijelios "vinturis' rupt in doua brate de un prag de piatra inalt de 10-15 m. Aici apele provenite din topirea zapezilor fostului ghetar Nucsorul au rupt zagazurile de granit si au coborit pe vale, taind un prag inalt in pieptul muntelui, precum si cheile de mai la vale.

Revenind in marea poteca, ne oprim din nou mai sus de cascada Lolaia pentru a admira Cascada Beagului de pe malul celalalt al vaii, mareata cadere de apa care spinzura peste stincile pragului respectiv, coborind vijelioasa spre fundul adinc si primitor al Nucsorului.

Peisajul se inchide pe masura ce urcam de-a lungul jgheabului de piatra care a luat locul vaii Nucsorului, adincita la 150-200 m sub noi, in apropiere de imbucatura torentilor Pietrile, Galesul si Valea Rea; in curind poposim intr-o poiana pe a carei intindere plana pare ca s-au hirjonit uriasii din basmele Retezatului, aruncindu-si unii in altii cu bolovani cit un stat de om; sintem in Poiana Loialei (1400 m) sau "Poiana cu stinci', de unde nu mai avem decit vreo citeva minute pina la casa de adapost Pietrile, primul nostru popas (1475 m).

In poiana cu stinci, virful tesit si peleag al Retezatului se iveste din nou, de data aceasta atit de uimitor de aproape incit raminem surprinsi de perspectiva aceasta neasteptata. In sfirsit, poteca se opreste din urcus in fata unei imagini vaste in mijlocul careia se inalta - ocrotitoare - piramida fara virf a Retezatului, avind la picioare cabana pierduta printre bolovani: este o imagine feerica, tulburatoare, plina de perspective (foto 33).

Pentru a prinde drumul catre Bucura, dupa ce ne-am odihnit la cabana Pietrile, va trebui sa ocolim piciorul voluminos pe care muchia Stinisoarei il asaza in calea noastra; ajungind pe cumpana de ape a acestei muchii, din nou pe magistrala nord-sud, in mijlocul unei raristi cu puieti de molid, vom alege din cele doua drumuri ce ni se ofera aici, pe cel care urca spre dreapta, de-a lungul vaii Pietrile, lasind spre stinga - in jos - celalalt drum care se indreapta catre lacul Gales si mai departe spre Baleia.

Izvorul Pietrile curge departe, pe fundul unui sant adinc si impadurit, in timp ce poteca de cal pe care o folosim urca printre bolovanii imensi si ne poarta prin fata locului unde se gasea, pina in anul 1935, fosta casa de adapost Pietrile (1 550 m), distrusa de un incendiu in acel an si recladita mai tirziu, prin 1937, pe locul unde o gasim astazi, pe firul vaii Stinisoara, la picioarele Retezatului, pastrindu-si insa denumirea veche, azi cu totul necorespunzatoare.

Apropiindu-se treptat de firul apei al carei zgomot razbate din ce in ce mai puternic dinspre stinga, drumul nostru urca din greu peste doua praguri de piatra, prin locuri foarte rele pentru caii de povara, strabate citeva poienite de o mare frumusete, aciuate la poalele molidisului de pe pantele Stinisoarei apoi, in mijlocul unui bunget de molizi monumentali, trece peste suvoiul repezit al apei Pietrilor, care se avinta de aici in jos peste o serie de cascade inaccesibile.

O ramura a drumului ramine in continuare pe malul sting al apei, usurind urcusul cailor cu poveri; de pe aceasta varianta ni se ofera o minunata perspectiva spre fundul inalt al caldarii Pietrilor, ale carei linii framintate incep sa se contureze inchizind zarea si aducindu-ne aminte de caldarea de sub "Fereastra Bolaceni', din Fagaras.

Cei ce trec primavara pe aici, pina prin iunie, pot vedea cum apele vijelioase ale torentului strapung cu puterea lor nestavilita enormul pod de zapada intarita, gros de citiva metri, care se fixeaza aici in fiecare an, sapind un tunel de vreo 150-200 m lungime; la picioarele acestui pod de zapada vom gasi mai totdeauna citeva trunchiuri de zimbri, smulse din radacini de avalansele de primavara care fac ravagii in cuprinsul marii statiuni de zimbri din acest loc, croind carari largi printre falnicele exemplare de conifere ramase aici de pe vremea ghetarilor.

De pe drumul de picior, perspectiva ramine inchisa pina ce iesim pe o terasa neteda si inverzita, pe a carei pajiste odihnitoare se intilnesc cele doua variante ale. magistralei; pe malurile joase ale unui piriias linistit, in mijlocul unui decor, de o rara frumusete se iveste "Bordul Tomii'. Loc de popas potrivit si obligatoriu pentru caii care au urcat cu poveri ca si pentru drumeti, Bordul Tomii ne ofera si prilejul unei noi si senzationale viziuni. In fata se inalta trunchiul noduros al Bucurei, cu abruptul plin de atractie pentru alpinisti si care isi schimba infatisarea pe masura ce urcam catre creasta, dominind caldarea Pietrilor, vasta, bolovanoasa, cu urmele trecerii fostului ghetar vizibile peste tot locul, un adevarat ,,muzeu geologic natural'; in stinga, caldarea mica a Pietricelelor sta ascunsa in spatele unei creste de granit.

Un prag de vreo suta de metri inaltime desparte pajistea larga de la Bordul Tomii de treapta pe care se gaseste primul lac de munte intilnit pe traseul magistralei nord-sud, unul din lacurile marunte si lipsite de farmec ale Retezatului, dar a carui faima se datoreste prezentei piramidei voluminoase si apasator de dominanta a Bucurei; este Taul Pietrilor, una din primele bucurii ale celui care strabate masivul de-a lungul magistralei nord-sud (foto 7).

Trecind pe linga lac, in ale carui ape linistite isi oglindeste silueta intunecata piscul Bucurei, ne apropiem din ce in ce mai mult de linia sinuoasa a Custurii Bucurei, al carei profil apare acum fierastruit, inlocuind ovalul perfect pe care-l priveam cu uimire de pe valea Pietrilor. Poteca se ingusteaza, caii lupta din greu cu pietrisul alunecos care le fuge de sub picioare; sintem la "Locurile rele' de care se tem calauzele din Nucsoara pentru caii lor. Peisajul se inchide, devenind impresionant de sobru.

In stinga, pe pantele de miazanoapte ale Custurii Bucurei (sau "Secera Bucurei' cum ii mai spun localnicii), se iveste un monolit caruia ii vom spune si noi "stinca Mariei Magdalena', in amintirea batrinei calauze, perfecta cunoscatoare a Retezatului, braconiera in tineretile ei, care mai traia pina acum citiva ani in satul Cimpu lui Neag. In dreapta, abruptul Bucurei prezinta acum un profil indraznet, cu creste ascutite imbracate pe la poale intr-o haina groasa de grohotis, in vreme ce piramida Bucurei si-a ascutit virful si nu mai seamana cu ceea ce am vazut pina acum.

Citeva trepte sapate in piatra, peste care caii trebuie sa sara ridicindu-se in doua picioare, cu poverile in spate; sintem la "Trecerea rea' si peste citeva clipe poposim, oameni si cai infratiti intr-un efort comun, pe creasta Custurii, odihnindu-ne trupurile si privirile in Curmatura Mare a Bucurei (2206 m), vestita poarta de trecere de pe versantul nordic al Retezatului spre zonele lui meridionale, insorite. In fata noastra se iveste lacul Bucura, cu toata gama lui de frumuseti, alcatuind asa-numitul "complex' sau "sistem' Bucura.

Perspectiva este vasta, una din cele mai largi din muntii nostri: o succesiune de planuri pe care privirea nu se poate fixa, alergind de la marele patrulater al lacului Bucura pina la indepartatele siluete ale Paringului si Oslei, sapte-opt planuri aliniate unul in spatele altuia ca intr-un imens teatru in aer liber, incepind cu Pintenul Slaveiului, apoi spinarea Dragsanului cu creasta Pleasa-Piule in spate, apoi Oslea si Vilcanul, iar in fund Paringul ca un con de vulcan stins.

Din dreapta incep sa se infiripe peretii verticali ai Custurii Slaveiului, rosi de ghetari, iar din stinga apare piscul Pelegii, cu amfiteatrul lui strajuit de o piramida cu fetele "pelegi', lipsite de vegetatie; in urma, peste larga si framintata caldare a Pietrilor. cautam zadarnic virful ciuntit al Retezatului care si-a schimbat infatisarea o data cu unghiul de perspectiva, devenind un pisc oarecare, cu virful ascutit ridicat deasupra caldarii framintate a Stinisoarei.

Coborirea la lacul Bucura nu dureaza mai mult de 30 de minute; am facut cel mult 3 ore de la cabana Pietrile, maximum 7-8 ore de la Nucsoara, cu popasurile necesare. In marginea potecii, apare un alt "stei' asemanator cu cel din caldarea Pietrile si cu acelasi rost pastoral: este Bordul Bucurei, singurul loc de popas peste noapte, in mijlocul vastei pustietati a Bucurei (foto 34).

Daca am plecat de dimineata din Nucsoara, cu gindul de a poposi aici fie pentru o noapte, fie pentru mai multe, vom ajunge tocmai la timp pentru a intinde cortul pina sa se lase amurgul; in nici un caz nu vom putea ajunge pina seara la urmatoarea cabana - Buta - ci vom fi nevoiti sa innoptam pe undeva, prin poienele de la Gura Bucurei. Daca insa vom innopta la casa de adapost Pietrile, vom avea la dispozitie o zi intreaga pentru a ajunge - o data cu inserarea - la Buta, unde vom mai petrece o noapte.

Poteca intovaraseste malul de apus al lacului Bucura (2041 m), trecind mai intii pe platforma larga si umeda de deasupra lacului si coborind apoi chiar pe malurile lui, printre lespezi late care lasa sa treaca apele lacului intr-un suvoi abundent dar potolit; pe malul inalt lasam in dreapta noastra Bucurelul (2070 m), un laculet dreptunghiular care seaca spre finele verii si ne intoarcem cu spatele catre cunoscuta "Zanoaga' a Bucurei, pe fundul careia nu putem ghici prezenta colierului de lacuri minunate, ascunse ca o comoara de pret la poalele sparturilor din Poarta Bucurei.

Vom fi insa atrasi de silueta solemna a piramidei Pelegii, care se inalta peste apele lacului cuprinzind intr-o larga imbratisare un vast amfiteatru cu fundul framintat de o sumedenie de "berbeci', opera clasica a ghetarilor ca si profilul conic, mai apropiat, al virfului Custura Bucurei, ale carui pante inclinate se oglindesc in apele linistite ale lacului, la capatul lui de sus. La capatul de jos, un alt tablou pe care ochii nostri il vor pastra multa vreme nesters: este imaginea tulburatoare a unei creste fierastruite, profilind pe orizontul de apus succesiunea de colti, tancuri, strungi, turnuri si turnulete din vestita Poarta a Bucurei, rasarita ca un decor fantastic dincolo de afunda Zanoaga a Bucurei.

Parasim lacul Bucura cu regret, coborind in viteza spre firul vaii care se deschide salbatica la picioarele noastre; un prag de peste 130 m desparte apele acestui lac imens, de locul unde se adaposteste lacul Lia, invizibil pentru noi de pe poteca Bucurei. Un piriias insoteste poteca pina in dreptul unui bordei; de aici drumul cailor trece spre dreapta, pe sub lacul Lia, peste torentul Bucurei si urmeaza malul drept al vaii, De sub peretii "pintenului' Slaveiului, pina in fundul vaii, la Gura Bucurei.

Poteca de picior ramine pe malul sting si se incurca printr-o padurice de jnepeni exceptional de vigurosi, ridicati pe trunchiurile lor solide cu citiva metri de la pamint, alcatuind o gradina botanica naturala, centru floral in mijlocul caruia se inalta citeva exemplare de zimbri la picioarele carora se ascund, in luminisurile din jnepeni, bogate colonii de flori minunate.

Poteca de picior ne poarta prin mijlocul acestei vegetatii luxuriante ca printr-o padure virgina, in vreme ce valea se adinceste in dreapta, insotindu-ne cu zgomotul apelor ei care sare peste o serie neintrerupta de mici cascade, pina la varsarea in Lapusnic, la Gura Bucurei. Dupa ce ani strabatut larga poiana a Pelegii, agatata in panta pe versantul sudic al voluminosului picior al Pelegii care formeaza malul sting al vaii Bucura, ne oprim in Poiana Bucurei, in mijlocul careia zace de asemenea un mare "stei', parasit aici de ghetarul care l-a purtat in spate in vremuri de mult disparute; pina la o vreme, un molid falnic imbratisa acest urias bloc de granit in radacinile lui noduroase, carora cineva le-a dat foc, facind sa dispara aceasta bizara intovarasire dintre copac si roca, intre reprezentantii unei lumi moarte si ai uneia in plina vigoare.

Sintem pe malurile Lapusnicului Mare, riu de munte rezultat din unirea turbulentilor torenti ai Bucurei - pe unde am coborit - si Pelegii - care vine din stinga; locul este cunoscut sub numele de Gura Bucurei sau "La Scortar', dupa bordeiul din scoarta de molid, reconstruit in fiecare an de pastorii de pe aici.

"un riu se naste sub ochii nostri', scrie un iubitor al Retezatului in paginile insufletite ale unei carticele dedicata acestor locuri (19); este Lapusnicul Mare, unul din cele mai de seama cursuri de apa din Retezat. In acest fund de lume, uitat de oameni, ne infioram in tacerea profunda care ne inconjoara, pregatindu-ne sa infruntam ultimul urcus ce ne mai ramine de trecut pe lungul traseu al acestui drum. Trecem peste vijeliosul torent al Pelegii, mai sus de impreunarea lui cu torentul Bucurei, la gura unor minuscule "chei' din a caror strinsoare apele tisnesc cu putere, pentru a se uni cu ale Bucurei intr-o viitoare inspumata care umple locul cu vaporii racorosi ridicati din puhoiul apelor.

Indata incepem sa urcam pe pantele muntelui Papusa unde constatam, in primul rind, disparitia granitului care a facut loc sisturilor cristaline ce se intind pina la marginea masivului. Orientarea in acest punct era, acum citiva ani, foarte dificila, deoarece de multe ori eram tentati sa apucam in jos pe poteca larga, taiata printre molizi ca o adevarata alee, care ne conduce spre valea inferioara a Lapusnicului, catre Lunca Berhina si Gura Apei; astazi, indicatoare metalice si semne de marcaj ne conduc catre o poteca destul de rea care se strecoara printre perdele dese de molizi, urcind din greu spre culmea Papusa-Dragsanu.

Iesim la gol in jnepenis, prinzind o ultima imagine tulburatoare peste genunile negre ale Lapusnicului, cu platforma neteda a Borascului si cu linia ondulata a Tarcului, in ultimul plan. Ne oprim o clipa la umbra unui zimbru care ocroteste primitiva asezare pastorala numita "Stina din Papusa', iar dupa vreo ora de urcus ne oprim in saua Plaiul Mic (l879 m), pe care o intilnim pe alocuri sub denumirea "Dosul Papusii', pe spinarea larga a Dragsanului, la hotarul dintre domeniul acestuia si teritoriul muntelui Papusa, pe cumpana de ape dintre Lapusnicul Mare si Jiul rominesc.

Vom trece mai intii pe linga cele doua Tauri ale Papusii, asezate imediat sub coama, iar pe coama vom intilni semnele de marcaj care fixeaza pe teren cealalta mare artera de circulatie turistica din cuprinsul Retezatului: magistrala est-vest, inainte de a ne afunda in groapa care se deschide in fata noastra spre miazazi, rotim privirile de jur imprejur pina departe spre nord, unde am lasat in urma caldarile inalte ale Bucurei, dominate de piscul piramidal al Bucurei si incununate de cele doua porti care stau neclintite la hotarele zarii, sau spre rasarit, pe deasupra ulucului glaciar al Pelegii, peste care se inalta creasta accidentata a Custurii Papusii, culminind cu insusi vf. Papusa, unul din cele doua piscuri ale Retezatului care depasesc 2500 m inaltime, sau, in fine, spre apus si miazazi, unde privirile se opresc la "cocoasele' proeminente ale masivului calcaros Pleasa-Piule, bogat in "floare de colti'.

Din saua Plaiul Mic, lasind in dreapta, spre apus, vestita "carare a balaurului', coborim repezit catre fundul caldarii Buta si intram - nu dupa multa vreme - intr-o frumoasa padure de molizi monumentali in mijlocul careia, pe malul unui piriias care coboara zglobiu de la lacul glaciar Buta, intilnim casa de adapost Buta, unde vom putea poposi peste noapte ingrijind de-ale gurii la bogatele si primitoarele asezari ciobanesti din apropiere, cunoscute sub numele de "Stinile la Fete', gospodarite de ,,bacite' de prin partea locului (foto 35).

Incepind de la stinile cu bacite, drumul se face din ce in ce mai larg si mai bine intretinut, coborind pe malul sting al vaii Buta printr-o padure deasa de molizi care se amesteca treptat cu fagi falnici. Sintem in curind in punctul unde va trebui sa parasim cursul apei, deoarece aceasta se pregateste sa sara peste o frumoasa cascada, afundindu-se apoi in gangul ingust si intunecos al renumitelor "Chei ale Plesii'; pentru a scapa de amenintarea acestora, poteca de cal urca din greu, in serpentine, pe Gilma cu fagi, oprindu-se din urcus la vreo 300 m deasupra vaii adinci.

Cheile Plesii sint unul din cele mai interesante fenomene naturale intilnite pe lungul parcurs al magistralei pe care ne aflam si, in general, de pe intinsul teritoriu al Retezatului; un perete al lor este sapat de apele tumultoase ale torentului Buta in masivul granitic care poarta numele de Buta-Straoanele, in timp ce malul drept se reazima pe muntele calcaros Pleasa-Piule, facind parte din Retezatul Mic.

Pe cit de greu ni s-a parut urcusul pe Gilma cu fagi, acum cind sintem la capatul marii traversari a Retezatului, dupa doua sau trei zile de drum, pe atit de usoara si binevenita ni se pare coborirea spre apa Butei, printr-o padure deasa de fagi seculari, pe o poteca in serpentine repezi, oprindu-ne la Bordul Izvorului, unde apele spumeginde ale Butei, scapate din chingile Cheilor Plesii, se pregatesc sa se uneasca cu ale Jiului rommesc, pentru a strabate impreuna atitea si atitea locuri incintatoare de pe plaiurile Petrosanilor si apoi ale Olteniei. Aici, la poalele masivului din a carui maretie nu se mai vede nimic interesant, in buza unei batrine paduri de fagi, o lumina vie ne cuprinde cu flamurile ei rupte din soare; ne facem intrarea solemna intr-o lume plina de viata unde stapinesc "scormonitorii pamintului', ntinerii de la Uricani, Lupeni, Petrosani, dupa ce am colindat zile intregi prin pustietatea fara margini a Retezatului.

Pina in satul. Cimpu lui Neag ar mai fi vreo 6 km; drumul merge la inceput pe stinga izvorului Buta pina la varsarea lui in Jiu, apoi trece pe malul sting al acestuia, prin poieni largi si finete luminoase, pe care localnicii le numesc "cimpuri', presarate cu o multime de "casoaie' unde se pastreaza nutretul de iarna pentru vite; mai jos de imbucatura vaii Tiganestilor, trecem pe malul drept al Jiului, urmind un drum de caruta care reintra pe malul sting la capatul de sus al satului.

Satul Cimpu lui Neag se insira de-a lungul Jiului pe vreo 3 km; abia la capatul lui de jos ne vom putea gindi la aflarea unui mijloc de transport pentru a ajunge la noua si foarte binevenita linie ingusta care leaga - de vreo citiva ani - noul centru carbonifer Uricani de orasul Lupeni. Distanta de 10 km dintre Cimpu lui Neag si Uricani o vom strabate folosind bunavointa nedezmintita a soferilor de pe camioanele care transporta carbuni de lemn de 1a Valea cu Pesti la Lupeni.

Coborirea de la gura Butei pina aici nu are nici un istoric, lipsindu-i elementele esentiale ale drumului de munte: perspectivele alpine, peisajele specifice, imaginile noi, ceea ce ne indreptateste sa afirmam ca aceeasi monotonie ne va intimpina si la urcus, facind din aceasta parte a masivului o poarta de intrare putin atragatoare, prin care este mult mai indicat sa parasim masivul, decit sa-l atacam.

Magistrala esl-vest (de la Pui-Hobita la Retezatul Mic, pe la cabana Baleia - Custura Papusii - Dragsanu - Scorota).

De la gara Pui, pe linia de cale ferata Petrosani-Simeria, pina in satul Hobita ascuns la poalele versantului de rasarit al Retezatului, drumul nu are un istoric prea interesant; Retezatul isi intoarce aici spatele catre noi si nu ne arata nimic din ceea ce banuim ca ar ascunde pe acest versant oriental. Singurul si marele avantaj al acestei intrari este numai soseaua de automobil care ne duce nu numai printre tarinile satelor de la poalele Retezatului in lungul Riului Barbat, dar chiar pina la cabana Baleia, ceea ce reprezinta pentru cei din Petrosani un argument hotaritor in favoarea intrarii pe la Hobita-Baleia.

Panta repede a muntelui periferic si scund: Cleantul Cozmii (1867 m) o urcam pe serpentinele soselei de automobil sau pe scurtaturile de picior ale acesteia (drumul vechi), depasind pe nesimtite diferenta de nivel de peste 400 m ce desparte zonele de la poale de locul unde s-a construit, cu multi ani in urma, marea casa de adapost Baleia.

Cabana Baleia este asezata pe unul din picioarele de munte - scunde si impadurite - care se desprind din Cleantul Cozmii si poarta numele de Piscul Baleia (1498 m); soseaua ocoleste izvoarele vaii Sohodolului si dupa ce merge mai tot timpul printr-o padure deasa de molizi, iese la gol ocolind virful Baleia, face un ocol pe la rasarit si se opreste pe versantul sudic al acestuia, in fata cabanei.

Asezata cu fata catre soare, deasupra haului adinc, al Murgusii, avind in planul imediat urmator piciorul Gaierului care ne impiedica sa vedem ce se petrece in valea afunda a Riului Barbat, cabana este cea mai incapatoare din intregul masiv, putind fi folosita si in timpul iernii cind pantele si contrapantele Lancitului atrag un mare numar de schiori din bazinul carbonifer al Petrosanilor. Dincolo de cabana Baleia, locul soselei il ia o mare poteca de cal pe care nu o vom mai parasi pina la capatul drumului nostru; mai mult inca, ea se prelungeste si in afara ariei Retezatului, oprindu-se la Baile Herculane, cale de multe zile. Trecind pe deasupra stinei din Gruiul Larg, continuam sa urcam domol pe la sud de Cleantul Cozmii care are in aceasta parte a masivului rolul unui ultim "nod orografic', la capatul extrem oriental al prelungului picior de munte numit Lancitul, despre care va mai veni vorba si cu alte prilejuri.

Iesind la gol pe Dealul Cozmii, pe deasupra unui sipot cunoscut sub numele de Izvorul Cozmii, incepem sa luam contact vizual cu marile inaltimi care se ridica dincolo de adincimile "fara fund' ale Riului Barbat si care se aliniaza de la est la vest, incepind din custura si virful Vacariei pina la piramida Custurii; frinturi de caldari, de muchii, de creste, pete de zapada intirziate prin funduri de caldari, incep sa apara catre miazazi, inchizind orizontul prin asa-numita Custura Gruniului.

Nu mult dupa ce am lasat in urma o ramura a Lancitului numita Gaierul, mai sus de o mica inseuare abia vizibila la 1820 m altitudine, ne pregatim sa incepem coborirea spre fundul Riului Barbat lasind catre dreapta, pe spinarea rotunda a Lancitului sau pe sub ea, drumul marcat care ne duce spre Vf. Mare, lacul Gales si cabana Pietrile. Noi vom merge in continuare pe marea poteca de cal pe unde pastorii isi stramuta turmele de doua ori pe an, vom cobori usor, prelung dar fara incetare pe la capetele tuturor numerosilor afluenti ai Riului Barbat, mult deasupra limitei padurilor dese de molizi care imbraca pantele de pe stinga acestei vai; in dreapta noastra, din ce in ce mai inalt si mai sterp, Piciorul Lancitului isi ridica perdeaua cu care ne inchide orizontul de miazanoapte.

In fundul vaii ne atrag zgomote din ce in ce mai deslusite, venind de la marea asezare ciobaneasca "Stina din Riu' (1563 m), facindu-ne sa grabim pasii nu numai pentru a ne oferi un popas binevenit, dar mai ales pentru a vedea terminata coborirea obositoare de pe coastele Lancitului; ajunsi in "Poiana Calatorilor', putin mai sus de stina, ne aducem aminte ca numele acestei poieni are o strinsa legatura cu popasul pe care il faceau aici, pe vremuri, in apropierea marii stini, cei care calatoreau cu "interese', de multe ori cu marfuri de contrabanda pe care le treceau peste fosta granita dintre vechea Ungarie si Tara Romineasca.

La Stina din Riu sintem in firul vaii Riul Barbat, in mijlocul unor paduri de molizi voinici, la una din cele mai mari asezari pastoresti de la periferia Retezatului; in jurul nostru peisajul este de-a dreptul coplesitor, gata sa ne zdrobeasca prin proportiile piscurilor ce se inalta de-o parte si de alta a vaii, ca si ale crestelor care inchid orizontul ca marginile unui imens gavan de pe al carui fund avem impresia ca nu vom mai putea iesi la lumina.

Aici se aduna puhoaiele de ape care coboara dinspre marile lacuri glaciare spinzurate pe peretii caldarii, la 400-500 m inaltime: Taul Papusii sau Taul Adinc, Taul Tapului, Taurile Custurii, Ciumful Mare si altele; din adunarea acestor ape vijelioase ia fiinta riul de munte al carui nume este atit de frumos - Riul Barbat.

Cu indoiala in inimi, privind mereu catre creasta mareata care se inalta la orizontul de apus, in calea noastra, reluam drumul incepind lupta apriga cu inaltimile care ne inconjoara parca ar vrea sa ne impiedice de a mai iesi din acest strafund de vale adinca. In calea noastra, pe stinga, se desface in mii de fire una din cele mai marete caderi de apa din muntii nostri: Cascada Ciumfului, ale carei jerbe de apa se arunca peste un prag de 300 m inaltime, caderea insasi masurind nu mai putin de 150 m; ea Vine dinspre caldarile inalte ale Ciumfului Mare si contribuie in mare masura la nasterea Riului Barbat, impreuna cu ceilalti torenti care aduc apele lacurilor de pe versantul de miazazi al piscului Papusa.

Un scurt popas ia "Fintinita lui Pomana', ale carei ape reci si limpezi ne imbie chiar de pe poteca, apoi incepem asaltul pantelor inclinate ale piscului Custura; pe serpentine ce se incolacesc repezite pe sub piscul masiv al Custurii, cautind sa iasa cit mai repede dar si cit mai usor la creasta, luptam din greu cu abruptul si, in sfirsit, iata-ne ajunsi pe "dunga' ingusta a "custurii', rasuflind usurati.

Sintem pe versantul de apus al piscului Custura, care ni se pare, de aici, atit de neinsemnat dupa ce am luptat ceasuri intregi sa-l atingem, incepind din fundul adinc al Riului Barbat; in urma noastra a ramas, departe, Stina din Riu cu tot ansamblul ei pastoral, iar inspre nord-vest se adinceste Saua Custurii, a carei creasta inalta si prapastioasa se prelungeste, aeriana, sfirsind in piscul piramidal dl Ragusii.

Locul unde ne aflam este cel mai inalt de pe intregul parcurs al magistralei est-vest, deoarece de aci inainte, fie ca vom merge de-a coasta, ocolind piscul Custura, fie ca ne vom angaja pe spinarea Papusa-Dragsanu, inaltimile vor scadea din ce in ce pina la periferia masivului, unde vom atinge cea mai mica altitudine de pe intreg parcursul: Saua Scorotii (1850 m).

Locul unde ne-am oprit pe creasta care domina izvoarele Riului Barbat si care este in realitate cumpana de ape dintre izvoarele acestuia si ale Lapusnicului Mare, se gaseste la 120 m deasupra Seii Custurii (2205 m), pe care o vom atinge numai in cazul cind intentionam sa coborim in valea Pelegii pentru a ajunge mai repede in inima masivului, la Bucura. In caz contrar, vom sfirsi popasul si ne vom continua drumul spre miazazi, pe la mare inaltime deasupra izvoarelor Lapusnicului, reprezentate aici prin torentul vijelios al Pelegii.

Vederea este de-a dreptul senzationala si merita o clipa de oprire; peste santul adinc al Pelegii, sapat intre versantii abrupti ai celor mai inalte piscuri din Retezat: Peleaga (2511 m) si Papusa (2502 m), ni se infatiseaza o viziune pe care numai in vis si-o poate inchipui cineva. Doua lacuri de o inegalata frumusete spinzura ca doua mici oglinjoare de metal, pe peretele abrupt din fata noastra peste vale, alcatuind cuplul de lacuri glaciare care se numesc "Taurile Pelegii': in stinga Taul Pelegutii, oval si mai mic, ascuns printre "berbeci' glaciari si roci masive, iar in dreapta Taul Pelegii, aproape rotund, reflectindu-si limpezimea apelor pe fundul unei caldari inalte.

Deasupra acestui tablou de o impresionanta perfectiune, planeaza linia ovala a unei inseuari adinci: Curmatura Pelegii, al carei profil sfirseste in piscurile Pelegii si Papusii, dominind intregul ansamblu; iar jos, la picioarele noastre, adincul uluc glaciar al Pelegii cu nenumaratele lui urme de ghetar, intregeste imaginea facindu-ne sa ne despartim cu regret de aceste locuri.

Nu trebuie scapat un alt prilej de desfatare si anume, parasind pentru citava vreme marea poteca a magistralei, vom urca foarte putin catre piscul Custurii si, inca inainte de a-l atinge, ne vom opri in buza abruptului sau nordic, uimiti de noua imagine care ni se desfasoara inaintea ochilor. O caldare adinca, plina de grohotis prelungita cu un uluc incovoiat catre miazanoapte, adaposteste una din minunatele comori alpine ale Retezatului: siragul de lacuri glaciare, cunoscute sub humele de Taurile Custurii si carora noi le-am dat denumirile de "Taul Mare al Custurii', "Taul Mic al Custurii' si "Tauletul Custurii', socotind ca merita sa fie cit mai precis individualizate nu numai pentru faptul ca sint cele mai inalte lacuri de munte din Carpati (Taul Mare: 2270 m), dar mai ales pentru deosebita lor frumusete, pentru tabloul neasteptat pe care-l ofera in acest fund de caldare stearpa si pentru proportiile lor (foto 31).

Daca timpul ne permite putem cobori pe malurile Taului Mare al Custurii, pentru a ne oglindi fata in apele lui linistite si pentru a vedea pe peretii inconjuratori locurile unde s-au cuibarit sute de vulturi maiestosi, acvile si zagani.

Continuarea drumului de pe spinarea Custurii pina in saua Plaiul Mic nu ne mai retine cu imagini de calitatea celor care ne-au intimpinat in jurul piscului major al Custurii; poteca se strecoara prin jnepenisuri, larga si pietroasa, coborind neincetat cu mici exceptii pina deasupra laculetelor din saua Plaiul Mic, numite "Taurile din Papusa'. In punctul Plaiul Mic (1879 m), intilnim magistrala nord-sud pe care ani strabatut-o anterior, venind dinspre Nucsoara si Pietrile spre Buta si Cimpu lui Neag; mai departe, ne asteapta sa ne conduca spre sud-vest pina la marginile Retezatului si mai departe inca, "drumul lui Iovan Iorgovan', o poteca foarte larga, sapata ca un sant in insasi roca masivului si despre care basmul oltenesc ne spune ca ar fi dira pe unde s-a strecurat "balaurul cu sapte capete' cu care s-a luptat voinicul cu palosul mai tare decit piatra.

"Drumul balaurului' se strecoara printre perdelele dese de jnepeni incilciti, urcind usor spre virful Buta pe care il ocoleste pe la miazanoapte, mergind de-a coasta pe versantul nord-vestic al Dragsanului, fara sa urce si fara sa coboare. In urma noastra au ramas caldarile de la obirsia Lapusnicului Mare (Peleaga si Bucura), al carui sant adinc se deschide negru la picioarele noastre; peste vale, se desfasoara una din ultimele imagini pe care mai avem prilejul sa le admiram de pe parcursul magistralei: caldarile Slaveiului si Turcelului, spinzurate la mare inaltime deasupra abisului cascat la picioarele noastre; la nivelul la care ne gasim, s-ar parea ca nu avem decit sa intindem mina ca sa atingem aceste ultime comori ale Retezatului, cu locasurile unde se oglindesc, linistite, taurile Slaveiului si al Turcelului.

De pe fetele Dragsanului poteca se indreapta acum in jos, catre Scocu Dragsanului, pentru a urca din nou pe Albele si Stanuletele, continuindu-se cu marele drum care se opreste la Baile Herculane, dupa ce paraseste teritoriul Retezatului. Magistrala est-vest va putea fi continuata pe un alt traseu care, fara sa paraseasca domeniul alpin al Retezatului, ne va purta prin alte locuri de un pitoresc cu totul nou si neasteptat, ajutindu-ne sa vizitam si coltul cel mai indepartat al Retezatului, la izvoarele Jiului rominesc: Retezatul Mic.

Vom parasi asadar "drumul lui Iovan Iorgovan' deasupra vaii Scocu Dragsanului si indreptindu-ne catre miazazi ne vom opri in saua adinca,dintre Dragsanu si Albele: Saua Scorota (1850 m); aici ne vom orienta luind ca punct de reper micul tau al Scorotii, lac de dolina format intr-o adincitura de teren caracteristica regiunilor de calcar pe care le strabatem acum, patrunzind in domeniul Retezatului Mic. Taul Scorota, (1850 m), este situat la marginea extrem vestica a Retezatului Mare, in zona unde sisturile cristaline ele pe Dragsanu fac loc calcarelor Retezatului Mic.

Poza25-32

Impreuna cu Taul dintre Brazi, de pe valea Galesului, lacul acesta, asezat in mijlocul seii Scorotii, reprezinta singura exceptie care se poate constata in privinta originii glaciare a lacurilor din Retezat; lacul se afla in calea celor care, abandonind magistrala est-vest, se vor indrepta catre izvoarele Jiului rominesc trecind prin zona calcaroasa cu fenomene extrem de interesante, a Retezatului Mic, a Cimpuselului si Oslei, spre izvoarele Cernei sau spre Tismana.

Mai inainte de a ajunge aici, vom mai avea un ultim.prilej de a admira o formatie glaciara situata la limita cea mai sudica a Retezatului - Caldarea Scorotii; este un circ de origine glaciara evidenta, destul de redus ca proportii dar bine conservat, scobit pe versantul sudic al Dragsanului, intre Scorota si Piule-Pleasa. Alcatuita dintr-o singura treapta situata la 1900 m altitudine, caldarea Scorotii sta la originea vaii Scorota cu Apa, singura vale cu apa (si aceasta numai in parte) printre vaile seci ale Retezatului Mic, de la obirsia Jiului rominesc.

Este demn de observat ca pe fundul acestei caldari, hartile continua sa ne indice prezenta Taurilor Scorota, doua lacuri despre a caror existenta nu am putut capata nici o informatie de la localnici, ele fiind probabil disparute de foarte multa vreme, in cazul cind au existat vreodata. Un mare drum pastoral ne va ajuta sa traversam caldarea Scorotii, lasind in dreapta piscul cel mai inalt al muntelui cu acest nume si coborind cu destula greutate la stina din Scorota (1590 m), pe la poalele de miazazi ale Dragsanului si cele de apus ale muchiei Piule-Pleasa, care ne va insoti cu pitorestile ei imagini, pe tot restul drumului.

Ajunsi in fundul Scorotii, la stina mai sus amintita, ne angajam pe singurul fir cu apa (Scorota cu Apa), din numeroasele fire de abrupt ale acestei vai, numite Scorota Seaca, Scorota Verde etc., si incepem sa ne strecuram printre "gangurile' calcaroase ale Scorotei, dupa ce am lasat in urma ultimele firisoare de apa care "au intrat in pamint' putin mai jos de stina.

Scocul Scorotii este o succesiune de chei mici, ganguri cu peretii inalti, monoliti izolati dintre care unul poarta chiar numele de "Biserica din Scorota', totul dominat de abruptul mic dar caracteristic al Plesii, cu pinzele lui de grohotis imitind - "in format redus' - imaginile bine cunoscute din Piatra Craiului.

Mergind pe scocul uscat al Scorotii, nici nu stim cind ajungem la punctul de intilnire al acestuia cu Scocul Mare al Jiului; abia putem vorbi despre o confluenta intre aceste doua ulucuri uscate, pe fundul carora rareori si numai primavara se strecoara cite un fir ele apa. Urcind vreo citeva sute de metri mai sus, pe Scocul Mare, ne oprim la Cimpusel (1180 m) unde gasim o casuta care ne poate servi de popas, fie ca ne vom continua drumul spre miazazi, pentru a ajunge la Tismana, fie ca ne vom indrepta catre Cimpu lui Neag, pe cursul Jiului rominesc.

Ultima varianta, mai lesnicioasa si mai practica, ne va purta pe Jiu in jos, pe la poalele impadurite ale Oslei si ale Plesii pe care valea Jiului le ocoleste cu grija si vom ajunge - nu dupa mult timp - la gura izvorului Buta unde vom intilni magistrala nord-sud, care ne va conduce la Cimpu lui Neag-Uricani-Lupeni.

Prima varianta ne va cere inca un efort de cel putin doua zile, pentru a iesi din fundul vaii pe culmea Oslei, iar de aici, prin padurile Tismanei, cale de peste 30 km, pina in satul oltenesc de linga vestita minastire a Tismanei.

Pentru a parcurge si acest ultim fragment care incheie in mod firesc "magistrala' noastra, va trebui sa parasim insa teritoriul alpin al Retezatului, ca si in cazul cind - de pe spinarea Dragsanului - puteam sa dam acestei magistrale o continuare tot atit de fireasca, peste Godeanu si prin valea Cernei, la Herculane.

Lucrarea de fata fiind destinata, in primul rind, cunoasterii masivului Retezat ne vom feri de a ne lasa atrasi de tentatia - careia putini drumeti ii pot rezista - de a ne abate de la scopul nostru principal, alunecind pe caile care ne scot de pe teritoriul Retezatului, purtindu-ne spre alte meleaguri.

Cabana Pietrile-Cabana Baleia (pe la lacul Gales - Vf. Mare - Piciorul Lancitului).

Drumul de legatura dintre cele dotia mari cabane din cuprinsul Retezatului - casele de adapost Pietrile si Baleia - este unul din cele mai lungi si mai dificile trasee turistice din vasta retea de drumuri a Retezatului; el prezinta o prima portiune care ridica in calea noastra citeva puncte destul de dificile pe parcursul dintre cabana Pietrile si Virful Mare, cu deosebire acea inalta "poarta' interioara numita Saua Virfului Mare (2360 m), cea mai inalta din intregul masiv, precum si o alta portiune foarte lunga si destul de monotona, pe piciorul Lancitului.

Astazi problema orientarii turistice pe acest lung, dificil si destul de incurcat traseu de legatura este fericit rezolvata prin lucrarile de marcaje si indicatoarele metalice fixate pe teren pe tot parcursul. Pe vremea cind am cercetat noi aceste locuri pentru prima data, nu ne-a fost de loc usor sa gasim cea mai potrivita trecere peste apele involburate ale torentilor sau peste coamele impadurite care alcatuiesc relieful destul de complicat al versantului nordic al Retezatului, pe prima portiune a traseului.

Plecind de la cabana Pietrile pe magistrala nord-sud, o parasim insa pe culmea Stinisoarei, indreptindu-ne catre stinga-jos, spre fundul vaii Pietrile; astazi, trecerea peste apa Pietrilor se face pe o punte aruncata la vreo suta de metri sub nivelul cabanei, in apropierea confluentei torentului Pietrile cu al Stinisoarei; o poteca de interes pastoral. local, se mentine in buna stare, deservind stina de pe muntele Galesul.

Depasim piciorul scund al muchiei Pietrile, trecind printr-o rariste insemnata printr-un bordei prapadit: o cuprinzatoare vedere panoramica se desfasoara in fata noastra catre miazanoapte, de-a lungul vaii Nucsorului, catre cimpia manoasa a Hategului, cu satele ei insirate ca margelele.

Intrind pe valea impadurita a Galesului, trecem de-a coasta pe versantul sting al acesteia, urcind usor spre punctul de confluenta al torentilor care coboara involburati de pe uhicurile Galesului si Vaii Rele; sub acest punct, ni se pune - pentru prima data - o problema greu de rezolvat, aceea a trecerii peste puhoiul de ape rezultat din unirea celor doi torenti, peste care nici o punte nu se poate mentine multa vreme.

Trecerea prin vad pune si ea alte probleme, asa incit nu ne ramine altceva de facut decit sa executam o echilibristica de inalta scoala, pe trunchiurile fragile aduse de ape sau peste bolovanii uzi si alunecosi, pentru a ne vedea ajunsi pe malul opus.

Indata dupa trecerea Galesului poteca mare, ciobaneasca, se indreapta catre stinga, urcind piezis catre stina din Galesul; semnele de marcaj au folosit insa un traseu mult mai potrivit scopului nostru, urcind direct pe coastele impadurite ale Galesului pentru a ajunge cit mai repede la gol, in zona jneapanului, la lumina zilei; aici drumul isi schimba brusc directia catre dreapta, urcind pe deasupra santului adinc al Galesului, spre lacul cu acelasi nume.

De pe aceasta portiune a drumului, privirea scapata de intunericul padurii dese de molizi prin care am urcat, se arunca libera peste vale.catre apus, spre impresionanta succesiune de "valuri de piatra', fixate intr-o milenara nemiscare, materializate prin spinarile paralele ale Vaii Rele, Pietrilor, Stinisoarei si Lolaiei, fiecare cu infatisarea ei caracteristica: primele doua impadurite masiv de sus pina jos, urmatoarea stearpa si abrupta, ultima de-a dreptul "peleaga', acoperita de petele mari si intunecate ale pilcurilor de jnepeni si ienuperi, precum si de culorile verzui-murdare ale lichenilor de pe pietre.

Aburii diminetii se trag in sus prin despicaturile dintre aceste spinari paralele, descoperind salbaticia si pustiul care ne inconjoara. In drumul nostru se iveste o poienita inconjurata de o perdea neagra de molizi, unde ni se propun doua variante care duc la lacul Galesului pe doua cai diferite: una pe la Taul dintre Brazi, alta directa.

Daca vrem sa trecem pe la Taul dintre Brazi, urmam o potecuta care se desface spre dreapta, coborind aproape nevazuta catre fundul vaii Galesului; de aici ea urca pieptis pe versantul opus, pentru a se opri pe malul unui lac de mici proportii, rotund, cu un vadit aspect de balta, dar pe care il face deosebit de atragator asezarea lui in inima unui codru des de molizi falnici, care isi oglindesc siluetele lor elegante pe fata lucie a apelor linistite.

De pe malurile micului lac continuam urcusul pe aceiasi parte a vaii, trecind mai intii pe linga marele stei la adapostul caruia s-a infiripat Bordul Galesului (1720 m), pe malul unui torent care se varsa in Gales si apoi, revenind pe malul drept al acestuia, ne intilnim din nou cu drumul marcat.

Daca nu vrem sa trecem pe la lacul ascuns intre brazi, vom urca pe malul drept al Galesului, pe la "Oboare', o terasa bolovanoasa, plina de "berbeci' si de tarcuri primitive, injghebate de pastori pentru paza vitelor; strecurindu-ne printre pilcurile masive de jnepeni, ne oprim in curind in buza caldarii pe al carei fund zace de veacuri minunatul lac al Galesului, unul din cele mai mari si mai frumoase lacuri alpine din muntii nostri.

Primul popas, dupa trei ore de urcus de la cabana Pietrile, il facem pe malul acestui exceptional lac ale carui ape limpezi - cu reflexele lor metalice - sint inchise intre pereti verticali si valuri morenice, reprezentind singurul semn de viata in mijlocul pustiului de piatra prin care vom urca in continuare, spre zonele inalte ale Virfului Mare.

Pe fata lacului, usor ondulata de adierea vintului, se intrec in maiestrie pastravii, iar deasupra crestele ferastruite care inchid zarea ca o imensa cortina de granit, completeaza peisajul printr-o imagine coplesitoare (foto 36). Urcam pe deasupra lacului, pasind printre blocurile enorme de pe treapta superioara a caldarii, vasta, intunecoasa, inconjurata de o cununa de creste zdrentuite, pe ale caror pante zapada intirzie pina tirziu in primavara; sintem in caldarea Fundul Galesului, pregatindu-ne sa atacam cea mai grea portiune de pe parcurs si ultima de altfel, panta extrem de inclinata care ne va scoate pe creasta Virfului Mare.

Sub noi ramine din ce in ce mai jos labirintul de bolovani, blocuri granitice, piriiase si mlastini din Fundul Galesului, strajuit de Custura Papusii si de piscurile succesive ale Papusii; cautam locurile cele mai accesibile, desi grohotisul ne fuge de sub picioare si, cu staruinta, ne oprim dupa vreo ora si mai bine in saua Virfului Mare, cea mai inalta "poarta' a Retezatului, de unde ni se deschid alte orizonturi, noi si neasteptate.

In urma se vede fata rotunda a Galesului, agatat pe marginea de jos a caldarii; in schimb, in fata se deschide larga si prelunga caldarea Vasielului, ale carei proportii surprinzator de mari ne fac sa ne credem - in primul moment - pe creasta inalta a Fagarasului, cu marile lui vai de ghetar de pe versantul nordic. Din acest punct, greu de atins mai ales iarna, vom putea intreprinde cite o mica abatere fie spre piscul masiv al Virfului Mare si spre caldarea izolata a Beagului, catre care ne conduce o spinare inalta si ingusta, fie spre Custura Papusii, pe deasupra Taului Tapului, catre care ne vom lasa condusi de o creasta foarte ascutita si abrupta ce face ocolul caldarii Galesului.

Drumul nostru catre cabana Baleia urca imediat din saua Vf. Mare, pe un pisc fara nume, marcat printr-un "om de piatra' care sta singuratic si anonim in mijlocul atitor piscuri, iar mai departe, facind o intoarcere spre rasarit, coborim in saua Lancitului, printre bolovani care aluneca la tot pasul si ne odihnim in iarba grasa de pe aceasta sa inalta, aruncindu-ne privirile spre caldarea Vasielului, ca si spre fundul vaii Riului Barbat.

Albumul de imagini pe care le-am adunat pina aici se imbogateste cu micile ochiuri de apa care stralucesc ademenitor pe treptele bolovanoase ale Vasielului, la citeva sute de metri sub noi, spre miazanoapte; mai departe se intinde valea glaciara a Vasielului, cu ulucul ei clasic care se prelungeste pe mai mult de 6 km, intre Lancitul si Intilnicioara.

Un alt tablou ne intimpina dincolo de valea afunda a Riului Barbat, pe unde trece magistrala est-vest: este culmea mareata a Gruniului, cu sirul ei neintrerupt de caldari inalte si suspendate, cu crestele si muchiile care cad, abrupte, din culmea principala. Cu incepere din micul virf anonim (2301 m altitudine) pe care-l atingem imediat dupa ce parasim saua Lancitului, pasim in tinutul Lancitului, pe care nu-i vom mai parasi pina la capatul drumului, mergind vreme de cel putin 5 ore numai pe spinarea prelunga a acestui picior de munte care se inalta intre valea ingusta si pietroasa a Vasielului si cea adinca a Riului Barbat.

Inainte de a se fi executat lucrarile de marcaje de pe aceasta portiune de traseu, durata timpului de parcurgere a Lancitului era dubla; neinchipuit de obositoare era lupta cu bolovanii, cu urcusurile si coborisurile de pe muchie, cu pilcurile masive de jnepeni care imbraca intregul versant sudic al Lancitului, inspre Riul Barbat. Un efort urias au trebuit sa depuna cei care au reusit sa traseze primele semne de marcaj pe aceasta portiune a drumului, alegind un traseu cit mai potrivit pe sub linia de creasta, taind drum nou prin jnepenisul des si incilcit, de-a lungul spinarii Lancitului, pina cind au ajuns in marea poteca de pe Diealul Cozmii, de unde drumul nu mai are nici un istoric, pina la cabana Baleia.

Mergind asadar de-a coasta pe curba de nivel, lasind sa se depene prin fata noastra intregul decor al caldarilor si crestelor maretului Gruniu, vom trece pe nesimtite pe sub piscul cel mai inalt al Lancitului (2100 m) si vom pasi, usurati, pe poteca larga a magistralei est-vest, intr-o zona bogata in izvoare (foarte bine venite, deoarece de la lacul Gales pina aici nu mai intilnim izvoare); de aici, trecem in coborire pe Dealul Cozmii, lasam sub noi, in dreapta, padurile de pe Gaierul, iar in stinga Cleantul Cozmii (1867 m), trecem prin Nedeita si incepem ultima coborire pina la cabana Baleia, ascunsa in mijlocul unei compacte paduri de conifere, pe versantul de miazazi al dealului Baleia (1498 m), cu fata spre Riul Barbat.

Dupa o noapte de odihna binemeritata, vom porni spre satul Hobita-Uric, unde vom ajunge foarte usor coborind pe o sosea care masoara 16 krn (distanta pe care o putem reduce la 10 km daca folosim scurtaturile); mai departe, trecem prin satul Riu Barbat, de unde nu mai avem decit 8 km pina la statia Pui, de pe linia ferata Petrosani-Simeria.

Cabana Pietrile-Vf. Retezat (pe valea Stinisoarei la Custura Retezatului).

Devenita neincapatoare in ultimii 10 ani, dupa ce Retezatul si-a deschis larg portile, casa de adapost Pietrile (1475 m) se gaseste in realitate pe valea Stinisoarei, unde a fost reconstruita prin anul 1937, dupa ce vechea cabana de pe valea Pietrile a fost distrusa de incendiu; numele ei ar trebui sa fie astazi cabana "Stinisoara', dupa numele vaii pe al carei curs se afla, sau chiar cabana "Retezat', dupa cel al piscului care se inalta maiestos, in spatele ei.

Ascunsa in acest fund de vale dominat de culmea impadurita a Stinisoarei si de spinarea inalta si golase a Lolaiei, cabana este lipsita de largile perspective in spatiu pe care sintem obisnuiti sa le intilnim la alte cabane; o perdea deasa de molizi falnici ne rapeste si putinul pe care-l putem contempla din pridvorul casei, spre culmile inalte ale Galesului si Virfului Mare.

Va trebui sa urcam numai putin, printre bolovanii si jnepenisurile arse de pe Lolaia, pentru ca vederea sa se avinte in voie, libera de obstacole, atit spre fundul caldarii Stinisoara, catre piscurile intunecate ale Bucurei si Retezatului, cit mai ales spre vale, catre planurile succesive ale culmilor invecinate.

Vom putea admira astfel, intr-o dupa-amiaza insorita, piscurile Galesului si Virfului Mare, inrosindu-se ingemanate in bataia razelor oblice ale soarelui de apus; iar dimineata, cind soarele abia reuseste sa se strecoare prin spatele acelorasi piscuri si apa sprintena a Stinisoarei spumega umplind valea cu aburii usori ai diminetii, neguri intirziate pe vai pot fi vazute tragindu-se alene in sus peste coastele masive si prapastioase ale muntilor, suflate de un Eol nevazut.

In spatele casei ne va intimpina mereu prezent "Virful Retezat' care s-a jucat cu noi ,,de-a v-ati ascunselea', aparind si disparind pe drumul Nucsorului de-a lungul magistralei nord-sud. Drumul de la cabana Pietrile spre fundul caldarii Stinisoara si spre Vf. Retezat se strecoara printre bolovanii din spatele casei si trece definitiv pe malul sting al vaii, traversind Poiana cu Grosi, o larga deschidere in padurea de molizi care acopera intreaga regiune; aici ne intimpina o noua imagine a Retezatului, cu adevarat coplesitor prin proportiile sale si prin infatisarea de imens "acoperis de casa', reamintindu-ne indepartata ,,Cioaca' a Moldoveanului, din muntii Fagarasului.   

Mai sus de poiana, padurea ne cuprinde din nou, dar molizii cei falnici au ramas in urma, lasind treptat locul unor exemplare din ce in ce mai pipernicite, apoi jnepenilor care cata timid catre soare. In stinga noastra, torentul vijelios al Stinisoarei si-a sapat o trecere ingusta printre stincile de granit, sarind cu zgomot peste Cascada Stinisoarei (1610 m); sintem pe primul prag al vaii si luptam nu numai cu panta, dar si cu padurea deasa de jnepeni foarte dezvoltati care acopera intreg fundul vaii. Inca un prag se mai ridica in drumul nostru, virful "retezat' al Retezatului a disparut din nou, iar in fata noastra se ivesc acum piscurile gemene ale Bucurei, dominind un fund de caldare a carui frumusete salbatica este unica.

Ne oprim o clipa in mijlocul unui decor cu caractere alpine clasice, dominat de caldarea glaciara a Stinisoarei, de abruptul intunecat al Bucurei si de trunchiul masiv al Retezatului care a reaparut acum in adevaratele lui proportii; sintem in Lunca Stinisoarei (1895 m), o terasa larga, ierboasa, foarte umeda, pe a carei intindere rataceste intr-o multime de ,,meandre' torentul Stinisoarei, acum potolit, abia scapat din viitoarea cascadei de aproape 100 m pe care o face venind de pe treapta superioara, de la taul Stinisoara.

Un bordei prapadit s-a ivit in calea noastra, la picioarele acestui prag inalt pe care il vom urca de-a lungul suvoiului inspumat al apelor Stinisoarei; aici este locul cel mai potrivit pentru a ne abate din drum, daca vrem sa vizitam caldarea si taul din valea Steviei, trecind la dreapta peste muchia Lolaiei, prin Strunga Retezatului (2213 m), sau chiar daca vrem sa vizitam numai frumosul "taulet al Stinisoarei', aflat sub aceasta strunga, pe coastele pietroase ale Virfului Retezat, la 2030 m altitudine.

La capatul superior al pragului ce domina Lunca Stinisoarei, ne asteapta apele limpezi si linistite ale unuia din cele mai frumoase lacuri de proportii modeste din Retezat: Taul Stinisoara, lac glaciar clasic asezat intr-un cadru natural incintator, la poalele abruptului nordic al Bucurei, cu intregul lui cortegiu de atractii alpine.

Pina la Custura Retezatului nu mai avem mult de urcat, folosind un hatas abia vizibil - astazi marcat - care se desprinde de pe malul de apus al lacului Stinisoara, urcind o diferenta de nivel de peste 200 m, pina in Saua Retezatului; in drum trecem pe linga unul din micile taulete care se gasesc in acest fund de caldare, ascunse printre "berbeci' si tufe de jnepeni.

Ajungem, in Saua Retezatului dupa trei ore de urcus de la cabana Pietrile si facem un binevenit popas, pregatindu-ne sa luam cu asalt piscul cel mai cunoscut - daca nu cel mai inalt - din intregul masiv. O vasta si senzationala perspectiva ni se ofera din acest punct, rasplatind din belsug oboseala drumului; spre apus, peste caldarea Gemenilor, larga, pietroasa si marcata prin prezenta a doua din cele mai frumoase si interesante lacuri alpine ale Retezatului.Taul Stirbului si Gemenile, se ridica piscul girbov si negricios al Judelui, la picioarele caruia se desfasoara unul din acele caracteristice "pustiuri de piatra' ale Retezatului, alcatuind ceea ce am numit "Fundul Gemenilor', prin identitatea lui cu celelalte pustiuri similare din caldarile Bucurei, Galesului sau Vaii Rele.

Sub taul Gemenile, al carui contur in trei colturi se ghiceste printre jnepeni si zimbri, o dira de fum insemneaza uneori, pe inserat, locul unde mai sta inca pe picioarele lui subrede, asa-zisul "adapost de vinatoare' unde poposesc cei care se incumeta sa cerceteze mai pe indelete tinuturile din jurul acestui minunat lac si al Taului Negru, al carui trapez trasat in linii drepte se zareste pe indepartatul versant al Birlii, catre Sesele si Radesul Mare.

La orizontul de apus, liniile domoale ale Borascului, Scarisoarei, Branului si Tarcului fac loc, in dreapta, Tarii Hategului cu pamintul ei roditor; la orizontul de rasarit, o perspectiva mai redusa dar mai framintata, aduna laolalta muchiile de granit ce se resfira catre nord din piscurile Bucurei, Pelegii, Papusii si Virfului Mare, rinduite ordonat una in spatele alteia.

Din Saua Retezatului urcam spre Vf. Retezat exclusiv pe linia ascutita a Custurii Retezatului, care se inalta pe masura ce inaintam, punind in calea noastra blocuri granitice voluminoase, de forme bizare si rasturnate unele peste altele, printre care sintem nevoiti sa ne strecuram sau peste care vom trece sarind din bolovan in bolovan; este un tinut veritabil alpin, unic in muntii nostri, pe al carui parcurs sintem insotiti de un peisaj care se transforma neincetat, silindu-ne sa ne oprim la fiecare pas, pentru a inregistra o noua imagine pe pelicula aparatului fotografic sau pe cea a sufletului uimit de atita maretie.

Despre piscul propriu-zis al Retezatului, care a dat numele lui intregului masiv, nu am avea prea multe de spus, atit de banal ne apare in clipa cind l-am cucerit, punind piciorul pe platforma aproape plana de pe culminatia lui, pardosita cu aceleasi enorme blocuri de granit cu care am avut de luptat din greu pe Custura. Lipsa de frumusete este inlocuita insa cu privelistea ametitoare care se iveste de pe marginea platformei spre abisul fara fund, intunecos si plin de grohotis, care se adinceste spre nord, in caldarea Steviei pe al carei fund luceste oglinda lacului cu acelasi nume, pierdut printre bolovani.

Un fior de regret incercam in clipa cind parasim inalta platforma a Retezatului, de pe al carei acoperis privirile noastre au ratacit in voie prin spatiile fara limita dimprejur, pina la orizontul cel mai departat.

Am facut pina aici 5-6 ore de la cabana Pietrile, dar nu mai facem inca pe atita la intoarcere, asa ca pina la capatul unei zile lungi de vara ne mai ramine destula vreme; intr-o jumatate de ceas sintem inapoi in Saua Retezatului, de unde vom avea de ales intre un drum de intoarcere mai simplu, desi nu lipsit de frumusete, pe deasupra taului Stinisoarei si prin caldarea Pietrile, pe magistrala nord-sud, sau un altul mai complicat, dar care ne ofera una din cele mai incintatoare perspective alpine din muntii nostri: lacurile Bucurei vazute de pe piscul Bucura (foto 16).

Daca vremea este buna si timpul nu ne zoreste, vom alege cea de-a doua varianta, urcind direct din Saua Retezatului pina in virful principal al Bucurei (2436 m), pe ultima si cea mai dificila portiune a Custurii Retezatului, mult mai accidentata decit portiunea dinspre Vf. Retezat; diferenta de nivel de peste 200 m o urcam pe o panta foarte framintata, luptind cu blocurile de granit ale caror proportii par ca sporesc pe masura ce inaintam spre virf, o veritabila escalada care pune la grea incercare puterile celor marunti de statura.

Pe vf. Bucura ne intimpina cea mai bogata priveliste pe care ne-o ofera piscurile Retezatului, in limitele careia nu stii pe ce anume sa-ti fixezi privirile, incepind cu lacurile Bucurei insirate pe ulucul glaciar al "Zanoagei' din dreapta si cu maretul lac Bucura care se intinde pe fundul plat al caldarii din stinga, pina la nenumaratele planuri care se succed spre orizontul de miazazi si de rasarit, oprindu-se la spinarea abia schitata a Oslei sau la piramida Paringului, dupa ce au trecut peste Pintenul Slaveiului, Papusa-Dragsanu, Piule-Pleasa.

Tinind in permanenta linia de creasta dintre versantul nordic si cel sudic, vom trece usor peste "acoperisul' Bucurei, constituit dintr-o frintura de coama care incununeaza virful propriu-zis, apoi pe virful Bucura II ai carui pereti abrupti se pravalesc spre caldarea superioara a Pietrilor; ne vom opri citeva clipe in Curmatura Mare a Bucurei, in mii-locul coamei numita asa de sugestiv Secera Bucurei si - folosind pentru intoarcere magistrala nord-sud - ne vom indrepta catre fundul caldarii Pietrilor. Nu ne vom mai opri nici pe malurile taului cu acelasi nume si nici la adapostul bordului Tomii, poposind in fapt de seara la capatul unuia din cele mai bogate drumuri turistice din Retezat, la casa de adapost Pietrile.

Gura Zlatei-Lacul Bucura (pe la taul Zanoaga Mare - Caldarea Judele - Slaveiu).

Drumetul care se va hotari sa patrunda in domeniul alpin al Retezatului pe aceasta ultima cale, prin "poarta' de la Riu de Mori-Gura Zlatei, va trebui sa adauge o zi la socoteala timpului necesar pentru a-si infaptui hotarirea, adaus pe care va fi obligat sa-l foloseasca strabatind pe jos sau cu caruta, cei 18 km care despart orasul Hateg de satul Riu de Mori, sau cel putin cei 10-12 km de la statiile Cirnesti - Retezat sau Sarmisegetuza pina in sat; la aceasta distanta, el va mai trebui sa adauge inca vreo 18-20 km de la Riu de Mori pina la cabana Gura Zlatei, drum pe care il va parcurge pe o sosea intr-o stare nu tocmai buna.

Nu putem afirma ca drumul acesta, lung de peste 30 km, nu va fi de nici un folos drumetului care va avea destul timp sa admire infatisarea mareata a Retezatului, privit dintr-un unghi mai putin obisnuit, desi destul de interesant pentru cel care vrea sa cunoasca masivul sub cele mai diferite infatisari. Drumul ne poarta prin tarinile satului hategan al carui nume atit de sugestiv ne aminteste ca pe vremuri apele Riului Mare miscau aici rotile unor nenumarate "mori', care nu macinau boabe, ci bateau in piua sau "piva' dimia iesita din razboaiele harnicelor femei hategane.

Riul Mare isi croieste un adevarat defileu printre peretii inalti ai Tarcului si ai Retezatului, reprezentati aici prin componentii lor cei mai modesti: Petreanu si Picuiti, amindoi sub 1900 m; paduri bogate de molizi imbraca poalele acestora pina in firul apei, intovarasindu-ne pe tot drumul pina la cabana care ne intimpina primitoare si confortabila.

Cabana Gura Zlatei (784 m) se afla pe malul inalt de la imbucatura a doua mari vai ce se afunda in trupul Retezatului, usurindu-ne accesul catre zonele lui de mare interes turistic: Riul Mare si valea Zlatei care isi schimba numele in Zlatuia, Piriul Dobrun si Izvorul Gemenilor pe masura ce urcam pe cursul ei.

O masura luata recent de Comisia pentru ocrotirea naturii de pe linga Academia R.P.R., in dorinta de a asigura o cit mai deplina ocrotire a specificului zonei stiintifice de la originile Gemenilor, ne obliga si pe noi sa dam un alt curs decit cel dorit, itinerariului de fata indrumindu-l pe Radesul Mare, in loc de a-1 trece pe valea Gemenilor, unde circulatia turistica este interzisa iar semnele de marcaj desfiintate.

Vom parasi asadar cabana Gura Zlatei prinzind drumeagul care urca pe valea Zlatei pina la prima confluenta; aici ne vom angaja la dreapta pe cursul Radesului Mare, renuntind la urcusul spre Gemenile pe deasupra Zlatei, spre caldarea Gemenile pe care o ghicim in departare.

Iesim la gol pe Cioaca Porumbielului (l 452 m), al carei pisc despadurit se iveste in dreapta noastra, dupa ce urcam din greu din fundul vaii pe muchia Radesului Mare; inaintea noastra se desfasoara firul prelung al unei largi poteci ciobanesti, cu ajutorul careia vom strabate masivul de la o margine la alta. La dreapta si la stinga noastra se deschid micile dar sinistrele caldari pietroaise si pustii ale celor doua Radesuri: Mare si Mic, pe linga care urcam mereu iesind in cele din urma pe platoul de la extremitatea apuseana a masivului, strajuit de ultimele doua "cocoase' ale Zanoagei: vf. Zlata, spre sud-vest si Cioaca Radesului, spre nord-est.

O mica deviatie spre sud, citeva sute de metri, pina la marginea platoului, ne va rasplati cu o minunata vedere asupra caldarii Zanoaga Mica, pe fundul careia straluceste printre jnepeni si cimpuri de bolovani superbul tau al Zanogutei, iar intr-o cuta mai apropiata de buza platoului: Taul Spurcat, a caror poveste am depanat-o in alta parte.

Ajunsi in marginea de rasarit a intinsului platou al Radesului, un alt tablou ne opreste pe loc cu liniile lui indepartate, intruchipind crestele framintate ale Slaveiului, care domina depresiunea adinca a Judelui, cu numeroasele ei caldari laterale si cu lacurile catre care ne vom indrepta pasii in curind. La picioarele noastre se intinde nesfirsita pinza de apa a celui mai mare lac de prin aceste parti ale Retezatului: taul Zanoaga Mare (foto 23).

Poteca ne conduce chiar pe malurile acestuia, prin locuri care ne imbie, la vreme de vara, sa facem un popas mai indelungat pentru a gusta din placerea unei bai reci, invioratoare, in apa linistita a lacului ale carui maluri abia se vad pe partea cealalta. Cu multi zeci de ani in urma, un adapost vinatoresc ne putea ocroti sub acoperisul lui, dar de cind a fost distrus de un incendiu, nimeni n-a mai avut ideea buna de a-l ridica din nou, asa incit figureaza de atunci numai pe harti. Bordul Zanoagei, aflat pe malul de rasarit al lacului, departe de poteca, nu este altceva decit un acoperammt din coaje de brad si ramuri de jneapan, injghebat in pripa la adapostul unui enorm bloc granitic de ciobanii care nu pastoresc nici trei luni prin aceste pustietati ale Retezatului.

Locul unde ne aflam pe malurile Zanoagei Mari, este atit de adinc scobit in trupul muntelui incit privirile noastre se opresc de jur imprejur in peretii gavanului pe fundul caruia zace lacul; numai catre fundul vaii Judelui privirea se poate pierde in departari, masurind in zbor de pasare drumul ce-l mai avem de parcurs. Coborim pe poteca spre acest fund de vale alpina, impiedicindu-ne la fiecare pas de bolovanii pravaliti de pe pantele sterpe ale Zanoagei; la trecerea peste apa zglobie a primului torent, putem face o mica deviatie pentru a ne afunda spre peretii intunecati ai Judelui, unde sta linistit taul Judele, ferit de vint la adapostul Muchiei Ascutite si al liniei inalte si accidentate a Custurii Slaveiului, in fundul caldarii Judele dinspre Zanoaga.

Ocolind pe la poale Muchia Ascutita, printre bolovani si pilcuri dese de jnepeni, ne oprim dupa un timp pe fundul caldarii vecine (Caldarea Judele dinspre Slaveiu), pregatindu-ne sa luam cu asalt pantele bolovanoase care ne vor scoate - dupa multa truda - pe spinarea inalta a Slaveiului; mai inainte insa, vom trece pe linga minunatele podoabe lacustre din aceasta parte a masivului, facind mici derivatii catre locasurile unde se adapostesc acestea, la mica departare fata de linia prelunga a spinarii Slaveiului.

Ne oprim astfel pe malurile Taului Urit, unde nu vom intirzia atit de mult ca pe malurile frumosului sau vecin Taul Rasucit, unul din cele mai pitoresti lacuri de munte din Retezat, ale carui tarmuri ,,rasucite' le vom cutreiera atrasi de infatisarea minunata a lacului insusi, ca si de cadrul natural inconjurator.

De la aceste doua lacuri alpine ingemanate dar atit de diferite unul de altul, nu ne-ar trebui mult pina la cel de-al treilea membru al acestei interesante familii de lacuri alpine, aflata la izvoarele unuia din nenumaratele fire in care sint ramificate obirsiile Judelui; vom intirzia totusi mai mult decit ar fi necesar judecind numai dupa diferenta de nivel si vom cauta cu multa atentie si rabdare printre bolovanisurile azvirlite haotic pe fundul caldarii.

In mijlocul lor vom descoperi in cele din urma un foarte frumos lac alpin, nu chiar din cele mai marunte din Retezat si pe care l-am numit, tocmai din pricina asezarii lui, Taul Ascuns.

Descoperit in toiul uneia din cele mai toride veri din ultimele decenii, in vara anului 1945, lacul nu figureaza nici pe harti, nici in alte lucrari, desi este unul din membrii de seama ai familiei lacustre a Judelui; locul unde se gaseste el este numit in limbajul pastoresc caldarea Sura Mare si se gaseste imediat sub culmea Slaveiului, la poalele custurii inalte care face ocolul obirsiilor Judelui, despartindu-le de caldarile de la obirsia Bucurei (Custura Slaveiului).

Dupa putina vreme, luptind din greu mai mult cu bolovanii decit cu inclinarea pantei, ne vom opri pe spinarea masiva, voluminoasa si rotunda a Slaveiului, in larga inseuare de linga virful Slaveiului; intorcind privirile inapoi, vom revedea cu o deosebita placere locurile pe unde am trecut, incepind de la imprejurimile pustii ale lacului Zanoaga Mare, pina la bolovanisul din jurul Taului Ascuns, pe deasupra haului adinc al Judelui al carui sant salbatic se prelungeste pina deasupra Riului Mare.

Privelistea este larga si insistam asupra ei, deoarece indata ce coborim de pe culmea Slaveiului ea dispare inapoia cortinei inalte a acesteia, facind loc altei perspective tot atit de vaste, care se intinde catre rasarit peste adincimile Lapusnicului si spinarea prelunga a Dragsanului, catre Buta si Jiul rominesc.

Va trebui sa ne abatem mult in jos de la marea poteca pastoreasca pe care o vom intilni indata, daca vrem sa privim cel putin din departare sclipirile argintii ce se joaca in mii de scinteieri pe fata lucitoare a lacului Slaveiu, pe ale cai ui maluri nu putem ajunge tot atit de usor ca la celelalte lacuri intilnite in drumul nostru. Ne vom multumi numai cu aceasta minunata si incintatoare viziune indepartata si, indreptindu-ne pasii catre miazanoapte, vom trece pe deasupra interesantei ramuri a culmii Slaveiului, a carei infatisare ne-a indemnat sa-i dam numele de Pintenul Slaveiului. Vom incepe apoi coborirea vertiginoasa spre fundul ulucului adinc al Bucurei, unde incepem sa descifram, una cit una, comorile adunate la izvoarele Bucurei: lacul Lia, jos in dreapta, lacul Ana chiar in calea noastra, lacurile Viorica si Florica mai sus in stinga, Fundul Bucurei mai departe, strajuit de creasta dantelata a Portii Bucurei, iar in fund framintata caldare a Pelegii cu nenumaratii ei "berbeci'; intregul ansamblu este dominat de piscurile maiestoase ale Bucurei si Pelegii, care implinesc - cu piramidele lor enorme - un tablou demn de cele mai clasice colturi ale Alpilor (foto 9).

Timpul nu ne permite sa intirziem prin aceste locuri pline de farmec atit cit am dori; incintati de toata aceasta maretie a naturii, ne vom grabi sa trecem pe malul lacului Ana si sa urcam pe cel al Bucurei, pentru a poposi aici in fapt de seara, adapostindu-ne cum vom sti mai bine in mijlocul acestui mic paradis alpin, unde o casa de adapost a inceput sa se faca din ce in ce mai necesara.

Sintem din nou pe traseul clasic al magistralei nord-sud si ne vom indrepta pasii fie spre nord, catre cabana Pietrile si satul Nucsoara, fie spre sud, catre casa de adapost Buta si satul Cimpu lui Neag, dupa cum ne indeamna inima si ne poruncesc interesele.