Caracteristici macroscopice ale lemnului

Caracteristici macroscopice ale lemnului

      Examinand cele trei secțiuni principale ale trunchiului unui arbore putem face o analiza și din punct de vedere al: culorii, luciului, texturii, desenului, greutații, tariei etc.

      Culoarea - este data de cea a membranelor celulare și anume de culoarea substanțelor chimice de natura organica impregnata in pereții celulari. Funcție de specie poate varia de la alb pana la negru. Analiza ei trebuie facuta cand lemnul este proaspat taiat (nealterat, neoxidat etc.), ținandu-se seama daca lemnul este verde sau uscat.

      Culoarea poate fi uniforma sau in zone (benzi) și se refera la culoarea duramenului.

      Speciile din zona temperata se pot clasifica in:

      Lemn de culoare   - alba: alun, arțar, brad, jugastru, mesteacan, molid, plop tremurator;

                                 - alb-galbui: paltin, salcie, alburn de pin, alburn de salcam;

                                 - alb-galbui-roșiatica: alburn de duglas, tei, ulm de munte, par;

                                 - alb-galbui-roz: cer;

                                 - alb-galbui-cenușiu: plopi;

                                 - alb-roșiatic: anin, cireș, corn, fag, mesteacan, pin;

                                 - alb-cenușiu: carpen;

                                 - brun deschis: frasin, castan;

                                 - brun deschis-roz-roșiatic: duglas, tisa, larice, ienupar, ulm, corn, mar, platan, prun;

                                 - brun-galbui: stejar, gorun;

                                 - brun-cenușiu-negricios: nuc, plop negru;

                                 - brun-verzui: salcam.

a                                 b Aspectul macroscopic al lemnului de rasinoase a - sectiune radiala b - sectiune tangentiala

a                                    b Aspectul macroscopic al lemnului de stejar a - sectiune radiala b - sectiune tangentiala

                                             

a                                          b Aspectul macroscopic al lemnului de cires a - sectiune radiala b - sectiune tangentiala

a                                   b Aspectul macroscopic al lemnului de fag a - sectiune radiala b - sectiune tangentiala

                                                             

Speciile exotice se pot clasifica in:

      Lemn de culoare   - alba: balsa, koto;

                                 - alb-galbui: framire, avodire;

                                 - roșu: santhal;

                                 - roșiatic-inchis: mahon, pernambuc, palisandru;

                                 - brun-roșcat: macore, kosipo, sapeli, sipo;

                                 - brun-verzui: mansonia, guiaiac;

                                 - brun-cenușiu: amazac, mutenie;

                                 - violet: amarant;

                                 - negru: abanos.

      Luciul - este determinat de razele medulare care in secțiune radiala reflecta foarte bine lumina dar nu numai. Și zonele de fibre pot da un anumit luciu. El se pune foarte bine in evidența in secțiunea radiala și mai puțin in cea tangențiala.

      Prin similitudine cu alte materiale luciul poate fi:

      - matasos: paltin, platan;

      - argintiu: mesteacan;

      - auriu: framire, salcam;

      - sidefiu satinat cu ape: paltin creț.

      Din speciile indigene, au un luciu pronunțat paltinul, stejarul, gorunul, fagul, platanul.

      Luciul lemnului poate ajuta la deosebirea lemnului de molid de cel de brad sau a lemnului de carpen de cel de tei și plop.

      Textura - este imaginea vizuala creata de elementele anatomice ale lemnului pe diverse secțiuni. Pot fi regulate, neregulate, expresive, șterse etc.

      Poate fi:    - fina, uniforma: tei, mesteacan, par;

                        - mijlocie: cireș, fag;

                        - grosiera: stejar, frasin, ulm.

      Poate fi foarte expresiva la speciile lemnoase cu diferențe de culoare in cadrul inelului anual, cu raze medulare late.

      Desenul - este determinat de structura diferita a inelului anual, diferențe de culoare, marimea elementelor anatomice și modul lor de grupare. Poate fi regulat sau nu, evident sau abia vizibil.

      Desene deosebite se obțin in secțiuni radiale sau tangențiale sau prin derulari excentrice sau conice a unor specii. De asemenea se obțin de la speciile cu fibra creața (paltin, frasin creț), noduri mici (paltin, mesteacan mazarat), galme (nuc), creșteri neregulate etc.

      Desenul este indicat prin termeni care sugereaza formele obținute prin jocul de linii și suprafețe:

      - desen riglat sau dungat (rașinoase, frasin, specii exotice);

      - piele de șarpe - datorat razelor (paltin);

      - mazarat cu 'ochi de pasare' - de la nodurile mici din mugurii dorminzi (paltin, arin, mesteacan);

      - ondulat - de la fibra creața (paltin, frasin);

      - inflorat (mahon);

      - penat sau 'coada de paun' (paltin);

      - cu flacari (macore);

      - marmorat (kosipo).

      Mirosul - este specific fiecarei specii și este determinat de seva din arbore și substanțele chimice din pereții celulari. Uneori se poate identifica specia cu ajutorul lui. Prin uscare, mirosul se schimba, iși pierde din intensitate sau dispare.

      Taria - este rezistența pe care o opune lemnul impotriva patrunderii in el a altui corp.

      Funcție de tarie lemnul se clasifica astfel:

lemn foarte moale - pinul strob, aninul, bradul, castanul, duglasul, ienuparul, mesteacanul, molidul, nucul american, pinul, plopul, salcia, teiul etc.;

lemn potrivit de tare - arțarul, oțetarul, platanul, stejarul, ulmul, vișinul;

lemn tare - alunul, carpenul, cireșul, dudul, fagul, frasinul, jugastrul, paltinul, prunul, stejarul;

lemn foarte tare - cornul, gladița, lemnul cainesc, salcamul galben, sangerul, socul etc.