PROIECT ATESTAT Industrie textila si pielarie, tehnician designer vestimentar - Vestimentatia anilor '80 reper important pentru costumul "office" realizat din materiale de lana tratata antiimpaslire

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII

COLEGIUL TEHNIC MARIA BAIULESCU

BRASOV

PROIECT

PENTRU CERTIFICAREA COMPETENTELOR PROFESIONALE

Domeniul:Industrie textila si pielarie

Nivel 3 de calificare

Calificarea: tehnician designer vestimentar

Tema:

Vestimentatia anilor '80 reper important pentru costumul "office" realizat din materiale de lana tratata antiimpaslire.

CAPITOLUL 1

Argument

Caracterizarea epocii anilor '80

Anii 80 au insemnat un deceniu al contrastelor. Designeri precum Calvin Klein, Ralph Lauren, Vivienne Westwood, Jean Paul Gaultier, Versace, Dolce&Gabbana creau pentru starurile pop care la randul lor influentau publicul in a le adopta vestimentatia, astfel starul rap Run DMC promovand incaltarile sport Adidas.
Stilul business a luat amploare pe masura ce femeile ocupau pozitii importante in cadrul firmelor. Asa zisul stil 'dress-for-success' insemna un costum in nuante sobre cu pantaloni in stil masculin (talie inalta si pense) sau blazer si fusta dreapta ori plisata pana la genunchi. Sacouri, blazere, camasi uni-sex(chiar si pulovere sau rochii de seara) toate aveau pernute de umeri menite sa confere o alura autoritara, considerata necesara pentru promovarea profesionala. Materiale folosite erau stofa de lana, matase, jacard, panza de in.
Ce s-a pastrat din acest stil, devenit mai rafinat, este importanta look-ului business, astfel in colectiile acestei toamne designerii au optat pentru costume deux-piece din stofa de lana, tweed sau tartan, in nuante de gri, bej, brun sau negru dar cu o croiala si detalii feminine. Astazi pernutele de umeri sunt considerate o greseala de stil si eleganta retro a anilor 50 si 60 se face simtita in croiala- fuste conice, jachete scurte cambrate, maneci trei sferturi. Costumele cu pantaloni largi, in stil masculin sunt feminizate de camasi cu volane, esarfe si de un hair style romantic. Jachetele tip blazer au revenit si ele dar purtate cu pantaloni sau jeansi stramti, asa cum propune Stella McCartney.
O Alta directie in moda anilor 80 era neoromantismul inspirat de diferite perioade istorice si de stralucirea Hollywoodului. Acest look dramatic folosea materiale incarcate de volane si incretituri, impodobite de broderii si paiete ce contrasta cu look-ul punk.

Designerii lokului romantic, printre care cunoscuta Vivienne Westwood, se inspirau din secolul 19 si din costumul de pirat - camasi cu maneci bufante, cu funde si volane, din materiale luxoase-matase si satin, jachete din brocart sau in stil husar din catifea, impodobite cu broderie.

Astazi stilul acesta teatral poate fi observat in colectiile multor designeri care propun materiale luxoase, broderii bogate si croieli romantice ce amintesc de aristocratia secolelor trecute. Camasa alba cu jabou si/sau cu maneci bufante este un "must have" al sezonului.

Stilul glamour a devenit important datorita programelor de televiziune, acele 'soap operas', dar mai ales influentei unor personalitati precum Printesa Diana de Walles.

Rochia sa de mireasa a inspirat tinute de seara ample ce s-au pastrat in voga intregul deceniu.
Printesa Diana a fost un style icon al deceniului opt.

Costumele pe care le purta la diverse ceremonii: deux-piece-uri din brocart a la Chanel cu fusta dreapta si rochii din satin cu maneci lungi au inspirat tinute de coktail.
Pulovere supradimensionate sau rochii din mohair cu diferite aplicatii- margele si satin erau purtate si seara.

Toamna 2006 a relansat rochia tricotata sau rochia-pulover dar ca fiind un articol casual, purtata ziua, cu o pereche de colanti sau jeansi conici de asemenea reminiscente ale anilor 80.
Stilul glamour a aparut ca reactie la stilul sport lansat de frenezia fitnessului: costume de treining din fas, salopete muncitoresti sau uniforme de pilot erau considerae casual, femeile purtau in timpul liber colanti si topuri stramte.

Moda actuala propune o imbinare eleganta a volumelor, colantii sunt purtati cu topuri largi, cu rochii mini sau jachete tip trench, asa cum propune casa Sweetface. Din moda anilor 80 s-a pastrat si rochia midi din jerseu si pantofii cu toc inalt conic. Au disparut culorile strepezitoare fiind inlocuite de nuante calde: capuccino, ciocolatiu, verde oliv, ocru, teracot, grena sau violet.

Piesele vestimentare se inspira din viata personalitatilor care au influentat puternic perioada anilor '80.

Pantalonul recapata volum, iar talia, nu numai ca nu este joasa, ci chiar se transforma intr-o salopeta spectaculoasa, utilizabila ca si tinuta de seara.

Rochiile pastreaza influentele romantice specifice brand-ului, insa adopta elemente de avangarda si concept, insuflate creatiilor vestimentare din aerul peliculei celebre a anilor '80, "Boogie Nights", unde culorile puternice, sclipirea si paietele sunt vedete. Ca materiale textile se folosesc voalurile si matasea naturala care subliniaza siluete feminine neincorsetate, data de croiala lejera.

Suprapunerile de materiale formeaza conceptul de baza la tinutele de seara si au fost realizate din dublura mulata, de cele mai multe ori alba, peste care se aseaza rochia propriu-zisa, realizata din voal si cu taieturi in bié, pentru a reda cat mai bine sentimentul de liberate. Concret, zona de seara este conceputa pe trei dintre culorile decise ca tendinta pentru primavara si vara 2008, si anume verde, mov si portocaliu, insotite de irizarile materialelor paietate, in nuante de alb. In plus, degradeurile specifice anilor '80 sunt alese sa completeze si sa sustina aceeasi zona cromatica.

Anii '80 reprezinta decada excesului. Totul era mai mare, mai colorat si toata lumea voia mai mult! Mai mult era mai bine, nu ? Ceea ce era in voga in anii '80 revine in atentia publicului prin sugestiile designerilor. Anii '80 au adus o varietate foarte mare si schimbari rapide in moda, care sunt foarte usor de adaptat la noul sezon.
Balerinii - Balerinii sunt foarte comfortabili si iti dau o alura fragila, delicata; in plus, aproape ca nu exista tinuta la care sa nu se potriveasca. Mai nou a aparut ideea balerinilor de catifea, pe langa cei foarte colorati purtati in primavara anului trecut.
Dresuri fara varf - Indiferent ca alegi - clasicul negru pentru un astfel de dres sau o culoare puternica (roz, verde, turcoaz) - se potrivesc foarte bine cu fusta sau rochia mini si cu pantalonii scurti din aceasta primavara.

Topul lung si larg - Astfel de topuri vei vedea in curand pe strada, in prima instanta la adolescenti, insa vor ajunge si in inimile celor mai conservatoare dintre noi. Topurile in stil '80 sunt caracterizate printr-o linie care descopera umerii si flateaza orice silueta datorita largimii pe talie. Asemanarea cu o rochie datorata tivului stramt pe coapse iti permite sa le porti ca element singular sau cu jeansi.

Fusta rotunda - in acest sezon continua sa straluceasca fusta in stil rotund, nu drept, pana la genunchi (incearca sa eviti astfel de fuste cand sunt prea scurte) cu un model subtil, dar frumos colorat.

Jambierele - In beneficiul confortului tau jambierele sunt acum foarte trendy. Cele tricotate, foarte calduroase, au fost preferate in iarna, insa acum se revine la jambiere lejer colorate, purtate absolut la orice: de la balerini la cizmulite cu toc cui.

Velour-ul - De la pantalon la fusta, sacou sau chiar o palarie unisex, velour-ul este o alegere pe cat de practica pe atat la moda acum.

Accesoriile - Curelele late continua sa fie prezente in toate magazinele, asa ca nu vei avea dificultati in a gasi una potrivita garderobei tale. Tot din anii '80 vin si curelele stil lantisor foarte subtire si straucitor. Bratarile in lemn late, cerceii rotunzi foarte mari care aproape ca iti ating umerii sunt la fel de in style. Manusile din piele sau dantela fara degete sunt un accesoriu foarte chic pentru o petrecere. La fel de interesante sunt acum palariile negre in stilul lui Boy George, sau tunsorile asimetrice (numai daca ti se potrivesc perfect).

1.2 Elemente definitorii ale tinutei "office" se mai numeste tinuta de birou sau tinuta bussines. Asa zisul stil 'dress-for-success' se caracterizeaza prin:

sobrietate, eleganta retinuta, caracter practic

silueta este dreapta, iar forma trapezoidala

tesaturi in acelasi ton sau cu ornamente marunte;

de obicei aceasta tinuta de birou este compusa din compleuri: sacou si pantalon, jacheta si fusta,rochii; nu sunt permise tesaturile cu desene mari, viu-colorate sau cu desene florale

CAPITOLUL 2

Tehnici de tratare"antiimpaslire" a materialelor din lana utilizate in vestimentatia "office"

.Lana si caracteristicile ei necesare cerintelor de calitate ale tinutei "office"

Lana este o materie prima de importanta majora pentru industria textila.
Aceasta importanta este determinata de proprietatile specifice ale fibrei de lana ca:

F    elasticitatea ridicata,

F    tuseu placut,

F    vopsire usoara si stabile,

F    higroscopicitate,

F    rezistenta la purtare,

F    finite,

F    izolare termica,

F    comportare deosebita la umiditate etc.

Fibra prezinta si unele neajunsuri ca supracontractie si rezistenta scazuta la agenti alcalini. Proprietatile lanei de a se impasli constituie de asemenea un neajuns;in operatia de piuare insa aceasta proprietate este favorabila.
Finisarea chimica a materialelor si articolelor de lana urmareste ameliorarea sau indepartarea neajunsurilor mentionate. Pentru realizarea acestui scop se impune cunoasterea profund stiintifica a structurii chimice a cheratinei, a structurii histlogice si morfologice a fibrei de lana ,precum si a comportarii acesteia fata de diferiti reactivi chimici. Trebuie avut in vedere faptul ca oricat de larga ar fi gama de fibre sintetice cu proprietati superioare , proprietaatile fibrei de lana nu pot fi usor egalate.
Pana in prezent nu se cunosc fibre sintetice ,care sa fie superioare din toate punctele de vedere fibrei de lana. Deasemenea, lana este de neinlocuit din o serie de articole textile si confectii.

BIOGENEZA FIBREI

Fibra de lanaa este un produs biologic, celular, foarte complex, obtinut prin tunderea oilor.
Este superioara tuturor celorlalte categorii de fibre animale produse de epiderma si reprezinta 95-97% din parul animal, utilizat in industria textila. Calitatea lanei depinde de rasa si de ingrijirea care se da animalului (hrana, clima, adapost).
Cunoasterea structurii morfologice, a straturilor arhitecturale componente ale fibrei, influienteaza proprietatile fizico-mecanice ale fibrei,rezistenta la agenti chimici, comportarea sa in procesele de finisare.
O fibra intreaga de lana se compune din doua parti: radacina si tulpina. Radacina este partea care se gaseste sub epiderma, formata din celule vii, care printr-un proces de cheratinizare progresiva se diferentiaza si aropiindu-se de suprafata pielii, mor, transformandu-se intr-o materie cornoasa, cheratinica. Tulpina este partea exterioara a fibrei, care manifesta proprietatile mecanice, fizice si chimice pariculare.
Aceste proprietati fac fibra de lana sa fie un material textile de o valoare deosebita, tulpina este fibra de lana propriu-zisa.




STRUCTURA SUPRAMOLECULARA .Structura moleculara a cheratinei bazata pe secventele a cel putin 18 aminoacizi legati intre ei.

MORFOLOGIA FIBREI. Fibra de lana prezinta o morfologie complicata, evidentiata cu ajutorul microscopiei optice si electronice, a cercetarilor in lumina polarizata si de difractie cu raze X. Conformatii spiralate se supun in formatiuni multifilamentare formand microfibrile. In componenta fibrei de lana se gasesc trei zone structurale principale sau trei straturi celulare, distincte intre ele.

Aceste straturi sunt urmatoarele:

     stratul cuticular sau cuticula, care se gaseste la suprafata fibrei si are un aspect exterior solzos;

     stratul cortical sau cortexul, este partea care constituie corul propriu-zis al fibrei de lana;

     stratul medular sau medula, se gaseste in interiorul fibrei sau, in cazul fibrelor fine, poate lipsi.

1. Stratul cuticular .Stratul cuticular sau cuticula sau strat solzos constituie o teaca protectoare a cortexului de care este strans legata.
   Acest strat inconjoara fibra pe intreaga sa lungime si este alcatuit in general dintr-un singur strat de celule aplatizate, lipsite de nucleu.
   Studiile efectuate cu ajutorul microscopului optic arata ca celulele solzoase ale lanii nu sunt omogene, ci constau din parti mai putin ordonate, spatii goale, bastonase, pori, umflaturi, fisuri longitudinale,pachete de forma micelara. Celulele cuticulare se suprapun partial una peste alta, asemanator tiglelor de pe un acoperis, formand un invelis cu aspect solzos pe suprafata fibrei. Solzii se suprapun pe aproximativ 2/3 din lungimea lor.
   Solzii se pot indeparta pe cale mecanica si partial pe cale biochimica. Daca animalul se imbolnaveste sau este rau intretinut, in grosimea lanei apar discontinuitati; pe portiunile fibrei unde diametrul este mai mic, stratul de solzi lipseste. Rolul important al cuticulei este de a proteja fibra; acest rol este asigurat de densitatea mai mare a cuticulei in comparatie cu a cortextului.
   
   Prezenta solzilor prelungeste durata de purtare a confectiilor din lana.
   Membrana celulara numita si membrana subcuticulara constituie o zona intermediara care separa cortexul fibrei de lana de stratul cuticular. Acesta membrana este mai rezistenta si din punct de vedere mecanic si poate fi cosiderata ca un invelis de protectie, care inconjoara partea principala a fibrei de lana - cortexul.
   Din toate componentele histologice ale fibrei de lana membrana subcuticulara este cea mai greu solubila.
   Este bine cunoscut ca stratul cuticular al fibrei de lana are un aspect exterior solzos, deosebit de caracteristic, ceea ce face ca dintr-un amestec de fibre diferite, fibra de lana sa se deosebeasca usor.Observarea atenta a solzilor de pe fibrele cheratinice duce la constatarea ca forma , dimensiunile si modul de aranjare a acestora nu sunt identice . Astfel exista diferente referitoare la aspectul solzos, intre lana fina si casmir, sau intre lana de finite mijlocie si mohair.
   B. Cortexul reprezinta circa 90% din masa fibrei si determina aproape exclusiv proprietatile fizice ale fibrei, ca elasticitate, rezistenta mecanica, etc. Proprietatile chimice precum si proprietatile tehnologice ale lanei sunt asemenea determinate de cortex. Stratul cortical este compus din celule alungite, cu sectiune neregulata, poligonala.
   
   Asfel folosirea de coloranti bazici o parte din sectiunea transversala a fibrelor de lana se colora mai intens si se umfla mai mult in mediu alcalin, decat partea cealalta. S-a observat ca partea care prezinta cea mai mare afinitate fata de coloranti bazici corespunde partii exterioare a ondulatiei fibrei.
   Structura fibrilara a lanii.Cercetarile au aratat ca dupa continutul in sulf cheratina lanii poate sa se imparta in doua fractii: una mai bogata in sulf si alta mai saraca in acest element. Fractia care contine putin sulf este alcatuita din macromolecule fibrilare.
   In fibra de lana se cunosc urmatoarele formatiuni fibrilare:

protofibrele formate din trei lanturi polipeptidice cu configuratie de α - helix,

microfibrila.

fibrile

Diametrul microfibrilelor depaseste un micron, legatura organica intre formatiunile fibrilare se face prin intermediul legaturilor covalente, cistinice.Legarea micrifibrilelor intre ele se face de asemenea cu ajutorul unui ciment. C.

C. Stratul medular sau canalul medular apare numai la fibrele de grosime mijlocie si mare. Acest strat se mai numeste si medula. Grosimea canalului medular creste cu grosimea si asprimea fibrei.
Lanurile fine au stratul medular foarte mult redus sau absent. Aceste celule sunt uscate si contin aer si pigmenti. Cei mai multi pigmenti ai fibrei se gasesc in zona medulara. Dezvoltarea medulei are loc in foliculul pilos si depinde de rasa.
Formarea acestui strat se explica printr-o cheratinizare insuficienta, ca rezultat al absentei acizilor aminici cu sulf si al patrunderii aerului. Prezenta medulei protejeaza animalul contra variatiilor excesive de temperatura, din mediul exterior .

Aceasta protectie se explica prin proprietatea termoizolatoare a acestor canale pline cu aer. Prezenta canalului medular constituie o insuficienta pentru fibra.

PROPRIETATILE GENERALE ALE FIBREI DE LANA. Proprietatile geometrice, fizice, mecanice si chimice ,precum si proprietatile ei generale sunt determinate nu numai de structura chimica, ci de structura supramoleculara, precum si de particularitatile ei morfologice.
In procesele de prelucrare tehnologica a lanii, factorii fizico-chimici cu care ea vine in contact modifica intr-un anumit grad unele din proprietatile fibrei.
Lungimea unei fibre de lana depinde de natura hranei administrata animalului, de rasa si de sex.
Desigur ca aceasta proprietate depinde si de timpul dintre doua recoltari consecutive ale lanii. Nu se cunosc diferente privind lungimea fibrei in functie de varsta.
Luand drept criteriu lungimea medie a fibrelor, lana se clasifica in 3 categorii: lana scurta, mijlocie si lunga.

-lana scurta are lungimea fibrelor cuprinsa intre 3 si 6 cm

-lana mijlocie intre 6-10 cm

-lana lunga depaseste 10 cm si poate ajunge la 30-40 cm.

Grosimea fibrei -gradul de subtirime sau finetea de lana este o alta caracteristica de mare importanta tehnologica.
Aceasta proprietate influentata de hrana, clima, sex, rasa si de varsta animalului. Totdeauna lana de calitate superioara are diametrul fibrei mai mic. De asemenea diametrul fibrelor recoltate de la oi batrane apartinand aceleasi rase.

Ondulatia este proprietatea naturala a fibrei de a se prezenta sub forma fin cutata in comparatie cu o linie dreapta. Gradul de ondulare a fibrei se exprima prin raportul dintre lungimea naturala si lungimea reala.

Ondulatia confera lanii o elasticitate insemnata, proprietati termoizolante, rezistenta la uzura si proprietatea de a reveni dupa sifonare. Calitatea lanii se apreciaza si dupa numarul ondulatiilor pe centimetru,astfel:

lana de buna calitate prezinta 12-13 ondulatii pe cm,

lana de mijloc numai 7-8

lana inferioara prezinta doar 1-4 ondulatii pe cm.

Aceasta proprietate a fibrei de lana depinde in primul rand de rasa oi, merinos ocupa primul loc.
Lanurile fine, de calitate superioara, au ondulatii mici.

2.PROPRIETATI FIZICE Structura complicata a lanii si indeosebi asimetria bilaterala se reflecta in proprietatile ei fizice, chimice si mecanice.
Culoarea fibrei de lana este o proprietate fizica importanta. Aceasta proprietate este generata de catre pigmentii care se gasesc in fibra. Pigmentul lanii se gaseste in stratul cortical, dar i s-a dovedit prezenta si in stratul solzos si in canalul medular.
Exista lanuri de diferite culori, cea mai frecvent lana este de culoare alba , apoi neagra si bruna. Se cunosc si rase de oi care au lana cafenie si chiar roscata. Lana de calitate superioara, cum este lana merinos, are aproape totdeauna culoarea alba.
Luciul fibrei este dat de fenomenul de reflectare a luminii care loveste fibrele de lana.
Cu cat fibrele sunt mai netede si mai uniforme, cu atat aspectul lor este mai lucios. Luciu este influentat de solzi, de stratul cortical precum si de starea de pigmentare a fibrei. Lucirea lanii pe corpul animalului este influentata si de prezenta usucului, deoarece aceasta are un aspect grasos si favorizeaza reflectare luminii.
Un astfel de luciu , dispare dupa spalarea lanii, incat aceasta proprietate trebuie analizata numai in cazul lanii spalate. Luciul se diferentiaza dupa caracteristicile pe care le are: lana fina si semifina prezinta luciu matasos,argintiu (merinos si tigaie), in timp ce grosiera cu tuseu aspru,se caracterizeza prin luciu foarte slab sau este lipsa totala de aceasta proprietate.
Higroscopicitate, este proprietate lanii de a absorbi apa din mediu inconjurator. Cantitatea de apa pe care lana o retine intr-o atmosfera de umiditate relativa de 65% la temperatura de 20-22s este de 15-16 %. Fibrele de lana cu canal medular mai dezvoltat sunt mai higroscopice.
Cantitatea de apa calculata pentru 100 g de lana uscata se numeste repriza. In comparatie cu alte fibre textile, fibra de lana absoarbe o cantitate mai mare de apa. Acest fenomen se explica prin structura chimica a cheratinei, care are un numar mare de grupe hidrofile si care pot retine apa prin intermediul puntilor de hidrogen.
Daca umiditatea din atmosfera creste si procentul de apa retinut de lana creste.Lana nespalata absoarbe in mai mica masura apa din atmosfera, lana spalata este mai higroscopica, prezenta apei influenteaza si proprietatile fizico-mecanice ale fibrei.

3.PROPRIETATILE MECANICE. Din proprietatile mecanice ale fibrei de lana prezinta importanta deosebita pentru practica rezistenta si elasticitatea. De aceste proprietati depinde durata de folosire a materialelor din lana. Atat rezistenta cat si elasticitatea sunt maxime pentru fibra cruda, ele fiind proprietati care apar in cursul formarii si dezvoltarii fibrei.
Elasticitatea si rezistenta sunt defavorizate de conditiile necorespunzatoare de alimentare si intretinerea oilor, precum si de depozitarea lanii in conditii improprii. a. Prin rezistenta mecanica a fibrei de lana se intelege proprietatea acesteia de a suporta anumite solicitari exterioare.
Rezistenta mecanica se exprima in Kgf/mm² si este determinata de stratul cortical al fibrei. Rezistenta la rupere a fibrei depinde de diametrul sau, lana fina are rezistenta specifica mai ridicata decat lana grosiera, cu diametrul mai mare. Diametrul fibrei de lana este foarte variabil de-a lungul fibrei intregi, aceasta variatiese explica prin modificare conditiilor de viata a animalului, in timpul cresterii fibrei.
Rezistenta de rupere depinde si de umiditate. Cu cat umiditatea este mai mare, cu atat rezistenta la tractiune descreste.Determinarea rezistentei la rupere a fibrelor se face cu dinamometrul pentru fibre.
Ruperea este precedata de alungirea fibrei si corelatia dintre rezistenta la rupere si alungirea este redata de curba forta-alungire.

Elasticitatea este proprietatea unor corpuri de a reveni la forma si dimensiunile initiale, dupa disparitia actiunilor exterioare care au produs deformariile.
Proprietatile elastice ale corpurilor se datoresc actiunii fortelor intermoleculare, care raman in echilibru numai pentru anumite configuratii. In cazul lanii, elasticitatea confera articolelor rezistenta si moliciune in timpul utilizarii lor.
Prin elasticitate la intindere se intelege proprietatea fibrei de lana de a-si schimba lungimea sub influenta unei tractiuni ce se exercita in sensul axei fibrei si de a reveni la lungimea naturala, dupa incetarea tractiunii exterioare. Elasticitatea fibrei de lana se poate masura cu aparte special construite in acest scop. Proprietatile elastice ale fibrei de lana sunt determinate de structura sa.
Atunci cand apar schimbari ale numarului de legaturi cistinice care unesc catene polipeptidice diferite, apar si variatii ale proprietatilor elastice ale fibrei. Este puiin probabil ca resturile care alcatuiesc catenele laterale ale lanturilor principale sa aiba efect important asupra proprietatilor elastice ale fibrei.
PROPRIETATI CHIMICE. Proprietati chimice ale fibrei de lana sunt determinate de structura chimica a cheratinei. Deoarece structura chimica si supramoleculara a cheratinei este foarte complexa, rezulta ca si proprietatile chimice ale acesteia sunt variate. Dintre factorii cei mai importanti care produc modificari in structura chimica a cheratinei fac parte:lumina, caldura, agentii alcani si acizii, agentii oxidanti si reducatori.

a. Reactivitatea macromoleculei de cheratina. S-a aratat ca acizii aminici se gasesc policondensati in macromolecula cheratinei, formand lanturi polipeptidice.
Fiecare rest de amino-acid este unit de un altul prin grupari peptidice -CO-NH. Tinand cont de structura chimica a acestor resturi, care formeaza catenele laterale ale lantului polipeptidic macromolecular si de proprietatile gruparii peptidice, se pot deduce care vor fi reactiile chimice generale ale cheratinei.Grupele reactive care exista in catenele laterale ale lanturilor polipeptidice se pot clasifica in urmatoarele trei categorii: grupe acide, grupe bazice si alte grupe.
Din aceasta clasificare rezulta ca fibra de lana este o substanta reactiva si se poate combina fara dificultati cu substantele cu caracter acid, cu caracter bazic cu un numar mare de coloranti. Este subliniat faptul ca lana se combina si cu colorantii reactivi si formeaza cu acestia legaturi covalente. In acelasi timp se deduce ca grupele alcoolice, fenolice si carboxilice vor favoriza aparitia reactiilor de esterificare, grupele tiolice si alcoolice vor da reactii de oxidare si condensare, iar grupele aminice vor da reactii de condensare, diazotare si de eliminare a amoniacului.

Gruparea -S-S- prezinta o importanta particulara si joaca un rol foarte mare in proprietatile chimice si mecanice ale lanii. Aceasta grupare constituie singura legatura covalenta transversala din structura cheratinei si impreuna cu legaturile transversale tip sare determina proprietatile de solubilizare a cheratinei in diferiti reactivi.Deasemenea puntea cistinica este sensibila la reactivi oxidanti, reducatori, alcalini, cand se produce ruperea sau transformarea ei in alte grupari.
Prin ruperea legaturii disulfurice, cele doua macromoleculare legate se elibereaza reciproc si apar modificari profunde in proprietatile fibrei.

Gruparea peptidica -CO-NH- joaca asemenea un rol deosebit atat in proprtietatile mecanice cat si chimice ale cheratinei. Aceasta grupare ia parte la fenomenele hidrolitice ce se petrec in cheratina in medii acide sau alcaline.
Prin hidroliza grupei peptidice se elibereaza totdeauna o grupa carboxilica si una amidica, iar lantul polipeptidic scade in lungime.

Influetta acizilor asupra lanii.
In prezenta acizilor proprietatile chimice si fizice ale lanii se modifica functie de sortul lanii, concentratie, temperatura, durata tratamentului, prezenta unor saruri neutre. La tratarea cu acizi sunt afectate legaturile peptidice si cele intercatenare.
Lana tratata cu acid sulfuric de concentratie 0,1; 0,01 si 0,001N timp de 30, 60, 120, si 180 min, la fierbere, pierde mai putin de 1% din masa; prezenta unor saruri neutre poate accentua degradarea. Scindarea legaturilor peptidice se reflecta in cresterea capacitatii de sorbtie a colorantilor si apei pe seama grupelor carboxil si aminice nou formate. Aceasta absorbtie se realizeaza in mod diferentiat.
Alti acizi influenteaza proprietatile fibrei provocand in special scaderea rezistentelor fizico-mecanice.

Influenta alcaliilor asupra lanii.
Lana este mult mai sensibila la alcalii, actiunea acestora fiind mai putin selectiva decat a acizilor. Cheratinele se degradeaza mai usor in solutii alcaline, prin scindarea legaturii disulfidice. Acidul sulfenic in medii alcaline se descompune oxidativ cu formarea de aldehide si alcooli. Datorita actiunii distructive mult mai severe a alcaliilor asupra structurii cheratinei, tratamentele alcaline in diferite etape de prelucrare a lanii trebuie executate sub un control riguros al parametrilor.
Hidroliza enzimatica. Cheratinele sunt proteine care, rezista la actiunea enzimelor proteolitice.
Dupa distrugerea in prealabil a cuticulei, cheratinele sunt degradate de pancreatina pana la circa 10%. Stabilitatea la actiunea enzimelor este rezutatul prezentei in structura fibrelor de lana a legaturilor disulfidice. In urma scindarii sau reducerii acestora,fibra poate fi degradata enzimatic pana la elemente componente.
Actiunea distructiva a moliilor asupra lanii se poate explica in felul urmator: in sucul digestiv larva de molie contine o substanta capabila sa reduca legaturile disulfidice iar apoi are loc scindarea relativ ussoara a legaturilor peptidice.

Reactiile de oxidare a lanii sunt complicate ca proces. Aceste reactii sunt folosite in procesele de albire a lanii si pentru a preveni impaslirea,dar cu precautii deoarece procesele de oxidare afecteaza in profunzime strutura cheratinelor micsorand proprietatile fizico-mecanice ale fibrei.In functie de natura oxidantilor si conditiilor de tratare pot fi afectate selectiv diferiti aminoacizii din catena polipeptidica.
Reactii de reducere au loc la grupele disulfidice care se transforma in grupe tiol. Cantitatea de cistina redusa in lana depinde de pH si pare sa fie constanta la valori ale acestuia cuprinse intre 2 si 6. La valori mai mari de pH viteza reactiei de reducere creste, pentru a produce mai mult de 605 din cistina sunt necesare tratamente in solutii acide sau neutre.
Reactiile de reducere au ca rezultat micsorarea rezistentelor fizico-mecanice ale fibrei, in schimb reactivitatea chimica creste foarte mult. Pentr reducerea legaturilordisulfidice s-au folosit numeroase substante, dar in cea mai mare masura a fost studiata actiunea bisulfitului de sodiu si formaldehidei.

R-S-S-R+NaHSO3=R-SH+R-S-SO3Na

In urma reactiei de reducere este de asteptat ca rezistenta fibrei sa se micsoreze sensibil.
Grupele de tiol foarte reactive se reoxideaza rapid la grupe dioxid-disulfidice, refacandu-se astfel aproape integral rezistentele initiale.

Reactii de grefare ale lanii Prin grefare cu monomeri vinilici si derivatii acestora se pot controla printre altele urmatoarele proprietati ale lanii: transparenta, luciul, rezistenta fata de apa, alcalii, acizi si lumina, rezistenta la abraziune elastica, rigiditate, fixare permanenta etc.
Alte reactii chimice ale lanii

Tratamente de fixare, strutura complicata a fibrelor de lana pune numeroase probleme prelucrarii, deoarece umflarea datorita absorbtiei de apa duce la contractii puternice in conditiile relaxarii. Tesaturi de lana cu o buna stabilitate dimensionala si un tuseu corespunzator se pot obtine prin tratamente chimice speciale, de reticulare prin punti mai stabile decat legaturile disulfidice.
Proprietatile tinctoriale ale lanii.

Fibrele proteice se vopsesc cu o gama larga de coloranti: anionici, cationici, insolubili.
Mecanismul de vopsire este diferit, functie de clasa de coloranti. In cazul colorantilor anionici se formeaza legaturi ionice intre anionii colorantului si grupele aminice ale lanii. Se stabilesc legaturi de hidrogen cat si Van der Waals, a caror amploare variaza cu structura anionului.
La vopsirea cu coloranti anionici metalcomplecsi se formeaza un complex colorant-metal-fibra, la care participa urmatoarele legaturi: ionice (cheratina-metal), covalente, coordinativa.

UTILIZARI Domenii de utilizare:

1.Articole de imbracaminte:

-tesaturi: - stofe pentru costume,pardesie,paltoane; - rochii, fuste,pantaloni

-tricoturi: -plovere, costume pentru copii, fulare, manusi, sosete, fetru pentru palarii.

2. Articole pentru decoratiuni interioare: -covoare, stofe de mobila, draperii, paturi,cuverturi.
3. Articole tehnice: -pasla tehnica, pasla pentru incaltaminte: -curele de transmisie

Impaslirea proprietate dorita si nedorita la fibrele de lana

Impaslirea este capacitatea fibrei de a se impasli datorita prezentei solzilor pe suprafata fibrei.

Controlul contractiei prin impaslire

Tesaturile de lana si lana in amestec se contracta, dar esential este sa se tina seama ca exista doua tipuri de contractie: prin relaxare si prin impaslire.

Contractia prin relaxare apare la tesaturile produse din toate tipurile de fibre, la vaporizare, la presare, cat si dupa controlul final in baloturi depozitate in magazii si se datoreaza relaxarii fibrelor care sunt intinse in timpul prelucrarii lor sub forma de fire si tesaturi. Finalitatea contractiei prin relaxare se produce in timpul primului tratament de spalare la care sunt supuse materialele sau confectiile si se deosebeste esential de natura nelimitata a contractiei prin impaslire.

Contractia prin impaslire se realizeaza in mod dorit, in procesele tehnologice de finisare, sau nedorit, in conditii improprii de spalare a materialelor si confectiilor, producandu-se o structura compacta, incurcata, ireversibila. Din cercetarile facute in acest sens s-a constatat ca aparitia impaslirii este datorata mediului de umiditate, temperaturii si efectului de frictiune disectionala, in care sunt expuse tesaturile.

a) Impaslirea este dorita cand dorim sa marim capacitatea termoizolatoare si aspectul suprafetei materialului.Practic aceste efecte se obtin prin procedeul de piuare care se bazeaza pe structura solzoasa a lanii care,in prezenta unor agenti chimici si mecanici externi, genereaza o frecare directionala a fibrelor in sensul longidudinal, facilitand ancorarea acestora.

Factorii pentru procesul de impaslire sunt clasificati in trei grupe distincte:

Structura suprafetei si propietatile elasticitatii longitudinal si transversal ale fibrelor cheratinice.

Proprietatile secundare, ca de exemplu: lungimea,finetea si ondulatiile fibrelor,precum si continutul de grasimi si ceruri.

Factorii externi: temperatura flotei, valoarea si puritatea aburului,valoarea pH-ului, umiditatea si marimea aportului de energie.

Factorii enumerati influenteaza si creeaza posibilitatea obtinerii paslei si postavurilor. Proprietatile primare (structura solzoasa a suprafetei fibrelor si elasticitatea acestora), creeaza principiul de impaslire, iar propietatile secundare (lungumea si finetea fibrelor) influenteaza cu precadere calitatea (tuseul, densitatea, rezistenta, permeabilitatea la lichide, elasticitatea etc.). Felul structurii conditioneaza proprietatile de frecare. Acestea sunt mai mari dinspre varf spre radacina decat in directie inversa. Constatarea de mai sus conduce la efectul de frecare directionala, cunoscut in literatura tehnica straina de specialitate sub denumirea de efect DFE (Directional Frictional Effect).

b) Impaslirea este nedorita - cand influienteaza negativ stabilitatea dimensionala

Prin clorinare si datorita unor reactii de umidificare, posibilitatea de impaslire poate sa scada sensibil, fara ca proprietatile elastice longitudinale, precum si frecarea directionala sa fie schimbate in mod deosebit. Dar si fortele elastice transversale din constitutia fibrelor au o importanta oarecare pe langa elasticitatea de alungire in procesul de impaslire. Daca se micsoreaza rezistenta la indoire prin tratari corespunzatoare cu emolienti, nu numai ca se imbunatateste capacitatea de impaslire a acestora dar scade si tendinta de migrare.

Cu cat o fibra este mai ondulata si cu cat aceasta ondulatie este permanenta, cu atat mai mica este posibilitatea de impaslire. Deci ondulatiile mari ingreuneaza impaslirea.

Caldura este cunoscuta ca un factor favorabil impaslirii; viteza de impaslire creste odata cu cresterea temperaturii. Utilizarea unor flote alcaline evidentiaza cele mai mari posibilitati de impaslire. Influenta caldurii asupra technicii de impaslire este atribuita modificarilor proprietatilor de electricitate longitudinala si transversala, deoarece, in aceasta situatie, marimea DFE scade putin.

Valoarea pH-ului de 6-8, in ambele sensuri, are influenta asupra posibilitatilor de impaslire; s-a demonstrat ca intotdeauna cresterea acestui pH in flotele acide este mai mare decat in cele alcaline.

Prin analiza celor mai importanti factori si a influentei lor in technologia de impaslire, se poate arata ca impaslirea incepe in momentul cand fiecare fibra este actionata intr-o miscare de migrare una fata de alta, datorita unor forte care creeaza apropierea; apoi, in mod preferential, varfurile fibrelor mai sensibile, cu capacitatea mai mare de gonflare si de deformare in prezenta caldurii si umiditatii, capata o ancorare, care poate fi mai mare sau mai mica, in functie de valorile fiecarui factor in parte.

Tratamente chimice de antiimpaslire: parametri; procedee

Tesaturile si imbracamintea de lana datorita impaslirii intra la o spalare intensa chiar daca s-a facut in prealabil o contractie de relaxare prin decatare. Tratamente antiimpaslire, majoritatea reactiilor chimice ale cheratinei modifica proprietatile fizico-mecanice si mecanice si uneori diminueaza capacitatea de impaslire a fibrelor . Pentru micsorarea capacitatii de impaslire se folosesc din ce in ce mai multti polimerii aplicati din solutie sau formati in fibra. Concomitent se modifica contractia tuseu, capacitatea tinctoriala a fibrelor.

2.5.1 Clorurarea. Cel mai vechi procedeu de tratare impotriva impaslirii il constituie clorurarea uda. In mod obisnuit, aceasta se face printr-o trecere a postavului printr-un acid diluat si, in final, cu tratarea intr-o solutie de hipoclorit de sodiu. Efectul dorit se obtine din plin, insa procesul tehnologic este greu de controlat si da uneori rezultate neuniforme. La procedeele moderne, conditiile sunt astfel alese incat reactia dintre lana si solutia de hipoclorit sa se desfasoare incet printr-o conducere cu grija a pH-ului.

2.5.2. Tratarea fibrei cu polimeri sintetici Rezultate bune se pot obtine si prin acoperirea sozilor cu o pelicula din polimeri sintetici.In acest mod, lana devine neimpaslibila si capacitatea de utilizare a materialului obtinut din aceasta este imbunatatita. Printre polimerii utilizati sunt: rasinele pe baza de melamina sau uree-formaldehida, poliamide, poliamide in amestec, rasini acrilice, siliconi, polibutadiena sau polibutadiena carboxilata, poliacriliati, polietilena clorsulfonata, poliamida-polipiclorhidrina.

2.5.3. Tratarea materialelor din lana cu persulfiti. Aceste procedee faciliteaza depunerea pe fibre de polimeri sintetici (ca poliacrilnitrilul si polivinilul).

2.5.4. Procedeul Oligan permite ca tesaturile si produsele tricotate sa fie finisate printr-un proces simplu de fulardare-uscare, corespunzator specificatiei 72-IWS, prezentand anumite avantaje ca:

     reducerea semnificativa a contractiei de relaxare si indoire,

     imbunatatirea rezistentei la pilling si la sifonare,

     precum si caracteristici de spala si poarta.

Prin procedeul de extractie Oligan, firul de lana, dupa vopsirea pe aparate de vopsit este tratat cu o rasina sintetica ce are afinitatea pentru fibra. In final, se face o uscare obisnuita, obtinandu-se rezultate asemanatoare specificatiilor IWS (finisarea rezistenta la impaslire), in special cele cu numarul 71, 72.

Printre avantaje, se mentioneaza nedegradarea fibrei; de asemenea, nu sunt influentate nuanta si rezistenta vopsirii.

Tratamente enzimatice:parametri; procedee

Enzimele (din limba greaca - zymosis - ferment) sunt proteine sau proteide fara de care celule vii nu pot infaptui reactii complexe intr-un timp scurt, la temperatura mediului inconjurator.Ele sunt substante care catalizeaza reactiile biochimice din organism, avind un rol esential in biosinteza si degradarea substantelor din materia vie, intilnindu-se in toate organismele animale, vegetale si in microorganisme, mai fiind denumite din aceasta cauza biocatalizatori.Enzima formeaza cu substratul un produs intermediar reactiv, cu o viata scurta. Sub aceasta forma intermediara, substratul intrat in reactie sufera modificari electronice sub actiunea centrilor activi ai enzimei, rezultand produsul de reactie.

Se numeste substrat substanta sau amestecul de substante asupra carora actioneaza un catalizator.

Oamenii de stiinta care au studiat si studiaza activitatea enzimatica si specificitatea acesteia au descoperit efectele deosebite provocate de anumite enzime pe materialele textile.

In ultimul sfert de veac al secolului XX s-au intensificat cercetarile privind aplicarea tratamentelor enzimatice in finisarea textilelor si s-au extins si aplicatiile industriale datorita urmatoarelor avantaje:

     Sunt economice deoarece se folosesc in cantitati mici pe material pentru a obtine efecte comparabile cu alt tip de tratament clasic;

     Utilizarea lor reduce substantial consumul de apa din sectiile de finisaj;

     Micsoreaza efectele de poluare a mediului datorata apelor uzate din sectiile de finisaj textil;

     Se reduce consumul de energie termica, mecanica si electrica;

     Reducerea timpilor tehnologici si cresterea productivitatii;

     Reducerea degradarii materialului textil datorita actiunii specifice a enzimelor;

     Efecte deosebite de finisare obtinute pe materialul tratat.

CAPITOLUL. 3

Prototip vestimentar reprezentativ ,de actualitate pentru tinuta "office"

3.1 Schita produsului

3.2 Propuneri de materiale pentru realizarea produsului

- Materialul pentru bluza: tesatura de bumbac 98% , 2% elastan, vopsit uni in culori asortate cu stofa din fusta, vesta si pardesiu.

- Materialul pentru fusta, vesta si pardesiu: stofa din lana 100% tratata antiimpaslire.

3.3 Descrierea materialului:

Materialul pentru fusta vesta si pardesiu este o tesatura din lana 100% cu legatura diagonal. Stofa este din lana fina pieptanata, piuata usor, cu suprafata desenului(legaturii dintre firele de urzeala si cele de batatura) acoperita cu un strat fin febre. Stofa este tratata antiimpaslire si teflonata.

     Tratamentul antiimpaslire efectuat cu enzime confera stofei stabilitate dimensionala mai buna, rezistenta la umezala si la frecare. Produsul confectionat - vesta, fusta sau jacheta isi vor pastra aspectul, drapajul, dimensiunile initiale timp indelungat chiar si in conditii mai vitrege de purtare.

     Tratamentul de teflonare asigura rezistenta la sifonare datorita tratamentului de apretare cu rasini pe baza de teflon si un comportament foarte bun la purtare.

Materialul pentru bluza este o tesatura cu legatura panza, care contine pe langa bumbac si 2% elastan pentru ai da mai multa elasticitate. Cresterea elasticitatii materialului va spori confortul la purtare si rezistenta la sifonare. Adica materialul se va sifona mai greu dar isi va reveni mai usor din sifonare. Aceasta calitate a materialului este ceruta de clientii tinutelor office si foarte apreciata de cei care sunt persoane foarte active si care trebuie sa arate tot timpul bine pentru a face impresie buna persoanelor cu care lucreaza. Prezentam mai jos proprietatile finrelor de bumbac si cele ale fibrelor de elastan.

Proprietatile fibrelor componente

A.1. Bumbacul

Obtinerea fibrei de bumbac

Dintre toate fibrele naturale vegetale,bumbacul se evidentiaza prin capacitatea mare de filare,find cea mai raspandita fibra naturala vegetala. 

Fructul plantei de bumbac este o capsula care atunci cand ajunge la maturitate se deschide.In interior se gasesc semintele,iar pe acestea,fibrele,care sunt prelungiri epidermice unicelulare ale semintelor de bumbac.Unele

specii de bumbac au pe seminte,pe langa fibre lungi si fibre scurte (linters).

Culesul bumbacului se face cand peretii capsulelor ajunse la maturitate s-au deschis.Fibrele maturizate,nemaifiind hranite,se turtesc si capata rasucituri

caracteristice.Nu este indicata spargerea capsulelor pentru a se scoate puful din interior.

Dupa recoltare,bumbacul se depoziteaza in sali bine aerisite sau se transporta imediat in saci la statiile de egrenat,unde se executa prelucrarea primara a acestuia care consta din operatiile urmatoare:

F    receptia si sortarea,

F    uscarea,

F    curatirea de impuritati,

F    egrenarea (separarea fibrelor de seminte) ,

F    lintersarea (separarea lintersului) si

F    presarea bumbacului in baloturi.

Strucura fibrei de bumbac

Fibra de bumbac este individuala,monocelulara,in forma de banda rasucita,acoperita cu un strat cuticular,compusa din doua parti distincte:peretele fibrei si lumenul sau canalul central.

Peretele fibrei este compus din stratul primar si stratul secundar.Stratul primar este invelit la exterior cu o cuticula,are o grosime de 0,5 µm si un continut redus de celuloza,fiind format din 20-25 lamele concentrice.Stratul secundar are grosimea la maturitate de circa 5µm si contine circa 40-45 lamele concentrice,reprezentand depunerea zilnica de substante sintetizate.Formarea succesiva a lamelelor reduce dimensiunile lumenului,pe masura ce bumbacul se apropie de maturizare.Stratul secundar este alcatuit din 90-96% celuloza. 

Lumenul sau canalul central care trece de-a lungul fibrei are un diametru a carui marime depinde de gradul de maturitate.Din punctul de vedere al aspectului,fibrele de bumbac(fig.1.a) pot fi:

-fibre cu aspect normal,in forma de banda rasucita

-fibre cilindrice

-fibre cu aspect normal pe unele portiuni si din loc in loc fara structura(bumbacul mort)

In sectiune transversala, fibrele de bumbac apar la microscop alungite, indoite,curbate spre extremitati.Lumenul urmeaza forma conturului(fig.1.b)

Bumbacul mort reprezinta acele fibre care nu s-au dezvoltat in suficienta masura,din cauza unor factori naturali.Fibrele de bumbac mort (fig.1.c) nu au rasucituri,peretele lor este aproape inexistent,sunt late,transparente si au unele indoituri caracteristice.In sectiune transversala,bumbacul mort apare cu un perimetru rotund si cu un cerculet in interior.

Bumbacul mort produce greutati la prelucrare,deoarece rezistenta lui scazuta determina ruperea firelor,in special la cardare,marindu-se procedeul de pierderi.

Proprietetile fizico-mecanice si intrebuintarile bumbacului

Proprietatile fizice:

Culoarea naturala a bumbacului variaza de la alb la crem,ajungand uneori la culoarea bronzului.Din punct de vedere tehnologic si pentru intrebuintare,culoarea naturala nu joaca un rol prea mare.

Luciul bumbacului normal variaza in limite foarte lungi.Astfel,exista bumbac cu fibre foarte mate(bumbacul indian,chinezesc),cu luciu mijlociu(fibre de bumbac cu lungime medie) si cu luciu puternic(bumbacul de Sea Island si cel din Egiptul de Jos). 

Densitatea de lungime.Principalele tipuri de bumbac au urmatoarele diametre medii:

F    indian 14,5-22µm;

F    american 13,7-17µm;

F    egiptean 12-14,5µm si

F    Sea Island 11,5-13µm.

Din punctul de vedere al densitatii de lungime,fibrele de bumbac se pt clasifica in:

- fibre de finete mare,avand peste 167 mtex(Nm 6 000)

- fibre de finete mijlocie,cu 200-167 mtex(Nm 5 000-6 000)

- fibre de finete mica,avand peste 200 mtex(Nm< 5 000). 

Lungimea fibrelor este in functie de specia plantei,locul de cultura,conditiile climatice etc.Pe aceeasi samanta,fibrele de bumbac se impart in cinci categorii: 

-fibre foarte scurte,sub 24 mm

-fibre scurte 24-27/28 mm

-fibre medii 28/29-32/33 mm

-fibre lungi 33/34-35/36 mm

-fibre extralungi,peste 36 mm Hidroscopicitatea.Bumbacul,ca si celalalte fibre textile,este hidroscopic.Capacitatea de absorbtie si desorbtie a fibrelor de bumbac este in functie de gradul de maturitate.Cu cat fibra este mai matura,cu atat este mai putin hidroscopica.

Gradul de maturitate.Aceasta caracteristica se refera la gradul de dezvoltare a celulelor peretilor fibrei de bumbac si reprezinta proportia dintre grosimea preretelui si latimea fibrei.  Fibrele de bumbac nu ajung la acelesi grad de maturitate in acelasi timp,chiar atunci cand provin de la aceeasi planta sau de la aceeasi capsula,depinzand de regiunea de cultura,de soiul plantei si de conditiile climaterice din timpul dezvoltarii plantei.

Gradul de maturitate a fibrelor de bumbac prezinta o deosebita importanta in tehnologia produselor textile din bumbac sau amestecuri de bumbac cu fibre chimice.De acest indice se tine seama la stabilirea loturilor de bumbac si la aplicarea unor tratamente chimice,avand drept scop innobilarea produselor(mercerizarea si vopsirea fibrelor sau tesaturilor).S-a constatat ca dintr-un lot de bumbac cu grad de maturitate scazut nu se pot obtine fire de calitate superioara,din cauza fibrelor necoapte,care in timpul prelucrarii manifesta tendinta de a forma aglomerari de dimensiuni mici(nopeuri).Aceste nopeuri nu pot fi indepartate de pe fire si influenteaza negativ atat aspectul,cat si proprietatile mecanice ale produselor. Gradul de maturitate este un factor hotarator,care determina aproape toate proprietatile fizico-mecanice ale fibrei de bumbac.

Comportarea la ardere.Fibrele de bumbac ard repede,cu flacara stralucitoare si lasa putina cenusa.In timpul arderii se degaja un miros asemanator cu mirosul de hartie arsa.Bumbacul nu se autoaprinde decat atunci cand este imbaiat in uleiuri.

Proprietati mecanice

Sarcina de rupere a fibrelor de bumbac este in functie de finetea fibrelor si de gradul de maturitate,fiind cuprinsa intre 4,9·10ˉ3 si 10,78·10ˉ3 N. Lungimea de rupere a bumbacului mijlociu este de 23-28 km,iar a bumbacului lung,de 29-38 km.Alungirea la rupere,in stare uscata,a fibrei de bumbac variaza intre 3 si 10%.

Rasucirile naturale.Fibrele de bumbac ajunse la maturitate nu mai primesc hrana de la planta,protoplasma se usuca,iar fibrele se turtesc si se rasucesc.Fibrele cu grad de coacere bun si cu finete superioaraau numarul cel mai mare de rasucituri pe o unitate de lungime.

Intrebuintarile bumbacului:

Din fibrele de bumbac se fileaza fire care sunt folosite pentru producerea urmatoarelor articole:

F    tesaturi vopsite,albite,imprimate,satinuri;

F    tesaturi pentru rochii si haine de vara

F    ,tesaturi speciale(stofe de mobila,creton etc.);

F    ciorapi;sireturi pentru ghete;

F    broderii;

F    tricoturi;

F    prosoape;

F    fete de masa,perdele etc.

Se mai folosesc si pentru articole tehnice,ca:foi de cort,prelate,furtunuri,fitile de lampa etc.

De asemenea,din fibrele de bumbac scurte se poate produce vata,iar din semintele de bumbac se obtin fibre pe cale chimica.

A.2. Fibre poliuretanice elastomere

Fibrele poliuretanice elastomere au proprietai elastice deosebite,fiind cunoscute in general sub denumirea de fibre Spandex, Elastan, Lycra.

Structura acestor fibre este alcatuita din segmenti moi si segmenti rigizi.segmentii moi sunt portiuni amorfe cu mase moleculare mari si temperaturi joase de topire,in timp ce segmentii rigizi au temperaturi de topire in jur de 250˚C,sunt cristalini si au mase moleculare mici.ambele tipuri de segmenti se impletesc impreuna si creeaza caracterul elestic al fibrei.  Tipurile mai importante de fibre poliuretanice elastomere sunt lycra,care au urmatoarele caracteristici importante:

alungirea la rupere de 500-800%;

modul de elasticitate foarte mic;

revenirea rapida si aproape totala dupa anularea fortei de intindere;

sunt rezistente la tratamente de curatire chimica cu tricloretilena si perclorotilena.

Fibrele elestomere au punctul de topire 230˚C si se degradeaza la tratamente umidotermice mai mari de 100˚C;masa volumica este de 1 000-1 100 kg/m3.

Intrebuintarile fibrelor poliuretanice elastomere

Se folosesc in amestec cu alte fibre in proportie de maximum 10% pentru produse de imbracaminte exterioara;ca fir suport pentru firele denumite s fir de miez obtinute prin invelirea firului elastomer cu un semitort,tot pentru imbracamintea exterioara,ca fir elastic imbracat cu fire filamentare chimice,in locul firelor de cauciuc,pentru produse de corsetarie,costum de baie,articole de sport(treininguri),panglici pentru jartiere etc.

Descrierea modelului

Aceastattinuta cuprinde urmatoarele elemente:

1 - bluza chemise(camasa de dama) de culoare maro mulata pe corp

2 - pe deasupra o vesta si aceasta mulata pe corp incheiata cu doi nasturi de culoare neagra asemenea fustei ,

3 - fusta cu talie inalta si scurta de culoare inchisa, neagra.Llungimea fustei poate oscila poate fi deasupra genunchiului cu 5 cm ,peste genunchi sau chiar pana la genunchi depinde de situatie si de dorinta celei care o poarta. Am ales acest tip de fusta pentru a pune in evidenta stilul office, a sublinia ideea de femeie pregititi pentru succes in afaceri, o femeie care impune respect. Am gandit ca accesoriu la aceasta fusta ar putea fi o curea foarte subtire, ingusta din piele sau inlocuitori de piele.Vesta si fusta trebuie sa fie din acelasi material.Ca si incaltaminte am ales o pereche de cizme cu toc, inalte pana la genunchi de culoare neagra.Ca accesoriu am ales o geanta.

CAPITOLUL.

Anexa: Panou cu schite ( aprox. 12 schite) de moda cu vestimentatii inspirate din modelele anilor '80

BIBLIOGRAFIE

1. Savel Ifrim, -Chimia lanii, Editura tehnica Bucuresti 1979 2.
2. N. Asandei, A. Grigoriu, -Chimia si structura fibrelor , Editura tehnica Bucuresti, 1983 3.
3. V. Merticaru, D. Giurgiu, -Materii prime textile, Editura economica
4. Dialog textil - Colectia de reviste intre anii 2001 - 2008
5. www.gooogle.ro